Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 250/2009. Curtea de Apel Galati

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL GALAȚI

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR.250/

Ședința publică de la 10 Aprilie 2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Liviu Herghelegiu JUDECĂTOR

JUDECĂTOR 2: Maria Tacea

JUDECĂTOR 3: Petruș Dumitru

Grefier - - -

Ministerul Publica fost reprezentat de PROCUROR -

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI

-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-

Pe rol fiind soluționarea recursului penal formulat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GALAȚI, de recurentul-inculpat, recurentul-inculpat, trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.182 Cod penal, și de recurentul-parte vătămată împotriva Deciziei penale nr. 387/A/23.09.2008 pronunțată de TRIBUNALUL GALAȚI în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: recurentul-inculpat, personal și asistat de avocat, apărător ales în baza împuternicirii avocațiale emise la data de 02.03.2009 de Baroul Galați -Cabinet individual de avocatură " ", depusă la fila 63 dosar, recurentul-inculpat, personal și asistat de avocat, apărător ales în baza împuternicirii avocațiale emise la data de 10.04.2009 de Baroul Galați -Cabinet individual de avocatură " ", depusă la fila 75 dosar, și recurentul-parte vătămată, personal și asistat de avocat, apărător ales în baza împuternicirii avocațiale din 29.01.2009 emisă de Baroul Galați -Cabinet individual de avocatură "", depusă la fila 30 dosar. A lipsit intimatul-parte civilă Spitalul Județean Sf.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;

Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, constată recursul în stare de judecată și, potrivit disp.art.385¹³Cod procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.

Reprezentantul Ministerului Public arată cărecursul Parchetuluise referă la nelegalitatea hotărârii pronunțate de către instanța de apel și are în vedere încadrarea juridică ce a fost dată infracțiunii deduse judecății.

Consideră că în mod corect ar fi trebuit să se constate că a fost comisă infracțiunea prev. de art.182 alin.2 Cod penal, așa cum, de altfel, a reținut instanța de fond. În concret, pentru a se stabili încadrarea juridică corectă a faptei, trebuie avute în vedere două mijloace de probă, două tipuri de acte medicale care au fost administrate în apel și care au determinat atât numărul de zile de îngrijiri medicale corect cat și existența unor cicatrici pe fața părții vătămate, în raport de care nu s-au făcut discuții dacă ele reprezintă leziuni cu aspect ce constituie sau nu sluțire.

Se are în vedere primul raport de constatare medico-legală, ce a fost administrat în fața instanței de apel, care a concluzionat că urmare lovirii cu corpuri dure de către cei doi inculpați a părții vătămate, aceasta a suferit leziuni vindecabile în 22 - 24 de zile de îngrijiri medicale. Instanța de apel a avut în vedere acest număr de zile de îngrijiri medicale și a constatat că infracțiunea trebuie încadrată în prev. art.181 alin.1 Cod penal considerând că fapta comisă de inculpați nu constituie sluțire și a ignorat următoarele împrejurări:

În conținutul acestui raport s-a concluzionat de către organele medicale care au întocmit actul că leziunile nu constituie sluțire dar au constatat existența unei cicatrici orizontale în zona zigomatică până la nivelul șanțului geniopalpebral dar care nu necesită corecție estetică, ulterior acestui raport a fost întocmită în cauză o expertiză medico-legală traumatologică la IML, care a confirmat numărul de zile de îngrijiri medicale, dar a precizat în mod suplimentar că cicatricile faciale reprezintă un prejudiciu estetic temporar și pot beneficia de intervenție chirurgicală pentru ameliorarea aspectului.

S-a precizat, de asemenea, că alte aprecieri privind sluțirea se pot face după efectuarea intervenției de chirurgie plastică. Separat de aceste concluzii ale expertizei traumatologice, în cuprinsul expozitivului acestui act medical, este descrisă cicatricea prezentă pe fața părții vătămate ca fiind o cicatrice cu zone înfundate și este menționată precizarea că și după intervenția corectivă pacientul rămâne cu un prejudiciu estetic definitiv constând în prezența unei cicatrici cu acest traiect chiar dacă aceasta va fi mai puțin evidentă.

În consecință, în prezenta cauză urmează a se stabili dacă prejudiciul estetic are, intr-adevăr, caracter temporar, dacă el poate fi remediat și dacă poate fi remediat intr-o asemenea măsură incat să nu mai constituie sluțire ulterior eventualei efectuări a unei asemenea operațiuni chirurgicale.

în sensul că din cuprinsul actelor medicale existente rezultă în mod neechivoc faptul că partea vătămată a suferit un prejudiciu estetic care are caracter de sluțire, iar medicul apreciază că, inclusiv după o operație chirurgicală ulterioară un asemenea prejudiciu va subzista, fără a putea aprecia cât de grav va fi acest prejudiciu estetic. În jurisprudență, constantă a instanțelor s-a apreciat că existența sluțirii nu trebuie condiționată de posibilitatea ulterioară a refacerii aspectului părții vătămate prin mijloace artificiale, care pot sau nu pot fi la dispoziția acesteia, relevant fiind dacă un asemenea prejudiciu estetic se poate remedia în mod, fără asemenea intervenții.

În cauză, apreciază că nu se poate condiționa încadrarea juridică a unei fapte deduse judecății de împrejurări viitoare și nesigure, cum ar fi posibilitatea părții vătămate de a apela la o asemenea intervenție, eficacitatea unei asemenea intervenții și calitatea ei, așa încat prejudiciul estetic actual să poată fi remediat ulterior.

În aceste condiții, nu se poate aprecia că ne aflăm în prezența unui prejudiciu temporar, el neputându-se repara în mod.

Având în vedere aceste aspecte precum și hotărâre invocate în motivele scrise de recurs apreciază că instanța de apel ar fi trebuit să constate că instanța de fond a stabilit în mod corect încadrare juridică a faptei și, pe cale de consecință, solicită casarea hotărârii instanței de apel și menținerea hotărârii instanței de fond, cu înlăturarea pedepsei accesorii care se referă la interzicerea dreptului prev. de art.64 lit. c Cod penal.

Avocat, având cuvântul pentru recurenții-inculpați și, având cuvântul în susținerea recursului promovat de aceștia, critică hotărârea instanței de apel astfel:

Arată că din probele administrate nu rezultă că la agresarea părții vătămate ar fi participat și inculpatul. Cei doi inculpați fiind audiați atat la urmărirea penală cat și la instanța de judecată au dat declarații care nu se contrazic intre ele. În esență, cei doi inculpați au precizat că în ziua respectivă inculpatul a recunoscut că a lovit-o pe partea vătămată în contextul în care era în magazinul său, când s-a dus inculpatul, urmat la scurt timp de fratele lui, erau mai multe persoane în bar, printre care se afla și partea vătămată, care bea bere.

Inculpatul arată că a dat mâna cu toate persoanele care erau acolo iar partea vătămată a refuzat să-i strângă mâna. Atunci inculpatul i-a cerut părții vătămate să iasă din magazinul său, partea vătămată a început să îl înjure și atunci s-a produs altercația în urma căreia inculpatul a lovit-o pe partea vătămată.

Partea vătămată, fiind audiată, a arătat în declarația aflată la fila 46 dosar fond, că a mers la barul inculpatului, s-a așezat la masă, și la un moment a venit inculpatul, s-a dus direct la el și l-a lovit, căzând peste lăzi și pierzându-și cunoștința.

A arătat partea vătămată că nu știe dacă l-a lovit și că nu l-a văzut pe acesta în local.

În același sens declară martorul ocular. el a arătat că partea vătămată a fost lovită de către inculpatul întrucât a refuzat să dea mana cu acesta și că au avut loc discuții intre ei doi, după care partea vătămată a fost lovită de, mai târziu a intrat în bar și, care l-a lovit pe el, dar nu a văzut să fi fost lovită și partea vătămată de către

De asemenea, martorul declară în același sens. Acesta nu a fost prezent în bar insă a aflat de la că cei doi inculpați ar fi lovit pe partea vătămată.

Din declarația martorei, care la acea vreme era salariată la barul inculpaților, apoi a plecat de acolo, ceea ce a determinat-o să aibă anumite resentimente fată de inculpatul, rezultă că aceasta a văzut partea vătămată că a fost lovită de, că a încercat să intervină și i-a spus acestuia să il lase în, moment în care a intervenit inculpatul.

În schimb, această martoră nu l-a văzut pe inculpatul să o fi lovit pe partea vătămată.

În concluzie, arată că din probele administrate, respectiv declarațiile celor doi inculpați, declarațiile părții vătămate și declarațiile martorului nu rezultă că partea vătămată ar fi fost lovită și de către inculpatul.

Solicită, avându-se în vedere materialul probator administrat și principiul in dubio pro reo, să se dispună achitarea inculpatului, în temeiul art.10 lit.c Cod procedură penală, deoarece fapta a fost comisă doar de către inculpatul.

Al doilea motiv de recurs al inculpaților se referă la cuantumul daunelor morale care a fost acordat părții civile, respectiv 5000 lei ron.

Critică acest aspect pentru faptul că și partea vătămată a avut prin comportamentul său o anumită contribuție la săvârșirea infracțiunii, fără ca această contribuție să aibă forma unei circumstanțe atenuante ce ar putea fi reținută în sarcina inculpaților.

Avocat susține că, comportamentul părții vătămate de a fi prezentă în barul inculpaților, care deși era un local public, a refuza să strângă mâna întinsă prietenește de inculpatul și de a adresa acestuia injurii, a determinat riposta inculpatului, sau a inculpaților, în funcție de aprecierea instanței.

Consideră că acest comportament a determinat săvârșirea faptei și, pe cale de consecință, și cuantumul daunelor morale ar trebui redus.

Un alt argument îl reprezintă concluziile examinărilor medico-legale care au fost efectuate.

Din conținutul raportului de constatare medico-legală efectuată la instanța de apel se arată că a fost internată în perioada 21 - 23 aprilie 2009, se arată că nu prezintă tulburări ale aparatului dentoalveolar, că nu prezintă tulburări de mobilitate la nivelul feței, că prezintă o cicatrice orizontală din zona zigomatică la nivelul șanțului geniopalpebral care nu necesită corecție estetică, că din buletinul de examinare tomografică rezultă că examenul respectiv nu decelează procese inlocuitoare, că axul este păstrat și că sinusurile feței sunt libere.

Examenul de chirurgie plastică efectuat în cadrul Secției de chirurgie plastică concluzionează că este o cicatrice simplă care nu necesită intervenție chirurgicală.

Pentru aceste motive inculpații au criticat hotărârea instanței de apel pe latură civilă apreciind că acest cuantum al despăgubirilor este prea ridicat, solicitând astfel reducerea lui.

Avocat, având cuvantul în susținerea recursului formulat de recurentul-parte vătămată,precizează că reprezentantul Ministerului Public "s-a substituit" și motivelor de recurs ale acestei părți vătămate, în ceea ce privește schimbarea încadrării juridice în sensul că instanța de fond în mod corect a reținut că încadrarea juridică dedusă judecății ar fost cea prev. de art.182 Cod penal și nu disp.art.181 Cod penal, cum a dispus în mod eronat instanța de apel.

Prin urmare, motivele de nelegalitate pe care partea vătămată înțelege să le invoce sunt: greșita înlăturare de către instanța de apel a schimbării de încadrare juridică în sensul că s-a revenit de la disp.art.182 la disp.art.180 Cod penal și, totodată, în mod eronat instanța de apel a dispus schimbarea încadrării juridice din art.180 în art.181 Cod penal reținând ca și încadrare juridică, având în vedere doar numărul de zile de îngrijiri medicale din certificatul medico-legal.

Practic, instanța de apel a neglijat ceea ce s-a efectuat la acel moment, respectiv raportul de constatare medico-legală, expertiza medico-legală efectuată la solicitarea părții vătămate.

Arată că, prin sluțire, potrivit art. 182 Cod penal, se înțelege alterarea înfățișării fizice a victimei, deformarea sau desfigurarea acesteia, de natura sa-i creeze un aspect neplacut și sa o prejudicieze din punct de vedere estetic.

Face referire la Tratatul de medicină legală, autorul,. Medicala, B 1995, vol. I, pag. 356, potrivit căreia, pentru a putea fi încadrate in noțiunea de slutire leziunile feței trebuie sa determine o modificare cu caracter permanent (neremediabilă in totalitate prin intervenții de chirurgie estetica, care sa producă o deformare vizibila a reliefului fetei, cu alterarea sensibila a aspectului, a armoniei, simetriei sau mobilității acestei regiuni corporale).

Totodată, menționează că raportul de expertiza întocmit de Institutul de Medicina Legala I precizează, in conținutul acestuia, fila 2, ca "prejudiciul estetic poate fi ameliorat prin intervenție chirurgicala, fiind necesara, probabil și o intervenție la nivelul osului malar pentru corectarea suprafeței decalajului de relief. Totodată, se apreciază "ca și după intervenția colectiva pacientul rămâne cu un prejudiciu estetic definitiv constând in prezența unei cicatrici cu acest traiect chiar daca aceasta va fi mai puțin evidenta ".

Astfel, nu pot fi înlăturate precizările acestui institut specializat și să fie reținut doar numărul de zile de îngrijiri medicale rămânând încadrarea juridică prev. de art.181 cod penal.

Avocat arată că un alt motiv de nelegalitate constă în aceea că instanța de apel a precizat în mod eronat în motivarea hotărârii faptul că inculpații se află la primul impact cu legea penală.

Învederează că, din fișa de cazier a inculpatului aflata la fila 26 dosarului de apel rezultă ca acesta a mai suferit o condamnare tot pentru două infracțiuni de violență, prev. de Legea 61/1991, și precum prev. de art.321 Cod penal, fiind astfel condamnat la o pedeapsa de 1 an cu suspendare, prin sentința penala nr. 969/16.11.2006 pronunțata de Judecătoria Tg. B rămasa definitiva prin decizia penala nr. 718/2007 a Curții de Apel

Consideră că instanța de apel trebuia să rețină în sarcina inculpatului, potrivit art. 334 Cod procedură penală și dispozițiile art. 33 și 34 Cod penal, referitoare la concursul de infracțiuni și, pe cale de consecință, pedeapsa aplicată acestuia nu ar mai fi putut fi cea reținută de către instanța de apel.

Pentru aceste aspecte, admiterea recursului și, în rejudecare, casarea deciziei penale nr. 387/2008 pronunțata de Tribunalul G și menținerea sentinței penale nr. 431/2007 pronunțata de Judecătoria Tg. B ca fiind legala si temeinica.

Curtea acordă cuvântul și asupra recursurilor declarate de parchet și inculpați.

Avocat, având cuvântul pentru partea vătămată, solicită admiterea recursului declarat deParchetul de pe langă TRIBUNALUL GALAȚI,cu care este de acord intru-totul.

În ceea ce privește recursul declarat de inculpații și, avocat precizează că nu se impune achitarea inculpatului în baza art.10 lit.c Cod procedură penală pentru considerentul că, vorbindu-se de declarațiile martorilor și, precizează următoarele:

Martorul a declarat că " l-a lovit de două ori cu pumnul în pe partea vătămată, acesta căzând jos de pe scaun. În aceste momente s-a apropiat și, care s-a năpustit asupra lui, care se afla căzut, lovindu-l pe acesta cu picioarele peste tot corpul."

Precizează că martora, fostă angajată a inculpaților, a fost dată afară după ce aceasta a dat declarații în fața instanței, inculpații fiind deranjați de aceste declarații. Aceasta a declarat "am observat că i-a dat lui cu palma sau pumnul peste față, moment în care eu am intervenit. vazând că vroia să scape din mâinile lui, fără nicio discuție l-a lovit pe de mai multe ori cu pumnul în față cand acesta a căzut și a continuat să il lovească și cu picioarele. Am intervenit din nou insă m-a împins și pe mine. Văzând că se afla inconștient și plin de sânge, a afirmat - A, n-ai murit? - după care a luat un scaun de plastic și l-a lovit cu scaunul în zona capului până s-a rupt de el".

Aceste două declarații nu pot fi înlăturate în ceea ce privește vinovăția inculpatului.

Învederează că, conduita nesinceră a celor doi inculpați a fost și în faza de urmărire penală dar și în fața instanței, la instanța de fond aceștia sfidând la fiecare termen de judecată instanța, râzând.

Faptul că inculpatul nu recunoaște nici în prezent infracțiunea nu face decât să agraveze situația acestuia.

Sub acest aspect apreciază că nu se impune admiterea recursului cu privire la achitarea inculpatului.

Cu privire la cel de-al doilea aspect constând în reducerea cuantumului daunelor morale sub cuantumul de 5000 lei RON aplicat de către instanța de fond, avocat precizează că în mod clar rezultă că inculpații au greșit, deși în mod constant nu au recunoscut vinovăția sa, nu au dorit să se împace și să dea părții vătămate vreo sumă de bani.

Apreciază că inculpații sfidează din nou instanța apreciind că suma de 5000 lei e prea mare față de cele provocate părții vătămate, care are un chip schimonosit, oamenii cu care acesta intră în contact il privesc diferit, întrebându-l ce a pățit.

Anterior acestui incident partea vătămată era o persoană respectabilă în sat, cunoscută. Ulterior, văzând că inculpații sunt în libertate, comunitatea pune sub semnul întrebării cele întâmplate părții vătămate.

Sub acest aspect, solicită respingerea recursului pe considerentele arătate.

Curtea pune în discuție dacă cuantumul daunelor morale poate fi cenzurat în recurs.

Avocat arată că motivele de recurs ale inculpaților nu au fost formulate și în scris iar instanța se poate rezuma celor care pot fi analizate din oficiu.

Curtea acordă cuvântul avocatului cu privire la recursurile declarate de Parchet și de partea vătămată.

Avocat apreciază că recurentul-parte vătămată dorește, practic, încarcerarea inculpaților.

Învederează că partea vătămată, prezentă în fața instanței de recurs. susține că partea vătămată, prin apărător, a criticat toate constatările medico-legale efectuate în cauză.

Este discutabilă problema sluțirii. Pentru că în motivele de recurs ale Parchetului s-a făcut referire la unele decizii ale Curții Supreme de Justiție, arată că a accesat site-ul Înaltei Curți de Casație și Justiție iar la cuvântul "sluțire" au fost găsite 15 decizii ale acestei instanțe din 2002 - prezent, judecând recursuri în anulare promovate de Procurorul General.

Invocă Decizia nr.1276/2003, în care instanța supremă a decis că în cauză există sluțire în principal pe baza concluziilor și examinărilor medicale, acolo medicii legiști au spus că leziunile suferite de partea vătămată reprezintă sluțire. Coroborând aceste concluzii cu restul materialului probator, instanța supremă a decis că aceste acte științifice trebuie însușite, arătând că fapta constituie sluțire.

În cauza dedusă judecății, actele medico-legale nu vorbesc despre acest lucru. În plus, constatarea medico-legală a Serviciului de Medicină Legală G spune în mod expres că în cauză nu este vorba despre sluțire.

O altă interpretare importantă este dată de Decizia 359/2004 în care instanța supremă face o analiză mai largă a acestei noțiuni "analizând consecința sluțirii, constatarea existenței acesteia, trebuie determinată nu numai în raport cu semnificația curentă a înțelesului ei, de mutilare, schilodire, desfigurare, cu crearea aspectului fizic, pocit, respingător, urât ci de echivalența, prin comparare cu celelalte urmări la care se referă măsura incriminatoare. Altfel spus, este necesar să se stabilească pe bază de probe, o modificare semnificativă a fizionomiei victimei, comparabilă ca importanță cu celelalte consecințe prevăzute de art.182 Cod penal".

Cu alte cuvinte, două sunt argumentele esențiale, și anume: dacă s-a produs o modificare semnificativă a fizionomiei victimei - partea vătămată prezintă o față foarte bine vascularizată, nu este o modificare semnificativă a feței -, iar al doilea argument se referă la comparația, ca importanță, cu celelalte consecințe prevăzute de art.182 Cod penal.

Cu alte cuvinte, această modificare a fizionomiei feței părții vătămate trebuie să fie comparată cu pierderea unui simț sau organ, încetarea funcționării acestora, o infirmitate permanentă fizică ori psihică, avortul ori punerea în primejdie a vieții persoanei.

medico-legale nu au fost contrazise. Expertiza de la I se coroborează și nu înlătură concluziile medico-legale anterioare.

Susține că cicatricea părții vătămate este posibil să fie operată iar inculpații, dacă vor fi găsiți vinovați, vor plăti operația.

Arată că asigură asistența juridică a inculpaților din apel, când aceștia au avut o conduită serioasă, fiind prezenți la fiecare termen de judecată.

Reia concluziile Raportului de constatare de medico-legală din 17.04.2008 și arată că nici Institutul Medico-Legal I nu vorbește despre existența sluțirii.

În ceea ce privește cuantumul daunelor morale invocat ca motiv de recurs, avocat precizează că disp.art.385⁹pct.10 Cod procedură penală permite să fie atacat orice în penal, așa cum rezultă și din practica instanțelor. Doar punctul 21 nu poate fi invocat decât în scris.

Apreciază că nu poate fi formulată critica vizând situația antecedentelor penale ale inculpatului, cât timp partea a înțeles să nu atace cu apel hotărârea respectivă și nu s-au pus concluzii în acest sens.

A fost o sancțiune aplicată inculpatului pentru o faptă concurentă cu cea din prezenta cauză și consideră că aceasta nu face dovada persistenței unui comportament infracțional atât de periculos incat să justifice încarcerarea inculpatului.

Trebuie avut în vedere contextul săvârșirii faptei, atitudinea părții vătămate care a refuzat să dea mana cu inculpatul și l-a înjurat.

Solicită a fi avute în vedere și alte elemente care sunt în favoarea inculpatului, respectiv, o caracterizare a inculpatului efectuată de SC SA G, aflată la fila 94 dosar.

Dacă instanța de recurs va aprecia că sancțiunea aplicată de instanța de apel este prea blândă, solicită a se aplica inculpaților suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Solicită admiterea recursurilor inculpaților.

Curtea acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public cu privire la recursurile părții vătămate și ale inculpaților.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază că recursul părții vătămate este fondat în măsura în care motivul principal este identic cu cel invocat în scris de Parchet și se referă la încadrarea juridică corectă a faptei.

În condițiile în care s-a solicitat menținerea soluției instanței de fond, nu este clar cel de-al doilea motiv de recurs al părții vătămate deoarece nu se poate face în recurs operațiunea de contopire cu o pedeapsă aplicată pentru o faptă concurentă.

Solicită admiterea recursului părții vătămate, casarea hotărârii de apel și menținerea hotărârii instanței de fond. Apreciază că recursul inculpaților este nefondat.

În ceea ce privește participarea la comiterea faptei a inculpatului, apreciază că probele administrate în cauză conduc la concluzia că acesta a lovit partea vătămată împreună cu fratele său, sens în care menționează declarațiile martorilor:, și, declarții care au fost date în faza de urmărire penală, ocazie cu care aceștia au indicat în mod detaliat modalitatea concretă în care partea vătămată a fost lovită de către ambii inculpați cu pumnii în zona feței. Este adevărat că, ulterior, în fața instanței de judecată acești martori au făcut o serie de precizări total diferite decat cele inițiale, insă aceste modificări ale declarațiilor nu au fost în mod convingător dovedite, ei susținând fie că le-au fost date primele declarații de către organele de anchetă fără a se dovedi acest lucru, fie si-au menținut declarațiile inițiale dar conținutul declarației actualizate a fost cu totul altul, împrejurare care nu poate fi justificată și nu poate fi avută în vedere, în consecință, de către instanța de judecată

Pentru aceste aspecte solicită să fie avute în vedere declarațiile din faza de urmărire penală.

Cu privire la cuantumul daunelor morale, reprezentantul Ministerului Public apreciază că acest motiv ar putea fi încadrat în cazul de casare prev. de art.385⁹pct.14 Cod procedură penală, care se referă la pedepse greșit individualizate, care se referă expres la latura penală a cauzei, insă toate motivele din conținutul acestui articol trebuie raportate la alin.2 care spune că ele pot fi invocate și cu privire la latura civilă a cauzei, situație în care trebuie evident adaptate pentru că, conținutul lor nu are o formulare expresă care să satisfacă cerințele laturii civile.

În condițiile în care pct.14 poate fi avut în vedere și de către instanță din oficiu, nu consideră că acest motiv este unul inadmisibil.

Pe fondul lui, insă, apreciază că nu se impune reducerea daunelor morale acordate pe de o parte și pentru că atitudinea ce a fost imputată părții vătămate nu a fost dovedită de probele administrate în cauză, iar pe de altă parte și pentru că ea nu justifică conduita inculpaților iar suferințele părții vătămate determinate de agresivitatea manifestată de inculpați justifică acordarea acestei sume de bani.

Ulterior, s-au mai suplimentat motivele de recurs în sensul că s-a solicitat modificarea modalității de executare a pedepsei, în sensul suspendării sub supraveghere a pedepselor aplicate. Nu apreciază oportună modalitatea propusă în condițiile în care trebuie avută în vedere gravitatea infracțiunii comise dar și atitudinea procesuală a inculpaților.

În consecință, solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați ca nefondate.

Recurentul-parte vătămată, personal, precizează că motivul pentru care nu a dat mana cu inculpatul a fost acela că în 27 septembrie 2004 fost trimis de pentru a-i ara lui. După ce i-a arat suprafața de 20 de ari, inculpatul a venit la el și l-a lovit cu pumnul trântindu-l la pământ. L-a luat de umeri și l-a dat cu capul de pământ și l-a urcat forțat pe tractor, l-a înjurat și l-a bătut în cap.

Arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său.

Curtea, potrivit disp.art.385¹³alin.3 Cod procedură penală, acordă ultimul cuvânt recurenților-inculpați.

Recurentul-inculpat, personal, arată că regretă cele întâmplate. Arată că a vrut să se împace cu partea vătămată insă aceasta nu a vrut să discute cu el, arătând că a fost președintele CAP-ului și nu se lasă nu bagă J din sat în pușcărie.

Recurentul-inculpat, personal, regretă cele săvârșite. Arată că nu a lovit-o pe partea vătămată ci doar a scos-o pe aceasta afară.

Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne in pronunțare.

Ulterior deliberării

CURTEA

Asupra recursurilor penale de față;

Prin cererile conexe înregistrate pe rolul acestei instanțe sub nr-, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚI, inculpații și, precum și partea vătămată au formulat recurs împotriva Deciziei penale nr.387/23.09.2008 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosar nr-.

Prin Decizia penală nr.387/23.09.2008 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosar nr- au fost admise apelurile declarate de inculpatii si și în consecință:

A fost desființată în parte sentința penală nr.431/14.11.2007 pronunțată de Judecătoria Tg.B si in rejudecare:

A fost înlăturată din sentința penală apelată dispoziția de schimbare a încadrării juridice a faptelor.

În baza disp.art.334 Cod procedură penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților si din infracțiunea prev. de art.180 al.2 Cod penal în infracțiunea prev. de art.181 Cod penal.

A fost înlăturată din sentința penală apelată dispoziția de aplicare a pedepsei accesorii prev. de art.64 lit.c Cod penal.

În baza art.81 Cod penal si art.71 al.5 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor principale si accesorii aplicate celor doi inculpați, pe durata termenului de încercare de 4 (patru) ani stabilit conform art.82 Cod penal.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a avut în vedere că prin sentința penală nr. 431/14.11.2007 a Judecătoriei Tg.B s-a dispus în baza disp. art. 334 Cod procedură penală schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal, în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 al.2 Cod penal, și în noua încadrare au fost condamnați inculpații si la câte o pedeapsă de 2(doi) ani închisoare.

S-a aplicat inculpaților pedeapsa accesorie prev. de art. 71 Cod penal a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b,c Cod penal pe durata executării pedepselor.

În baza disp. art. 14 Cod procedură penală în ref. la art. 998 Cod civil. art. 1003 cod civil și art. 188 din Legea nr. 3/1978 au fost obligați în solidar inculpații să plătească părții civile Spitalul Județean "Sf. " G suma de 5620,58 lei despăgubiri civile.

În baza disp. art. 14 Cod procedură penală în ref. la art. 998 Cod civil și art. 1003 Cod civil au fost obligați în solidar inculpații să plătească părții civile, suma de 84 lei daune materiale și suma de 5000 lei cu titlu de daune morale.

În baza disp. art. 193 alin. 1 și 4 Cod procedură penală a fost obligat fiecare inculpat să plătească părții civile câte 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza disp. art. 189 și 191 Cod procedură penală a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel instanța de fond a reținut următoarele:

În seara de 14.10.2006 partea vătămată a mers împreună cu martorii, și în barul aparținând inculpatului.

S-au așezat la o masă și la scurt timp în bar a intrat inculpatul urmat de fratele său - inculpatul. Inculpatul a mers la masa la care se afla partea vătămată împreună cu martorii susmenționați, a dat mâna cu martorii iar pe partea vătămată a lovit-o de două ori cu pumnul peste față.

Urmare loviturilor partea vătămată a căzut de pe scaun, moment în care s-a apropiat și inculpatul și a început să o lovească pe partea vătămată cu picioarele.

Partea vătămată și-a pierdut cunoștința și a fost scoasă din bar de către cei doi inculpați care au rezemat-o de o masă.

În jurul orelor 20,30 - 21,00 partea vătămată a fost găsită în fața ușii locuinței de către soția sa. Partea vătămată era plină de sânge și nu era în stare să vorbească coerent.

În concluziile certificatului medico-legal nr.1952 se precizează că partea vătămată prezintă leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corpuri dure și s-au acordat 16- 18 zile de îngrijiri medicale pentru leziunile constatate.

Numărul de zile de îngrijiri medicale acordate inițial s-a prelungit până la 22 - 24 zile conform certificatului medico-legal din 16.10.2006.

În raportul de constatare medico-legală nr. 441/E din 7.05.2007 se precizează că urmare a traumatismului din 14.10.2006 partea vătămată prezintă o cicatrice retractilă zigomatică-molară dreaptă, prejudiciu estetic temporar care poate fi remediat printr-o intervenție de chirurgie plastică și reparatorie.

Din nota medicală nr. 412/7 mai 2007 eliberată de cabinetul de chirurgie plastică și operatorie din cadrul Policlinicii Județene G reiese că prejudiciul estetic produs părții vătămate poate fi corectat parțial peste cca 6 luni.

Față de concluziile actelor medicale susmenționate instanța a apreciat că schimbarea înfățișării normale a părții vătămate într-o înfățișare neplăcută, cu caracter de permanență, constituie sluțire.

Pentru aceste considerente, instanța de fond a constatat că fapta inculpaților și de aol ovi pe partea vătămată cu consecința sluțirii acesteia întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. 2 Cod penal.

În consecință, conform art.334 Cod procedură penală a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal în infracțiunea prev. de art. 182 Cod penal.

Având în vedere gradul de pericol social ridicat al faptei, împrejurările în care a fost săvârșită, urmările produse, atitudinea nesinceră a inculpaților în tot cursul procesului penal, amuzamentul acestora în momentul audierii martorilor care denotă o totală lipsă de regret față de fapta săvârșită, prima instanța a apreciat că scopul educativ preventiv al pedepsei poate fi atins doar prin privare de libertate.

A aplicat inculpaților pedeapsa accesorie prev. de art. 71 Cod penal a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b, c Cod penal pe durata executării pedepsei.

Cu privire la latura civilă s-au reținut următoarele:

Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 5000 lei daune materiale și 20.000 lei daune morale.

Conform art. 1169 Cod civil cel care face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească. Întrucât cu probele administrate (chitanțe, contravaloare acte medico-legale) partea civilă a făcut dovada doar în parte a prejudiciului material suferit, obligat inculpații în solidar să plătească părții civile suma de 84 lei cu titlu de daune materiale.

Apreciind ca fiind de necontestat faptul că părții vătămate i-au fost cauzate pe lângă suferințele fizice și puternice suferințe psihice, instanța a considerat justificată acordarea de daune morale pe care le- apreciat la suma de 5000 lei.

Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel inculpații, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.

Ca și motive de nelegalitate au invocat greșita schimbare a încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 184 al.2 Cod penal, apreciind că prejudiciul estetic suferit de partea vătămată nu reprezintă o sluțire.

Față de numărul de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare, au solicitat schimbarea încadrării juridice în art. 181 Cod penal.

În privința inculpatului s-a invocat faptul că acesta nu a lovit-o pe partea vătămată, sens în care s-a solicitat achitarea acestuia conf. art. 10 lit. c Cod procedură penală. Motivele de netemeinicie au vizat cuantumul pedepselor aplicate, modalitatea de executare a pedepselor și cuantumul daunelor morale la care au fost obligați către partea vătămată.

Au solicitat reținerea de circumstanțe atenuante judiciare, suspendarea condiționată a executării pedepselor și reducerea cuantumului daunelor morale.

În apel, la solicitarea inculpaților s-a dispus efectuarea unui raport de constatare medico-legală.

La cererea părții vătămate s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legală de către

Verificând sentința penală apelată prin prisma motivelor de apel, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, conf. art. 371 al.2 Cod procedură penală, TRIBUNALUL GALAȚIa constatat că instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt și a reținut vinovăția inculpaților pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză.

Cererea inculpatului de achitare a sa pe considerentul că nu ar fi autorul acestei fapte nu a putut fi primită, probele administrate în cauză conducând la concluzia certă că acesta împreună cu inculpatul, au participat în calitate de autori la lovirea părții vătămate.

În acest sens, au fost apreciate ca fiind relevante pentru stabilirea participației inculpatului declarațiile martorilor, barmaniță la barul în care a avut loc incidentul și al cărui patron este chiar inculpatul, precum și declarațiile martorului, care a asistat la conflict.

Ambii martori au descris cu lux de amănunte contribuția ambilor inculpați la comiterea faptei. Astfel, martora a declarat că inițial inculpatul a lovit-o pe partea vătămată cu pumnul peste față. Că, intrând în bar și văzând că partea vătămată vroia să scape din mâinile fratelui său, inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri în zona feței, până ce acesta a căzut, după care a continuat să-i aplice lovituri cu picioarele. A mai declarat că a luat un scaun din plastic cu care a lovit-o pe partea vătămată în zona capului până când scaunul s-a rupt.

Faptul că cei doi inculpați au lovit pe partea vătămată a fost observat și de la martorul martor ce se afla în bar și care la rândul său, a fost lovit de.

De asemenea, martorul a declarat că a aflat de la că partea vătămată și martorul au fost bătuți de către cei doi inculpați.

Prin urmare, s-a apreciat că deși ambii inculpați au încercat să se exonereze de tragerea la răspundere penală, negând că vreunul dintre ei ar fi lovit-o pe partea vătămată, vinovăția acestora este pe deplin dovedită.

Cu toate acestea, TRIBUNALUL GALAȚIa apreciat că apelurile declarate de inculpați sunt fondate și au fost admise pentru următoarele considerentele:

Potrivit concluziilor raportului de examinare medico-legală efectuat în apel, leziunile traumatice suferite de partea vătămată nu constituie soluție.

De asemenea potrivit concluziilor expertizei medico-legală efectuate de I cicatricele faciale reprezintă un prejudiciu estetic temporar.

Față de concluziile celor două acte medico-legale și întrucât sluțirea presupune un grav prejudiciu estetic cu caracter de permanență și nu unul temporar, s-a apreciat că în mod greșit instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice în art. 182 al.2 Cod penal.

S-a reținut că, față de numărul de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor suferite de partea vătămată, respectiv 22-24 zile, se impunea schimbarea încadrării juridice în art. 181 Cod penal.

Prin urmare, în conf. cu disp. art. 379 al.1 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, a admis apelurile declarate de inculpați și a desființat parțial sentința penală apelată.

În rejudecare, va dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina celor doi inculpați, din art.180 al.2 Cod penal în art. 181 Cod penal.

Având în vedere agresivitatea deosebită de care inculpații au dat dovadă fără a avea un motiv întemeiat și atitudinea nesinceră de care au dat dovadă pe parcursul întregului proces penal, instanța de apel a apreciat că nu este justificată cererea acestora, de reținere a unor circumstanțe atenuante judiciare și că pedepsele aplicate acestora de către instanța de fond au fost corect individualizate, neimpunându-se reducerea acestora.

Cu toate acestea, având în vedere că inculpații se află la primul impact cu legea penală, TRIBUNALUL GALAȚIa apreciat că scopul executării pedepsei, respectiv formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, poate fi atins și fără executare efectivă, prin privare de libertate.

De asemenea, întrucât inculpații nu s-au folosit la comiterea infracțiunii de vreo funcție sau profesie și nici nu au desfășurat vreo activitate care să impună aplicarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. c Cod penal, s-a apreciat că trebuiau interzise doar drepturile prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal.

Prin urmare, a fost înlăturată din sentința penală apelată dispoziția de aplicare a pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. c Cod penal.

În baza disp. art. 81 Cod penal și art. 72 al.5 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor principale și accesorii aplicate celor doi inculpați, pe durata termenului de încercare stabilit conf. art. 82 Cod penal.

Privitor la latura civilă, s-a apreciat că instanța de fond a stabilit o indemnizație justă, echitabilă, aptă să ofere părții vătămate o satisfacție compensatorie.

Având în vedere faptul că aceasta a suferit leziuni de durată, fiind vorba de un prejudiciu corporal ce necesită intervenție de chirurgie plastică și reparatorie, s-a apreciat că nu se justifică cererea inculpaților de reducere a cuantumului daunelor morale la care au fost obligați de către instanța de fond.

Prin urmare, au fost menținute dispozițiile prin care s-a soluționat latura civilă a cauzei, precum și celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, care nu contravin prezentei decizii.

Împotriva Deciziei penale nr.387/23.09.2008 a Tribunalului Galați, în termen legal au declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚI, inculpații și precum și partea vătămată.

În recursul formulat Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚIa arătat că în mod greșit au fost admise apelurile declarate de către cei doi inculpați, cu consecința desființării parțiale a Sentinței penale nr.431/14.11.2007 a Judecătoriei Târgu Bujor și în mod greșit s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art.182 alin.2 Cod penal în infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art.181 Cod penal.

Inculpații și au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art.180 alin.2 Cod penal. Încadrarea juridică a faptelor a fost dată avându-se în vedere certificatul medico-legal nr.1952/16.10.2007, din care rezultă că partea vătămată a suferit leziuni traumatice pentru a căror vindecare au fost necesare 16 - 18 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații.

Pe parcursul judecății la instanța de fond, partea vătămată, prin apărătorul său, a depus un certificat medico-legal cu concluzii de completare, din care rezultă că numărul de zile de îngrijiri medicale acordat inițial s-a prelungit până la 22 - 24 de zile. Totodată, apărătorul părții vătămate a depus și o cerere prin care a solicitat scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Bujor pentru efectuarea de cercetări față de inculpați, pentru infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art.181 Cod penal, având în vedere numărul de zile de îngrijiri medicale stabilit ulterior.

Prin încheierea de ședință din data de 29.03.2007, instanța de judecată a dispus respingerea cererii privind scoaterea dosarului de pe rol și trimiterea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Bujor pentru efectuare de cercetări sub aspectul infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art.181 Cod penal.

Prin aceeași încheiere, însă, a fost admisă cererea apărătorului părții vătămate privind efectuarea unei expertize medico-legale asupra părții vătămate, pentru a se constata dacă analizând fizionomia acestuia prezintă caracteristicile unei sluțiri.

În cauză a fost întocmit un raport de constatare medico-legală, din concluziile căruia a rezultat că urmare a traumatismului din data de 14.12.2006 numitul a prezentat o cicatrice retractilă zigomatico-malară dreapta și că prezintă un prejudiciu estetic temporar care poate fi remediat printr-o intervenție de chirurgie plastică și reparatorie.

La termenul de judecată din data de 09.05.2007, apărătorul părții vătămate a precizat că raportul medico-legal nu a precizat dacă există sau nu sluțire și a solicitat revenirea cu adresă la Laboratorul de medicină legală pentru a se efectua o expertiză și dacă fapta este sau nu sluțire. Această cerere a fost respinsă de către instanța de judecată.

Totodată, la același termen de judecată, din oficiu, instanța de judecată a pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art.180 Cod penal, în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art.182 Cod penal. Instanța de judecată nu s-a pronunțat asupra cererii de schimbare de încadrare juridică, precizând că se va pronunța prin hotărâre, dar la un alt termen de judecată, și anume 17.10.2007.

La termenul de judecată din 07.11.2007, apărătorul părții vătămate a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin.2 Cod penal, în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art.182 Cod penal.

Instanța de fond a schimbat încadrarea juridică în sensul arătat mai sus și a și dispus, printre altele, condamnarea inculpaților și pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art.182 alin.2 Cod penal.

La instanța de apel, apărătorul apelanților-inculpați a solicitat suplimentarea expertizei medico-legale, obiectivele expertizei fiind stabilite în scris, iar proba a fost admisă de către instanța de judecată.

Din concluziile raportului de constatare medico-legală efectuat a rezultat, printre altele, că leziunile traumatice produse la data de 14.10.2006 nu constituie sluțire.

La termenul de judecată din data de 06.05.2008, apărătorul părții vătămate a solicitat efectuarea unei expertize de către IML I, cererea fiind admisă de către instanța de apel, care a dispus efectuarea acesteia, conform obiectivelor de la dosar și a actelor medicale existente la dosar, în situația în care partea vătămată nu se prezintă personal.

Din concluziile expertizei medico-legale traumatologice efectuate de către IML Iar ezultat, printre altele, că leziunile au necesitat 22 - 24 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare din momentul producerii lor, că la momentul actual partea vătămată prezintă cicatrici faciale și o cicatrice epicraniană, că cicatricile faciale reprezintă un prejudiciu estetic temporar și pot beneficia de intervenție de chirurgie plastică și reparatorie pentru ameliorarea aspectului și că aprecierile privind noțiunea de sluțire se vor face după efectuare intervenției de chirurgie plastică și reparatorie, cu reexaminarea părții vătămate.

În primul rând, s-a apreciat că instanța de apel încadrând faptele în prevederile art.181 Cod penal a făcut o greșită caracterizare juridică a acesteia, deoarece a luat în considerare numai numărul zilelor de îngrijiri medicale, ignorând celelalte consecințe produse prin fapta inculpaților. În cazul vătămărilor corporale prin care s-au cauzat consecințele prevăzute de art.182 alin.2 Cod penal (pierderea unui simț sau organ, etc) este fără relevanță pentru încadrarea juridică a faptei numărul zilelor de îngrijiri medicale.

Din istoricul reținut de către expertiza medico-legală traumatologică a rezultat faptul că partea vătămată prezenta la momentul examinării pe hemifaciesul drept (în urma agresiunii din 14.10.2006) o cicatrice liniară, suplă, dureroasă la modificările de temperatură, de aproximativ 12 cm. lungime și 0,3 cm. lățime, iar perpendicular pe această cicatrice prezenta încă o cicatrice liniară de aproximativ 8 cm. cu o lățime de aproximativ 0,1 cm. Tot istoricul expertizei a reținut că acest prejudiciu estetic poate fi ameliorat prin intervenție chirurgicală, cu mențiunea că și după această intervenție corectivă, pacientul rămâne cu un prejudiciu estetic definitiv, constând în prezența unei cicatrici cu acest traiect, chiar dacă aceasta va fi mai puțin evidentă.

Concluziile expertizei au stabilit însă că prejudiciul estetic nu este definitiv ci temporar, dar cert este că cicatricile faciale au fost constatate medico-legal și că intervenția chirurgicală nu duce la înlăturarea acestora, ci doar la ameliorarea aspectului părții vătămate.

S-a mai arătat că, în raport cu acestea trebuie reținut că cicatricile faciale reprezintă o dizarmonie a feței părții vătămate (putând fi lesne constatate și din planșa fotografică de la urmărirea penală - fila 05), că prin nicio intervenție chirurgicală nu pot fi șterse urmele leziunilor, putându-se numai ameliora aspectul feței, constituie un prejudiciu estetic.

În al doilea rând, s-a apreciat că prejudiciul estetic temporar, așa cum a fost stabilit de expertiza medico-legală traumatologică, atrage încadrarea faptei în vătămare corporală gravă. Acest punct de vedere a fost preluat din jurisprudență, care a stabilit că traumatismele faciale produse prin lovituri cu piciorul în zona feței (tumefiere și excoriere a piramidei nazale, obstrucție nazală bilaterală cu tulburări respiratorii, echimoză a buzei superioare, resturi radiculare ale dinților, fracturi coronare) constituie prejudiciu estetic temporar (Decizia penală nr.4468/14.10.2003 a, dosar nr.100/2003 - www.scj.ro). În speța indicată numărul de zile de îngrijiri medicale a fost stabilit la 8 - 10 zile și, totuși, încadrarea juridică dată faptei a fost de vătămare corporală gravă, care a și atras, de altfel, condamnarea unui inculpat pentru această infracțiune. Pe cale de consecință, nu poate fi primit argumentul instanței de apel care a stabilit că numai un prejudiciu estetic grav cu caracter de permanență ar atrage încadrarea faptei în vătămare corporală gravă.

În legătură cu sluțirea, se precizează că aprecierile privind noțiunea de sluțire nu au fost însă făcute de către IML I, acestea urmând a fi făcute după efectuarea intervenției de chirurgie plastică și reparatorie, cu reexaminarea părții vătămate.

Dar, în raport cu cele arătate mai sus și cele consemnate în istoricul expertizei medico-legale traumatologice, se apreciază că cicatricile de pe fața părții vătămate pot reprezenta o sluțire în sensul legii, restabilirea aspectului normal al feței părții vătămate neputându-se produce printr-un proces de vindecare normal. Acest argument a fost avut în vedere și de către instanța de fond, în considerentele hotărârii.

În concluzie, se apreciază că faptele inculpaților și de a produce părții vătămate mai multe cicatrici la nivel facial, leziuni ce reprezintă un prejudiciu estetic ce nu se poate înlătura printr-o vindecare normală, constituie infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art.182 Cod penal, așa cum corect a reținut instanța de fond.

În recursul formulat partea vătămată a arătat că apreciază decizia recurată ca fiind nelegală pentru următoarele considerente:

Inculpații și au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, încadrarea juridică a faptelor fiind dată avându-se în vedere certificatul medico-legal din care rezulta faptul că partea vătămată a suferit leziuni traumatice pentru a căror vindecare au fost necesare 16 - 18 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații.

Partea vătămată a depus la instanța de fond un nou certificat medico-legal prin care numărul de zile de îngrijiri medicale acordat inițial s-a prelungit până la 22 - 24 de zile.

În cauză a fost efectuat un raport de constatare medico-legală din concluziile căruia a rezultat că partea vătămată prezintă o cicatrice zigomatico malară dreapta și că reprezintă un prejudiciu estetic temporar care poate fi remediat printr-o intervenție de chirurgie plastică și reparatorie.

Apreciază că instanța de fond, prin încheierea de ședință din data de 09.05.2007, a pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice a faptei deduse judecății, apreciind în mod corect că se impune schimbarea acesteia din infracțiunea prevăzută de disp.art.180 alin.2 Cod penal, în infracțiunea prevăzută de disp.art.182 Cod penal.

Având la îndemână materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică apreciind că inculpații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, dispunând condamnarea acestora la o pedeapsă privativă de libertate.

La instanța de apel a fost efectuat un nou raport de constatare medico-legală din concluziile căruia rezultând că leziunile traumatice produse părții vătămate de către inculpați nu constituie sluțire.

A fost efectuată, totodată, la solicitarea părții vătămate, o expertiză medico-legală din concluziile căreia a rezultat că partea vătămată prezintă un prejudiciu estetic temporar, care poate fi ameliorat prin intervenție de chirurgie plastică și reparatorie.

Apreciază că instanța de apel, încadrând faptele în prevederile art.181 Cod penal, a făcut o greșită încadrare a acesteia, luând în considerare numai numărul de zile de îngrijiri medicale ignorând celelalte consecințe produse prin fapta inculpaților.

Prin sluțire, în sensul art.182 Cod penal, se înțelege alterarea înfățișării fizice a victimei, deformarea sau desfigurarea acesteia, de natură să-i creeze un aspect neplăcut și să o prejudicieze din punct de vedere estetic.

de specialitate pune un semn de egalitate între sluțire și prejudiciu estetic cu condiția ca acest prejudiciu să fie permanent. În acest sens sunt concludente precizările din Tratatul de medicină legală -, Editura Medicală, B, 1995, vol.I, pag.356, în care se arată, printre altele, că pentru a putea fi încadrate în noțiunea de sluțire leziunile feței trebuie să determine o modificare cu caracter permanent (neremediabilă în totalitate prin intervenții de chirurgie estetică, care să producă o deformare vizibilă a reliefului feței, cu alterarea sensibilă a aspectului, a armoniei, simetriei sau mobilității acestei regiuni corporale).

Raportul de expertiză întocmit de Institutul de Medicină Legală I precizează, în conținutul acestuia, fila 2, că "prejudiciul estetic poate fi ameliorat prin intervenție chirurgicală, fiind necesară, probabil și o intervenție la nivelul osului malar pentru corectarea suprafeței decalajului de relief". Totodată, se apreciază "că și după intervenția corectivă pacientul rămâne cu un prejudiciu estetic definitiv constând în prezența unei cicatrici cu acest traiect chiar dacă aceasta va fi mai puțin evidentă".

Acest act medico-legal vine să combată orice posibilă susținere și orice argument venit din partea inculpaților și să întărească motivarea instanței cu privire la încadrarea juridică a faptei.

Mai mult decât atât, același tratat de medicină legală menționat mai sus precizează că pe lângă descrierea cât mai amănunțită a leziunii, efectuarea de fotografii și constatările expertului pot forma convingerea instanței în situațiile limită datorită caracterului subiectiv.

Planșele fotografice existente la dosarul cauzei vin să întărească atât susținerile expertizei medico-legale dar și convingerea instanței care în mod legal a stabilit încadrarea juridică a faptei.

În raport cu concluziile expertizei trebuie reținut faptul că cicatricile faciale reprezintă o dizarmonie a părții vătămate, că prin nicio intervenție chirurgicală nu vor putea fi înlăturate repercusiunile asupra expresivității feței.

Așadar, astfel cum a reținut și instanța de fond, faptele inculpaților de a produce părții vătămate mai multe cicatrici la nivelul facial, leziuni ce reprezintă un prejudiciu estetic ce nu se poate înlătura printr-o vindecare normală, constituie infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art.182 Cod penal.

Sub aspectul vinovăției inculpaților, aceasta a fost dovedită pe deplin în ciuda atitudinii nesincere a acestora și partea vătămată se referă la întregul material probator administrat și, în special, la declarațiile martorilor car prezintă în mod amănunțit contribuția ambilor inculpați la săvârșirea faptei.

inculpaților fără a avea un motiv întemeiat și atitudinea nesinceră și zeflemistă pe parcursul întregului proces penal au stat la baza individualizării pedepsei aplicate.

Însă, sub acest aspect, un alt motiv de nelegalitate al deciziei recurate îl constituie individualizarea pedepsei și executarea acesteia, și anume faptul că instanța de apel în mod eronat a apreciat că inculpații se află la primul impact cu legea penală și că scopul executării pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă.

Având în vedere fișa de cazier a inculpatului, aflată la fila 26 dosarului de apel, se poate observa faptul că acesta a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an cu suspendare, prin sentința penală nr.-.11.2006, pronunțată de Judecătoria Târgu Bujor, rămasă definitivă prin decizia penală nr.718/2007 a Curții de APEL GALAȚI.

Astfel, se poate observa faptul că există un concurs de infracțiuni și că instanța ar fi trebuit în temeiul disp.art.334 Cod procedură penală să rețină în sarcina inculpatului dispozițiile art.33 și 34 Cod penal.

Prin urmare, sub acest aspect reiese o perseverență infracțională a inculpatului, care dacă ar fi fost avută în vedere de către instanța de apel, ar fi putut conduce mult mai ușor ca inculpatul să execute pedeapsa în regim de privare de libertate.

În recursurile formulate inculpații și, prin apărător ales, au solicitat achitarea inculpatului în baza prev. art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art.10 lit.c Cod procedură penală, arătând că acesta nu a participat la conflictul din 14.10.2006.

Au arătat că, urmare a agresiunii, partea vătămată nu a suferit o "sluțire" astfel încât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.182 Cod penal, ci cele ale infracțiunii prev. de art.181 Cod penal.

A solicitat ca în sarcina inculpatului să se rețină circumstanța atenuantă legală a scuzei provocării, prev. de art.73 lit.b Cod penal, deoarece ar fi fost provocat prin faptul că deși a întins mâna către partea vătămată, aceasta a refuzat să dea noroc cu el, în bar fiind prezente mai multe persoane.

A apreciat ca exagerat cuantumul daunelor morale acordate și a solicitat reducerea acestora.

A solicitat în subsidiar schimbarea modalității de executare a pedepsei, într-o modalitate neprivativă de libertate, eventual cea prev. de art.86¹Cod penal.

Analizând recursurile formulate din prisma motivelor invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele, potrivit art.385⁹alin.3 Cod procedură penală,Curtea apreciază că recursurile formulate de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚI și partea vătămată sunt fondate iar recursurile formulate de inculpații și sunt nefondatedin următoarele considerente:

1. Recursurile formulate de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚI și partea vătămată sunt fondate, în cauză fiind incident cazul de casare prev. de art.385⁹pct.17 Cod procedură penală.

În cauză au fost întocmite mai multe acte medico-legale care au insistat asupra împrejurării dacă, urmare a loviturii, partea vătămată s-a ales cu prejudiciu estetic temporar sau permanent (sluțire).

Datorită concluziilor contradictorii ale actelor medico-legale întocmite de către Serviciul Județean de Medicină Legală G, instanța de apel a dispus efectuarea unei expertize medico-legale de către Institutul de Medicină Legală I, forul superior, pe scară ierarhică, în materie de medicină legală al Serviciului Județean de Medicină Legală

Din conținutul raportului de expertiză medico-legală nr.13276/07.07.2008 al Institutului de Medicină Legală I rezultă că urmare a agresiunii din 14.10.2006, partea vătămată prezintă două cicatrici dispuse în formă de cruce, în zona hemifacierului drept (una de 12 cm lungime și 0,3 lățime și o alta de 8 cm lungime și 2,5 lățime), ce constituie prejudiciu estetic ce poate fi ameliorat prin intervenție chirurgicală, fiind necesară probabil și o intervenție la nivelul osului malar pentru corectarea suprafeței decalajului de relief (pierdere de substanță osoasă), cu precizarea că și în cazul acestei intervenții chirurgicale partea vătămată tot va rămâne cu un prejudiciu estetic definitiv constând în prezența unei cicatrici cu acest traiect chiar dacă aceasta va fi mai puțin evidentă.

Față de aceste concluzii ale raportului de expertiză medico-legală, Curtea apreciază că încadrarea juridică corectă dată faptelor inculpaților este cea prev. de art.182 Cod penal deoarece, așa cum s-a arătat în mod constant în doctrină, nu are importanță aprecierea făcută de laboratorul de medicină legală, că prejudiciul estetic poate fi corectat printr-o intervenție chirurgicală. Intervenția chirurgicală nu realizează un proces firesc de vindecare a leziunilor, pe cale ă, iar victima este supusă unor noi suferințe prin intervenția chirurgicală, suferințe la care nu ar fi fost supusă dacă inculpații nu ar fi agresionat-

În plus, din raportul de expertiză medico-legală rezultă că victima a pierdut și substanță osoasă, iar o intervenție chirurgicală reparatorie ar ameliora prejudiciul estetic suferit de partea vătămată, însă acesta nu ar dispărea, partea vătămată rămânând, în continuare, cu un prejudiciu estetic definitiv, care se constituie în "sluțire", în înțelesul art.182 Cod penal.

De altfel, partea vătămată a fost prezentă în fața Curții, ocazie cu care aceasta a constatat "propriis sensibus" că aceasta prezenta prejudiciu estetic permanent (sluțire).

Din oficiu, Curtea constată că Decizia penală nr.387/23.09.2008 a Tribunalului Galați este greșită și ca tehnică juridică, instanța de apel nearătând în motivare și dispozitiv ce pedeapsă înțelege să aplice inculpaților pentru infracțiunea prev. de art.181 Cod penal.

2. Recursurile formulate de inculpații și sunt nefondate.

Motivul de recurs vizând achitarea inculpatului, în baza prev. art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală rap. la art.10 lit.c Cod procedură penală nu poate fi primit.

Astfel, chiar dacă partea vătămată a declarat că nu l-a văzut pe inculpatul întrucât și-a pierdut cunoștința după ce a fost lovit de către inculpatul, participarea la comiterea faptei a inculpatului este demonstrată cu declarațiile martorilor audiați în prezenta cauză, care au asistat la conflict, respectiv:, barmaniță la barul în care a avut loc incidentul și al cărui patron este chiar inculpatul, precum și declarațiile martorului, care a asistat la conflict.

Astfel, martora a declarat inițial că inculpatul a lovit-o pe partea vătămată cu pumnul peste față și că intrând în bar și văzând că partea vătămată vroia să scape din mâinile fratelui său, inculpatul, i-a aplicat mai multe lovituri în zona feței, până ce aceasta a căzut, după care a continuat să-i aplice lovituri cu picioarele.

A mai declarat că a luat un scaun din plastic cu care a lovit-o pe partea vătămată în zona capului, până când scaunul s-a rupt.

Faptul că cei doi inculpați au lovit pe partea vătămată a fost observat și de martorul, martor ce se afla în bar și care la rândul său a fost lovit de inculpatul.

De asemenea, martorul a declarat că a aflat de la martorul că partea vătămată și martorul au fost bătuți de către cei doi inculpați.

Prin urmare, vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită și, deși ambii inculpați au încercat să se exonereze reciproc de tragerea la răspundere penală, probele administrate dovedesc vinovăția acestora.

În acest context este de remarcat și analizat opinia separată formulată de celălalt membru al completului, care apreciază că inculpatul trebuia să răspundă pentru infracțiunea prev. de art.182 alin.2 Cod penal, iar inculpatul pentru infracțiunea prev. de art.180 alin.2 Cod penal.

Nu putem fi de acord cu acest punct de vedere din următoarele considerente:

- în mod greșit s-a apreciat că doar inculpatul a aplicat părții vătămate o singură lovitură cu scaunul, care a produs prejudiciul estetic.

Se observă din raportul de expertiză medico-legală IML I că partea vătămată are în fapt două cicatrice dispuse în formă de cruce. Una dintre cicatrice, cea orizontală, care este și mai întinsă ca dimensiune și subliniază prejudiciul estetic, nu poate fi provocată printr-o lovire de sus în jos, specifică lovirii cu un scaun în cap de către inculpatul.

- ambii inculpați au lovit pe partea vătămată, astfel încât expertiza medico-legală nu poate disocia, în mod obiectiv, numărul de zile îngrijiri medicale și urmările produse pentru fiecare lovitură aplicată de fiecare dintre inculpați.

Din materialul probator se observă că și inculpatul a aplicat o lovitură cu pumnul în zona feței părții vătămate, suficient de puternică încât aceasta să își piardă cunoștința și să nu mai realizeze că a fost agresat și de inculpatul.

În condițiile în care inculpatul ar fi purtat pe mână un inel sau o verighetă, este posibil ca o lovitură suficient de puternică să fi provocat cicatricea situată orizontal, mai mare ca întindere.

- doctrina și practica sunt constante în a aprecia că dacă doi sau mai mulți inculpați agresionează o singură persoană, toți inculpații vor răspunde pentru rezultatul cel mai grav produs părții vătămate, deoarece se consideră că aceștia au acceptat, cu intenție indirectă, rezultatul cel mai grav care s-ar putea produce.

Inculpații sunt frați, între ei și partea vătămată existând o disproporție vădită de constituție și forță fizică.

În condițiile în care inculpatul a aplicat părții vătămate o lovitură suficient de puternică în zona feței încât aceasta a ajuns în stare de inconștiență, după care a imobilizat pe partea vătămată astfel încât aceasta să nu scape și să nu se poată apăra eficient în fața atacurilor inculpatului, care l-a lovit cu pumnii în față, apoi cu picioarele și apoi cu un scaun, în cap, în mod repetat, se poate vorbi de un veritabil coautorat al inculpatului la faptele inculpatului, acesta acceptând, cel puțin cu intenție indirectă, acțiunile fratelui său și rezultatul mai periculos care s-a produs.

Nici al doilea motiv de apel, vizând acordarea circumstanței atenuante a scuzei provocării, prev. de art.73 lit.b Cod penal, nu poate fi primit.

Faptul că partea vătămată a refuzat să dea mâna cu inculpatul nu poate fi considerat un act de provocare și o atingere importantă adusă drepturilor și intereselor legitime ale inculpatului.

Partea vătămată a motivat acest gest de faptul că în anul 2004 fusese bătut de inculpatul și nu dorea să dea mâna cu acesta.

Pe cale de consecință, nereținând circumstanța atenuantă prev. de art.73 lit.b Cod penal, Curtea apreciază că nu se impune reducerea despăgubirilor la care au fost obligați inculpații către Spitalul Județean de Urgență "Sf. " G și către partea vătămată, acestea fiind corect stabilite în raport cu actele depuse la dosar, împrejurările comiterii faptei și urmările produse.

De remarcat că autorul opiniei separate consideră că inculpatul nu ar mai trebui obligat la despăgubiri civile către părțile civile, în solidar cu inculpatul.

Faptele fiind comise în aceleași împrejurări, dacă în sarcina inculpatului s-ar reține infracțiunea prev. de art.180 alin.2 Cod penal, acesta ar trebuie obligat în solidar la despăgubiri civile, cu inculpatul, dar într-un cuantum mai mic, corespunzător gravității faptei săvârșite de el și a consecințelor produse, ulterior urmând să răspundă singur pentru diferența de prejudiciu.

Nici al patrulea motiv, vizând schimbarea modalității de executare a pedepselor aplicate inculpaților nu poate fi primit.

Inculpatul nu se afla la prima confruntare cu legea penală.

Prin Sentința penală nr.969/16.11.2006 a Judecătoriei Tg. B, definitivă prin Decizia penală nr.718/18.12.2007 a Curții de APEL GALAȚI inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 1 an închisoare cu suspendare pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.321 alin.1 Cod penal și art.1¹pct.1 din Legea nr.61/1991.

Față de data săvârșirii faptei deduse judecății se impunea anularea suspendării condiționate a pedepsei aplicate prin Sentința penală nr.969/16.11.2006 a Judecătoriei Tg.

În cauză Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. B nu a declarat apel și nu a invocat acest motiv.

Nici în motivele de apel formulate de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚI nu se regăsește acest motiv și el nu a fost susținut nici oral de către procurorul de ședință, astfel încât Curtea nu poate agrava acestui inculpat situația juridică.

Totuși, fișa de cazier judiciar relevă predispoziția inculpatului în săvârșirea de infracțiuni cu violență, care provoacă scandal public, astfel încât se impune, pentru reeducarea și resocializarea acestuia, executarea pedepsei în regim privativ de libertate.

Inculpatul, deși a avut participația cea mai vastă în agresionarea părții vătămate, a avut o atitudine nesinceră, încercând denaturarea aflării adevărului și exonerarea sa de răspundere penală.

Așa fiind și văzând și prevederile art.385¹⁵pct.2 lit.d Cod procedură penală, Curtea va admite recursurile formulate de către Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚI și de partea vătămată.

Va casa în totalitate Decizia penală nr.387/23.09.2008 a Tribunalului Galați și, în rejudecare, va menține ca legală și temeinică Sentința penală nr.431/14.11.2007 a Judecătoriei Tg.

În baza prev. art.385¹⁵pct.1 lit.b Cod procedură penală și art.192 alin.2 Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondate, recursurile inculpaților și și va obliga pe fiecare dintre inculpați la plata către stat a cheltuielilor judiciare ocazionate de judecarea prezentului recurs penal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile formulate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GALAȚI și de partea vătămată (CNP:-, fiul lui și, născut la data de 10.11.1947 în comuna, județul G, cu domiciliul în comuna, județul ) împotriva Deciziei penale nr.387/A/23.09.2008 pronunțată de TRIBUNALUL GALAȚI în dosarul nr- (Sentința penală nr.431/14.11.2007 pronunțată de Judecătoria Tg. B în dosarul nr-).

Casează decizia penală nr.387/23.09.2008 a Tribunalului Galați și menține Sentința penală nr.431/14.11.2007 a Judecătoriei Tg.

Respinge, ca nefondate, recursurile inculpaților (CNP:-, fiul lui și C, născut la data de 26.06.1967 în comuna, județul G, cu domiciliul în G,-, - 7, apart.43, județul G) și (CNP:-, fiul lui și C, născut la data de 14.05.1977 în comuna Pechea, județul G, cu domiciliul în comuna, județul ) împotriva Deciziei penale nr.387/A/23.09.2008 pronunțată de TRIBUNALUL GALAȚI în dosarul nr- (Sentința penală nr.431/14.11.2007 pronunțată de Judecătoria Tg. B în dosarul nr-) și obligă pe fiecare dintre recurenții-inculpați la plata către stat a sumei de câte 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședință publică azi, 10.04.2009

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

- - - -

Grefier,

- -

Cu opinie separată

în sensul că:

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚI și inculpatul.

Casează în parte Decizia penală nr.387/2008 a Tribunalului Galați și Sentința penală nr.431/2007 a Judecătoriei Tg. B și în rejudecare:

Condamnă pe inculpatul la o pedeapsă de 2000 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.180 alin.2 Cod penal prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art.182 alin.2 Cod penal.

Înlătură din sentința penală recurată dispoziția prin care a fost obligat inculpatul în solidar cu inculpatul la plata de despăgubiri civile către Spitalul Județean G și partea vătămată.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.

Respinge ca nefondat recursul inculpatului.

Obligă pe inculpatul la 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.

JUDECĂTOR,

- -

Red. /21.04.2009

Tehnored. -/ 2 ex./30.04.2009

Fond: /Apel: -,

OPINIE SEPARATĂ

Prin sentința penală nr. 431/14.11.2007 a Judecătoriei Tg.B s-a dispus în baza disp. art. 334 Cod procedură penală schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin.2 Cod penal în infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 al.2 cod penal și în noua încadrare au fost condamnați inculpații și la câte o pedeapsă de 2(doi) ani închisoare.

S-a aplicat inculpaților pedeapsa accesorie prev. de art. 71 Cod penal a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b,c Cod penal pe durata executării pedepselor.

În baza disp. art. 14 Cod procedură penală în ref. la art. 998 Cod civil. art. 1003 Cod civil și art. 188 din Legea nr. 3/1978 au fost obligați în solidar inculpații să plătească părții civile Spitalul Județean "Sf. " G suma de 5620,58 lei despăgubiri civile.