Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 221/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.221/R/2009
Ședința publică din 13 aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Livia Mango JUDECĂTOR 2: Monica Rodina Luminița Hanzer
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - --
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR: -
S-a luat spre examinare recursul declarat de recursului declarat de partea civilă împotriva deciziei penale nr.67 din 16.03.2009 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, privind pe inculpatul G trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin.2 și 4 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă partea civilă asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpatul G, partea civilă Spitalul Clinic Județean C, partea responsabilă civilmente - Import Export SRL I și asiguratorul reprezentat de - SA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la dosar s-a depus o cerere formulată de inculpatul G, precum și o cerere formulată de partea responsabilă civilmente - Import Export SRL I prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător.
Partea civilă învederează instanței că înțelege să-și retragă recursul declarat în cauză.
Instanța constată că nus -a prezentat apărător din oficiu pentru inculpat, deși s-a efectuat adresă către C în acest sens, însă asistența din oficiu nu este obligatorie având în vedere că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată este sub 5 ani și acordă cuvântul cu privire la cererile de amânare a cauzei formulate de inculpat și partea responsabilă civilmente.
Reprezentantul Parchetului, având în vedere poziția procesuală a recurentului, solicită respingerea cererilor de amânare a cauzei.
Apărătorul părții civile solicită respingerea cererilor de amânare a cauzei.
Instanța a procedat la luarea unei declarații părții vătămate cu privire la poziția procesuală exprimată oral, cele declarate fiind consemnate în procesul-verbal atașat dosarului cauzei.
Instanța respinge cererile de amânare a cauzei formulate de inculpat și partea responsabilă civilmente având în vedere că recurentul și-a retras recursul.
Apărătorul ales al părții civile solicită a se lua act de retragerea recursului declarat de recurent.
Procurorul solicită a se lua act de retragerea recursului formulat de către partea civilă.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 257/20.03.2008 a Judecătoriei Cluj -N în baza art. 184 al. 2 și 4.pen. a fost condamnat inculpatul G, fiul lui si, născut la data de 09.11.1958 în municipiul I, jud.I, cetățenie română, posesor al CI seria - nr. - eliberat de Poliția municipiului I, CNP -, studii medii, pensionar, căsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în municipiul I,-, -.5, jud.I, l în municipiul I,-, -.3, jud.I la 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 4 ani ce constituie termen de încercare.
S-a pus în vedere inculpatului prev. art. 83.pen. și art. 84.pen.
În baza art. 14 - 346.pr.pen. s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă, domiciliat în sat, nr.323, comuna, jud. C și obligă inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente - Import Export SRL cu sediul în I,-, -armen,.2, jud.I, la plata către aceasta a sumei de 4.400 RON - daune materiale și 15.000 RON - daune morale. S-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă Spitalul Clinic Județean C cu sediul în C-N,--5, jud.C și a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente - Import Export SRL la plata către aceasta a sumei de 1.734,38 lei cu dobânda legală începând din data de 22.06.2006 și până la plata integrală.
În baza art.193 al.2 pr.pen. s-a admis în parte cererea de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare efectuate de partea vătămată și a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente - Import Export SRL, la plata către a sumei de 750 RON - onorariu avocațial.
S-a constatat calitatea de asigurător a Reale De - reprezentată în România de societatea SA cu sediul în,-, -B,.2,.5-6, sector 4.
În baza art. 191 al. 1.pr.pen. a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente - Import Export SRL, la 500 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că în dimineața de 06.12.2005 inculpatul G conducea autoutilitara marca Mercedes înscrisă în circulație în Italia sub nr.BG 801 ZF, aflată în posesia legitimă a societății comerciale a familiei sale - - Import Export SRL- pe F-E 81, în direcția Z-C-N fiind însoțit de fiul său,. Inculpatul începuse deplasarea cu o zi înainte plecând din Italia spre domiciliul său din municipiul
În jurul orei 7,45 ajungând la KM 14+730 inculpatul s-a angajat în depășirea neregulamentară a vehiculului care circula în fața sa, marca IVECO cu nr. de înmatriculare -, deși sectorul de drum era într-o curbă spre dreapta, fără vizibilitate corespunzătoare și era prevăzut cu restricții, respectiv depășirea interzisă, interdicție marcată prin indicatoare rutiere și marcaj longitudinal continuu de separare a benzilor de circulație. Efectuarea manevrei propriu zise de depășire a fost, de asemenea, neconforma regulilor elementare de circulație rutieră, întrucât prin nepăstrarea unei suficiente distanțe laterale față de vehiculul depășit și încercarea de reintrare bruscă, fără semnalizare și fără asigurare temeinică pe inițială, inculpatul a acroșat autoutilitara IVECO în colțul din stânga față al acesteia.
În urma impactului Gap ierdut controlul direcției mașinii sale și a intrat în derapaj, după care a mai rulat aproximativ 50 și a intrat în coliziune cu un atelaj hipo ce se deplasa în același sens, pe acostamentul din dreapta al drumului.
Căruța lovită s-a rupt în două și a fost proiectată în șanțul de pe marginea drumului, iar componente ale sale și calul s-au răsturnat peste partea vătămată, provocându-i leziuni corporale constând în " grad I, hematom preorbital și hemoragie subconjunctivala stg.traumatism toraco abdominal cu fractura coastelor V-VIII, fractura de stern cu deplasare, fractura de maleola mediala stg. si multiple escoriații". Potrivit concluziilor raportului de constatare medico-legală întocmit de IML C leziunile au necesitat pentru vindecare peste 60 zile de îngrijiri medicale.
La locul săvârșirii faptei carosabilul era umed, vizibilitatea specifica zilei, nici unul dintre participanții la trafic nu se afla sub influența băuturilor alcoolice.
Situația de fapt menționată rezultă din coroborarea următoarelor mijloace de dovada: declarațiile date în cursul urmăririi penale și al judecății de către partea vătămată, de către martorul -fratele victimei, de către martorii și G - ocupanții autoutilitarei IVECO, procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto, raport de constatare medico-legală nr.317/II/a/13/17.01.2006, raport de expertiză criminalistică nr.165/17 august 2006 al Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice C, adresa Centrului Transilvania Nord (29 dosar instanța).
În drept fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpa prev. de art. 184 al.2 si 4 pr.pen. întrucât acesta nu a respectat semnificația indicatorului rutier depășirea interzisă și a marcajului longitudinal continuu, nu a semnalizat și nu s-a asigurat temeinic la reintrarea pe inițială, după efectuarea depășirii.
Față de împrejurarea că victima a condus un vehicul cu tracțiune animală pe un drum național-unde accesul căruțelor este interzis (potrivit art.200 al.1 din Hotărârea nr.85/2003 pentru aprobarea RA a OUG 195/2002, actualmente art.71 al.1 din OUG 195/2002) instanța de fond a luat în considerare culpa concurentă a părților în proporție de 50% pentru fiecare. În speță nu prezintă relevanta juridică împrejurarea că atelajul hipo condus de victima rula pe acostament, întrucât și deplasarea căruței pe acostamentul unui drum european este prohibită.
Nici în cursul urmăririi penale și nici în cursul judecății inculpatul nu a recunoscut în totalitate săvârșirea faptei, încercând plasarea răspunderii în sarcina șoferului autoutilitarei IVECO (care ar fi fost vinovat pentru acroșarea autovehiculului inculpatului în coltul din stânga spate) și a părții vătămate (care conducea un atelaj hipo pe un drum european, unde accesul căruțelor este interzis).
Prima susținere a inculpatului este nesusținută de probatoriul administrat, cu excepția declarației martorului (95 dosar instanta), care este fiul inculpatului. Instanța de fond a apreciat că depoziția acestui martor este subiectivă, data fiind relația de filiație cu inculpatul și în contradicție cu declarația martorului, care presupune ca acest martor, aflat pe locul din dreapta șoferului, nu a observat dinamica producerii accidentului întrucât dormea. martorului capată caracter de certitudine câtă vreme martorul relatează aspecte, în mod evident, neadevărate: că inculpatul și fiul său ar fi participat la acordarea primului ajutor victimei, că ar fi sunat la poliție și salvare, că afara era noapte. Neadevărul acestor susțineri rezultă din întregul probatoriu testimonial administrat.
Cea de a doua susținere a inculpatului este parțial adevărată și a condus la stabilirea proporției de 50% în ce privește culpa victimei și a inculpatului. Această susținere nu este în măsura a reduce culpa lui G sub procentul de 50%.
La individualizarea pedepsei pe care a aplicat-o inculpatului, instanța de fond a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art.72 pen. și în acest context, de poziția obstrucționantă a acestuia, de lipsa antecedentelor penale, de gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, de culpa de 50% în producerea accidentului.
În speță sunt aplicabile prevederile art. 81 - 82 Cp, instanța de fond apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului.
Pentru aceste considerente, instanța de fond, în baza art. 184 al. 2 si 4.Cod Penal l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 4 ani ce constituie termen de încercare.
Prima instanță i-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83.Cod Penal și art. 84.Cod Penal referitoare la revocarea suspendării în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni respectiv în cazul neexecutării obligațiilor civile.
Sub aspectul laturii civile în baza art. 14/346 instanța Cod Penal de fond admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă și a fost obligat inculpatul la plata către acesta a sumei de 4.400 RON reprezentând despăgubiri pentru daune materiale ( J din cuantumul daunelor materiale dovedite, acestea reprezentând contravaloarea atelajului hipo - unul nou costând 2000 RON-, a hamului distrus-instanța a avut în vedere o valoare de 800 RON a hamului de pe calul victimei, 1000 RON fiind prețul unui ham nou, a calului care fiind accidentat nu a mai putut fi folosit la tracțiune-6000 RON fiind prețul unui; 8800 RON împărțit la 2 conform procentului de 50% al culpei, pentru fiecare parte) și 15.000 RON despăgubiri pentru daune morale, din cei 40.000 RON solicitați (J din suma de 30.000 RON pe care instanța de fond a socotit-o suficientă pentru suferința fizică și psihică a victimei ).
Văzând procentul de 50% al culpei pentru fiecare parte, a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă Spitalul Clinic Județean C și a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata către aceasta a sumei de 1.734,38 RON cu dobânda legală de la data externării victimei (22.06.2006 ) și până la data achitării integrale.
Văzând procentul culpei, instanța de fond a admis în parte cererea de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor efectuate de partea vătămată și a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente -, la plata către a sumei de 750 RON- onorariu avocațial înjumătățit (chitanțele nr.-/29.03.2007 si nr.00018/10.03.2008).
Calitatea de asigurător aparține Reale de - societate italiană reprezentată în România de societatea SA.
În baza art. 191 al.1 l C.P.P.-a obligat pe inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la 500 RON cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul G, asiguratorul prin -, partea civilă și partea responsabilă civilmente - Import Export SRL.
În apelul declarat de inculpat s-a invocat în primul rând, pe cale de excepție, nulitatea referatului de terminare a urmăririi penale, fiind încălcate dispozițiile art. 259.pen.Cod Penal, câtă vreme potrivit dispozițiilor citate, referatul întocmit de către organul de cercetare penală trebuie să se limiteze la fapta care a format obiectul punerii în mișcare a acțiunii penale, la persoana inculpatului, însă în concret referatul de terminare a urmăririi penale vizează o altă persoană decât cea identificată în procesul verbal de începere a urmăririi penale, atât în ceea ce privește numele părinților, cât și data și localitatea în care s-a născut, domiciliul învinuitului.
În al doilea rând, s-a arătat că nstanța de fond a făcut o greșită individualizare judiciară a pedepsei, pronunțând în aceste condiții o soluție de condamnare nelegală, deoarece pedeapsa trebuia individualizată și în raport de gradul de culpă reținut în sarcina inculpatului, reținându-se în mod greșit că inculpatul a avut o atitudine " obstrucționantă" în condițiile în care apărarea sa avută atât în faza de cercetare penală cât și în faza de cercetare judecătorească s-a confirmat, și anume că vehiculul cu tracțiune animală nu avea dreptul să circule pe acel drum și s-a confirmat faptul că a apelat poliția și serviciul de ambulanță. În legătură cu soluționarea laturii civile a cauzei, s-a arătat că daunele materiale în sumă de 6000 lei acordate părții civile nu au fost dovedite, câtă vreme din materialul probator administrat în cauză nu rezultă faptul că acel, ca urmare a vătămărilor produse nu a mai fost folosit niciodată de către partea vătămată sau, mai mult, că acest a murit și partea vătămată a fost nevoită să-și cumpere alt. În legătură cu acordarea daunelor morale, s-a considerat că soluția pronunțată de către instanța de fond este nelegală, evaluarea daunelor morale presupunând stabilirea unor criterii specifice de evaluare, cum ar fi importanța socială a valorii lezate, gravitatea si intensitatea durerilor fizice și psihice, repercursiunile asupra situației sociale a victimei și, nu în ultimul rând, trebuie avută în vedere culpa victimei care influențează în mod obligatoriu cuantumul despăgubirilor pentru prejudiciile morale, criterii ignorate de către instanța fondului.
- Import Export SRL I în calitate de parte responsabilă civilmente, a solicitat admiterea apelului declarat, desființarea hotărârii atacate și în urma rejudecării, să se constate că societatea nu are calitatea de parte responsabilă civilmente, deoarece la momentul producerii accidentului rutier inculpatul nu era angajatul acestei societăți și nu se afla în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu încredințate de această societate, între cele două părți intervenind relații de prepușenie abia la data de 01.06.2006, prin încheierea contractului de muncă nr. -.
tea de asigurare din Italia, prin corespondent - - Broker de asigurare SA B, în calitate de asigurător, a criticat în apelul său sentința penală nr. 257/2008 a Judecătoriei Cluj -N, pentru aceea că în soluționarea laturii civile cauzei, au fost acordate părții civile daune materiale pentru prejudicii ce nu au fost dovedite și daune morale exagerate, fără a se ține seama de consecințele reale ale accidentului și culpa concurentă, egală și comună a victimei.
A declarat apel și partea civilă solicitând admiterea sa și modificarea în parte a sentinței penale apelate în sensul admiterii în întregime a despăgubirilor pretinse.
Prin decizia penală nr.67/A din 16 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, a fost respinsă excepția nulității referatului de terminare a urmăririi penale invocată de inculpatul G prin avocat.
În baza art.379 pct.2 lit.a pr.pen. au fost admise apelurile declarate de inculpatul G, fiul lui și, născut la data de 09.11.1958 în mun. I, jud. I,. în mun. I,-,. 3, jud. I, societatea de asigurare prin corespondent - SA B,-, -B,. 1,. 5-6, sectorul 4 și partea responsabilă civilmente - Import Export SRL I, cu. ales în I,-, jud. împotriva sentinței penale nr.257 din 20.03.2008 a Judecătoriei Cluj -N, care a fost desființată parțial, numai cu privire la cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului, durata termenului de încercare al suspendării condiționate, cuantumul despăgubirilor civile acordate părții civile cu titlu de daune materiale și greșita obligare a inculpatului în solidar cu partea responsabilă - Import Export SRL I la plata despăgubirilor civile către partea civilă și Spitalul Clinic Județean C și la plata către partea civilă a cheltuielilor judiciare reprezentând onorariul avocațial.
Pronunțând o nouă hotărâre, în limitele de mai sus, în baza art. 184 al. 2 și 4.pen. a fost condamnat inculpatul G, fiul lui și, născut la data de 09.11.1958 în mun. I, jud. I,. în mun. I,-,. 3, jud. I la o pedeapsă de: 8 (opt ) luni închisoare.
În baza art. 81 și 82.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării
acestei pedepse pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 8 luni.
I s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83.pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 14, 346.pen.Cod Penal și art. 998.civ. a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 1000 lei reprezentând daune materiale.
S-a constatat că - Import Export SRL I nu are calitatea de parte responsabilă civilmente în cauză.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate.
În baza art.192 alin.3 pr.pen. cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentelor apeluri au rămas în sarcina statului.
În baza art. 379 pct. 1 lit. a pen.Cod Penal a fost respins ca tardiv apelul declarat de partea vătămată,. în com., sat, nr. 323, jud.
În baza art.192 alin.2 pr.pen. a fost obligată partea civilă să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 100 lei.
A fost respinsă cererea părții civile de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare reprezentând onorariul avocațial.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:
În legătură cu excepția invocată, aceea a nulității referatului de terminare a urmăririi penale, urmare a încălcării dispozițiilor art. 259.pen.Cod Penal, câtă vreme potrivit dispozițiilor citate, referatul întocmit de către organul de cercetare penală trebuie să se limiteze la fapta care a format obiectul punerii în mișcare a acțiunii penale, la persoana inculpatului, însă în concret referatul de terminare a urmăririi penale vizează o altă persoană decât cea identificată în procesul verbal de începere a urmăririi penale, atât în ceea ce privește numele părinților, cât și data și localitatea în care s-a născut, domiciliul învinuitului, tribunalul constată că, în realitate este vorba doar despre o eroare materială, numele inculpatului fiind corect reținut, încadrarea juridică fiind cea corectă iar starea de fapt reținută este descrisă în mod corespunzător.
Chiar acceptând că actul respectiv ar fi lovit de nulitate, aceasta nu poate fi decât una relativă, care trebuia invocată la un anumit moment al judecății în primă instanță, nicidecum în apel, cu atât mai mult cu cât actul care investește instanța de judecată este rechizitoriul și nu referatul de terminare a urmăririi penale.
Pe fond, s-a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj -N a fost trimis în judecată inculpatul G pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 al. 2 și 4.pen. pentru aceea că în data de 06.12.2005 în timp ce conducea autoutilitara marca Mercedes înscrisă în circulația în Italia, în urma efectuării unei manevre necorespunzătoare de depășire și prin încălcarea dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice referitoare la asigurarea la reintrarea pe inițială de deplasare a cauzat un accident de circulație soldat cu vătămarea corporală a părții vătămate, acestuia fiindu-i cauzate leziuni corporale vindecabile în peste 60 zile de îngrijiri medicale.
În urma evaluării probatoriului administrat în faza urmăririi penale și readministrat parțial, în faza cercetării judecătorești, instanța investită cu soluționarea cauzei a concluzionat în mod corect, că accidentul rutier s-a produs din culpa concurentă și egală a celor două părți.
În concret, s-a reținut că inculpatul G s-a angajat în depășirea neregulamentară a vehiculului care circula în fața sa, deși sectorul de drum era într-o curbă spre dreapta fără vizibilitate corespunzătoare și era prevăzut cu restricții, respectiv depășirea interzisă, interdicție marcată prin indicatoare rutiere și marcaj longitudinal continuu de separare a benzilor de circulație și ulterior, prin nepăstrarea unei distanțe laterale suficiente față de vehiculul depășit și încercarea de reintrare bruscă, fără semnalizare și asigurare corespunzătoare pe inițială, a acroșat vehiculul depășit, pierzând controlul mașinii și a intrat în derapaj și apoi în coliziune cu atelajul hipo condus de partea vătămată și care se deplasa pe acostamentul din partea dreaptă a drumului.
Consideră că întreg materialul probator administrat, și s-a avut în vedere atât expertiza criminalistică efectuată în vederea stabilirii dinamicii accidentului și a posibilităților de evitare a evenimentului rutier, cât și declarațiile părților și ale martorilor audiați, justifică concluzia culpei concurente a celor două părți, în condițiile în care victima se deplasa cu un vehicul cu tracțiune animală pe un drum național unde accesul căruțelor este interzis, împrejurarea că acesta se deplasa pe acostament neprezentând nici un fel de relevanță, fiind prohibită prin lege și o atare conduită.
Pe de altă parte, inculpatul, deși, pe parcursul procesului penal a încercat pe cât posibil minimalizarea contribuției sale în producerea accidentului de circulației din data de 06.12.2005, nu a putut nega împrejurarea că s-a angajat în depășire, deși această manevră era interzisă în zona respectivă, conduita sa ulterioară fiind cea care a determinat producerea accidentului prin aceea că nu a păstrat o distanță laterală suficientă în timpul revenirii din manevra de depășire, deși avea obligația de a se asigura că manevra de reintrare pe de deplasare se poate face în condiții de siguranță pentru vehiculul depășit și pentru ceilalți participanți la trafic, astfel cum rezultă din raportul de expertiză criminalistică nr. 165/2006 întocmit de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice C (filele 28-45), care se coroborează cu declarațiile martorilor și, acesta din urmă fiind conducătorul autoutilitarei marca Iveco și care a descris conduita imprudentă a inculpatului, începând cu depășirea într-o zonă restrictivă sub acest aspect și până la manevra de reintrare pe inițială de deplasare, când a avut loc acroșarea autoutilitarei marca Iveco, derapajul autovehiculului condus de inculpat și avarierea căruței.
Pe cale de consecință, consideră că fiecăreia dintre părți îi revine un grad egal de culpă, această împrejurare urmând a avea consecințe directe și asupra cuantumului despăgubirilor acordate părților civile.
Un prim aspect vizat în apelul inculpatului, privește cuantumul pedepsei care i-a fost aplicată de către instanța de fond, acesta solicitând reducerea pedepsei, despre care a arătat că este prea aspră, din perspectiva atât a gradului de culpă reținut, cât și a circumstanțelor personale ale inculpatului care se află la prima confruntare cu legea penală.
Prima instanță în procesul individualizării judiciare a pedepsei a avut în vedere criteriile generale de individualizare cuprinse în art. 72.pen. însă, socotim că și din perspectiva gradului de culpă astfel cum a fost stabilit de prima instanță, și în raport de celelalte circumstanțe personale ale inculpatului, aceasta este prea aspră, fiind prezente unele circumstanțe care ar putea justifica aplicarea unei pedepse mai blânde, ca de exemplu, conduita bună a inculpatului anterior comiterii prezentei infracțiuni, concretizată în aceea că acesta are o familie organizată și nu posedă antecedente penale. Nu putem fi de acord cu susținerea că inculpatul ar fi adoptat o poziție "obstrucționantă", câtă vreme acesta a avansat niște apărări, probabil pertinente din punctul său de vedere dar, care oricum, erau supuse cenzurii și verificării lor de către instanța de judecată.
În acest sens, instanța de apel, procedând la reindividualizarea judiciară a pedepsei, a aplicat inculpatului o pedeapsă în cuantum redus, respectiv, 8 (opt) luni închisoare, socotind că o atare pedeapsă este suficientă pentru a se realiza reeducarea infractorului, având loc și o justă sancționare a acestuia, potrivit gradului său de culpă.
Se impune suspendarea condiționată a executării acestei pedepse pe durata unui termen de încercare egal cu durata pedepsei la care se adaugă 2 ani, în total 2 ani și 8 luni, fiind îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de art. 81.pen.
Sentința penală atacată este criticabilă și sub aspectul neaplicării pedepsei accesorii inculpatului, prima instanță omițând să facă aplicarea dispozițiilor art. 71 și 64.pen. însă în apel, aceasta constituind o împrejurare ce este în măsură să agraveze situația inculpatului, sentința nu a fost modificată sub acest aspect.
În ceea ce privește modul de soluționare a laturii civile a cauzei, o primă chestiune criticabilă este obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente - Import Export SRL I la plata despăgubirilor acordate părților civile.
Sub acest aspect, tribunalul a constatat că în mod greșit s-a reținut că respectiva societate are calitatea de parte responsabilă civilmente în prezenta cauza și pe cale de consecință, în mod greșit s-a reținut că sunt aplicabile dispozițiile art. 1000 al. 3.civ privind răspunderea comitenților pentru prejudiciile cauzate de prepușii lor în funcțiile ce li s-au încredințat.
În concret, prima instanță a dispus doar obligarea în solidar a inculpatului și a - Import Export SRL I la plata despăgubirilor acordate părților civile, fără a explica contextul în care dispozițiile amintite mai sus își găsesc aplicabilitate în speță.
Inculpatul, la data accidentului rutier, conducea autoutilitara marca Mercedes înscrisă în circulația în Italia, la fila 25 fiind depus un înscris intitulat "autorizație pentru conducerea autovehiculului" din care rezulta că firma - Import Export SRL I este autorizată prin persoanele și, să conducă acest vehicul pe întreg teritoriul statului și în orice țară și să facă orice demers vamal necesar.
Pe de altă parte, rezultă din actele de la dosar că inculpatul nu deținea la data evenimentului rutier nici o calitate în firmă, abia la data de 01.06.2006 încheindu-se un contract individual de muncă între acesta și societatea, din probele de la dosar nerezultând împrejurarea că la data de 06.12.2005 inculpatul conducea autovehiculul respectiv în interesul societății amintite și în baza funcțiilor ce i-ar fi fost încredințate în acest sens, nefăcându-se astfel, dovada existenței raportului de prepușenie ce este definitoriu pentru răspunderea civilă delictuală reglementată de art. 1000 al. 3.civ.
Mai mult, în faza de urmărire penală și apoi la judecata în fond, aceste aspecte au fost total neglijate, pentru ca în fața instanței de apel inculpatul să declare că respectiva călătorie în Italia a fost efectuată în interes personal, având acceptul proprietarului mașinii în acest sens.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză solicitând obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente - Import Export SRL I la plata sumei de 10000 lei cu titlu de daune materiale ( 6000 lei valoarea calului lovit în accident, 1000 lei valoarea hamului distrus, 1000 lei valoarea căruței și 2000 lei cheltuieli medicale) și 40000 lei daune morale.
Prima instanță a admis în parte pretențiile părții civile, apreciind că sunt dovedite pretențiile civile solicitate până la concurența sumei de 8800 lei, (respectiv 2000 lei contravaloarea atelajului hipo, 800 lei contravaloarea hamului, 1000 lei valoarea căruței și 6000 lei, prețul unui ), sens în care a obligat inculpatul să plătească acesteia suma de 4400 lei, corespunzător gradului de culpă reținut.
În realitate, s-a dovedit cu martori, doar contravaloarea atelajului hipo și a hamului, estimate de martorii și la suma de 2000, respectiv 1000 lei, însă în ceea ce privește contravaloarea căruței se poate observa în constituirea de parte civilă, că partea civilă a pretins pentru aceasta doar suma de 1000 lei, sumă care va fi astfel avută în vedere de instanța de apel, în baza principiului disponibilității ce guvernează procesul civil.
Pe de altă parte, contrar celor reținute de prima instanță, apreciem că nu este justificată obligarea inculpatului la plata sumei reprezentând contravaloarea unui, în condițiile în care acest prejudiciu nu are caracter cert, nefăcându-se dovada că animalul respectiv nu mai poate fi folosit la tracțiune sau că a fost sacrificat, fiind greu de crezut că cineva păstrează în gospodărie un ce nu mai poate fi folosit la muncă suportând cheltuielile de întreținere. Totodată, nu s-a făcut dovada "cheltuielilor medicale" pretinse, în sumă de 2000 lei.
În schimb, socotim că prima instanță a evaluat corect prejudiciul moral cauzat părții vătămate, daunele morale pretinse fiind justificate până la concurența sumei de 30000 lei, față de suferința fizică ce a fost cauzată victimei, concretizată în numărul mare de zile de îngrijiri medicale necesare recuperării, victima fiind în imposibilitate de a-și desfășura activitățile cotidiene o lungă perioadă de timp.
În ceea ce privește apelul declarat de partea civilă, tribunalul a constatat că acesta nu a fost declarat cu respectarea termenului prevăzut de lege în condițiile în care partea civilă a fost prezentă la dezbaterea cauzei, ce a avut loc în data de 20.03.2008, acesta fiind momentul de la care curge termenul de apel d e 10 zile, conform art.363 al. 3.pen.
Cod PenalOr, apelul a fost declarat abia la data de 8 aprilie 2008, fiind astfel tardiv, împrejurarea că partea nu a cunoscut conținutul hotărârii, deoarece nu a fost scrisă minuta în întregul ei în condica de soluții, neputând constitui o cauză temeinică de împiedicare, care să justifice repunerea sa în termen, în condițiile art. 364.pen.Cod Penal În privința cererii depuse de către partea civilă prin avocat în sensul comunicării unei copii de pe minută, se poate observa că aceasta este făcută la data de 2 aprilie 2008, deja după expirarea termenului prevăzut de lege pentru declararea apelului, legiuitorul neprevăzând că, într-o atare situație, termenul de apel ar curge de la un alt moment.
Sintetizând, tribunalul în baza art.379 pct.2 lit.a pr.pen. a admis apelurile declarate de inculpatul G, societatea de asigurare prin corespondent - SA B,-, -B,. 1,. 5-6, sectorul 4 și partea responsabilă civilmente - Import Export SRL I, cu. ales în I,-, jud. împotriva sentinței penale nr.257 din 20.03.2008 a Judecătoriei Cluj -N, care a fost desființată parțial, numai cu privire la cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului, durata termenului de încercare al suspendării condiționate, cuantumul despăgubirilor civile acordate părții civile cu titlu de daune materiale și greșita obligare a inculpatului în solidar cu partea responsabilă - Import Export SRL I la plata despăgubirilor civile către partea civilă și Spitalul Clinic Județean C și la plata către partea civilă a cheltuielilor judiciare reprezentând onorariul avocațial.
Pronunțând o nouă hotărâre, în limitele de mai sus, în baza art. 184 al. 2 și 4.pen. tribunalul a condamnat pe inculpatul G, fiul lui și, născut la data de 09.11.1958 în mun. I, jud. I,. în mun. I,-,. 3, jud. I la o pedeapsă de: 8 (opt ) luni închisoare.
În baza art. 81 și 82.pen. s- dispus suspendarea condiționată a executării acestei pedepse pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 8 luni.
În baza art. 359.pen.Cod Penal s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83.pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 14, 346.pen.Cod Penal și art. 998.civ. a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 1000 lei reprezentând daune materiale.
S-a constatat că - Import Export SRL I nu are calitatea de parte responsabilă civilmente în cauză.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate.
În baza art.192 alin.3 pr.pen. cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentelor apeluri au rămas în sarcina statului.
În baza art. 379 pct. 1 lit. a pen.Cod Penal s-a respins ca tardiv apelul declarat de partea vătămată,. în com., sat, nr. 323, jud.
În baza art.192 alin.2 pr.pen. a fost obligată partea civilă să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 100 lei.
S-a respins cererea părții civile de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare reprezentând onorariul avocațial, acesta nefiind în culpă procesuală.
Împotriva acestei hotărâri a formulat, în termen legal, recurs partea civilă, criticând soluția ca nefiind temeinică și legală.
În ședința publică din data de 13.04.2009, recurentul, prezent în fața curții a declarat că-și retrage recursul.
Față de această manifestare de voință, în baza art.385 ind.4 curtea C.P.P. va lua act de retragerea recursului.
Va obliga pe partea civilă să plătească în favoarea statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de retragerea recursului declarat de partea civilă împotriva deciziei penale nr.67 din 16.03.2009 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-.
Obligă pe partea civilă să plătească în favoarea statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 13 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- --
Red./
3 ex./16.04.2009
Președinte:Livia MangoJudecători:Livia Mango, Monica Rodina Luminița Hanzer
