Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 234/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMANIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 234
Ședința publică din 26 martie 2009
Complet format din:
PREȘEDINTE: Dumitru Pocovnicu
JUDECĂTOR 2: Gabriel Crîșmaru
JUDECĂTOR 3: Ecaterina Ene
*
Grefier- - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU
Reprezentat legal prin procuror
*
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 540/A din 9.12.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău.
Dezbaterile în prezenta cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 pr.penală în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurentul-inculpat, lipsă la termenul de azi, avocat oficiu în substituire pentru avocat oficiu, lipsă fiind intimata-parte civilă SC""SRL
Procedura este completă.
S-a expus referatul oral al cauzei, după care:
Nefiind alte cereri de formulat s-a constatat recursul în stare de judecată și s-a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Avocat oficiu în substituire pentru avocat, solicită admiterea recursului declarat de inculpat, apreciază că în mod greșit instanța de apel a reținut că inculpatul a fost legal citat, având în vedere că din declarațiile date în apel și actele depuse la dosar rezultă o altă adresă de domiciliu decât cea reținută de instanță.
De asemenea, nu se poate reține că inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală, atât timp cât a existat viciul de procedură. A se avea în vedere faxul trimis de inculpat privind acordarea unui nou termen pentru angajare apărător, împuternicirea avocațială semnată de inculpat și neconcordanța dintre cele două semnături.
Precizează că din adresa înaintată de la societate a rezultat că inculpatul este plecat din țară, nu a avut cunoștință de existența dosarului dar nu s-a sustras de la cercetarea penală. În cauză nu s-a efectuat o expertiză contabilă pentru a se stabili existența prejudiciului cauzat părții civile și nu s-a făcut dovada de către societatea-parte civilă că avea debit în contabilitate.
Mai arată că în raport de declarațiile martorilor audiați la urmărirea penală și la instanța de fond, în care sunt neconcordanțe se impunea reanalizarea situației de fapt, având în vedere și faptul că instanța de apel nu a analizat actele depuse în susținerea inculpatului.
În consecință, solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea în totalitate a deciziei penale din apel. Solicită onorar avocat oficiu din fondurile
Procurorul solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat,cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat. În cauză condamnarea inculpatului s-a dispus pe baza probelor administrate, pedeapsa aplicată a fost corect individualizată, astfel că solicită menținerea hotărârilor pronunțate ca fiind legale și temeinice.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.263 din data de 26 mai 2008, pronunțată de Judecătoria Moinești, județul B în dosarul -, în temeiul art.334 Cod procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului, fiul lui și -, născut la data de 06.05.1980 în localitatea, județul H, CNP -, din infracțiunea prevăzută de art.213 alin.1 Cod penal, în infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1 - art.209 alin.1, lit.e și g Cod penal și s-a dispus condamnarea acestuia, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.e și g Cod penal, cu aplicarea art.74 lit.a și art.76 lit.c Cod penal, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.
Pe lângă pedeapsa principală inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, în condițiile prevăzute de art.71 alin.2 Cod penal.
Pedeapsa principală a fost suspendată potrivit art.81 cod penal, pe durata termenului de încercare stabili potrivit art.82 Cod penal, inculpatului atrăgându-i-se atenția cu privire la conținutul art.83 Cod penal, iar pedeapsa accesorie a fost suspendată în baza art.71 alin.5 Cod penal.
În ceea ce privește latura civilă, inculpatul a fost obligat să plătească "" B suma de 18.040 lei cu titlu de despăgubiri civile.
În temeiul art.191 alin.1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Inculpatul a fost angajat al "" B, în perioada februarie 2007 fiind delegat ca șef de echipă împreună cu mai mulți salariați să efectueze reparații la releul "", amplasat pe raza comunei, județul În această calitate i-a fost încredințată o sumă de bani pentru a plăti cazarea și alimentele celorlalți angajați.
În data de 08.02.2007, după terminarea programului, inculpatul, în timp ce colegii săi încă serveau masa la Restaurantul "" din municipiul M, județul B, s-a ridicat de la masă și fără să spună nimănui ceea ce intenționează să facă, și-a strâns bunurile personale, a sustras o serie de bunuri aflate în autoturismul societății, respectiv aparatură și piese electronice. De asemenea și-a însușit și banii societății care îi fuseseră încredințate de angajator pentru a efectua plăți pentru cazarea și masa celorlalți angajați și a plecat cu un alt mijloc de transport către o destinație necunoscută. Ceilalți salariați, care au descoperit a doua zi ceea ce făcuse inculpatul, au anunțat societatea angajatoare, care a sesizat organele de urmărire penală, constituindu-se parte civilă cu suma de 18040 lei, contravaloarea prejudiciului nerecuperat.
Situația de fapt descrisă mai sus rezultă din declarațiile martorilor: Bulete -, -, acte (extrase de cont), sesizarea penală și declarațiile reprezentantului legal al părții civile ""
Procesul s-a judecat în fond în lipsa inculpatului, care deși a fost legal citat și a știut de judecată, nu a înțeles să se prezinte la nici un termen în fața primei instanței; s-a reținut că inculpatul a trimis la dosar o cerere prin care solicită acordarea unui termen pentru angajarea unui apărător ales, termen acordat de către prima instanță, fără însă a se mai prezenta și fără a-și fi angajat, inculpatul fiind însă reprezentant la proces de avocat desemnat din oficiu.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul.
Apelul a fost declarat în termen, nefiind însă motivat în scris.
Oral, prin avocatul ales inculpatul a solicitat, în principal, desființarea hotărârii primei instanțe cu trimiterea dosarului spre rejudecare la aceeași instanță pentru nelegala citare, iar în subsidiar achitarea pentru că este nevinovat.
Inculpatul a fost de acord să dea o declarație în apel, prin care și-a susținut nevinovăția.
Prin decizia penală nr.540/A din 09.12.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău, în temeiul art.379 pct.2 lit.b Cod procedură penală, a fost respins ca nefondat apelul formulat de apelantul - inculpat.
S-a constatat că apelantul - inculpat a avut apărător ales.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, a fost obligat apelantul - inculpat la plata sumei de 100 lei RON către stat cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această decizie Tribunalul a reținut următoarele:
Inculpatul și-a schimbat într-adevăr adresa de domiciliu, însă ulterior pronunțării sentinței apelate (fila 14 dosar apel).
Dacă susnumitul a locuit fără forme legale la o altă adresă, era obligat să înștiințeze instanța.
Oricum de proces inculpatul a știut, pentru că altfel nu se explică expedierea cererilor de la filele 8, 18 dosar fond.
În fața primei instanțe inculpatul a fost citat la adresa comunicată de - Serviciul public comunitar pentru eliberarea și evidența pașapoartelor simple și a serviciului privind evidența populației (fila 23 și 24 dosar urmărire penală).
Pe fondul cauzei, instanța e control judiciar constată că prima instanță nu și-a motivat schimbarea încadrării juridice, însă greșeala nu este de natură a conduce la desființarea hotărârii primei instanțe cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță.
Inculpatul a fost, într-adevăr, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.213 alin.1 Cod penal, constând în aceea că șef de echipă al "" B și-a însușit pe nedrept bunuri și valori monetare în valoare de 13.040 lei, pe care a refuzat să le mai restituie societății.
Ori, însușirea pe nedrept de către un muncitor a unui bun primit pentru a-l folosi în procesul muncii, constituie infracțiunea de furt, iar nu aceea de abuz de încredere, deoarece nu posedă sau deține bunul înstrăinat în baza unui titlu, cum prevede art.213 Cod penal, patronul păstrând din punct de vedere juridic posesia și detenția bunului respectiv.
S-a dovedit fără putință de tăgadă că inculpatul a primit la plecare în delegație bani și utilaje necesare desfășurării activității, inculpatul confirmând că unitatea i-a alimentat cardul.
Documentele justificative depuse în apel nu pot fi luate în considerare în condițiile în care inculpatul nu a depus la sediul firmei care l-a trimis în delegație un decont din care să rezulte cum a folosit banii.
Nu a făcut acest lucru nici după ce a fost trimis în judecată, astfel că pretențiile civile ale "" B nu pot fi nici măcar diminuate.
Vinovăția inculpatului fiind pe deplin dovedită, achitarea acestuia nu este cu putință.
Cum alte motive care să facă situația inculpatului mai ușoară nu există, se susține de instanța de apel, apelul său urmează a se respinge ca nefondat, cu plata către stat a cheltuielilor judiciare ocazionate.
Împotriva acestei decizii, în cadrul termenului legal, a declarat recurs inculpatul.
Recursul nu a fost motivat în scris, iar în susținerile orale făcute prin apărătorul desemnat din oficiu au fost criticate hotărârile pronunțate pentru motivele prezentate în preambulul prezentei decizii.
Analizând hotărârile pronunțate în raport de motivele invocate și examinând-o și din oficiu, potrivit art.385/9 alin.3 Cod procedură penală, desigur pentru motivele de casare prevăzute de acest text, Curtea constată că recursul este fondat și urmează a fi admis pentru considerentele care vor fi prezentate.
Criticile recurentului-inculpat privind nelegala citare la instanța de fond sunt nefondate, motivarea instanței de apel sub acest aspect este corespunzătoare.
Însă, n conformitate cu prevederile art.383 alin.1 Cod procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă în expunere temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și temeiurile care au dus la adoptarea oricăreia dintre soluțiile prevăzute de art.379 pct.2 Cod procedură penală.
În condițiile în care instanța de apel respinge apelul, din motivarea deciziei instanței de apel trebuie să rezulte că aceasta a procedat la un nou examen al cauzei, manierea de motivare trebuie să fie proprie și distinctă de cea a primei instanțe, examinarea cauzei trebuie să fie completă.
Expunerea sau considerentele hotărârii trebuie să cuprindă constatările la care a ajuns instanța cu privire la fapta care a generat conflictul de drept penal, la temeiurile răspunderii penale ale inculpatului, la probele pe care se întemeiază aceste constatări și alte date în legătură cu soluționarea cauzei.
Expunerea trebuie să cuprindă, printre altele, și analiza probelor care au servit ca temei pentru soluționarea cauzei, cât și a celor care au fost înlăturate, precum și analiza oricăror elemente de fapt pe care se sprijină soluția.
Din examinarea hotărârii apelată rezultă că aceste dispoziții legale au fost nesocotite.
Hotărârea instanței de apel nu se poate referi pur și simplu la aprecierea personală a judecătorului care a soluționat cauza în primă instanță. Apoi, însușirea, pur și simplu, de instanța de apel a motivării cuprinse în sentința atacată nu este suficientă atunci când hotărârea primei instanțe este ea însăși motivată incomplet sau defectuos, așa cum este și în cauza dedusă judecății și prima instanță nesocotind dispozițiile art.356 Cod procedură penală.
Instanța de apel avea obligația să motiveze pe baza căror probe își fundamentează soluția, să arate probele pe care le înlătură și să argumenteze înlăturarea acestora, să examineze apărările pe care și le-a făcut inculpatul și să argumenteze de ce acestea sunt neconforme cu realitatea.
Instanța de apel nu putea menține hotărârea de condamnare a recurentului-inculpat decât în baza unor probe temeinice de vinovăție, acesta beneficiind de prezumția de nevinovăție.
Potrivit practicii Curții Europene a Drepturilor Omului -Hotărârea din 15.02.2007, împotriva României, dreptul la un proces echitabil, garantat de art.6 alin.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului înglobează, printre altele, dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră elocvente pentru cauza lor. Convenția nedorind să garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective(Hotărârea din 13.05.1980- împotriva Italiei),acest drept nu poate trece drept efectiv decât dacă observațiile sale sunt într-adevăr "ascultate", adică examinate cum trebuie de instanță. Cu alte cuvinte, art.6 implică în special în sarcina instanței obligația de a examina efectiv mijloacele, argumentele și ofertele de probă ale părților, fără a le aprecia pertinențe (Hotărârea Perez împotriva Franței, de împotriva Olandei). Acest lucru se impune cu atât mai mult atunci când instanța inferioară nu a procedat la interpretarea elementelor constitutive ale infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și nu a făcut nici o analiză a probelor, cu riscul de a elimina, eventual, motivat, pe cele pe care nu le consideră pertinente, așa cum este situația și în cauza dedusă judecății.
Noțiunea de proces echitabil cere ca instanța de control judiciar să examineze cu adevărat probele care i-au fost supuse atenției și nu să se mulțumească să confirme pur și simplu concluziile unei instanțe inferioare(Hotărârea Helle împotriva Finlandei).
Atunci când în fața instanței de apel s-au formulat apărări noi, aceasta are obligația să examineze fiecare apărare și să o înlăture temeinic și motivat. Acest lucru se impunea cu atât mai mult cu cât inculpatul nu a fost audiat nici în cursul urmării penale și nici la instanța de fond.
Ori, trebuia observat de instanța de apel că inculpatul a criticat hotărârea primei instanțe, susținând că aceasta este nelegală și netemeinică, deoarece consideră că nu a săvârșit infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea.
În acest sens, inculpatul a declarat-fl.40 dosar instanța de apel, că sumele primite de la unitate au fost folosite în scopul pentru care i-au fost date, pentru cazarea sa și muncitorilor, combustibil pentru mașina din dotarea unității, diurna sa și a muncitorilor și pentru a justifica sumele primite de intimata-parte civilă a depus mai multe înscrisuri (facturi, bonuri fiscale și chitanțe)-fl.34-39 dosar instanța de apel.
Instanța de apel nu a examinat motivele de apel invocate de apelantul-inculpat și nu a analizat probele propuse în apărare, mulțumindu-se să arate, cu privire la motivele de nelegalitate invocate de recurentului-inculpat:"Documentele justificative depuse în apel nu pot fi luate în considerare în condițiile în care inculpatul nu a depus la sediul firmei care l-a trimis în delegație un decont din care să rezulte cum a folosit banii.
Nu a făcut acest lucru nici după ce a fost trimis în judecată, astfel că pretențiile civile ale "" B nu pot fi nici măcar diminuate.
Vinovăția inculpatului fiind pe deplin dovedită, achitarea acestuia nu este cu putință.
Cum alte motive care să facă situația inculpatului mai ușoară nu există, se susține de instanța de apel, apelul său urmează a se respinge ca nefondat, cu plata către stat a cheltuielilor judiciare ocazionate."
Nu se poate menține o hotărâre de condamnare, înlăturându-se înscrisurile depuse de inculpat, doar cu motivarea că nu a depus decontul la societatea parte civilă.
Apoi, condamnarea recurentului-inculpat a fost determinată și pe așa - zisa însușire a aparaturii și a unor piese electronice primite de la unitate.
Recurentul-inculpat în declarația dată la instanța de apel a negat primirea acestor bunuri de la intimata-parte civilă-fl.40, iar la dosar nu există nici un înscris prin care partea vătămată să facă dovada predării acestor bunuri către recurentul-inculpat.
În aceste condiții, având în vedere poziția inculpatului, instanța avea obligația să administreze probe din care să rezulte fără dubii primirea acestor bunuri de la partea vătămată și însușirea lor.
De altfel, în condițiile în care s-ar fi dovedit primirea și însușirea bunurilor, se impunea a se administra probe pentru a stabili valoarea bunurilor la data pretinsă a însușirii de recurentul-inculpat, deducându-se din valoarea lor de achiziție, valoarea uzurii acestora, fiind de necontestat că acestea nu erau noi.
În aceste condiții, prin verificarea susținerilor recurentului-inculpat cu privire la justificarea sumelor primite de la intimata-parte civilă pentru plata contravalorii cazării și diurnei pentru el și muncitorii din echipa sa, etc. și a stabilirii valorii reale a bunurilor încredințate la data pretinsă a însușirii pe nedrept, se impunea stabilirea cuantumul exact al prejudiciului cauzat de inculpat părții civile, acest lucru având consecințe directe asupra soluționării atât a laturii penale, cât și a laturii civile a cauzei.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.385/15 pct.2 lit.c Cod procedură penală, cu art.385/9 alin.1 pct.9 și 10 Cod procedură penală, va fi admis recursul declarat de recurentul-inculpat, va fi casată decizia penală recurată și se va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe - Tribunalul Bacău.
Cu ocazia rejudecării, instanța de trimitere va avea în vedere motivele de apel invocate de recurentul-inculpat, precum și motivele de recurs prezentate mai sus și va examina cauza, potrivit art.371 alin.2 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept.
În baza art.385/17 alin.4, cu referire la art.383 alin.3 Cod procedură penală, vor fi menținute actele procedurale efectuate în cauză până la constatarea apelului în stare de judecată.
Se va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților, către Baroul Bacău, a onorariului avocat oficiu în sumă de 200 lei, avocat.
Văzând și prevederile art.192 alin.3 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive;
În numele legii;
DECIDE:
În temeiul art.385/15 pct.2 lit.c Cod procedură penală, admite recursul declarat de recurentul - inculpat împotriva deciziei nr.540/A din data de 09.12.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău.
Casează în totalitate decizie penală recurată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr.263 din data de 26.05.2008, pronunțată de Judecătoria Moinești, județul B, Tribunalului Bacău.
În baza art.385/17 alin.4 Cod procedură penală, cu art.383 alin.3 Cod procedură penală, menține actele procedurale efectuate în cauză până la constatarea apelului în stare de judecată.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților, către Baroul Bacău, a onorariului avocat oficiu în sumă de 200 lei, avocat.
În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red.sent.
Pronunțat dec.apel - a
Red.dec.recurs
2 ex.
08.04./08.04.2009
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art.385/15 pct.2 lit.c Cod procedură penală, admite recursul declarat de recurentul - inculpat împotriva deciziei nr.540/A din data de 09.12.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău.
Casează în totalitate decizie penală recurată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr.263 din data de 26.05.2008, pronunțată de Judecătoria Moinești, județul B, Tribunalului Bacău.
În baza art.385/17 alin.4 Cod procedură penală, cu art.383 alin.3 Cod procedură penală, menține actele procedurale efectuate în cauză până la constatarea apelului în stare de judecată.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților, către Baroul Bacău, a onorariului avocat oficiu în sumă de 200 lei, avocat.
În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - -
- -
Președinte:Dumitru PocovnicuJudecători:Dumitru Pocovnicu, Gabriel Crîșmaru, Ecaterina Ene
