Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 22/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 22/R/2010
Ședința nepublică din data de 13 ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Purice Președinte Secția Penală
JUDECĂTORI: Delia Purice, Ioana Cristina Morar Valentin
: -
GREFIER:
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, reprezentat prin PROCUROR -.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 256/A din data de 26 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de distrugere, prev. și ped. 217 alin. 1.pen. cu aplicarea art. 99.pen. art. 40, cu aplicarea art. 75 lit. c pen. și furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, e, g și i pen. cu aplicarea art. 40 și art. 75 lit. c pen. totul cu aplicarea art. 33 lit. a pen.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar, lipsă fiind părțile civile, și Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea declară, conf. disp. art. 485 alin. 2.proc.pen. ședința de judecată nepublică, având în vedere că inculpatul era minor la data săvârșirii faptei.
Inculpatul, întrebat fiind de instanță, arată că este de acord să fie asistat de apărător desemnat din oficiu.
Întrebat fiind de instanță, inculpatul arată că înțelege să se prevaleze de dispozițiile art. 70.proc.pen. și să nu dea nicio declarație în fața instanței de recurs, acest aspect fiind consemnat conform procesului verbal depus la dosarul cauzei. Precizează că își menține declarațiile date în cursul judecății.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătoarea din oficiu a inculpatului solicită admiterea recursului formulat, casarea deciziei penale atacate și rejudecând să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispună achitarea inculpatului, în temeiul art. 10 lit.1proc.pen. rap. la art. 181.pen. Instanța de apel a admis apelul declarat de inculpat și a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa de 200 lei amendă penală. Apreciază că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, având în vedere și aspectul că prejudiciul cauzat a fost recuperat. La filele 54-55 din dosarul instanței de fond se află dovada că inculpatul a achitat suma de 2000 lei, reprezentând prejudiciul cauzat prin distrugere.
În ceea ce privește pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, solicită să se dea o mai mare eficiență circumstanțelor personale ale inculpatului, cu consecința reducerii pedepsei. Pedeapsa aplicată este mare raportat la împrejurările în care a avut loc fapta. Nu există prejudiciu, iar partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză. Solicită reducerea pedepsei de 6 luni închisoare.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat. Instanța de apel a efectuat o corectă individualizare a pedepsei, a dat eficiență circumstanțelor atenuante. Perseverența infracțională de care a dat dovadă inculpatul nu justifică aplicarea unei sancțiuni administrative. Instanța a manifestat clemență cu prilejul primei condamnări.
Solicită respingerea recursului, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită reducerea pedepsei.
CURTEA
Deliberând reține că Judecătoria Cluj -N, prin sentința penală nr.150 din 23.02.2009, a dispus condamnarea inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor de distrugere prev. de art. 217 al.1 pen. cu aplic. art.99 pen. art.40 pen. cu art.75 lit. c pen. art.74, 76.pen. la pedeapsa de 20 zile închisoare.
A fost condamnat inculpatul pentru infracțiunea de furt calificat art.208 al.1, 209 al.1 lit. a, e, g și i pen. cu aplic. art. 40, art.75 lit. c pen. cu art.74, 76.pen. la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art.33 lit. a pen. inculpatul a executat pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 luni închisoare.
În temeiul art.83 pen. s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 2 luni închisoare aplicată pentru furt calificat prin pen. nr. 1092/15.07.2004 a Judecătoriei Cluj -N, pedeapsă care s-a adăugat cuantumului pedepselor rezultante în cauza dedusă judecății, inculpatul urmând a executa în regim de detenție pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare.
I-au fost interzise inculpatului conf. art. 71.pen. pe durata executării pedepsei drepturile prev. de art.64 lit. a, b pen.
A fost condamnat inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 al.1, 209 al.1 lit.a, e, g și i pen. cu aplic. art.99 pen. cu art.74, 76.pen. la pedeapsa de 5 luni închisoare.
A fost condamnat inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 al.1, 209 al.1 lit.a, e, g și i pen. cu aplic. art.99 pen. cu art.74, 76.pen. la pedeapsa de 5 luni închisoare.
A fost condamnat inculpatul, pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat prev. de art. 26 rap. la art.208 al.1, 209 al.1 lit.a, e, g și i pen. cu aplic. art.75 lit. c pen. cu art.74, 76.pen. la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art.81 s Cod Penal-a suspendat condiționat executarea pedepsei inculpaților,.
Conform art.82 s Cod Penal-a fixat termenul de încercare de 2 ani care s-a adăugat cuantumului pedepsei aplicate, rezultând un termen de încercare total de 2 ani și 6 luni pentru inculpatul major.
Potrivit art.82 rap. la art.110 pen. s-a fixat termenul de încercare de 6 luni pentru inculpații și, rezultând un termen de încercare total de 11 luni.
Conform art.71 al.5 pe Cod Penal durata suspendării condiționate a executării pedepsei s-au suspendat drepturile prev. de art.64 lit. a, b Cod Penal, pentru inculpații minori după împlinirea vârstei majoratului.
S-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei prev. de art.83
Cod PenalÎn baza art.14 și art.346 proc.pen. rap la art.998 civ. a fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata sumei de 2374 lei reprezentând despăgubiri către partea civilă, cu dobânda legală până la data plății integrale.
S-a constatat prejudiciul recuperat a părții vătămate.
Conform art.191 proc.pen. au fost obligați inculpații la câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat sumă care include și onorariul apărătorilor desemnați din oficiu - av. și av. în cuantum de câte 200 lei fiecare, care a fost plătit din în contul
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în esență că în noaptea de 15/16.08.2006, inculpatul a rupt oglinzile retrovizoare și ștergătorul de parbriz al autoturismului părții vătămate, iar în noaptea de 26.01.2007 împreună cu inculpații, au sustras din boxa părții vătămate bunuri, în timp ce inculpatul a asigurat paza locului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, solicitând a se dispune achitarea sa de sub învinuirea comiterii infracțiunii de distrugere, deoarece încetarea procesului penal înlătură răspunderea penală, având în vedere că a achitat în întregime prejudiciul cauzat și operează tacit împăcarea părților. Nemulțumirea inculpatului s-a referit și la împrejurarea că el a fost obligat să plătească o sumă cu titlu de despăgubiri civile către partea vătămată în condițiile în care această partea vătămată a dat dovadă de rea-credință, solicitând sume prea mari de bani. De asemenea, a solicitat și reducerea cuantumului pedepsei aplicate pentru infracțiunea de furt, dându-se eficiență mai mare circumstanțelor atenuante, având în vedere că a recunoscut fapta, a reparat prejudiciul creat, dând dovadă de regret.
Prin decizia penală nr. 256 din 26 octombrie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj în baza art.379 pct.2 lit.a pr.pen. s-a admis apelul declarat de către inculpatul împotriva sentinței penale nr.150 din 23.02.2009 a Judecătoriei Cluj -N, pe care a desființat-o, în parte, sub aspectul nelegalității pedepsei aplicate acestui inculpat pentru infracțiunea de distrugere, încadrarea juridică corectă pentru această infracțiune, pedepsele accesorii, neobligarea inculpatului în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata cheltuielilor judiciare.
Procedând la judecarea cauzei, în aceste limite, tribunalul a dispus înlăturarea prev. art.75 lit.c penal din încadrarea juridică a faptei de distrugere.
S-a dispus condamnarea inculpatului (cu datele personale), pentru comiterea infracțiunii de distrugere, de art.217 al.1, cu art.74 și 76, art.40, art.99 și urm. penal, la pedeapsa de 200 lei amendă penală.
Au fost menținute dispozițiile sentinței apelate referitoare la condamnarea acestui inculpat pentru infracțiunea de furt calificat, art.83 penal, menținând pedeapsa rezultantă de 1 an și 8 luni închisoare.
S-a dispus interzicerea inculpatului conform art.71 penal pe durata executării pedepsei a drepturilor prev. de art.64 lit.a teza II penal.
S-a dispus obligarea acestui inculpat, în solidar cu părțile responsabile civilmente, la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces și a cheltuielilor de judecată ale părții civile.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate.
Potrivit art.189 pr.pen. onorariile avocațiale din oficiu, av., în sumă de câte 150 lei s-a suportat de la.
În baza art.192 alin.3 pr.pen. cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.
Analizând apelul declarat în cauză, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, tribunalul a apreciat că se impune admiterea sa, însă pentru alte considerente decât cele invocate de către inculpatul apelant. Astfel, în temeiul art.379 pct.2 lit.a pr.pen. a fost admis apelul și a fost desființată sentința instanței de fond, în parte, sub aspectul nelegalității pedepsei aplicate inculpatului apelant pentru infracțiunea de distrugere, încadrarea juridică corectă pentru această infracțiune, pedepsele accesorii, neobligarea inculpatului în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata cheltuielilor judiciare.
Astfel, din probele administrate în cauză, instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea, din care a rezultat fără dubiu vinovăția inculpatului în comiterea faptelor penale reținute în sarcina sa. Susținerile inculpatului, din faza judecării apelului, în sensul că achitând integral, după spusele sale, sumele datorate părții vătămate, în cadrul infracțiunii de distrugere, operează tacit împăcarea și deci se impune încetarea procesului penal, nu își au suport legal. Aceasta deoarece această parte vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 2.374 lei, conform scriptelor de la dosar, sumă astfel dovedită și la care inculpatul, în solidar cu părțile responsabile civilmente, a fost obligat. Suma respectivă este dovedită prin actele depuse în faza cercetării judecătorești la instanța de fond.
care se impune față de sentința apelată se referă la împrejurarea că încadrarea juridică a faptei de distrugere nu este realizată corect. În condițiile în care inculpatul era minor atunci când a comis infracțiunea de distrugere, nu se impunea reținerea prev.art.75 lit.c penal alături de prev.art.217 al.1, art.40, art.99 și urm.penal. De asemenea, nu s-a aplicat o pedeapsă legală pentru această infracțiune. Instanța de fond a reținut prev.art.74 și 76.penal, stabilind pedeapsa de 20 zile închisoare, ceea ce este o pedeapsă nelegală. Corect trebuia aplicat textul de lege prev. de art.76 lit.e penal, adică stabilirea unei pedepse constând în amendă penală și nu închisoare.
De asemenea, instanța de fond a greșit în ceea ce privește pedepsele accesorii cu privire la acest inculpat minor, concret fiind vorba de prev. art.64 lit.a teza II penal care trebuiau să opereze în speța de față. În plus, dispozițiile legale pe latură civilă sunt clare, în sensul că atunci când inculpatul este minor și se stabilește obligativitatea acestuia la plata de despăgubiri civile, conform legii civile, în cauză trebuie aplicate prev.art.14 și 346.pr.pen. alături de prev.art.998 și 1000 al.2 civil. adică obligația inculpatului minor în solidar cu părțile responsabile civilmente, cu privire la întreaga latură civilă a cauzei, implicit cu privire la cheltuielile de judecată ocazionate de procesul prezent, cheltuieli ale părții civile, precum și cele avansate de către stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termenul legal inculpatul solicitând admiterea recursului formulat, casarea deciziei penale atacate și rejudecând să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispună achitarea inculpatului, în temeiul art. 10 lit.1proc.pen. rap. la art. 181.pen.
În motivarea recursului se arată că instanța de apel a admis apelul declarat de inculpat și a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa de 200 lei amendă penală,însă fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, având în vedere și aspectul că prejudiciul cauzat a fost recuperat. La filele 54-55 din dosarul instanței de fond se află dovada că inculpatul a achitat suma de 2000 lei, reprezentând prejudiciul cauzat prin distrugere.În ceea ce privește pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, solicită să se dea o mai mare eficiență circumstanțelor personale ale inculpatului, cu consecința reducerii pedepsei. Pedeapsa aplicată este mare raportat la împrejurările în care a avut loc fapta și nu există prejudiciu, iar partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Examinând probele dosarului Curtea va constata că recursul declarat în cauză este nefondat.
Atât instanța de fond cât și cea de apel ca urmare a administrării unor probe utile pertinente i concludente au re inut o stare de fapt conformă cu realitatea, iar încadrările juridice ale faptelor re inute în sarcina inculpatului se circumscriu elementelor constitutive ale infracțiunii de distrugere, de art.217 al.1, cu art.74 și 76, art.40, art.99 și a și a infr. de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, e, g și i pen. cu aplicarea art. 40 și totul cu aplicarea art. 33 lit. a pen.
Probele relevă în esen ă că că în noaptea de 15/16.08.2006, inculpatul a rupt oglinzile retrovizoare și ștergătorul de parbriz al autoturismului părții vătămate, iar în noaptea de 26.01.2007 împreună cu inculpații, au sustras din boxa părții vătămate bunuri, în timp ce inculpatul a asigurat paza locului.
Potrivit art.18 indice 1.nu Cod Penal constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală dacă prin atingerea minimă adusă uneia dintre valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret fiind lipsită în mod vădit de importanță nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, iar la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
Având în vedere că inculpatul a comis două infracțiuni concurente, în cursul termenului de încercare și împreună cu alți doi inculpați nu se poate aprecia în acest context că faptele comise nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni, fiind deci exclusă incidența art. 18 indice 1
Cod PenalCu ocazia individualizării pedepsei aplicate inculpatului au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art 72.Cod Penal, adică gardul de pericol social al faptei modul concret de comitere al faptelor, precum i persoana inculpatului care nu se află la prima confruntare cu legea penală i nu a depus diligen e pentru recuperarea integrală a prejudiciului cauzat păr ii civile, astfel că pedepsele aplicate au fost just dozate i nu se impune reducerea acestora.
Reținerea circumstanțelor atenuante cu ocazia individualizării pedepsei constituie o facultate pentru instanță și nu o obligație, astfel că raportat la antecedența penală a inculpatului care a fost condamnat anterior la o pedeapsă a cărei executare a fost suspendată condiționată, deci a beneficiat de clemență însă nu si-a revizuit conduita manifestând perseverență infracțională nu se impune reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului, deci nici sub acest aspect recursul inculpatului nu este fondat.
Reintegrarea socială a inculpatului poate fi realizată numai prin privare de libertate așa cum a constatat și instanța de fond și cea de apel, având în vedere că inculpatul a comis fapptele în cursul termenului de încercare motiv pentru care s-a și dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 2 luni închisoare aplicată pentru furt calificat prin sent.pen. nr. 1092/15.07.2004 a Judecătoriei Cluj -N, pedeapsă care s-a adăugat cuantumului pedepselor rezultante în cauza dedusă judecății.
Latura civilă a cauzei a fost soluționată în concordanță cu probele de la dosar, astfel că partea vătămată, ca urmare a comiterii de către inculpat a infracțiunii de distrugere, s-a constituit parte civilă cu suma de 2.374 lei, conform actelor de la dosar, sumă astfel dovedită și la care inculpatul, în solidar cu părțile responsabile civilmente, a fost obligat, iar prejudiciul cauzat părții civile a fost recuperat.
În cauză nefiind incidente motive de casare care se iau în considerare din oficiu în virtutea art. 385 indice 9 alin.3 C.P.P. Curtea în baza art. 38515pct 1 lit b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 256 din 26 octombrie 2009 Tribunalului Cluj.
În baza art.189.p Cod Penal se.va stabili în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
În baza art.192 alin.2 Cp.va p. obliga pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 256 din 26 octombrie 2009 a Tribunalului Cluj.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 13 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red./
4 ex./22.03.2010
Președinte:Delia PuriceJudecători:Delia Purice, Ioana Cristina Morar Valentin
