Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 24/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 24
Ședința publică de la 19 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ion Dincă
JUDECĂTOR: G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află judecarea recursului formulat de inculpații T și împotriva deciziei penale nr.286/2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: pentru inculpați recurenți lipsă, avocat din oficiu, partea responsabilă - civilmente personal, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Apărătorul din oficiu al inculpaților solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale recurate și menținerea hotărârii dată de prima instanță.
Partea responsabilă civilmente, arată că nu a fost corectă pedeapsa aplicată, inculpații au fost minori, solicitând menținerea hotărârii pronunțată de prima instanță.
Procurorul pune concluzii de admitere a recursurilor formulate de cei doi inculpați, doar în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, aplicarea art.81 Cod Penal, și în rest menținerea deciziei penale recurate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1117 din 22 aprilie 2008, Judecătoria Arad, a schimbat încadrarea juridică a infracțiunilor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, din infracțiunea prevăzută de art. 208 al. 1, art. 209 al. 1 lit. a, e, g Cod penal cu aplicarea art. 99 și următoarele Cod penal și art. 41 al. 2 Cod penal în câte două infracțiuni prevăzute de art. 208 al. 1, art. 209 al. 1 lit. a, e, g Cod penal, cu aplicarea art. 99 Cod penal pentru fiecare dintre cei doi inculpați.
În baza art. 208 al. 1, art. 209 al. 1 lit. a, e, g Cod penal, cu aplicarea art. 99 Cod penal, a condamnat fiecare dintre inculpații: T, fiul lui și, născut la data de 04.02.1990 în A, cetățean român, studii 7 clase, fără ocupație și fără loc de muncă, necăsătorit, domiciliat în A, -, - 17,. C,. 10, jud. A, CNP -;, fiul lui și, născut la data de 27.02.1990 în A, cetățean român, studii 9 clase, fără ocupație și fără loc de muncă, domiciliat în A,-,.2, jud. A, fără forme legale în A, str. V,. 728,. A,.13, jud. A, CNP -, la câte o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal, a interzis inculpaților exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și lit. b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege.
În baza art. 81, art. 71 al 5 Cod penal și art. 82 Cod penal, raportat la art. 110 Cod penal, a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate fiecărui inculpat și a fixat termen de încercare pentru fiecare dintre aceștia de 3 (trei) ani.
A atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 1101al. 2 Cod penal, cu referire la art. 83 Cod penal, privind posibilitatea revocării suspendării condiționate a executării pedepsei, revocare ce va atrage executarea pedepsei aplicate prin prezenta alături de pedeapsa ce se va aplica pentru noua infracțiune.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală, a achitat fiecare dintre cei doi inculpați pentru săvârșirea, de către fiecare dintre aceștia, a infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 al. 1, art. 209 al. 1 lit. a, e, g Cod penal, cu aplicarea art. 99 și următoarele Cod penal.
În baza art. 346 Cod procedură penală raportat la art. 14 Cod procedură penală și art. 998, art. 999 Cod civil, a admis acțiunea civilă exercitată de partea vătămată cu domiciliul în A, str. P -, - 1,.10, jud. A în cadrul procesului penal și a obligat inculpații în solidar, precum și în solidar cu părțile responsabil civilmente T, cu domiciliul necunoscut, cu domiciliul în A, -, - 17,. C,. 10, jud. A și cu domiciliul în A, str. V,. 728,. A,.13, jud. A, să plătească acesteia suma de 700 lei, cu titlu de daune materiale.
A respins acțiunea civilă exercitată de partea vătămată - cu domiciliul în A, str. H,. 17,. B,. 2, jud. A în cadrul procesului penal.
În baza art. 191 al. 1 și al. 3 Cod procedură penală a obligat inculpatul T, în solidar cu părțile responsabil civilmente T și, la plata către stat a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art. 191 al. 1 și al. 3 Cod procedură penală, a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabil civilmente, la plata către stat a sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art. 189 Cod procedură penală, a dispus virarea din fondurile Ministerului Justiției în contul BA Aas umei de 400 lei, onorarii avocați din oficiu.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în fapt că în data de 09.03.2007, în jurul orelor 21,30-22,oo, în fața imobilului nr. 4 situat pe strada - -, din Municipiul A, inculpații l-au acostat pe partea vătămată, minor în vârstă de 14 ani, l-au buzunărit în prezența martorilor și și i-au luat telefonul mobil marca Motorola.
Partea vătămată a observat lipsa telefonului mobil și a pornit după inculpați pentru a solicita restituirea acestuia dar inculpații au refuzat să i-l restituie, nerecunoscând că au luat telefonul mobil.
A doua zi au vândut telefonul mobil unei persoane necunoscute și au înmânat martorului suma de 30 de euro.
În data de 06.04.2007, în jurul orelor 22,30 în localul din municipiul A, partea vătămată - și martorul se aflau la aceeași masă. Partea vătămată a solicitat ospătarului să îi aducă bere, suc și un pachet de țigarete și i-a înmânat suma de 50 lei.
Până la sosirea celor comandate, partea vătămată s-a ridicat pentru a vorbi cu niște cunoscuți aflați la altă masă. La masă a rămas doar martorul.
, a adus produsele comandate și a lăsat restul pe masă, rest care trebuia să fie în sumă de 34 lei.
La întoarcerea la masă partea vătămată a constatat că restul său este de 14 lei. Partea vătămată susține că i-a văzut pe inculpați apropiindu-se de masă, că l-a întrebat pe martorul cine i-a luat banii dar inculpații s-au apropiat din nou de masă iar inculpatul l-a luat pe după cap și i-a dat câțiva pumni deasupra coastei pentru ca acesta să nu spună care dintre cei doi inculpați au luat banii, motiv pentru care a anunțat organele de poliție care s-au deplasat la fața locului, i-au luat pe cei doi inculpați și i-au condus la secție.
La secție li s-a solicitat inculpaților să prezinte toate obiectele pe care le au asupra lor iar inculpatul a scos din chilot, din partea din spate, o bancnotă de 10 lei.
Inculpatul Tas cos o bancnotă de 5 lei și a precizat că acesta este restul de la 10 lei, plătiți pentru consumația pe care a avut-o în acea seară în și pe care a primit-o de la mama sa.
Inculpații nu au recunoscut săvârșirea faptei, iar inculpatul a susținut că a ascuns bancnota în lenjeria sa, pentru a susține în fața inculpatului T că nu are bani asupra sa și acesta să plătească consumația iar în cazul în care îl va controla, cum obișnuiește să facă, să nu descopere bancnota.
Față de aceste probe, având în vedere că nici o persoană nu a numărat banii după lăsarea acestora pe masă de către ospătar și revenirea părții vătămate, că martorul a arătat că inculpații au trecut pe lângă masă la fel ca multe alte persoane și că nu i-a văzut pe inculpați să ia vreo sumă de bani de pe masă, având în vedere dispozițiile art. 66 Cod procedură penală, instanța de fond a considerat că vinovăția inculpaților în sustragerea sumei de 20 lei de la partea vătămată nu a fost dovedită, motiv pentru care, în baza art.11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. f Cod procedură penală, prima instanță a achitat inculpații pentru săvârșirea acestei fapte.
Pentru că în cauză s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților pentru săvârșirea unei infracțiuni unice de furt calificat în formă continuată iar în sarcina acestora nu s-a reținut decât săvârșirea unei singure fapte, pentru cea de-a doua apreciind că nu este probată vinovăția acestora, prima instanță a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii pentru care aceștia au fost trimiși în judecată din art. 208 al. 1 Cod penal, art. 209 al.1 lit. a, e, g Cod penal cu aplicarea art. 99 Cod penal și art. 41 al. 2 Cod penal în două infracțiuni prevăzute de art. 208 al. 1 Cod penal, art. 209 al. 1, lit. a, e, g Cod penal cu aplicarea art. 99 Cod penal.
Nereținându-se vinovăția inculpaților în săvârșirea celei de a doua fapte, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală, prima instanță a achitat fiecare dintre cei doi inculpați pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzute de art. 208 al. 1 Cod penal, art. 209 al. 1 lit. a, e, g Cod penal cu aplicarea art. 99 Cod penal.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad care prin motivele depuse în scris a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii și rejudecând condamnarea inculpaților T și pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, e, g Cod penal, în dauna părții vătămate -. S-a arătat că în mod greșit prima instanță a înlăturat declarația martorului dată în faza de urmărire penală și a reținut-o doar pe cea dată în fața instanței, fără a analiza împrejurările în care acesta a revenit asupra declarației inițiale.
Prin DP nr. 286/2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad împotriva sentinței penale nr. 1117 din 22.04.2008 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr- pe care o desființează cu privire la achitarea inculpaților și rejudecând:
În baza art. 208 alin. 1, 209 lit. a, e, g Cod penal cu aplicarea art. 99 Cod penal au fost condamnați inculpații T, fiul lui și, născut la 4.02.1990 în A, domiciliat în A, -, -.17,. C,. 10, județul A, CNP - și, fiul lui și, născut la 27.02.1990, în A, domiciliat în A, str. V,. 728,. A,. 13, județul A, la câte:
- 2 (doi) ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat în dauna părții vătămate -.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal s-au contopit pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin prezenta hotărâre cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpaților prin sentința atacată în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, fără aplicarea vreunui spor.
S-a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă - și au fost obligați inculpații în solidar și pe fiecare în solidar cu părțile responsabile civilmente să plătească acesteia suma de 20 lei cu titlu de despăgubiri civile.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței atacate.
Cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul, examinând apelul declarat în cadrul dat de dispozițiile art. 378 Cod procedură penală, prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu conform art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, a constatat că este fondat.
Aceasta pentru că, potrivit art. 63 alin. 2 Cod procedură penală probele nu au o valoare mai dinainte stabilită. Așadar, mijloacele de probă prevăzute în art. 64 Cod procedură penală pot fi administrate în toate fazele procesului penal, legea nefăcând nici o distincție în ceea ce privește valoarea lor probantă, după cum au fost administrate în faza urmăririi penale ori în cea a judecății. În consecință, nu există un temei legal pentru a se face o ordine de preferință între declarații succesive ale martorilor, instanța fiind îndreptățită a le reține numai pe acelea pe care le consideră că exprimă adevărul.
Din declarațiile date de martorul în faza de urmărire penală (filele 70-73) rezultă comiterea infracțiunii de furt calificat de către cei doi inculpați, acesta fiind martor ocular. Susținerile martorului atât din declarația olografă cât și din cea dată în fața organelor de poliție se coroborează cu declarațiile părții vătămate - și cu împrejurarea că asupra inculpatului s-a găsit suma ascunsă în chilot. Cu ocazia audierii în fața instanței, martorul a revenit asupra declarațiilor inițiale afirmând că nu i-a văzut pe inculpați sustrăgând banii părții vătămate iar declarațiile date în faza de urmărire penală i-au fost dictate de către polițiști. Aceste susțineri au fost infirmate de partea vătămată care în fața instanței a precizat că a fost prezent la audierea martorului de către polițiști și declarația nu i-a fost dictată. De asemenea, partea vătămată a arătat că a fost amenințat de ambii inculpați, amenințări fiind aduse și martorului. Tribunalul a considerat că revenirile martorului asupra declarațiilor inițiale sunt lipsite de relevanță, simplele retractări nefiind suficiente pentru a înlătura acele declarații, dacă ele se coroborează și cu alte mijloace de probă.
Concluzia firească, fără dubiu, care se desprinde din ansamblul probatoriu de la dosar este aceea a faptului că inculpații T și se fac vinovați de comiterea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, e, g Cod penal în dauna părții vătămate -. Tribunalul a considerat că cele două fapte comise de inculpați se află în situația concursului real de infracțiuni prevăzut de art. 33 lit. a Cod penal, nu se poate constata existența rezoluției infracționale unice dată fiind desfășurarea acestora în timp.
Așa fiind, tribunalul în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad împotriva sentinței penale nr. 1117 din 22 aprilie 2008 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr- pe care a desființat-o cu privire la achitarea inculpaților și rejudecând în baza art. 208 alin. 1, 209 lit. a, e, g Cod penal cu aplicarea art. 99 Cod penal i-a condamnat pe inculpații T și la câte 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat în dauna părții vătămate -.
Văzând că faptele au fost comise de către inculpați înainte să fi fost condamnați definitiv pentru vreuna din ele, aflându-se în situația concursului real de infracțiuni prevăzut de art. 33 lit. a Cod penal, în baza art. 34 lit. b Cod penal tribunalul a contopit pedeapsa aplicată inculpaților prin prezenta hotărâre cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată acestora prin sentința atacată în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, fără aplicarea vreunui spor.
Tribunalul a apreciat că în acest cuantum și prin suspendarea condiționată a executării astfel cum s-a dispus de către prima instanță, pedeapsa este aptă în realizarea scopului preventiv-educativ astfel cum este definit de art. 52 Cod penal.
Reținând vinovăția inculpaților pentru fapta cauzatoare de prejudiciu, tribunalul, în baza art. 14, 346 Cod procedură penală și art. 998 și următoarele cod civil a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă - și a obligat inculpații în solidar și pe fiecare în solidar cu părțile responsabile civilmente, respectiv pe inculpatul T în solidar cu partea responsabilă civilmente T și iar pe inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente să plătească acestuia suma de 20 lei cu titlu de despăgubiri civile.
Celelalte dispoziții ale sentinței fiind legale și temeinice au fost menținute.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs inculpații T și, recursurile nefiind motivate în scris, ci doar oral în ziua judecății, de către apărătorul din oficiu al acestora, care a solicitat casarea deciziei penale pronunțate de către Tribunalul Arad și menținerea hotărârii pronunțate de către Judecătoria Arad.
Examinând decizia penală recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, instanța constată că recursurile formulate de către inculpații T și, sunt fondate, pentru considerentele care urmează a fi expuse în continuare.
Inculpații T și, au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în forma prevăzută de art.208 alin.1, 209 alin.1, lit. a,e,g, Cod Penal, cu aplicarea art.41 alin.2 dar Cod Penal și cu aplicarea art.99 și urm.
Cod PenalDin întregul material probator existent în cauză s-a reținut fără dubiu că cei doi inculpați au săvârșit primul act material pentru care au fost trimiși în judecată, respectiv cel săvârșit în data de 09.03.2007, în dauna părții vătămate, însușind telefonul mobil al acestuia pe care ulterior l-au valorificat unei persoane necunoscute.
Din probele administrate în cauză încă nu rezultă că cei doi inculpați ar fi săvârșit și al doilea act material reținut în sarcina lor, respectiv că la data de 06.04.2007, în localul " " din A ar fi însușit suma de 20 lei de pe o masă din, aparținând părții vătămate -, planând un dubiu puternic asupra faptului că aceștia ar fi autori infracțiuni reținute în sarcina lor de către procuror, neexistând probe clare, indubitabile și sigure, pe baza cărora s-ar putea pronunța o hotărâre de condamnare a acestora.
În aceste condiții, inculpații beneficiază de aplicarea principiului " in dubio pro reo" care le profită acestora deoarece prezumția de nevinovăție nu a fost răsturnată în opinia instanței de recurs, fiind corectă achitarea celor doi inculpați, în temeiul art.10 lit. c C.P.P. de către instanța de fond.
Soluția instanței de apel în aceste condiții de a-i condamna pe cei doi inculpați și pentru actul material menționat mai sus, apare ca o soluție eronată deoarece materialul probator existent în cauză a fost evaluat greșit, nefiind aplicat principiul" in dubio pro reo" care le profita celor doi inculpați.
În aceste condiții Judecătoria Arada apreciat în mod judicios că se impune schimbarea încadrării juridice, din art.208 alin1, art.209 alin.1, lit. a,e,g cu Cod Penal aplicarea art.99 și urm. și art.41 alin.2 p, în două infracțiuni de furt calificat, prev.de art.208 alin1, 209 alin.1, lit. a,e,g Cod Penal, cu aplicarea art.99 Cod Penal, în ceea ce-l privește pe fiecare inculpat în parte, pentru prima inculpații fiind condamnați, iar pentru a doua infracțiune fiind achitați, așa cum s-a arătat mai sus.
Pedeapsa aplicată inculpaților a fost în mod corect dozată, în funcție de gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, modalitatea de comitere a acestora, starea de minoritate în care se aflau inculpații la data săvârșirii infracțiunilor, iar modalitatea de executare a pedepsei, conform art.81 Cod Penal, va asigura realizarea scopului pedepsei prevăzut de art.52
Cod PenalAcțiunea civilă a fost, de asemenea, corect soluționată, de către instanța de fond, Judecătoria Arad, în sensul despăgubirii părții vătămate, respectiv de respingere a pretențiilor civile solicitate de către partea vătămată -.
În aceste condiții, apare ca admisibile recursurile formulate de către inculpații T și -, va casa decizia penală recurată și în urma rejudecării cauzei, va menține în totalitate dispozițiile sentinței penale nr.1117/22.04.2008 a Judecătoriei Arad, pronunțată în dosar nr-.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385 ind.15 pct.2 lit.d p Cod Penal admite recursul declarat de inculpații T și împotriva deciziei penale nr.286/2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Casează decizia penală recurată și rejudecând cauza:
Menține dispozițiile sentinței penale nr.1117/2008 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr-.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Dispune plata din fondurile MJ a sumei de 400 lei onorariu avocat din oficiu către Baroul Timiș.
DEFINITIVA.
Pronunțată în ședință publică azi 19 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Constantin Costea
- - G - - -
GREFIER
- -
RED: GB/23.01.2009
Dact: 2 exempl/ 23 Ianuarie 2009
Primă instanță: Judecătoria Arad
Jud:
Apel: Tribunalul Arad
Jud:
Președinte:Ion DincăJudecători:Ion Dincă, Gheorghe Bugarsky, Constantin Costea
