Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 225/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.225/
Ședința publică din data de 30 Martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Marcian Marius Istrate judecător
JUDECĂTOR 2: Constantin Cârcotă PREȘEDINTE SECȚIE PENALĂ
JUDECĂTOR 3: Mița
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de PROCUROR -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului penal promovat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚI împotriva deciziei penale nr. 342/07.07.2008 a Tribunalului Galați pronunțată în dosar nr-, privind pe intimatul-inculpat și pe intimatul-inculpat -, trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt, prev. de art.208 - 209 Cod penal.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 18 martie 2009, fiind consemnate în incheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 23 martie 2009 și, apoi, la data de 30.03.2009.
Ulterior deliberării
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 349/26.09.2007 pronunțată de Judecătoria Tg.B în dosar - s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat, prev. de art. 208 alin.1 -209 alin.1 lit. a și g Cod penal, și de distrugere, prev. de art.217 alin.1 Cod penal, în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală în ref. la art. 10 lit. c Cod procedură penală.
S-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1 -209 alin.1 lit. a și g Cod penal cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal, și de distrugere, prev. de art.217 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal, în baza disp. art. 11 pct.2 lit.a Cod procedură penală în ref. la art. 10 lit. c Cod procedură penală.
Conform art. 346 alin. 3 Cod procedură penală au fost respinse pretențiile civile formulate de partea civilă SC SA.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 1486/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg.B au fost trimiși în judecată inculpații pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 208 alin. 1 -209 alin.1 lit. a și g Cod penal și de art.217 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit.a cod penal și pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.208 alin. 1 -209 alin. 1 lit. a și g Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal și de art. 217 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Ca situație de fapt s-a reținut că în seara zilei de 9/10.10.2005 inculpații și au sustras aproximativ 25.000 știuleți porumb și au distrus suprafața de 1,40 ha teren cultivat cu porumb cauzând părții vătămate SC SA un prejudiciu în valoare de 6.638 RON.
Prima instanță a apreciat că probele adminJ. în cauză nu au fost determinante în stabilirea vinovăției inculpaților astfel ca în favoarea acestora operează principiul "in dubio pro reo".
Împotriva sentinței penale mai sus menționate, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg.B, criticând-o ca nelegală. S-a arătat, în motivarea apelului că instanța de fond a făcut o analiză sumară a probelor și a dat o interpretare greșită acestora.
Astfel, deși martorii, G și și-au menținut declarațiile date în faza de urmărire penală, instanța a înlăturat aceste depoziții, deși martorii au avut o poziție constată și în faza de cercetare judecătorească, când, nemijlocit, audiați de instanță, au relatat aceleași aspecte ca și în timpul cercetării penale.
Împrejurarea că instanța a efectuat două confruntări în timpul cercetării judecătorești, irelevante pentru stabilirea situației de fapt, nu putea duce la înlăturarea tuturor depozițiilor celor patru martori menționați.
S-a motivat în hotărâre că în cauză planează un dubiu cu privire la vinovăția inculpaților, fără a se motiva în ce constă acest dubiu, atâta vreme cât martorii și au afirmat constant că i-au văzut pe inculpați ieșind cu căruțele încărcate cu porumb din solele aparținând părții vătămate și au observat culturile distruse de roțile acestora.
De asemenea, judecătorul fondului a dat eficiență maximă declarațiilor martorilor propuși în apărare de inculpați, respectiv, tatăl inculpatului și, soția inculpatului.
Este evident, că relația de rudenie dintre inculpați și acești martori care le confirmă susținerile, trebuia analizată cu multă circumspecție, dată fiind natura subiectivă a unor astfel de declarații.
De asemenea, instanța a înlăturat și proba care atesta că porumbul ridicat de la martora și care provenea de la inculpați avea aceleași caracteristici morfologice cu porumbul însămânțat de SC SA, susținând că nici această probă nu este determinantă în stabilirea vinovăției inculpaților.
În ceea ce privește infracțiunea de distrugere, instanța de fond nu a motivat în niciun mod care au fost considerentele pentru care a dispus achitarea inculpaților pentru această infracțiune, astfel încât practic, hotărârea sub aspectul achitării pentru art.217 al.1 Cod penal nu este motivată, ceea ce atrage nelegalitatea hotărârii.
Prin decizia penală nr. 342/A/7.07.2008 a Tribunalului Galațis -a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg.
S-a făcut aplicarea art.192 alin.3 Cod procedură penală.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, reținând în mod judicios, pe baza unei analize corecte și complete a probelor adminJ. că nu a fost dovedită vinovăția inculpaților și.
Astfel, audiat cu respectarea garanțiilor procesuale, atât în cursul urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești, inculpatul a negat săvârșirea faptei. A arătat în mod constant că porumbul pe care l-a transportat în dimineața zilei de 10.10.2005, când s-a întâlnit cu martorul, i-a fost dat concubinei sale, martora, de către o persoană din comuna Băneasa, pentru care ea și fiicele acesteia au lucrat, că a avut depozitat acest porumb la și se deplasa spre casă, respectiv spre satul.
Inculpatul a refuzat inițial (în faza de urmărire penală) să facă declarații însă, audiat fiind în faza cercetării judecătorești a negat săvârșirea faptei. susținut că în toamna anului 2005 luat niște porumb de la stâna tatălui său, porumb pe care acesta din urmă îl luase de la finul său, respectiv martorul. A precizat că a transportat porumbul la drumul, pe valea și că nu s-a întâlnit cu martorii și ( fila 68 dosar instanță).
În cauză, în faza de urmărire penală, au fost identificați și audiați martorii și care au declarat că în dimineața zilei de 10.10.2005, în jurul orei 7,30, în timp ce se deplasau la ferma aparținând SC SA s-au întâlnit, aproape de fermă, cu și care transportau fiecare cu câte o căruță porumb știuleți.
Martorii au arătat că și-au dat seama că porumbul este furat din fermă, deoarece în acea zonă doar SC SA are cultivate suprafețe de porumb, particularii neavând culturi. Au mai precizat aceiași martori, că ajunși la fermă au stat de vorbă cu paznicii G și care le-a confirmat faptul că în noaptea de 09/10.10.2005 i-au surprins pe și în timp ce furau porumb din fermă.
Aceste din urmă susțineri nu sunt confirmate de depozițiile martorilor G și.
Tot astfel, afirmația cuprinsă în rechizitoriu potrivit căreia martorii G și au declarat că în noaptea de 9/10.10.2005 au surprins pe inculpați când au sustras porumb de pe terenul SA și se deplasau pe un drum aflat între solele de porumb ale societății este lipsită de suport.
Astfel, din declarațiile martorilor G și rezultă că în noaptea de 9/10.10.2005 au fost de serviciu la ferma, unde asigură paza, iar în dimineața zilei de 10.10.2005 au constatat furtul porumbului și o dâră de porumb care era culcat la pământ. Martorii au declarat că în jurul orei 7,30 - 8,00 s-au întâlnit cu, a și alți oameni care i-au întrebat dacă s-a furat porumb spunându-le totodată că hoții sunt și. Au precizat martorii că nu i-au văzut pe autorii furtului.
În absența altor probe, împrejurarea că cei doi inculpați au fost văzuți în dimineața zilei de 10.10.2005 de către martorii și, în timp ce transportau porumb, în două căruțe, nu poate conduce la concluzia certă că porumbul a fost sustras de pe terenul SC SA în condițiile în care inculpații au făcut dovada provenienței porumbului pe care îl transportau, declarațiile acestora coroborându-se cu cele ale martorilor și.
S-a considerat că declarațiile acestor doi martori nu pot fi înlăturate "de plano", în considerarea doar a relației de rudenie cu inculpații, câtă vreme nu sunt contrazise de alte mijloace de probă.
Cât privește declarația martorului, instanța de apel a apreciat că aceasta nu este credibilă, având în vedere și că, urmare confruntării cu martorul G, susținerile primului din faza de urmărire penală, nu se confirmă.
Mai mult decât atât, deși în faza de urmărire penală martorii și au declarat că drumul pe care s-au întâlnit cu inculpații este un drum înfundat și că zonă nu sunt alte culturi decât cele ale părții vătămate, în faza cercetării judecătorești aceștia au precizat că s-au întâlnit cu inculpații pe drumul care duce la stâna inculpatului și că în acea zonă sunt și loturi cultivate cu porumb ce aparțin unor persoane fizice.
Faptul că porumbul ridicat de la locuința martorei prezintă aceleași caracteristici morfologice cu porumbul însămânțat de SC SA nu poate fi determinant în stabilirea vinovăției inculpaților, întrucât din declarațiile martorilor G și rezultă că societatea a cultivat același porumb și pe terenurile aflate în proprietatea angajaților fermei.
Pentru aceleași considerente mai sus expuse, admițând că fapta de distrugere a fost comisă în același timp și același împrejurări, s-a apreciat că nu s-a făcut dovada săvârșirii acestuia de către inculpați.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚI reiterând motivele invocate în apel, arătate în mod detaliat în partea introductivă a prezentei decizii.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate și în rejudecare condamnarea inculpaților pentru faptele deduse judecății și obligarea acestora la plata despăgubirilor civile solicitate în cauză.
Verificând hotărârile atacate în raport de motivele invocate dar și din oficiu, în limitele prevăzute de art.3859alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta:
Potrivit art.3 Cod procedură penală, în desfășurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului.
Potrivit art.345 alin.1 Cod procedură penală, instanța hotărăște prin sentință asupra învinuirii aduse inculpatului, pronunțând, după caz, condamnarea, achitarea sau încetarea procesului.
Din aceste texte de lege rezultă că instanța de judecată, atunci când hotărăște asupra învinuirii și pronunță una din soluțiile prevăzute de art.345 alin.1 Cod procedură penală, trebuie să constate că au fost obținute și adminJ. toate probele necesare aflării adevărului, că prin acestea au fost lămurite toate aspectele contradictorii ori neclare, astfel încât soluția pronunțată să fie unicul rezultat cert impus de probe.
În cauza de față inculpații au fost cercetați și trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat și distrugere, în modalitatea prevăzută de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a și g Cod penal și de art.217 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal în ce îl privește pe inculpatul, reținându-se în esență că în noaptea de 9/10.10.2005 au pătruns cu căruțele pe terenul părții vătămate SC SA cultivat cu porumb, de unde au sustras aproximativ 25.000 de știuleți în valoare de 1800 lei și au distrus cultura în urma acestei activități pe o suprafață de 1,4 ha, cauzând astfel o pagubă în valoare de 4838 lei.
Deși ansamblul materialului probator administrat în cursul procesului (sesizarea formulată de partea vătămată SC SA constituită parte civilă, declarațiile martorilor, G, adresele nr.124/11.01.2006 și nr.138/13.01.2006 emise de Primăria comunei și procesul verbal de cercetare la fața locului) conduce către reținerea cu certitudine a vinovăției inculpaților pentru săvârșirea faptelor ce au făcut obiectul trimiterii în judecată, instanțele au exclus posibilitatea pronunțării unei hotărâri de condamnare, acceptând cu ușurință existența unor dubii induse de inculpați, soluția de achitare pronunțată de prima instanță și menținută de instanța de apel pe considerentul esențial că inculpații au făcut dovada provenienței porumbului transportat în dimineața zilei de 10.10.2005, fiecare cu câte o căruță, fiind greșită întrucât declarațiile cărora li s-a dat valoare probatorie în acest sens, se exclud reciproc, impunându-se a fi înlăturate ca nesincere.
Astfel, în timp ce inculpatul a susținut constant că porumbul transportat cu căruța la domiciliu a reprezentat contravaloarea muncii prestate de concubina sa, martora (sora inculpatului ) și de fiicele lor, pentru o persoană care își avea terenul în apropierea stânii sale, a declarat că la data de 6.10.2005 a muncit singură (a cules porumbul) pe terenul unui tânăr necunoscut, căruia i-a vândut și ca preț al muncii și al, a obținut 30 de coșuri de porumb știuleți, porumb pe care l-a ridicat personal cu căruța de pe lot în data de 9.10.2005, ducându-l la.
În cursul cercetării judecătorești inculpatul a indicat numele persoanei de la care ar fi primit porumbul, și anume, (deci, nu un ) martoră care, contrar celor susținute de fiecare dintre cei doi concubini, a declarat că atât inculpatul, concubina lui cât și fiicele lor au muncit pentru ea câteva zile în perioada 1-8.10.2005, că inculpatului i-a dat porumbul și nu concubinei sale și că acesta l-a transportat în direcția stânei cu căruța.
La rândul său, inculpatul, care în cursul urmăririi penale a refuzat să dea vreo declarație, a susținut în fața primei instanțe că porumbul transportat cu căruța îl avea de la stâna tatălui său, martorul, martor care a declarat în fața judecătorului fondului că primise porumbul de la.
Or, martorul nu a confirmat că i-ar fi dat lui porumb.
Cum inculpații nu au justificat proveniența licită a celor două căruțe de știuleți negând până și împrejurarea că au transportat împreună, pe același drum porumbul, deși existau probe clare în acest sens (declarațiile martorilor și, care i-au întâlnit pe drum, la aproximativ 2 km. distanță de terenul părții vătămate din direcția căruia se deplasau cele două căruțe) și cum dintre persoanele care aveau cultivate în zonă terenurile cu porumb doar SC SA a fost păgubită făcând plângere în acest sens, Curtea constată că în mod greșit instanțele au apreciat că în cauză se impune aplicarea principiului "in dubio pro reo" (dubiul profită inculpatului), cu consecința achitării în mod nelegal a inculpaților.
Pentru toate aceste considerente, constatând că recursul parchetului este fondat, urmează ca acesta să fie admis conform dispozițiilor art.38515pct.2 lit.d Cod procedură penală, fiind incident cazul de casare prevăzut de art.3859alin.1 pct.18 Cod procedură penală.
Așa fiind, urmează ca hotărârile să fie casate și în rejudecare constatându-se că faptele pentru care fiecare inculpat a fost trimis în judecată există, au fost săvârșite cu vinovăție și prezintă pericol social, se va proceda la condamnarea acestora în baza textelor de lege enunțate în ședință publică.
Reținând, conform fișei de cazier, că faptele deduse judecății au fost săvârșite de inculpatul după ce pedeapsa de 5 ani și 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.1417/14.06.2000 a Judecătoriei Galațis -a considerat ca fiind executată (20.08.2005), se va da eficiența cuvenită dispozițiilor art.334 Cod procedură penală făcându-se aplicarea art.37 lit.b Cod penal în loc de art.37 lit.a Cod penal.
Totodată, în cauză se va face aplicarea art.33 lit.a - 34 lit.b Cod penal stabilindu-se pentru fiecare inculpat spre executare pedeapsa cea mai grea.
La stabilirea răspunderii penale și aplicarea pedepsei fiecărui inculpat Curtea va avea în vedere gradul de pericol social concret relativ ridicat al infracțiunilor reținute, împrejurările în care acestea au fost comise (pe timp de noapte, de două persoane) precum și persoana inculpaților, care au adoptat o poziție procesuală nesinceră, nerecunoscând săvârșirea faptelor, încercând să acrediteze ideea că nu ei au păgubit partea vătămată, inculpatul - fiind recidivist în condițiile recidivei postexecutorii, iar prejudiciul în sumă de 2280 lei nefiind acoperit.
Curtea apreciază că scopul educativ-preventiv al pedepsei, precum și reeducarea inculpatului - se pot realiza numai prin executarea efectivă a pedepsei privative de libertate.
În ce îl privește pe inculpatul, ținând seama de faptul că este la primul impact cu legea penală și apreciind că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta și că, chiar fără executarea pedepsei nu va mai săvârși infracțiuni, Curtea va dispune suspendarea executării pedepsei principale și a celei accesorii sub supraveghere Serviciului de Probațiune de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚI pe durata unui termen de încercare de 6 ani, termen în care va fi obligat să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art.863alin.1 lit.a - d Cod penal.
Totodată, se va atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art.864Cod penal privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
Constatând că prejudiciul cauzat părții vătămate constituită parte civilă nu a fost acoperit, urmează ca inculpații să fie obligați în solidar la plata către SC SA a sumei de 2280 lei cu titlu de despăgubiri civile.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚI împotriva Deciziei penale nr.342/A din data de 07.07.2008, pronunțată de TRIBUNALUL GALAȚI în dosarul nr.- (Sentința penală nr.349/26.09.2007 pronunțată de Judecătoria Tg. B în dosarul nr.- -nr. în format vechi 1106/2006).
Casează în întregime sentința penală nr. 349/26.09.2007 a Judecătoriei Tg. B și decizia penală nr.342/07.07.2008 a Tribunalului Galați și în rejudecare:
Condamnă pe inculpatul (CNP:-, fiul lui și, născut la data de 02.10.1957 în comuna, județul G, cu domiciliul în sat, comuna -, județul ) la pedepsele de:
- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "furt calificat" prevăzută de art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. a și g Cod penal,
- 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "distrugere" prevăzută de art. 217 al. 1 Cod penal.
În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal contopește pedepsele mai sus arătate aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare.
Aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, teza a II-a și lit. b Cod penal.
În baza art. 861și art. 71 alin. 5 Cod penal, dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare și a pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare de 6 (șase) ani, stabilit în baza art. 862Cod penal.
Conform dispozițiilor art. 863Cod penal, pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚI;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
Conform dispozițiilor art. 359 alin. 1 Cod procedură penală, atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864Cod penal, privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
Condamnă pe inculpatul - (CNP:-, fiul lui și, născut la data de 04.07.1978 în comuna -, județul G, cu domiciliul în sat, comuna -, județul ), prin schimbarea încadrării juridice în sensul reținerii dispozițiilor art. 37 lit. b Cod penal în loc de dispozițiile art. 37 lit. a Cod penal, la următoarele pedepse:
- 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "furt calificat" prevăzută de art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. a și g Cod penal, cu aplicare a art. 37 lit. b Cod penal,
- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "distrugere" prevăzută de art. 217 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal contopește pedepsele mai sus arătate aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare.
Aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, teza a II-a și lit. b Cod penal.
În baza art. 14 Cod procedură penală, art. 998 și art. 1003 cod civil obligă în solidar pe inculpații și - la plata sumei de 2280 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea vătămată SC SA (cu sediul în, județul G).
În baza art. 191 al. 2 Cod procedură penală obligă pe inculpatul la plata sumei de 400 lei și pe inculpatul - la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpatul, în sumă totală de 300 lei (apel și recurs) se va vira către Baroul Galați din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 30.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
-
Grefier,
Red. /23.04.2009
Tehnored. / 2 ex./24.04.2009
Fond. /Apel:
Președinte:Marcian Marius IstrateJudecători:Marcian Marius Istrate, Constantin Cârcotă, Mița
