Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 268/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 208, 209 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 268
Ședința publică din 06 iulie 2009
PREȘEDINTE: Androhovici Daniela
JUDECĂTOR 2: Acsinte Viorica
JUDECĂTOR 3: Andrieș Maria
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror - din
cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui G și, născut la data de 19 septembrie 1986 în municipiul B, CNP -, domiciliat în municipiul B,-, - 13,. B. 3,. 36, județul B, în prezent deținut în Penitenciarul Botoșani, împotriva deciziei penale nr. 86 din 09 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul recurent, în stare de deținere, asistat de avocat desemnat din oficiu -, lipsă fiind partea vătămată intimată, precum și reprezentantul părții civile intimate
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care apărătoarea inculpatului depune la dosar un memoriu din partea acestuia și precizează că nu mai are alte cereri de probe de solicitat.
Instanța aduce la cunoștința inculpatului recurent faptul că în această fază procesuală are dreptul să dea o nouă declarație, iar în cazul în care va consimți în acest sens tot ce va declara poate fi folosit atât în favoarea, cât și împotriva sa, dându-i posibilitatea acestuia să se consulte cu apărătorul său în această privință.
Inculpatul recurent precizează că își menține declarațiile date până în prezent.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat -, pentru inculpat, față de dispozițiile procedurale și înscrisurile depuse la dosar, apreciază că tribunalul în mod corect a dedus pedeapsa pentru inculpat și lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a recursului de față.
Reprezentantul Parchetului pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea deciziei pronunțate de către Tribunalul Botoșani ca fiind legală și temeinică, apreciind că instanța de apel a reținut în mod corect circumstanțele săvârșirii faptei, cuantumul pedepsei aplicate și deducerea perioadei reținerii.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, arată că a fost condamnat pe nedrept cu privire la furtul telefonului mobil, arătând că a vorbit cu partea vătămată să-l vândă. Întrebat fiind, precizează că a fost arestat la data de 05 mai 2009 pentru executarea unui mandat emis în prezenta cauză.
Declarând dezbaterile închise, care au fost înregistrate în sistem audio, conform art. 304 Cod procedură penală,
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 98 din 14 ianuarie 2009, Judecătoria Botoșanil -a condamnat pe inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de:
- art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e,g Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. c, 76 Cod penal, la pedeapsa de 1 an închisoare;
- art. 217 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. c, 76 Cod penal, la pedeapsa de 15 zile închisoare.
S-a constatat că inculpatul a săvârșit faptele în condițiile art. 33 lit. a Cod penal și, în temeiul art. 34 lit. b Cod penal, s-a aplicat acestuia pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.
În temeiul art. 83 Cod penal, a fost revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 515 din 12 martie 2007 Judecătoriei Botoșani, care a fost adiționată la pedeapsa rezultantă aplicată prin prezenta sentință, inculpatul urmând a executa în total pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
S-a făcut în cauză aplicațiunea art. 71, 64 lit. a teza II, lit. b Cod penal.
În ce privește latura civilă a cauzei, s-a constatat recuperat, prin restituire, prejudiciul cauzat părții vătămate și a fost obligat inculpatul să plătească părții civile SC SRL B, prin reprezentant, suma de 290 lei, daune materiale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în seara zilei de 21 august 2007, în jurul orelor 22,00, inculpatul s-a întâlnit cu partea vătămată în zona complexului dului din municipiul B, fiind însoțiți de martorii și. Pe fondul unui conflict spontan, inculpatul, aflându-se în stare de ebrietate, a deposedat-o pe partea vătămată de telefonul mobil marca fără consimțământul acesteia, după care s-a îndreptat spre stația de taxi-uri amplasată în zonă, spunându-i acestuia să-l însoțească întrucât intenționează să valorifice bunul respectiv. Cei doi au urcat în taxi-ul BN-3161 condus de martorul G, fiind însoțiți și de. Inculpatul i-a propus șoferului de taxi să cumpere telefonul mobil luat de la partea vătămată, propunere acceptată de acesta cu condiția să-i remită și încărcătorul aparatului.
Având în vedere solicitarea cumpărătorului, inculpatul i-a spus părții vătămate să indice adresa unde locuiește pentru a se deplasa împreună în direcția respectivă și pentru a aduce încărcătorul telefonului, aspect cu care partea vătămată a fost de acord.
Părțile s-au deplasat pe Calea Națională, la imobilul cu nr. 69 unde locuiește partea vătămată. Aceasta s-a urcat în apartament însă nu a mai revenit la locul unde îl aștepta inculpatul, apelându-l pe fratele său, căruia i-a relatat că a fost victima unei infracțiuni și că a fost deposedat de telefonul mobil, sesizând ulterior organele de poliție.
După plecarea părții vătămate, inculpatul s-a înțeles cu martorul G să încheie tranzacția, fără a-i aduce la cunoștință acestuia că bunul provine din săvârșirea unei infracțiuni, martorul oferindu-i suma de 120 lei pentru bunul cumpărat.
S-a mai reținut în sarcina aceluiași inculpat că, în seara zilei de 26 noiembrie 2007, pe fondul consumului de alcool, a distrus prin spargere un geam tip vitrină al barului SC SRL situat pe-, din municipiul
Situațiile de fapt descrise au fost dovedite cu plângerile și declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor și, dovezi de ridicare predare bun sustras, coroborate și cu declarațiile inculpatului care a recunoscut în parte săvârșirea faptelor comise în faza de urmărire penală și a cercetării judecătorești.
În ce privește latura civilă, s-a avut în vedere că prejudiciul produs părții vătămate a fost recuperat prin restituire în cursul urmăririi penale, iar partea vătămată SC SRL B s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 290 lei, sumă la care a fost obligat inculpatul să o despăgubească.
Împotriva acestei sentințe s-a formulat, în termen legal, apel d e către Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoșani și inculpat.
Parchetul a criticat sentința pentru nelegalitate întrucât instanța de fond a omis să deducă din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii preventive din data de 22 august 2007, fiind încălcate astfel dispozițiile art. 357 alin. 2 lit. a Cod procedură penală.
Inculpatul a criticat sentința pentru netemeinicie, solicitând în principal achitarea sa. Deși, în petiția de apel, a arătat că va depune motivele ulterior, acesta, deși legal citat, nu s-a prezentat în instanță și nici nu le-a depus la dosar.
Prin decizia penală nr. 86 din data de 09.04.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-, s-au admis apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoșani și inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 98 din 14 ianuarie 2009 Judecătoriei Botoșani.
S-a desființat în parte sentința apelată, în sensul că s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii din data de 22 august 2007.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.
Pentru a decide astfel, a reținut instanța de apel că, prin Ordonanța de reținere din 22 august 2007, în cursul urmăririi penale, s-a dispus reținerea pe timp de 24 ore a inculpatului, începând cu data de 22 august 2007, ora 04,30, act aflat la fila 38 dosar urmărire penală.
Prin urmare, instanța de fond, era obligată a deduce această zi din pedeapsa pe care a aplicat-
În ce privește celelalte motive invocate de inculpat, verificându-se actele și lucrările dosarului de fond, a constatat tribunalul că prima instanță a reținut corect vinovăția acestuia pentru săvârșirea celor două infracțiuni.
Deși inculpatul, atât în cursul urmăririi penale, cât și la instanța de fond, nu a recunoscut că ar fi sustras telefonul mobil de la partea vătămată și că acesta ar fi fost de acord să-l vândă martorului, în mod corect prima instanță nu a reținut apărarea acestuia, motivat de faptul că această susținere nu se coroborează cu nicio probă administrată în cauză. Mai mult de atât, a reieșit din dosar că părțile se cunoșteau doar din vedere, iar partea vătămată nu a beneficiat de prețul telefonului și nu a fost nici o clipă de acord să-l vândă sau să-l încredințeze inculpatului, relevantă fiind declarația martorului (fila 30 dosar urmărire penală), care a fost împreună cu cei doi în acel taxi și care a arătat împrejurările în care i-a fost luat telefonul părții vătămate de către inculpat.
Având în vedere că inculpatul mai are mai multe condamnări pentru fapte de același gen, prima instanță corect a individualizat cuantumul pedepsei aplicate și modalitatea de executare a acesteia, făcând aplicarea în cauă și a dispozițiilor art. 83 Cod penal cu privire la revocarea beneficiului suspendării condiționate a pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 515 din 12 martie 2007 Judecătoriei Botoșani.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, inculpatul. În motivarea recursului, acesta a arătat că a fost condamnat pe nedrept pentru săvârșirea infracțiunii de furt, în condițiile în care partea vătămată a fost de acord cu vânzarea telefonului.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, și care se circumscriu cazului de casare prev. de art. 3859al. 1 pct. 18 Cod procedură penală, precum și în conformitate cu dispozițiile art. 3859al. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că acesta este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoșani nr. 4063/P/2007, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat, prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. e și g Cod penal și de distrugere, prev. de art. 217 al. 1 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
Din analiza actelor și lucrărilor efectuate în dosarul de fond, reiese că singura probă administrată în cauză, în dovedirea situației de fapt și a vinovăției inculpatului, în condiții de oralitate, publicitate și contradictorialitate, astfel cum dispozițiile art. 289 coroborate cu dispozițiile art. 287 al. 1, 2 Cod procedură penală o impun, a fost proba cu martora din lucrări.
În această declarație este menționat doar faptul că își menține cele susținute în cursul urmăririi penale și nu mai are nimic de adăugat ( 41 dosar fond).
Din analiza conținutului declarației date de către martoră în faza de urmărire penală ( 54 dosar ), reiese că ea a relatat aspecte legate de săvârșirea, de către inculpat, a infracțiunii de distrugere.
La termenul de judecată din data de 14.01.2009, instanța de fond, în temeiul art. 329 al. ultim Cod procedură penală, revine de la audierea martorului din lucrări G, după ce anterior, la termenul de judecată din data de 10.11.2008, în baza aceluiași temei legal, renunțase și la audierea martorului din lucrări (reținându-se așadar că administrarea acestor probe ar fi inutilă cauzei).
Așadar, deși inculpatul susținuse în mod constant, în declarațiile date, că nu a comis infracțiunea de furt calificat, instanța de fond a soluționat cauza, procedând la condamnarea sa, fără a administra, în condițiile legii, nicio probă în susținerea acuzării.
Administrarea lor apare, în acest caz, ca o cerere esențială privind pe inculpat, de natură să garanteze drepturile acestuia, cu eventual efect asupra soluției procesului, în condițiile în care nu s-a procedat, în cazul vreunei imposibilități obiective de audiere a martorilor, în conformitate cu dispozițiile art. 327 al. 3 Cod procedură penală.
Nici instanța de apel, investită cu soluționarea apelului declarat de inculpat împotriva deciziei mai sus-arătate, nu a procedat la efectuarea vreunei probe, deși inculpatul a susținut în continuare că este nevinovat, necomițând infracțiunea de furt calificat.
Așa fiind, constatând că este dat cazul de casare prev. de art. 3859al. 1 pct. 10 Cod procedură penală, obligatoriu a fi luat întotdeauna în considerare din oficiu, Curtea, constatând întemeiat recursul declarat de inculpat, în conformitate cu dispozițiile art. 38515pct. 2 lit. c Cod procedură penală, îl va admite.
Va casa în totalitate atât decizia penală atacată, cât și sentința penală nr. 98 din 14 ianuarie 2009 Judecătoriei Botoșani și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Cum hotărârea pusă în executare nu era definitivă (recursul declarat de inculpat la data de 23.04.2009 fiind expediat de către acesta în mod eronat către Tribunalul Suceava, în loc de Tribunalul Botoșani, comunicarea dispozitivului hotărârii atacate datând din 16.04.2009), și cum s-a emis de către instanța de fond mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 170/29.04.2009, inculpatul fiind arestat la data de 05.05.2009, Curtea va dispune anularea mandatului și punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea acestui mandat, dacă nu este reținut, arestat sau deținut în altă cauză.
Văzând și dispozițiile art. 192 al. 3 Cod procedură penală, precum și dispozițiile art. 3 din Protocolul privind stabilirea onorariilor pentru avocații care acordă asistență juridică în materie penală nr. 61573/2008.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul, fiul lui G și, născut la data de 19 septembrie 1986 în municipiul B, CNP -, domiciliat în municipiul B,-, - 13,. B,. 36, județul B, în prezent deținut în Penitenciarul Botoșani, împotriva deciziei penale nr. 86 din 09.04.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani.
Casează în totalitate decizia penală susmenționată cât și sentința penală nr. 98 din 14 ianuarie 2009 Judecătoriei Botoșani și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Anulează mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 170 din 29.04.2009 emis de Judecătoria Botoșani și dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea acestui mandat, dacă nu este reținut, arestat, sau deținut în altă cauză.
Cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu (av. ) se va avansa din fondurile către Baroul Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 06 iulie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Pentru președintele completului Pentru judecător
aflat în semnează aflat în semnează
președintele instanței, președintele instanței,
Red.
Dact.
3 ex./16.07.2009
Jud. fond:
Jud. apel.
Președinte:Androhovici DanielaJudecători:Androhovici Daniela, Acsinte Viorica, Andrieș Maria
