Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 233/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMANIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 233
Ședința Publică din 26 martie 2009
Complet format din:
-PREȘEDINTE: Dumitru Pocovnicu
JUDECĂTOR 2: Gabriel Crîșmaru
JUDECĂTOR 3: Ecaterina Ene
*
Grefier- - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU
Reprezentat legal prin procuror
*
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de inculpata, împotriva deciziei penale nr. 323/AP din 13.11.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț.
Dezbaterile în prezenta cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 pr.penală în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-inculpată, asistată de avocat ales, lipsă fiind intimatul-parte civilă Consiliul Local P
Procedura este completă.
S-a expus referatul oral al cauzei, după care:
Recurenta-inculpată prin apărător arată că insistă în efectuarea refacerii probei cu expertiza contabilă, având în vedere că la urmărirea penală aceasta s-a efectuat incomplet, nu s-au stabilit obiective, iar la instanța de fond această cerere a fost respinsă. De asemenea, proba cu martori solicitată a fost respinsă.
Instanța pune în vedere recurentei-inculpate dispozițiile art.70 al.2 pr.penală, în sensul că are dreptul să dea o nouă declarație în fața instanței de recurs sau își rezervă dreptul la tăcere.
Recurenta-inculpată arată că este de acord să dea o nouă declarație având aspecte noi de relatat cu privire la faptă.
S-a procedat la identificarea recurentei-inculpate-- cu seria - nr.-, CNP--, fiica lui și, cu domiciliul în P -N,- -6,.E,.194,.10, după care a fost audiată, note consemnate și atașate la dosar.
Procurorul arată că nu se impune refacerea expertizei contabile, în această fază procesuală, astfel că solicită respingerea cererii formulate.
Nefiind alte cereri de formulat s-a constatat recursul în stare de judecată și s-a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Avocat ales pentru recurenta-inculpată, apreciază că în mod greșit s-a respins apelul declarat, față de nevinovăția inculpatei de săvârșire a infracțiunii de delapidare, faptă pe care nu a comis-o, în cauză probele fiind insuficiente în acest sens.
Precizează că în anul 2005 inculpata avea funcția de director la Căminul de persoane vârstnice din P-N, încasa sume în avans pentru achiziționare de produse necesare unității, după care depunea documente justificative, acte care nu au fost găsite la data efectuării auditului, deoarece numita -care avea viza de control preventiv, nu a prezentat aceste acte.
De asemenea, mai arată că în situația în care o persoană care primește sume în avans și nu depune acte justificative, la altă solicitate primește refuzul referatului. Se impunea verificarea conturilor 220 al debitorului și 234 al furnizorului, nu s-a făcut un control amănunțit, inculpata care a denunțat neregulile existente a devenit persoana pusă sub acuzare.
Nu se poate reține că inculpata a achitat debitul pentru că a recunoscut săvârșirea faptei ci pentru că avea instituit sechestru asupra casei mamei sale și asupra conturilor din bancă, copii acesteia erau la facultate, situația familială era în dificultate, astfel că a fost forțată să achite debitele existente în sarcina sa.
Depune la termenul de azi obiective pentru refacerea expertizei contabile.
În consecință, solicită admiterea recursului, casarea deciziei din apel și pe fond a se dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru refacerea expertizei contabile.
Procurorul solicită respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat, cu menținerea hotărârilor pronunțate ca fiind legale și temeinice. În cauză condamnarea inculpatei s-a făcut pe baza probelor administrate, s-a efectuat și expertiză contabilă, iar pedeapsa aplicată a fost corect individualizată.
Recurenta-inculpată în cuvântul său precizează că este nevinovată și solicită refacerea expertizei contabile. Se raliază concluziilor puse de apărător.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 180/11.03.2008, pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț în dosarul nr-, în baza art. 2151alin. 1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, a fost condamnată inculpata, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de delapidare.
În baza art. 81 Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii pe o durată de 3 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art.82 Cod penal.
În baza art. 359 Cod procedură penală, s- atras atenția inculpatei asupra prevederilor art. 83 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
S-a luat act că prejudiciul cauzat părții civile Consiliul Local al municipiului P, în cuantum de 34.294,29 lei, a fost acoperit în întregime prin plată.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligată inculpata să plătească către stat suma de 1.600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
rin Hotărârea Consiliului Local P N nr. 126/22.06.2001 s-a înființat Căminul pentru persoane vârstnice P N, instituție care, în perioada noiembrie 2004-30.06.2006 a fost condusă de inculpata care a îndeplinit funcția de director general.
În perioada ianuarie 2005 - 26.05.2006 martora a îndeplinit funcția de administrator al aceleiași instituții, atribuțiile sale de serviciu fiind prevăzute în același regulament de organizare și funcționare.
Începând cu luna septembrie 2005 martora și-a îndeplinit activitatea în cadrul instituției sus amintite în funcția de contabil șef.
Direcția audit - Corp Control și Autorizări, din cadrul Primăriei Municipiului PNa sesizat organele de cercetare penală cu privire la faptul că, în cursul desfășurării misiunii de audit public intern la "Căminul de Persoane Vârstnice" s-au constatat prejudicii, în anul 2005 și ianuarie - mai 2006, în sarcina conducătorului instituției - și a administratorului -; in Nota informativă nr. 23246/30.05.2006 și Raportul de Audit nr. 27206/30.06.2006 ale Primăriei Municipiului PNr ezultă că, pentru perioada decembrie 2004 - mai 2006, nu se justifică suma totală de 228.430.117 lei vechi, reprezentând avansuri spre decontare ridicate din casieria unității.
De asemenea, s-a arătat că în bilanțul contabil al instituției pentru anul 2005 au fost efectuate, cu știință, înregistrări eronate, nefiind evidențiate în conturile corespunzătoare debitelor generate de avansurile nejustificate de titularii de avans astfel că, cercetările au fost extinse și asupra învinuitei ce a îndeplinit în perioada de referință funcția de contabil șef al instituției.
În acest sens instanța a reținut că, în perioada 8.12.2004 - 31.03.2006 inculpata, în calitate de titular de avans, a încasat din casieria pentru persoane vârstnice P N, suma totală de 617.217.073 lei vechi, conform celor 120 dispoziții de plată aflate la dosarul de urmărire penală.
Inculpata, în perioada de referință, s-a implicat în mod constant în activități precum: aprovizionarea instituției cu diverse materiale, efectuarea de cheltuieli gospodărești - sens în care a dispus în 120 de situații către compartimentul de resort din unitate, eliberarea sumei totale de 617.217.073 lei vechi cu titlul de avans spre decontare, deși, în toate aceste situații, inculpata s-a aflat în situația incompatibilă de a fi îndeplinit dubla calitate de ordonator al plății și respectiv de titular de avans, semnând atât ca director cât și ca beneficiar al sumei.
Raportul de expertiză financiar - contabilă a stabilit faptul că, în perioada decembrie 2004 - mai 2006 inculpata a încasat, din casieria unității suma totală de 617.217.073 lei vechi cu titlul de avans spre decontare, din care a justificat doar suma de 415.831.412 lei vechi, diferența de 201.385.661 lei vechi constituindu-se în sumă neachitată și nejustificată nici până în prezent. Nejustificarea sumei de 201.385.661 lei vechi a fost stabilită prin inexistența în contabilitatea instituției a documentelor justificative care să ateste cheltuirea acestei sume și modul său de folosire, în raport cu destinația pentru care au fost acordate aceste sume.
De asemenea, s-a constatat acordarea repetată de noi avansuri fără urmărirea decontării avansului anterior. în această situație au fost încălcate dispozițiile art. 38 din Decretul 209/1976 care stabilesc interdicția acordării încasării unui nou avans în cazul în care titularul nu a justificat integral avansul anterior acordat.
O parte din dispozițiile de plată nu îndeplinesc condițiile de legalitate în sensul că, nu toate poartă semnătura prealabilă a compartimentului financiar-contabil, inculpata dispunând în această situație în mod unilateral - efectuarea plății către sine; totodată, pentru perioada mai - decembrie 2005, la nivelul instituției nu a fost efectuată activitatea de evidențiere contabilă a operațiunilor patrimoniale, inclusiv cele de acordare avansuri prin casierie, astfel că pentru această sumă nu au fost întocmite fișele debitorilor în care să se fi consemnat fiecare avans și justificarea acestuia pentru fiecare titular în parte.
Față de cele mai sus prezentate, s-a constatat că inculpata, prin încălcarea atribuțiilor sale de serviciu, s-a implicat nemijlocit în activitatea unui compartiment din subordinea sa, substituindu-se practic administratorului instituției, respectiv martorei.
S-a reținut că, odată cu obținerea avansurilor, inculpata a obținut și calitatea de gestionar, de fapt, a acestor sume, condiție în care a determinat cheltuirea acestora în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate, dovadă fiind inexistența în contabilitatea pentru persoane vârstnice P N, a documentelor justificative pentru aceste sume.
Raportul de expertiză financiar contabilă a evidențiat totodată curba constant ascendentă a avansurilor nejustificate în perioada decembrie 2004 - mai 2006, de către inculpata până la concurența sumei de 201.385.661 lei vechi, ceea ce reflectă modul în care aceasta a înțeles să gestioneze avansurile încasate prin casieria unității, respectiv folosirea acestor sume în alte scopuri decât cele prevăzute de lege - pentru care nu au putut fi depuse în evidența contabilă documente justificative.
Prin adresa nr. 257/10.02.2006 Căminul pentru persoane vârstnice PNa înaintat Primăriei PNs ituația financiară ( bilanțul contabil) la data de 21.12.2005, în cuprinsul căruia la contul 220 "debitori" a fost înscrisă suma 0, în condițiile în care, conform planului de conturi, destinația acestui cont este aceea de a evidenția în mod sintetic datoriile cumulate, ale terților, către unitatea în cauză.
Întocmirea bilanțului contabil de către și în care s-a consemnat în mod arbitrar soldul "0" al contului 220, fost abuzivă prin aceea că, a încălcat normele contabile ce reglementează modul de elaborare al bilanțului contabil.
În aceste condiții, a reieșit faptul că, inculpata, cunoscând existența avansurilor nejustificate, s-a implicat în mod efectiv în elaborarea și falsificarea bilanțului contabil, cu intenția de a denatura rezultatul financiar al anului 2005 și a acoperi o situație ilicită și anume, existența unor debite către casieria unității.
Cu privire la nejustificarea sumei de 201.385.661 lei vechi, inculpata a încercat să inducă ideea existentei documentelor justificative, predarea lor pe bază de borderouri, compartimentelor de resort, în vederea înregistrării și sustragerea acestora, ulterior, de către martora - tocmai pentru a-i fi atrasă răspunderea penală, în cauză, aspect care nu a fost confirmat în niciun mod, prin nicio probă administrată în cauză.
S-a reținut că martorii audiați în cauză: - fost contabil șef al instituției, - fost casier al instituției, au declarat că inculpata, în mod constant impunea plata unor avansuri fără prezentarea ulterioară a documentelor justificative, același aspect fiind dovedit și prin referatele persoanelor din subordinea inculpate care, în perioada de referință, au sesizat nerespectarea dispozițiilor legale privind modul de cheltuire a resurselor financiare ale instituției.
Instanța a înlăturat din probatoriu, declarațiile inculpatei ca nefiind concludente în condițiile în care sunt contrazise de toate celelalte probe administrate în cauză îndeosebi de probele testimoniale și raportul de expertiză financiar-contabilă și bilanțul contabil.
În consecință, instanța a reținut, că fapta săvârșită de inculpată în perioada decembrie 2004 - mai 2006 întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare, prevăzută de art. 2151al. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, atât din punct de vedere obiectiv cât și subiectiv.
Astfel, s-a făcut dovada că inculpata, în calitatea sa de funcționar, cu intenție directă, și-a însușit în interesul său mai multe sume de bani pe care le gestiona comițând acest lucru în baza aceleiași rezoluții infracționale și prin mai multe acțiuni, care, fiecare în parte, ar întruni elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut in vedere dispozițiile art. 72 Cod penal, respectiv prevederile cuprinse in partea generală a Codului penal; limitele de pedeapsa fixate de art. 215 ind. 1 al. 1 Cod penal; gradul de pericol social al faptei comise mai ridicat având în vedere faptul că sumele de bani însușite de inculpată proveneau din fonduri publice cu destinația de ajutorare a unor persoane cu o vârstă înaintată și aflate într-o condiție socio-economică precară; persoana inculpatei, care are vârsta de 49 ani, nu are antecedente penale, divorțată, nu are copii minori în întreținere, fără ocupație, studii superioare economice; precum și neincidența în cauza de față a împrejurărilor care atenuează răspunderea penala și incidența celor care agravează răspunderea penală, în speță comiterea faptei în forma continuată, prevăzută de art. 41 al. 2 Cod penal.
În baza tuturor acestor considerente instanța a apreciat că scopul pedepsei, prevăzut de art.52 Cod Penal, acela de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni, poate fi realizat în cauză prin aplicarea inculpatei a unei pedepse cu închisoarea orientate mai mult spre minimul special decât spre maximul special.
Având în vedere vârsta și persoana inculpatei instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi realizat fără ca inculpata să o execute în mod efectiv.
În baza art.81 Cod Penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe o durată de 3 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art.82 Cod penal.
Prin adresa nr. 56302/7.12.2007, partea civilă Consiliul Local al municipiului PNa comunicat împrejurarea că prejudiciul în valoarea totală de 34.294,29 lei a fost acoperit în întregime de inculpată, prin plată.
Instanța a luat act că prejudiciul cauzat părții civile Consiliul Local al municipiului P N, în cuantum de 34.294,29 lei, a fost acoperit în întregime prin plată.
În baza art.191 alin.1 Cod Procedură Penală, instanța a obligat inculpata să plătească către stat suma de 1.600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpata, criticând-o ca nelegal ă și netemeinică, întrucât nu s-a dispus efectuarea unei expertize contabile care ar fi condus la lămurirea cauzei sub toate aspectele și ar fi demonstrat nevinovăția sa. Inculpata a solicitat în principal achitarea, iar în subsidiar a susținut că se impune aplicarea dispozițiilor art. 74,76 Cod penal și să se constate că fapta reținută în sarcina sa nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Apelul este nefondat.
Examinând sentința atacată în baza motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, tribunalul a constat că nu se impune desființarea acesteia pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Toate probele administrate în prezenta cauză au probat vinovăția inculpatei, în sensul că aceasta, în calitatea sa de funcționar, cu intenție directă, și-a însușit în interesul său mai multe sume de bani pe care le gestiona, în baza aceleiași rezoluții infracționale.
Declarațiile date de martorii - fost contabil șef al instituției, - fost casier la aceiași unitate, au fost confirmate și de raportul de audit nr. 27/02.06.2006 și de bilanțul contabil întocmit la data de 31.12.2005.
Raportul de expertiză contabilă efectuat în cursul urmăririi penale, a lămurit cauza sub toate aspectele, în sensul că a evidențiat curba ascendentă a avansurilor nejustificate în perioada decembrie 2004 - mai 2006, de către inculpată, până la concurența sumei de 201.385.661 lei. Prin urmare, inculpata a folosit acești bani, în alte scopuri decât cele prevăzute de lege, și fără acte justificative.
Pentru aceste considerente, s-a apreciat că, criticile formulate de apelantă au fost nefondate, întrucât vinovăția acesteia a fost probată prin toate probele administrate în prezenta cauză.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, aplicându-i inculpatei pedeapsa minimă prevăzută de dispozițiile art. 215/1 alin.1 Cod penal.
Prin urmare, trebuia considerat că nu se impune nici reducerea pedepsei și nici aplicarea dispozițiile art. 18/1 Cod penal, întrucât fapta a fost săvârșită de inculpată în condițiile prevăzute de art.41 alin.2 Cod penal și prezintă un grad ridicat de pericol social. De asemenea, consecințele produse prin săvârșirea infracțiunii, respectiv prejudiciul în sumă de 34.294,29 lei, demonstrează că în cauză, nu este suficientă sancționarea inculpatei cu o sancțiune cu caracter administrativ.
Împotriva deciziei a declarat recurs în termen legal inculpata, în cererea scrisă criticând atât sentința, cât și decizia deoarece i-a fost încălcat dreptul la apărare.
În dezvoltarea acestui motiv inculpata a precizat că ambele instanțe au respins nemotivat proba cu expertiză, iar în plus, prima instanță a manifestat "reticență" la administrarea probei cu înscrisuri, iar întrebările puse martorilor de inculpată au fost cenzurate, fie respinse.
Recurenta a criticat hotărârile și pentru netemeinicie, susținând că acestea nu au reținut existența circumstanțelor prev. de art.74 penal.
Verificând decizia, dar și sentința pe baza motivelor invocate, a lucrărilor dosarului, dar și din oficiu, Curtea constată că recursul este fondat pentru considerente ce se vor expune.
Prin sentința penală nr. 180/11.03.2008 pronunțată de Judecătoria Piatra -N și menținută prin decizia recurată s-a dispus condamnarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, prevăzut de art.215/1 al.1 penal reținându-se în esență în sarcina acesteia că în perioada decembrie 2004-mai 2006, când îndeplinea funcția de director al pentru persoane vârstnice din P-N, inculpata a încasat din casieria unității suma de 617.217.073 ROL cu titlu de avans spre decontare, din care a justificat doar suma de 415.831.412 lei.
În mod constant, inculpata a recunoscut că a primit suma menționată cu titlu de avans, susținând însă că a justificat cheltuirea acesteia, dar documentele justificative au fost reținute de un alt angajat al instituției, respectiv de, cu care se afla în relație de dușmănie.
În cadrul exercitării dreptului la apărare, la mai multe termene de judecată în prima instanță inculpata a solicitat efectuarea unei noi expertize.
Potrivit art.67 al.1 pr.penală în cursul procesului penal părțile pot propune probe și cere administrarea lor, iar potrivit alineatului 3 admiterea sau respingerea cererii se face motivat.
Din examinarea dosarului de fond rezultă că la termenul din 11 dec.2007 instanța a respins cererea de administrare a probei cu expertiză pentru lipsa de utilitate față de probele administrate în cauză(111), iar la termenul din 26.02.2008 când s-a reiterat această cerere a respins-o ca neconcludentă și lipsită de utilitate, cu aceeași motivare.
Pentru a fi administrată o probă trebuie să fie utilă, concludentă și pertinentă, acestea fiind deci calități pe care trebuie să le îndeplinească o probă. Simpla apreciere că o probă are sau nu aceste calități nu echivalează cu o motivare în sensul art.67 al.3 pr.penală, instanța având obligația să motiveze de ce o probă este sau nu utilă, pertinentă și concludentă pentru cauză.
Potrivit art.66 pr.penală învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția, iar în cazul în care există probe de vinovăție, are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie.
Susținând că nu și-a însușit suma constată nejustificată, pentru dovedirea acestuia aspect inculpata a propus proba cu expertiză.
Or, așa cum s-a menționat această probă a fost respinsă nemotivat, deși cauza prezintă anumite particularități asupra cărora prima instanță nu s-a oprit.
Astfel, din raportul de expertiză efectuată în cursul urmăririi penale rezultă că în perioada decembrie 2004-mai 2006 primit drept avans suma totală de 617.217.073 RON nejustificată fiind suma de 199.710.661 lei(fl.342 ds.ur.p. ) dar cea mai mare parte a sumei nejustificate, respectiv 162.026.600 lei se referă la perioada 01.09.2005-31.05.2006(fl.343), existând probe că în această perioadă relațiile dintre inculpată și erau tensionate.
Dreptul la un proces echitabil are un conținut complex, vizând printre altele și modul de administrare a probelor.
Cu privire la acest aspect în mai multe cauze Curtea Europeană a constatat încălcarea art.6 din Convenție, întrucât reclamantul nu a avut posibilitatea de a propune un expert care să contrazică concluziile prezentate de expertul propus de procuror.
Prin respingerea probei cu expertiză fără o motivare concretă și convingătoare, prima instanță nu a dat posibilitatea inculpatei de a-și exercita dtreptul prev.de art.67 al.3 pr.penală.
Din considerentele arătate, în temeiul art.385/15 pct.2 lit.c pr.penală coroborat cu art.385/9 pct.10 pr.penală se va casa decizia, precum și sentința și se va trimite cauza la rejudecare la prima instanță.
Vor fi menținute actele procedurale efectuate de această instanță până la termenul din 29.01.2008 inclusiv, precum și audierea martorei, ce a avut loc la 26.02.2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELELEGII
DECIDE
În temeiul art.385/15 pct.2 lit.c Cod procedură penală, admite recursul declarat de recurenta - inculpată împotriva deciziei nr.323/AP din data de 13.11.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț.
Casează în totalitatea decizia penală recurată, desființează în totalitate și sentința penală nr.180 din data de 11.03.2008, pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț și dispune trimiterea cauzei spre rejudecarea la prima instanță, respectiv Judecătoria Piatra Neamț.
In baza art.385/17 alin.4 Cod procedură penală, cu art.383 alin.3 Cod procedură penală, menține actele procedurale efectuate în cauză de prima instanță la termenul de judecată din 29.01.2008, inclusiv, precum și declarația martorei audiată la termenul de judecată din 26.02.2008.
Constată că recurenta-inculpată a fost asistată de apărător ales la toate instanțele.
In temeiul art. 192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - -
- -
GREFIER,
- -
Red.
Red. /
Red.
Tehnored- / 14.04.2009
4 ex.
Președinte:Dumitru PocovnicuJudecători:Dumitru Pocovnicu, Gabriel Crîșmaru, Ecaterina Ene
