Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 222/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.222/R/2009
Ședința publică din 13 aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Livia Mango JUDECĂTOR 2: Monica Rodina Luminița Hanzer
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - --
Ministerul Public este reprezentat prin procuror -, procuror șef secție judiciară, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ.
S-a luat spre examinare recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CLUJ, împotriva deciziei penale nr. 281/A din data de 13 octombrie 2008 pronunțată de TRIBUNALUL CLUJ, în dosarul nr-, privind pe inculpatul care a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit.a,g și i Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit.a Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar, lipsă fiind părțile civile,.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, apărătorul inculpatului insistă în audierea martorului, însă precizează că nu poate indica adresa de domciliu a acestuia în vederea citării și nici nu-l poate prezenta la instanță fără citație și solicită efectuarea unei adrese către Serviciul Evidența Persoanelor C pentru a comunica adresa de domiciliu a martorului.
Inculpatul arată că s-a întâlnit cu martorul și are cunoștință că acesta domiciliază în C, însă nu poate indica adresa.
Reprezentantul Partchetului, având în vedere că instanța de recurs a făcut demersuri pentru identificarea martorului, solicită respingerea cererii formulate de apărătorul inculpatului.
Instanța respinge cererea de amânare în vederea efectuării demersului de identificarea martorului având în vedere că nu s-au indicat date suplimentare și nici adresa de la care să fie citat.
Nefiind alte cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul Parchetului solicită
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului formulat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CLUJ, casarea deciziei recurate și rejudecând cauza să se dispună condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit.a,g și i Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit.a Cod penal având în vedere că din ansamblul material probator administrat în cauză rezultă vinovăția inculpatului. Apreciază că hotărârire de achitare au fost greșit pronunțate și avut la baza declarațiile nesincere a inculpatului, precum și a martorilor și G, acesta din urmă fiind și condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CLUJ și menținerea hotărârii atacate prin care s-a dispus în temeiul art. 11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit.c Cod pr.pen. achitarea inculpatului, întrucât fapta nu a fost comisă de inculpat. Din probele administrate în cauză nu rezultă vinovăția inculpatului, ci dor faptul că a încercat să comercializeze un bun a cărui proveniență nu o cunoștea. În ce privește declarațiile contradictorii ale martorului G, apreciază că această situație se datorează presiunii exercitate de organelor de urmărire penală.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, își susține nevinovăția, arătând că nu a făcut altceva decât a încercat să vândă un bun într-un loc public, fără a ști că este furat.
CURTEA
Deliberând reține că prin sentința penală nr.76/31.01.2008 a Judecătoriei Cluj -N, în baza art.11 pct. 2 lit. a proc.pen. rap. la art.10 lit. c proc.pen. s-a dispus achitarea inculpatului, fiul lui si, născut la data de 12.07.1967 în C-N jud. C, cetățenie română, necăsătorit, fără ocupație și loc de muncă, recidivist, domiciliat în C-N,-,.1, jud.C, CNP - sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.208 al.1, 209 al.1 lit. a, g, i pen. cu aplic. art.41 al.2 pen. și art.37 lit.b pen.
În baza art.350 al.2 proc.pen. s-a dispus punerea de îndată a inculpatului în libertate.
În baza art.346 al.3 proc.pen. s-a respins acțiunea civilă exercitată de părțile civile și, ca inadmisibilă.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Onorariul avocatului din oficiu în suma de 100 lei, s-a avansat din.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin Rechizitoriul nr. 908/P/2007 din data de 30.05.2007 Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj -N a dispus trimiterea în judecată în stare de arest a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin.1, 209 al. 1 lit. a, g, i cu aplic. art. 41 al. 2 și art. 37 1itb pen. în fapt reținându-se că în perioada 26.01.2007-06.02.2007, singur sau împreună cu învinuitul G, a comis trei acte materiale de furt calificat din birourile de avocatura ale părților vătămate, și.
În faza de urmărire penală, situația de fapt a fost probata prin: plângerile și declarațiile părților vătămate, procese-verbale de cercetare la fața locului, dovezi de ridicare predare, declarațiile inculpatului, declarațiile învinuitului G, declarații martori, proces-verbal de recunoaștere după planșa foto.
În faza de judecată s-au readministrat în parte mijloacele de probă din cursul urmăririi penale. În plus instanța de fond a audiat în calitate de martori pe numiții și -.
Analizând întregul probatoriu instanța de fond a reținut că inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii.
Procedând la analiza fiecărui act de executare astfel cum acesta a fost reținut de către parchet, relevând probatoriul administrat atât în faza de urmărire penală, cât și în cursul judecații, instanța de fond a concluzionat că furtul nu a fost săvârșit de către inculpat.
La punctul nr.1 din rechizitoriu s-a reținut că în perioada 26-29.01.2007, fără a se putea stabili data exactă, pe timp de noapte, inculpatul, singur, s-ar fi deplasat în imobilul situat în C-N Calea - nr.5,.3 unde își are sediul profesional avocatul. Inculpatul ar fi pătruns în biroul acestui avocat prin spargerea unui zid de ghips carton și prin escaladare, trecând astfel dintr-un spațiu comun al imobilului (o toaletă) în bucătăria cabinetului avocațial.
Din interior ar fi sustras un laptop marca de culoare neagră cu geantă, încărcător și, în valoare de 3.000 lei, bun aparținând părții vătămate - avocat colaborator. S-a reținut că inculpatul ar mai fi sustras, din același cabinet avocațial, un laptop marca de culoare neagră în valoare de 2.900 lei aparținând părții vătămate - avocat colaborator.
S-a mai reținut că la începutul lunii februarie 2007 inculpatul s-a deplasat în unde a vândut laptopul marca martorului, contra sumei de 100 Euro. a fost recuperat de către organele de poliție și restituit părții vătămate, iar martorul, care îl cunoștea anterior pe inculpat după porecla "" l-a recunoscut pe acesta după planșa foto la data de 6.05.2007.
Instanța de fond a constatat că reținerea săvârșirii actului de executare în sarcina inculpatului este nedovedită.
Astfel singura declarație pe care se sprijină acuzarea este aceea dată de către numitul G la data de 27.03.2007 existentă la fila 52 dosarului de urmărire penală. Acesta relatează că la sfârșitul lunii ianuarie 2007 în timp ce se afla la domiciliu a fost vizitat de inculpatul care avea asupra lui un laptop marca de culoare neagră despre care a spus martorului ca l-ar fi sustras dintr-un cabinet avocațial.
În cursul judecații martorul a revenit asupra declarației sale arătând că aceasta nu reflecta adevărul, fiind dată pentru ca el însuși (care, în cursul urmăririi penale, a fost cercetat în stare de arest în altă cauză, în calitate de complice pentru actele materiale nr.2 si 3 din rechizitoriu) să fie pus în libertate.
Cât privește poziția inculpatului, acesta a refuzat sa dea declarații în cursul urmăririi penale, iar, în cursul judecății, a negat săvârșirea acestui act de executare.
Din probatoriu rezultă cu certitudine că inculpatul a vândut martorului laptopul marca aparținând părții vătămate, bun care a fost sustras din cabinetul avocațial.
Nu rezultă însă că inculpatul este cel care a sustras bunul respectiv și nici faptul că acesta ar fi cunoscut că laptopul provine din furt. În declarația dată în fața instanței inculpatul a susținut că laptopul aparținea unui prieten al său pe nume (cu privire la care nu a putut oferi amănunte ce să conducă la identificare) în folosul căruia l-a comercializat martorului contra sumei de 100 Euro, din care a primit 20 Ron.
Susținerea inculpatului s-a coroborat cu declarațiile din instanța ale martorului, acesta precizând însă că l-a identificat pe numitul ca fiind martorul (pentru actul nr.1 de executare) și învinuitul (pentru actele nr.2 și 3 de executare)
Inadvertența în această privință a celor două declarații este nerelevantă în stabilirea vinovăției inculpatului.
Recunoașterea inculpatului de către martorul din albumul foto, în condițiile în care cei doi se cunoșteau anterior, este neconcludentă în stabilirea vinovăției, aceeași concluzie impunându-se și în privința recunoașterii de către partea vătămată a laptopului restituit ca fiind cel sustras.
La punctul nr.2 din rechizitoriu s-a reținut că în noaptea de 5/6.02.2007 inculpatul și învinuitul G s-au deplasat pe str. -. - nr.4 din C-N unde se afla sediile mai multor birouri avocațiale. S-a reținut că făptuitorii s-au înțeles în prealabil ca G să asigure paza locului faptei dintr-un gang apelându-l pe inculpat pe telefonul mobil, în cazul în care ar apărea vreun pericol, iar să pătrundă în interior pentru a sustrage bunuri.
S-a mai reținut că inculpatul a pătruns prin forțarea ușii de acces în biroul de avocatura al părții vătămate de unde a sustras un laptop marca (care avea o problema tehnica la ecran, respectiv la pornirea calculatorului se pierdea imaginea revenind însă ulterior la o stare normală de funcționare, dacă era mișcat; același calculator prezenta pe display o urma lăsată de mouse-ul situat între taste) și un laptop marca.
La punctul nr.3 din rechizitoriu s-a reținut că în aceeași noapte și în aceleași împrejurări, inculpatul a pătruns în cabinetul avocatului situat în același imobil, la apartamentul nr.3, sustrăgând un laptop marca, geanta aferentă și suma de 700 lei, bunuri aparținând părții vătămate -avocat colaborator.
S-a mai reținut că după părăsirea imobilului inculpatul i-a înmânat învinuitului laptopul marca aparținând părții vătămate (pct. nr.2 din rechizitoriu), pe care acesta din urma l-a vândut pentru suma de 100 Euro martorului zis,".
Prin dispozitivul rechizitoriului s-a dispus disjungerea cauzei în privința învinuitului G, pentru a se verifica apărările acestuia.
Instanța de fond a constatat că reținerea săvârșirii actelor de executare nr.2 și 3 în sarcina inculpatului este nedovedită.
Astfel, singurele probe (emanând de la aceeași persoana) în sprijinul acuzării sunt declarațiile învinuitului G existente la filele 80, 82 ale dosarului de urmărire penală. În cuprinsul acestora învinuitul relatează comiterea celor două acte de executare astfel cum acestea au fost reținute în rechizitoriu.
La data de 24.05.2007 învinuitul Gar evenit asupra declarațiilor anterioare nerecunoscând nici participația sa (cu privire la care a oferit un alibi) și nici autoratul lui. În cursul judecații G și-a menținut această ultimă poziție.
Cât privește poziția inculpatului, acesta a refuzat să dea declarații în cursul urmăririi penale, iar, în cursul judecații, a negat săvârșirea acestor acte de executare.
Este cert că Gav ândut contra sumei de 100 Euro martorului zis "" un laptop marca care prezenta o defecțiune la display. Martorul nu a verificat memoria laptopului și l-a vândut ulterior cu suma de 450 RON.
În cursul judecații a fost identificat martorul care în primăvara anului 2007 cumpărat de la inculpatul 3 laptopuri contra sumei de 200 Euro. Două dintre cele trei calculatoare erau marca și. Unul dintre laptopuri a fost făcut cadou de către martor unei persoane de sex feminin pe care a cunoscut-o ocazional, iar computerele și au fost vândute martorului (99 dosar instanța).
La cumpărarea celor două calculatoare martorul (identificat în cursul judecații) a plătit 13.000.000 ROL, iar la câteva zile, când acesta a realizat că unul dintre ele aparține unui avocat (în memorie existând un contract de cesiune și unul de vânzare-cumpărare) le-a vândut prin intermediul ziarului unui necunoscut, la un preț inferior ( 111 dosar instanța).
Niciuna din pistele investigate de către instanța nu conduc la stabilirea vinovăției inculpatului în raport de săvârșirea actelor materiale nr.2 și 3 din rechizitoriu.
Nu există dovezi din care să rezulte că acesta a furat sau a participat la furtul laptopurilor după cum nu există probe din care să rezulte că inculpatul a cunoscut proveniența din furt a bunurilor pe care le-a vândut pentru a stabili existența unei eventuale tăinuiri.
Este posibil ca laptopurile cumpărate de martorii, și u să fie cele sustrase din cabinetele avocațiale ale părților vătămate și, însă acest fapt nu dovedește vinovăția inculpatului, care rămâne pe tărâmul insuficient al presupunerii.
Nici unul din cele trei acte materiale de executare nu a fost săvârșit de către inculpatul, concluzie ce se impune în lipsa probelor certe de vinovăție.
Față de cele arătate, luând în considerare principiul "in dubio pro reo" și având în vedere că faptele sesizate există, instanța de fond a dispus achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit.c proc.pen.
A constatat că indiciile temeinice din care a rezultat că inculpatul este autorul furtului în speță (avute în vedere la menținerea stării de arest) nu s-au transformat, pe parcursul judecații, în probe certe de vinovăție, motiv pentru care a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj -N solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și pronunțarea unei noi hotărâri de condamnare a inculpatului.
Prin decizia penal nr.281/A din 13 octombrie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL CLUJ, s-a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj -N, reținându-se următoarele:
Cu privire la contradicțiile existente în declarațiile date de martorul (care inițial a arătat că tranzacția s-a făcut cu inculpatul, iar ulterior a menționat că vânzătorul laptopului marca era de fapt o altă persoană, rolul inculpatului fiind doar de intermediar între cei doi), s-a precizat că în mod just instanța de fond a apreciat ca nerelevante aceste inadvertențe raportat la stabilirea vinovăției inculpatului; ori, în toate declarațiile date de acest martor, nu reiese că susnumiții ar fi discutat cu privire la proveniența -legală sau ilegală a bunului- sau că martorul ar fi avut suspiciuni în acest ultim sens, mai mult că l-ar fi suspectat pe inculpat de furtul laptopului mai sus-amintit (proprietarul real fiind partea vătămată ).
Situația este similară și în cazul martorilor și; În plus, martorul a cumpărat laptopul marca (proprietate a părții vătămate ) de la martorul G și nu de la inculpat, deci nici nu avea cum să-I suspecteze pe acesta, iar din declarațiile martorului, de asemenea, nu reiese că acesta ar fi avut vreun dubiu cu privire la bun sau că l-ar fi suspectat pe inculpat de furt.
Din nici unul din mijloacele de probă anterior menționate nu rezultă că inculpatul a participat la sustragerea laptopurilor și nici faptul că acesta cunoștea că bunurile ar fi provenit din furt, aspect care ar fi pus în discuție stabilirea existenței unei eventuale tăinuiri.
Singurele probe care ar fi fost în sprijinul încriminării inculpatului sunt declarațiile date de martorul G în faza de urmărire penală; în faza de judecată însă, a revenit asupra lor, contestând inclusiv participarea sa (cu privire la care a oferit un alibi) la actele de executare nr.2 și 3 astfel cum au fost descrise în rechizitoriu; mai mult, în condițiile în care declarațiile sale sunt total contradictorii, pentru a putea stabili clar care din ele sunt mincinoase, este necesară coroborarea acestora cu celelalte mijloace de probă ori, în speță, din restul materialului probator administrat în cauză, așa cum s-a mai precizat, nu reiese cu certitudine vinovăția inculpatului.
În consecință, existând dubii, acestea profită inculpatului, conform principiului in dubio pro reo, concluzie justă la care a ajuns și instanța de fond, Tribunalul concluzionând că în mod corect prima instanță a respins în temeiul dispozițiilor art. 346 a1.3 proc.pen. acțiunea civilă a părților civile - și Delia, soluția fiind identică și pentru partea civilă.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat în termen legal, recurs, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CLUJ, criticând soluția ca nefiind temeinică și legală.
În motivarea recursului său, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CLUJa învederat curții că în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului, întrucât din probele administrate în cauză rezultă fără dubiu vinovăția inculpatului în comiterea faptelor pentru care a fost trimis în judecată.
În acest sens s-au invocat declarațiile martorilor audiați în faza de urmărire penală, de altfel martorul Gaf ost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă, procurorul sesizându-se din oficiu, după audierea martorului de către instanța e fond.
Prin decizia penală nr. 92/R/19.01.2009 a Curții de APEL CLUJ în baza art.385/15 pct.2 lit. d rap. la art. 385/16 proc.pen. s-a admis recursul declarat de Parchetul de pe Lângă TRIBUNALUL CLUJ împotriva deciziei penale nr. 281/A/2008 a Tribunalului Cluj, decizie care a fost casată împreună cu sentința penală 76/2008 a Judecătoriei Cluj -N, reținându-se cauza spre rejudecare.
S-a stabilit onorariu pentru apărătorul din oficiu în sumă de 200 lei ce urma a fi avansat din.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această decizie s-a reținut că în motivarea recursului său Parchetul a solicitat condamnarea inculpatului, apreciind că, în cauză, există probe de vinovăție a acestuia.
Raportat însă la jurisprudența CEDO (exemplificându-se cauzele Dănilă contra României și Constantinescu contra României), prin care s-a statuat că, în cauzele în care instanțele de fond au pronunțat o hotărâre de achitare, instanța de control judiciar nu poate să pronunțe o hotărâre de condamnare în baza aceluiași probatoriu, curtea a constatat că, în cauză, se impune casarea hotărârii atacate și menținerea cauzei spre rejudecare în vederea administrării unor probe.
Procedând la rejudecarea cauzei instanța de recurs a procedat reaudierea inculpatului ( 27 dos, recurs), a martorilor ( 53 dos. rec.) și G ( 73), s-a depus copia certificată după sentința penală nr. 149/23.02.2009 a Judecătoriei Cluj N (definitivă la data de 11.03.2009 prin neapelare) prin care s-a dispus condamnarea martorului G pentru comiterea în cauză a infracțiunii de mărturie mincinoasă ( 74-75) și s-au efectuat demersuri pentru identificarea numitului OG- (persoana indicată de inculpat ca fiind cea care i-a vândut laptorile).
Analizând întreg materialul probator administrat în cursul procesului penal, Curtea constată că probele strânse în cursul urmăririi penale și care au servit drept temei de trimitere în judecată, precum și probele administrate în faza judecății, dovedesc, în mod cert, că inculpatul este autorul infracțiunii de furt calificat descrisă în actul de sesizare.
Astfel, la punctul nr.1 din rechizitoriu s-a reținut că în perioada 26-29.01.2007, fără a se putea stabili data exactă, pe timp de noapte, inculpatul, singur, s-ar fi deplasat în imobilul situat în C-N Calea - nr.5,.3 unde își are sediul profesional avocatul. Inculpatul ar fi pătruns în biroul acestui avocat prin spargerea unui zid de ghips carton și prin escaladare, trecând astfel dintr-un spațiu comun al imobilului (o toaletă) în bucătăria cabinetului avocațial.
Din interior ar fi sustras un laptop marca de culoare neagră cu geantă, încărcător, mouse și, în valoare de 3.000 lei, bun aparținând părții vătămate - avocat colaborator. S-a reținut că inculpatul ar mai fi sustras, din același cabinet avocațial, un laptop marca de culoare neagră în valoare de 2.900 lei aparținând părții vătămate - avocat colaborator.
Este de precizat că partea vătămată - indică în declarația dată în data de 29.03.2007 ( 27 dos. ) o serie de caracteristici ale laptolului, respectiv prezența în partea din spate a mai multor sigilii ale firmei vânzătoare, precum și lipsa din partea laterală a unei bucăți din carcasă.
Potrivit declarației martorului G ( 52 dos. ), la sfârșitul lunii ianuarie 2007 (deci, în aceeași perioadă de referință), a fost vizitat de inculpatul care i-a spus că a sustras de la un cabinet avocațial un laptop marca și că l-a vândut pentru suma de 100 Euro.
Martorul ( 44 dos., 43 dos. inst. fond, 53 dos. rec.) confirmă că începutul lunii februarie 2007, în timp ce se afla în fața locuinței sale situată în zona Pieței, a fost abordat de către inculpatul inculpatul ( pe care îl cunoștea sub numele de "", recunoscându-l în persoana inculpatului din pozele judiciare - 57 dos. inst. fond) care i-a oferit spre vânzare un laptop marca, cu geantă și încărcător pentru suma de 200 Euro, tranzacția finalizându-se pentru suma de 100 Euro.
Aceste bunuri au fost recuperate de către organele de poliție și restituite părții vătămate ( 26, 28 dos. ). Din pozele judiciare rezultă că posibilitatea unei confuzii de bunuri este exclusă deoarece sigla firmei vânzătore existentă pe spatele aparatului corespunde cu cea menționată pe factura fiscală de achiziție ( 32, 35 dos. ).
Deși inculpatul s-a apărat arătând că a dobândit acest bun de la o persoană pe nume, fără să cunoască proveniența bunului, această apărare este de circumstanță și evident nesinceră.
În primul rând, martorul arată că, într-adevăr, în momentul în care i-a oferit spre vânzare bunurile, inculpatul era însoțit de un, persoană pe care a identificat-o în momentul audierii sale la instanța de fond la termenul din 6.09.2007 ca fiind martorul G ( 54, 55, 57 dos., 122 dos.inst.).
În al doilea rând, instanța de recurs a încercat identificarea acestei persoane, potrivit datelor oferite de inculpat ca fiind din T-/14, demers care nu a condus la găsirea susnumitului deoarece datele comunicate nu sunt reale, deoarece în loc. T nu există str. 1 - ( 49 dos. apel).
În ceea ce privește laptopul, acesta a fost vândut de către inculpat martorului care, la rândul lui, l-a vândut martorului -, aceste aspecte urmând a fi detaliate în considerentele care vor fi expuse cu privire la actele descrise la pct. 2 și 3 din rechizitoriu.
La punctul nr.2 din rechizitoriu s-a reținut că în noaptea de 5/6.02.2007 inculpatul și învinuitul G s-au deplasat pe str. -. - nr.4 din C-N unde se afla sediile mai multor birouri avocațiale. S-a reținut că făptuitorii s-au înțeles în prealabil ca G să asigure paza locului faptei dintr-un gang apelându-l pe inculpat pe telefonul mobil, în cazul în care ar apărea vreun pericol, iar să pătrundă în interior pentru a sustrage bunuri.
S-a mai reținut că inculpatul a pătruns prin forțarea ușii de acces în biroul de avocatura al părții vătămate de unde a sustras un laptop marca (care avea o problema tehnica la ecran, respectiv la pornirea calculatorului se pierdea imaginea revenind însă ulterior la o stare normală de funcționare, dacă era mișcat; același calculator prezenta pe display o urma lăsată de mouse-ul situat între taste) și un laptop marca.
La punctul nr.3 din rechizitoriu s-a reținut că în aceeași noapte și în aceleași împrejurări, inculpatul a pătruns în cabinetul avocatului situat în același imobil, la apartamentul nr.3, sustrăgând un laptop marca, geanta aferentă și suma de 700 lei, bunuri aparținând părții vătămate -avocat colaborator.
Aceste acte sunt dovedite, în primul rând, cu declarația martorului ( 80, 82, 116 dos. ), date în prezența unui avocat, martor care arată că inculpatul l-a căutat la domiciliul său la circa 2-3 zile după prima vizită descrisă anterior și i-a spus că știe două cabinete avocațiale unde ar fi văzut 2 laptopuri, că l-a însoțit pe inculpat pe str. - vis-a-vis de Tribunal pe prima stradă la stânga unde inculpatul i-a cerut să-i asigure paza (martorul folisind expresia "să stau de 6") la colțul străzii și, în cazul în care ar fi venit cineva, să-l sune. A mai arătat martorul inculpatul s-a întors după circa 30 minute având în mână o geantă de laptop de culoare neagră, iar de sub haină a scos un laptop de mărime mai mică. Totodată, martorul a indicat că din geanta de culoare neagră inculpatul a scos un laptop, tot de culoare neagră, pe care i l-a dat lui, iar inculpatul a reținut cel de-al doilea laptop, de mărime mai mică.
Totodată, martorul a arătat că cei doi s-au întâlnit a doua zi la domiciliul său pentru a șterge memoria aparatelor și a constatat că laptopul ce i-a fost dat lui prezenta o defecțiune în sensul că la pornire apărea pe display o dungă care dispărea după ce se efectuau manevre de ănchidere și deschidere a aparatului.
În final, martorul a precizat că la sugestia inculpatului l-a căutat pe numitul "" care are un magazin pe str. - (identificat ca fiind martorul ) căruia i-a vândut laptopul cu încărcătorul aferent cu suma de 100 Euro.
Audiat în cursul procesului penal ( 86, 87 dos., 51 dos. inst. fond), martorul confirmă că are un magazin pe- unde a fost căutat în cursul lunii februarie de un pe care-l cunoștea din vedere și care i-a oferit spre vânzare un laptop, fără a preciza marca, pentru suma de 700 lei, însă nu l-a cumpărat pentru că era defect. Același martor arată că după un anumit timp, aceeași persoană a venit la magazinul său unde i-a oferit spre vânzare pentru suma de 300 Euro un laptop marca de culoare neagră, care prezenta o defecțiune la display și că l-a achiziționat, împreună cu geanta aferentă și încărcătorul pentru suma de 100 Euro, după care l-a revândut unei persoane necunoscute.
În urma prezentării de fotografii judiciare, martorul l-a recunoscut pe martorul ca fiind persoana de la care a cumpărat laptopul de mai sus.
Din declarația părții vătămate ( 75-77 dos. ) rezultă că laptopul marca ce i-a fost sustras avea culoare neagră și prezenta o defecțiune la display care se remedia după ce era, particularitate care confirmă că aparatul vândut de martorul martorului este cel despre care face vorbire partea vătămată.
În ceea ce privește laptopul marca de culoare argintie sustras de la partea vătămată și cele 2 laptopuri marca sustrase de la părțile vătămate și aceste aparate au fost vândute de inculpat martorului care, la rândul său, le-a vândut martorului -.
Astfel, martorul ( 53, 61, 65, 66, 99 dos. inst. fond) declară că la începutul lunii martie 2007, în timp ce se afla în zona Pieței din CNa fost contactat de numitul "" (pe care l-a identificat apoi ca fiind inculpatul ) care i-a oferit spre vânzare 3 laptopuri afirmând că le are de la un avocat care dorea să le schimbe, cumpărând bunurile pentru suma de 200 Euro. Cu privire la mărcile aparatelor, martorul a menționat că erau fie și, fie și, însă a menționat că printre acele aparate unul era de culuoare argintie, descriere care corespunde celui de-al doilea laptop sustras de la partea vătămată.
Susnumitul martor precizează că l-a sunat pe martorul - căruia i-a vândut 2 aparate pentru suma de 1300 lei noi și că, după un timp a fost sunat de către acesta care i-a spus că a identificat în memoria unui dintre aparate contracte, ceea ce l-a condus la concluzia că bunul ar fi aparținut unui avocat, exprimindu-și temerea că acele aparate ar fi fost sustrase, variantă negată de martorul. A mai precizat martorul că laptopul de culoare argintie, de dimensiuni mici, l-a făcut cadou unei persoane de sex femeiesc pe care nu o cunoaște și nici nu știe unde locuiește.
La rândul său, martorul - ( 64, 111 dos. inst.fond) arată că a cumpărat de la martorul un număr de 2 laptopuri marca cu suma de 1300 lei cu privire la care i s-a spus că ar aparține unui prieten ce dorea să și le schimbe, primind asigurări că nu sunt sustrase. Martorul a identificat în memoria unuia dintre laptopuri două contracte (unul de cesiune și unul de vânzare-cumpărare) ceea ce l-a determinat să conchidă că bunurile ar fi aparținut unui avocat, aspect negat de către martorul. Ulterior, a vândut la rândul său aparatele prin ziarul de la A- pentru că prezentau deficiențe de funcționare.
Din analiza și coroborarea tuturor acestor probe rezultă fără posibilitate de dubiu că inculpatul este cel care a comis actele de sustragere în dauna părților vătămate, și.
Deși instanța de fond a înlăturat declarațiile martorului date în cursul urmăririi penale pe motiv că acesta nu și le-a menținut în fața instanței și că nu se coroborează cu alte probe, opinie la care a aderat și instanța de apel, Curtea concluzionează că ambele instanțe au procedat la o greșită apreciere atât a acestei probe, cât și a restului material probator.
Astfel, martorul nu a oferit nicio explicație plauzibilă și credibilă asupra revenirii cu privire la declarațiile date în cursul urmăririi penale. Susținerea că depoziția sa a fost determinată de promisiunea organului de anchetă potrivit căreia în ipoteza în care ar da o declarație cu un anumit conținut nu l-ar priva de libertate, nu poate fi primită, fiind evident de circumstanță, atâta timp cât la luarea declarațiilor a fost asistat de apărător, iar luarea măsurii arestului preventiv nu este de competența organelor de poliție.
Pe de altă parte, susnumitul martor a fost condamnat definitiv în cauză pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă prin sentința penală nr. 149/23.02.2009 a Judecătoriei Cluj N ( 74-75 dos, inst. recurs), instanța reținând că, fiind audiat în calitate de martor în cauza privindu-l pe inculpatul în legătură cu săvârșirea de către acesta a unei infracțiuni de furt, a prezentat instanței o depoziție mincinoasă asupra unor elemente esențiale.
În final, nici inculpatul și nici susnumitul martor nu au putut oferi explicații plauzibile și probate asupra împrejurării că, în perioada imediat următoare sustragerilor în dauna părților vătămate, cei doi au fost în posesia unor laptopuri, genți și încărcătoare care prezentau caracteristici identice cu cele aparținând victimelor (marcă, culoare, defecțiuni, semne exterioare). - mult, faptul că tot în aceeași perioadă au vândut bunurile la prețuri mult sub valoarea lor, chiar derizorii, este de natură a conduce la concluzia că susnumiții au dobândit ilicit aceste bunuri și, solicitând prețuri mici, au urmărit să scape de bunuri tocmai pentru a nu fi găsite asupra lor.
În drept, fapta inculpatului care în perioada 26.01.2007-06.02.2007, în baza aceleiași rezoluții infracționale, singur sau împreună cu martorul G, pe timp de noapte și prin efracție, a sustras 5 laptopuri, 2 genți aferente, un încărcător și un din birourile de avocatura ale părților vătămate, și, cauzând un prejudiciu de 12.600 lei întrunețte elementele constituitve ale infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 208 al. 1, art. 209 al. 1 lit. a, g și i pen. cu aplic. art. 41 al. 2.pen.
De menționat este faptul că partea vătămată a menționat că în aceeași împrejurare în care i s-a sustras laptopul, i s-a sustras și suma de 700 lei, însă acest aspect nu a fost probat în cauză.
Vinovăția inculpatului fiind dovedită, Curtea urmează a aplica acestuia o sancțiune penală constând în închisoare la individualizarea căreia urmează a se avea în vedere gradul concret de pericol social ridicat al faptei, mijloacele și modul de comitere, valoarea ridicată a prejudiciului, dar și persoana inculpatului care este recidivist și a fost nesincer în declarații.
Inculpatul a comis prezenta infracțiune în stare de recidivă mare postexecutorie prev. de art. 37 lit. b pen. față de pedepasa de 6 ani 6 luni și 110 zile închisoare aplicată prin sentința penală nr. 692/1994 a Judecătoriei Cluj N, din executarea căreia a fost liberat condiționat la data de 31.07.1006, cu un rest de pedeapsă de 1168 zile închsisoare (fișa de cazie judiciar, 41-42, 83-85 dos., 42 dos. inst. fond).
Așa fiind, Curtea urmează a dispune condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 ani închisoare cu executare în regim de detenție, apreciind că această sancțiune este în măsură să asigure realizarea scopului de constrângere și reeducare a inculpatului.
Prin sentința penală nr. 479/26.04.2007 a Judecătoriei Cluj N, def. prin neapelare la data de 18.05.2007 ( 82-85 dos. inst. recurs), inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru comiterea în noaptea de 16/17.06.2006 a infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. g și i pen. cu aplic. art. 37 lit. b pen.
Rezultă infracțiunea din prezenta cauză a fost comisă înainte de a surveni condamnarea definitivă pentru fapta din 18.05.2007, fiind astfel incidente dispozițiile art. 33 lit. a pen. privind concursul de infracțiuni astfel că temeiul acestui text de lege, comb. cu art. 34 lit. b pen. rap. la art. 36.pen. se va contopi pedeapsa de 3 ani închsioare aplicată în cauză cu pedeapsa de 6 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr. 479/2007 a Judecătoriei Cluj N și va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
Cum inculpatul a executat în periada 15.05.2007-23.11.2007 pedepsa stabilită prin sentința penală nr. 479/2007, fiind liberat condiționat prin sentinșa penală nr. 1164/2007 a Judecătoriei Gherla, cu un rest de pedeapsă de 21 zile închisoare, iar în cauză inculpatul a fost reținut și arestat începând cu data de 06.05.2007 până la 31.01.2008, potrivit art. 88.pen. art. 36.pen. se va deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive și timpul executat, potrivit mențiunilor de mai sus.
Potrivit art. 71.pen. de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și până la executarea pedepsei inculpatul va fi lipsit de drepturile prev. de art. 64 lit. a teza II lit. b pen.
Deoarece prejudiciul cauzat părții vătămate a fost recuperat prin restituire, în temeiul art. 998.civ. art. 14.proc.pen. Curtea urmează a constata această împrejurare.
Părtea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 3000 lei ( 29 dos. p), partea vătămată s-a cosntitiuit parte civilă cu suma de 4000 lei ( 77 dos. ), iar partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 2700 lei ( 114 dos. ).
Din facturile fiscale depuse la dosar ( 31, 32 dos. p) de achiziție rezultă că valoarea unui laptop nou, cu accesorii, la nivelul anului 2006 era de circa 2800 lei (marca ), respectiv 2400 lei (marca ).
Așa fiind, fiind dovedite condițiile răspunderii civile delictuale, văzând dovedite pretențiile civile invocate de susnumitele părți civile, în temeiul art. 998.civ. 14.proc.pen. Curtea va obliga inculpatul la repararea prejudiciilor cauzate, astfel: suma de 3000 lei către partea civilă, suma de 4000 lei părții civile și suma de 2700 lei părții civile.
Potrivit art. 191 al. 1.proc.pen. inculpatul va fi obligat să achite suma de 300 lei chletuieli judiciare la instanța de fond.
Inculpatului i s-a asigurat asistență juridică din oficiu astfel că în baza art. 189.proc.pen. se va stabili suma de 200 lei în favoarea Baroului de Avocați C ce se va avansa din.
Potrivit art. 192 al. 3.proc.pen. cheltuielile judiciare în recurs vor fi suportate de către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Rejudecând, în baza art. 208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a, g și i pen. cu aplic. art.41 alin.2 și 37 lit.a pen. condamnă pe inculpatul. fiul lui si, născut la data de 12.07.1967 în C-N jud. C, recidivist, domiciliat în C-N,-,.1, jud. C, CNP - la o pedeapsă de:
-3 (trei) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat în formă continuată.
Constată că prin sentința penală nr.479/2007 a Judecătoriei Cluj -N, definitivă prin neapelare la data de 18.05.2007, inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă de 6 luni închisoare, executată în perioada 15.05.2007- 23.11.2007, când a fost liberat condiționat prin sentința penală nr. 1164/2007 a Judecătoriei Gherla, având un rest de 21 de zile.
În baza art.36, 33 lit. a, 34 lit. b pen. constată concursul de infracțiuni, contopește pedepsele stabilite, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
Deduce din pedeapsa stabilită timpul executat, 15.05.2007-23.11.2007 și perioada detenției preventive 6.05.2007-31.01.2008.
În baza art. 71Cod penal interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art.64 lit. a teza a II-a și b Cod penal.
Constată recuperat prejudiciul cauzat părții civile
Obligă inculpatul la plata către părțile civile a sumei de 3000 lei, prejudiciu nerecuperat, a sumei de 4000 lei, prejudiciu nerecuperat și a sumei de 2700 lei, prejudiciu nerecuperat.
Obligă inculpatul la plata în favoarea statului a sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare la fond.
Stabilește onorariu apărător din oficiu în sumă de 200 lei ce se va avansa din în favoarea apărătorului din oficiu.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 13.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - --
Red. /
4 ex./29.04.2009
Președinte:Livia MangoJudecători:Livia Mango, Monica Rodina Luminița Hanzer
