Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 215/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(Număr în format vechi 183/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 215
Ședința publică de la 09 FEBRUARIE 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Niculae Stan
JUDECĂTOR 2: Carmen Veronica Găină
JUDECĂTOR 3: Vasile
GREFIER:
Ministerul Public - PARCHETUL DE PENGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, judecarea cauzei penale ce are ca obiect RECURSUL declarat inculpatul împotriva deciziei penale nr. 13/A din 08 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I -a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspuns recurentul - inculpat, personal, asistat de apărător ales, avocat, cu Împuternicire la dosar.
Procedura de citare, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se legitimează recurentul - inculpat cu seria - nr. - (CNP -).
Apărătorul ales al recurentului - inculpatsolicită admiterea probei cu doi martori în circumstanțiere.
Reprezentantul Ministerului Public, cu privire la cererea de probatorii formulată de recurentul - inculpat, prin apărătorul ales, solicită respingerea ca inadmisibilă a acestei cereri, întruc t, în calea de atac a recursului, poate fi administrată doar proba cu înscrisuri.
Curtea, după deliberare, respinge cererea de probatorii formulată de recurentul - inculpat, prin intermediul apărătorului ales,av nd în vedere inadmisibilitatea unei astfel de probe testimoniale, în calea de atac a recursului.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuv ntul în dezbateri.
Apărătorul ales al recurentului - inculpat precizează că, s-a promovat calea de atac a recursului, față de nemulțumirea inculpatului care apreciază că instanța, în mod greșit, a reținut declarația martorului, în sensul că acesta ar fi fost de față la momentul la care organele de poliție l-au imobilizat pe inculpat; inculpatul susține că acest martor nu a fost martor ocular, nu a fost de față, așa cum se reține, la momentul la care inculpatul a fost imobilizat, iar declarația acestuia a fost scrisă după dictare.
În ceea ce privește ce-l de-al doilea martor, solicită instanței să constate că acesta nu a fost audiat.
Mai mult dec t at t, solicită instanței să aibă în vedere că inculpatul, prin apărătorul ales, a solicitat at t instanței de fond, t și instanței de apel, administrarea probei testimoniale, cu doi martori în circumstanțiere, probă ce a fost insă respinsă.
De asemenea, solicită instanței de recurs să aibă în vedere că, at t instanța de fond, și instanța de apel, au reținut în mod greșit că inculpatul a condus, la momentul producerii faptei, autoturismul cu nr. de înmatriculare - 19 -; de asemenea, tot în mod greșit s-a reținut și ora la care s-a petrecut fapta, respectiv ora 21:30, în realitate fapta fiind săv rșită la ora 22:30. În consecință, și din acest punct de vedere, apreciază că s-a produs o eroare de fapt, insă lasă la aprecierea instanței dacă se reține o simplă eroare de fapt, o gravă eroare de fapt ori o eroare materială.
În opinia apărării, rechizitoriul trebuie întocmit corect, cu toate datele de identificare ale autorului faptei, precum și ale autoturismului, și a orei la care fapta penală s- săv rșit; din procesul verbal întocmit de organele de poliție rezultă în mod clar că este vorba despre un alt autoturism.
Apreciază că nu sunt suficiente probe pentru o justă soluționare a unei cauze penale, iar o condamnare nu se poate baza doar pe declarațiile inculpatului.
Totodată, apreciază că instanța trebuie să-și formeze convingerea pe baza probelor administrate în cauză; în temeiul art. 69 Cpp, declarațiile inculpatului nu pot servi la aflarea adevărului, dec t dacă acestea se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probator aflat la dosarul cauzei. De asemenea, conform art. 66 alin. 2 Cpp, în cazul în care există probe de vinovăție, inculpatul are dreptul să probeze lipsa de temeinicie a acestora, ori, în cauza de față, aceste probe nu au fost administrate.
Față de toate aceste considerente, în temeiul art. 385 ind. 15 pct. 2 Cpp, solicită admiterea recursului, casarea hotăr rilor atacate și pe fond, să se dispună rejudecarea cauzei,în condițiile prev. de art. 385 ind. 9 pct. 10, 14 și 18 Cpp, sub aspectul redozării pedepsei, av nd în vedere at t gravitatea faptei, dar și personalitatea individuală a inculpatului. Solicită aplicarea unei pedepse orientate sub minimul special, și aplicarea art. 81 Cp. Apreciază că inculpatul întrunește toate condițiile dar și criteriile de individualizare a pedepsei; solicită instanței să țină seama de împrejurările în care s-a produs fapta, precum și de conduita bună a inculpatului, de atitudinea sinceră a acestuia și, nu în ultimul nd, de faptul că nu au existat pagube materiale.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că în cauză s-a făcut o justă individualizare a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, av nd în vedere natura și gravitatea faptei, precum și împrejurarea că, astfel cum rezultă din examinarea fișei de cazier judiciar, inculpatul a mai fost condamnat tot pentru infracțiunea de conducere fără permis, aspect ce denotă perseverența infracțională a acestuia, și împrejurarea că acesta a creat o stare de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice.
Mai mult dec t at t, trebuie avută în vedere și împrejurarea că instanța de fond a avut în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, rețin ndu-i acestuia circumstanțe atenuante, și aplic ndu-i o pedeapsă sub minimul prevăzut de lege pentru infracțiunea săv rșită.
Av nd în vedere toate aceste considerente, apreciază că nu se justifică o reducere a cuantumului pedepsei ce a fost stabilită de către instanța de fond, astfel înc t, solicită respingerea ca nefondat a recursului.
Totodată, consideră că instanța de fond a procedat la audierea inculpatului, ocazie cu care acesta a recunoscut fapta; de asemenea, a fost audiat martorul. În ceea ce privește cel de-al doilea martor, instanța a avut în vedere declarațiile acestuia date în faza de urmărire penală, iar în ceea ce privește situația de fapt, apreciază că, în cauză, nu suntem în prezența vreunei erori grave, esențiale, cu privire la situația de fapt reținută în sarcina inculpatului, faptele fiind reținute de către instanță așa cum acestea s-au petrecut.
În consecință, apreciază că nu sunt incidente celelalte cazuri de casare ce au fost invocate de către apărătorul ales al recurentului - inculpat, și solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de către inculpatul .
Recurentul - inculpat, av nd cuv ntul, se raliază concluziilor apărătorului său; solicită instanței să aibe în vedere că regreta sincer fapta, precizând că nu are permis de conducere nici la acest moment.
CURTEA
Asupra cauzei penale de față,reține următoarele:
Prin sentința penală nr.619/22.2008 Judecătoria Sectorului 3 B în baza art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002,republicată,rap.la art.74 lit.c Cod penal,cu aplic.art.76 lit.d Cod penal,a condamnat pe inculpatul ,pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, la 9 luni închisoare.
A făcut aplic.art.71 - 64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.
În baza art.81 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 9 luni.
În baza art.359 Cod procedură penală a atras atenția inculpatului asupra disp.art.83 Cod penal cu privire la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art.71 alin.5 Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei se suspendă și executarea pedepselor accesorii.
În baza art.191 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat,din care suma de 50 lei - onorariul avocatului din oficiu - s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru pronunța această sentință,din examinarea mijloacelor de probă administrate în cauză,prima instanță a reținut că în ziua de 13.11.2007,orele 21,30,inculpatul a condus autoturismul cu nr.de înmatriculare B-19- pe Șos.-,iar la controlul organelor de poliție s-a constatat că nu posedă permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule.
Întrucât inculpatul știa că nu posedă permis de conducere,acesta nu a oprit la semnalul agentului de circulație,însă după circa 1 km a fost imobilizat și oprit în trafic.
La stabilirea și aplicarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev.de art.72 Cod penal,circumstanțele reale ale comiterii faptei, precum și cele personale ale inculpatului.
În raport de acestea, având în vedere faptul că inculpatul a avut o poziție sinceră,cooperantă în fața organelor judiciare,recunoscând și regretând fapta,instanța a apreciat că în cauză sunt incidente disp.art.74 lit.c Cod penal privind circumstanțele atenuante judecătorești și, în consecință a aplicat o pedeapsă sub minimul special, respectiv 9 luni închisoare conform art.76 lit.d Cod penal.
Ca modalitate de executare, instanța a apreciat că în cauză sunt incidente disp.art.81 Cod penal, privind suspendarea condiționată a executării pedepsei,inculpatul nemaifiind anterior condamnat la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, iar scopul pedepsei poate fi atins, chiar dacă inculpatul nu execută pedeapsa în regim de detenție.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei.
Apelul inculpatului a fost respins ca nefondat prin decizia penală nr.13A/8.01.2009 a Tribunalului București Secția I-a Penală; acesta fiind obligat la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Instanța de apel a reținut că nu sunt întemeiate criticile inculpatului întrucât prima instanță a stabilit o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege,având în vedere într-o măsură suficientă circumstanțele personale ale inculpatului(atitudinea avută pe parcursul procesului penal) dar a ținut seama și de pericolul social concret al faptei comise, pus în evidență de împrejurarea că inculpatul nu poseda permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule,punând astfel în pericol viața sa precum și a celorlalți participanți la trafic.
Totodată,în mod corect,instanța fondului a avut în vedere că inculpatul a săvârșit fapta cu intenție directă întrucât a urmărit și prevăzut să conducă un autovehicul,știind că nu posedă permis de conducere, toate aceste aspecte fiind împrejurări ce concretizează atât pericolul social al faptei,cât și pe cel al inculpatului.
Raportat acestor împrejurări, instanța de fond a procedat la o judicioasă individualizare a pedepsei, fiind nejustificată cererea inculpatului de a fi redus cuantumul pedepsei, care de altfel a fost stabilit sub minimul prevăzut de lege.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pe temeiurile prevăzute de cazurile de casare prev.de art.3859pct.14 și pct.18 Cod procedură penală
Prima critică se referă la faptul că ambele instanțe nu au administrat toate probele necesare pentru stabilirea corectă a împrejurărilor comiterii infracțiunii,proba testimonială constând în audierea a doi martori,fiind nejustificat respinsă. Mai mult instanța a avut în vedere declarația martorului deși acesta nu a fost martor ocular(art.3859pct.10 Cod procedură penală).
Critica întemeiată pe cazul de casare prev.de art.3859pct.18 Cod procedură penală are în vedere faptul că instanțele au reținut greșit ora la care inculpatul ar fi condus autovehiculul, după cum s-a reținut greșit numărul de înmatriculare al acestuia,în realitate fiind vorba de un alt autoturism și o altă oră,respectiv 2230.
În privința pedepsei aplicate se susține că aceasta este într-un cuantum prea mare și nu s-a ținut seama de toate împrejurările cauzei, persoana inculpatului și poziția procesuală sinceră.
Curtea,examinând recursul inculpatului,prim prisma disp.art.3856alin.1 și 2 Cod procedură penală a criticilor formulate, cum și din oficiu,constată că acesta este neîntemeiat.
Nici una dintre criticile inculpatului nu este fondată și se constată că ambele instanțe au stabilit temeinic împrejurările cauzei, încadrarea juridică a faptei și vinovăția inculpatului sub forma intenției directe.
Inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a autoturismului cu numărul de înmatriculare B-19-,fără a poseda permis de conducere corespunzător. Probele administrate în cauză coroborate cu poziția procesuală sinceră a inculpatului(12 f) conduc la constatarea că fapta săvârșită de inculpat a fost comisă în materialitatea ei de către inculpat. De altfel,acesta pe tot parcursul procesului (inclusiv în recurs) a recunoscut că nu posedă permis de conducere.
Prima critică a inculpatului are în vedere situația neadministrării probei testimoniale constând în audierea a doi martori, probă solicitată la instanța de fond dar respinsă ca nefiind utilă cauzei(28)în raport cu poziția procesuală sinceră a inculpatului.
Proba testimonială a fost solicitată și în apel (14) care a fost de asemenea respinsă. Aceste măsuri dispuse de instanțe nu pot fi circumscrise incidenței cazului de casare prev.de art.3859pct.10 Cod procedură penală întrucât acest text are în vedere nepronunțarea de către instanță asupra unor cereri esențiale ale părților ori cu privire la unele probe administrate de natură să prejudicieze partea solicitată.
Ori,în cauză instanțele s-au pronunțat asupra cererilor formulate apreciind - cum a constatat și instanța de recurs - că în cauză sunt suficiente dovezi ce probează comiterea infracțiunii și vinovăția inculpatului. Susținerea inculpatului în sensul că s-a avut în vedere depoziția martorului,deși acesta nu a fost martor ocular nu poate conduce la stabilirea altor împrejurări faptice ale cauzei. Chiar dacă la instanța de fond (13)acesta a declarat că nu a fost martor când mașina condusă de inculpat a fost oprită de polițist,este de observat că instanțele nu și-au întemeiat soluția doar prin prisma declarației acestui martor dată la urmărirea penală, ci au avut în vedere toate probele administrate, coroborate cu recunoașterile inculpatului.
Nici critica întemeiată pe cazul de casare prev.de art.3859pct.18 Cod procedură penală nu este întemeiată în cauză nefiind vorba de comiterea unei erori grave de fapt. Reținerea unui alt număr de înmatriculare al autoturismului, ori a unei alte ore de constatare a infracțiunii flagrante nu pot avea în cauză efectele unei erori grave de fapt, nefiind vorba de o contradicție esențială necontroversată și neechivocă între situația de fapt stabilită și probele administrate.
În actele de urmărire penală se menționează numărul de înmatriculare B-19-,iar în rechizitoriu se menționează numărul B-19,ce poate fi o eroare materială care nu poate schimba esențial situația de fapt dovedită în cauză și care constă în aceea că inculpatul a condus pe drumul public un autoturism fără a poseda permis de conducere corespunzător categoriei.
În privința criticii referitoare la individualizarea pedepsei(art.3859pct.14 Cod procedură penală) se constată de asemenea netemeinicia ei.
Inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă de 9 luni închisoare,sub minimul special prevăzut de lege, prin reținerea de circumstanțe atenuante și cu executare fără privare de libertate deși inculpatul a comis o infracțiune de pericol, cu un grad important de pericol social și nu este la primul conflict cu legea penală(anterior suferind o condamnare chiar pentru o faptă la regimul circulației rutiere). Astfel că nu este justificată o reducere mai accentuată a pedepsei, ceea ce ar fi contrar cerințelor art.72 Cod penal, dar nici nu ar fi de natură să asigure realizarea scopului pedepsei prev. de art.52 Cod penal.
Așa fiind,pentru toate aceste considerente urmează a respinge ca nefondat recursul inculpatului potrivit art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală.
Urmează a face aplicarea art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge,ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.13A/08.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică,azi 09.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECATOR
GREFIER
Red.SN
Dact.IE/2 ex./4.03.2009
1
Gh.
.fond.
Președinte:Niculae StanJudecători:Niculae Stan, Carmen Veronica Găină, Vasile
