Ultrajul (art. 239 cod penal). Decizia 270/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 321 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 270
Ședința publică din 06 iulie 2009
PREȘEDINTE: Androhovici Daniela
JUDECĂTOR 2: Acsinte Viorica
JUDECĂTOR 3: Andrieș Maria
Grefier - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava
Pe rol, judecarea recursului declarat deParchetul de pe lângă Tribunalul Suceavaîmpotriva deciziei penale nr. 96 din 30 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpații intimați G și, asistați de avocatul ales și inculpatul intimat G, asistat de avocat ales, lipsă fiind inculpatul intimat., de asemenea, părțile responsabile civilmente G, partea vătămată intimată, reprezentanții părții civile intimate Spitalul municipal F, Autorității Tutelare de pe lângă Primăria Comunei și ai intimatului Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Suceava.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că avocat desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat Gad epus la dosar o cerere prin care solicită acordarea sumei de 125 lei, reprezentând 25 % din onorariu oficiu, conform protocolului.
Instanța aduce la cunoștința inculpaților recurenți faptul că în această fază procesuală au dreptul să dea noi declarații, iar în cazul în care vor consimți în acest sens tot ce vor declara poate fi folosit atât în favoarea, cât și împotriva lor, dându-le posibilitatea acestora să se consulte cu apărătorii săi în această privință.
Inculpații recurenți, având pe rând cuvântul, precizează că își mențin declarațiile date până în prezent.
Apărătorii părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Reprezentanta Ministerului Public precizează că recursul vizează netemeinicia și nelegalitatea achitării inculpaților sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prev. de art. 321 Cod penal.
Menține în totalitate motivarea formulată pe larg de colegii de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava și dorește să puncteze doar anumite aspecte, deoarece decizia pronunțată de Tribunalul Suceava prin care s-a dispus achitarea inculpaților în temeiul art. 10 lit. d Cod procedură penală, pe considerentul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 321 Cod penal comportă anumite discuții cu privire la conținutul constitutiv al acestei infracțiuni, în special cu privire la latura obiectivă, în esență cu privire la urmarea produsă de către fapta obiectivă realizată.
În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 321 Cod penal, legiuitorul a înțeles să o califice ca o infracțiune cu conținut deschis, fără a se limita la enumerarea strictă a tuturor modalităților alternative de realizare a elementului material. Oricare incriminare în care legiuitorul enumeră alternativ modalitățile de realizare a elementului material și folosește termenii "în orice alt mod" sau "orice asemenea manifestări", presupune că organul judiciar este cel chemat să interpreteze și să constate dacă la cazul concret se face aplicarea acestui text de lege, respectiv manifestările săvârșite de către inculpați au adus sau nu atingere liniștii publice, bunelor moravuri ori s-a tulburat în orice alt mod liniștea publică.
Apreciază că sentința penală pronunțată de către Judecătoria Fălticeni este temeinică și legală, această instanță reținând că prin manifestările inculpaților în noaptea de 08/09 noiembrie 2005, aceștia au tulburat liniștea publică din localitatea. După cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, aceștia s-au urcat în atelaje în care aveau obiecte contondente (pari și răngi din fier), au alergat cu caii în galop, cu intenția de a ajunge și a lovi anumite persoane, apoi țipând și chiuind au intrat în barul SC, au cumpărat băuturi alcoolice și au început să profereze cuvinte jignitoare și să provoace scandal.
Tribunalul Suceavaa apreciat că nu orice scandal și nu orice manifestare exterioară prin care se face, se folosesc cuvinte de natură care ar putea să aducă oarecare atingere bunelor moravuri din comunitate sunt de natură să fie incluse în conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzută la art. 321 Cod penal.
Instanța de fond, în mod corect, a apreciat că din probele care s-au administrat în cauză rezultă că inculpații în momentul în care după pătrunderea în barul din comuna, consumând băuturi alcoolice și luându-se la ceartă cu părțile vătămate, respectiv cu martorul și cu, circa 10 persoane care se aflau în bar au fost indignate. Mai mult fratele patronului, martorul -, a fost nevoit să închidă barul și să-i scoată pe oameni afară. Se întreabă dacă această atitudine a inculpaților care a determinat scoaterea clienților din bar nu a fost de natură să alarmeze pe patronul barului, astfel încât pentru a nu avea probleme și a nu i se cauza distrugeri foarte mari a fost nevoit să închidă barul.
Aceasta este o primă etapă a manifestărilor scandaloase a inculpaților și care consideră că se includ în sfera acelor manifestări care tulbură în orice alt mod ordinea și liniștea publică. Apoi urmează etapa cu acele strigăte și amenințări în fața postului de poliție, proferate la adresa organului de poliție, respectiv agent șef, care de frica inculpaților nu a ieșit afară, însă a apreciat că aceste manifestări sunt de natură infracțională și de natură a aduce atingere acestor relații de liniște publică, de climat de încredere și securitate a cetățenilor din comunitate, motiv pentru care a întocmit acel raport la data de 10 noiembrie 2005. În aceste condiții, este greu de apreciat că astfel de manifestări nu ar putea fi circumscrise din punctul de vedere al urmării imediate pentru că în esență acesta este aspectul pe care punctează și pe care își motivează Tribunalul Suceava decizia de achitare, respectiv că nu s-a produs acel scandal sau tulburare a liniștii publice.
Din punctul său de vedere, instanța de apel a omis să aibă în vedere faptul că această incriminare fiind cu conținut deschis, faptele, gesturile, cuvintele și atitudinea inculpaților din acea seară se încadrează în segmentul mai larg, respectiv orice alte manifestări prin care se tulbură liniștea publică.
Este adevărat și ar fi de dorit ca legiuitorul să evite folosirea în conținutul normelor de incriminare a termenilor susceptibili de interpretări foarte largi, însă câtă vreme s-au folosit acești termeni, instanța de judecată este chemată să aprecieze dacă în concret faptele deduse judecății se încadrează sau nu în tipul descris de legiuitor în norma de incriminare.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea deciziei pronunțată de Tribunalul Suceava și menținerea sentinței pronunțată de Judecătoria Fălticeni.
Avocat ales, pentru inculpații intimați G, și, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei pronunțată de Tribunalul Suceava ca fiind legală și temeinică, apreciind că prin modalitatea în care Tribunalul Suceavaa soluționat apelul a fost găsită varianta optimă pentru soluționarea litigiului care a fost dedus judecății. Soluția dată este optimă, motivarea instanței de apel fiind în concordanță cu probatoriul care s-a administrat în cauză atât pe parcursul urmăririi penale, cât și la instanța de fond.
În mod corect Tribunalul Suceavaa apreciat că raportat la situația de fapt dedusă judecății și la probele administrate în cauză există o cauză care împiedică exercitarea acțiunii penale, respectiv faptelor imputate inculpaților le lipsește un element constitutiv. De esența acestei infracțiuni este ca actele, cuvintele, expresiile și orice alte modalități săvârșite de făptuitori, fie să aducă atingere bunelor moravuri, fie să provoace scandal public sau să liniștea și ordinea publică. În niciun caz nu se poate pretinde că inculpații, în seara respectivă, s-ar fi manifestat huliganic. De asemenea, nu se poate pretinde că prin acele incidente pe care le-au generat însă nu intenționat ar fi scandalizat în vreun fel opinia publică, respectiv pe cetățenii care se găseau în acel bar de pe raza localității. S-a făcut referire prin motivele de recurs la împrejurarea că potrivit depozițiilor martorilor audiați în cauză ar rezulta că acțiunile inculpaților sunt de natură să realizeze conținutul infracțiunii prevăzută de art. 321 Cod penal. Consideră că probele testimoniale, persoanele care au fost nemijlocit de față la acel incident, demonstrează în afara oricăror dubii faptul că nu este dată cerința ca prin urmarea adusă să se fi adus atingere liniștii sau ordinii publice. În acest sens, indică depozițiile martorilor - ( 336), ( 339), - ( 340), respectiv ( 338). Toți acești martori au arătat că deși inculpații au fost implicați într-un incident au făcut-o pentru a-l despărți pe inculpatul de cealaltă persoană cu care a avut o altercație. Aceeași martori au arătat că inculpații și nu au folosit în vreun fel cuvinte obscene, nu s-au manifestat huliganic, respectiv nu au răsturnat mese, scaune, nu au spart sticle. Prin această atitudine, practic, se confirmă împrejurarea că soluția Tribunalului Suceava este judicioasă. Astfel, toate probele coroborate demonstrează că nu s-a produs niciuna din urmările pe care legiuitorul le are în vedere în momentul în care încriminează infracțiunea care face obiectul dosarului de față.
În ceea ce privește incidentul din 10 noiembrie 2005, se face referire la acel raport al șefului de post, care așa cum arată Tribunalul Suceava este destul de vag redactat. Legat de acest aspect, cere să se aibă în vedere depoziția martorului de la fila 338 care în fața instanței de fond a arătat că nu el a scris declarația dată la urmărirea penală și că șeful de post de la i-a cerut să o semneze, a infirmat declarația dată inițial în faza de urmărire penală și a relatat în fața Judecătoriei Fălticeni că nu a văzut pe tinerii din să fi trecut cu faetoanele, nu au fugit după el, nu i-au spus că ei fac legea în sat. Prin urmare, nici acest incident despre care se face referire în raportul șefului de post nu se confirmă, plus că inculpații au afirmat în mod constant că există o stare conflictuală între ei și șeful de post, care practic a determinat întocmirea acelui raport în forma în care se regăsește la dosarul cauzei. Mai există un raport din 12 noiembrie 2005 care face referire la fapte care nu formează obiectul trimiterii în judecată a inculpaților din prezenta cauză.
În raport de toate argumentele menționate, apreciază că soluția Tribunalului Suceava este corectă și că în mod judicios inculpații au fost achitați în baza art. 10 lit. d Cod procedură penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, motivare ce se regăsește în întreg ansamblul probator care s-a administrat în cauză.
Pentru motivele arătate, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Avocat ales, pentru inculpatul intimat G, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluției instanței de fond, arătând că apelul nu l-a vizat pe inculpatul pe care îl asistă, situația acestuia fiind stabilită și neputându-i-se crea o situație mai grea. Deosebit de aceasta, precizează că inculpatul a dorit să se împace cu partea vătămată pentru a-i achita suma cu titlu de daune morale, dar acesta este plecat în străinătate și nu se poate întâmpla acest lucru.
Inculpatul intimat G, având ultimul cuvânt, arată că este nevinovat și lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a recursului de față.
Inculpatul intimat, având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a recursului de față.
Inculpatul intimat G, având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a recursului de față.
Declarând dezbaterile închise, care au fost înregistrate în sistem audio, conform art. 304 Cod procedură penală,
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 1370/P/2005 din 28.03.2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpaților G, și, toți pentru săv. infr. de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal, reținându-se că în noaptea de 08/09.11.2005 aceștia au provocat scandal în barul Sc Srl, în sensul că au proferat cuvinte insultătoare la adresa personalului de serviciu și al clienților, au făcut gesturi obscene, au spart sticle și pahare răsturnând mese și i-au lovit pe și. De asemenea, toți acești inculpați, în aceeași noapte, au tulburat liniștea publică în comuna, proferând amenințări și insulte la adresa șefului de post, acțiuni prin care și-au manifestat disprețul față de lege și autoritățile locale de poliție
Prin același rechizitoriu s-a dispus și trimiterea în judecată a inculpatului minor G pentru săvârșirea infr. prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 99 alin. 2 Cod penal, reținându-se că în noaptea de 8/09.11.2005 acesta a lovit-o puternic de mai multe ori cu pumnii în față pe partea vătămată, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un nr. de 35-45 zile îngrijiri medicale. Datorită violențelor exercitate de acest inculpat, partea vătămată a suferit o fractură a mâinii drepte cu care aceasta s-a apărat.
Prin sentința penală nr. 251 din 30.10.2008 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr- inculpatul Gaf ost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal cu aplicare art. 75 lit. a Cod penal și 37 lit. a și b Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal, la o pedeapsă de 1 an închisoare. S-a menținut liberarea condiționată a restului de pedeapsă de 382 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 368/2002, definitivă prin decizia penală nr. 821/2001 a Tribunalului Suceava și s-a constatat că această faptă este concurentă cu cea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 468/2006 a Judecătoriei Fălticeni, definitivă prin decizia penală nr. 220/2007 a Curții de Apel Suceava. În temeiul art. 36 Cod penal rap. la art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal s-a contopit pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru prezenta faptă cu pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 468/2006 a Judecătoriei Fălticeni, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, din care s-a dedus perioada executată de la 14.05.2007 la 11.09.2007. S-a făcut aplic. art. 71 alin. 2 Cod penal rap. la art. 64 lit. a teza a Il-a și lit. b Cod penal.
Prin aceeași sentință, nculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 75 lit. a Cod penal și 37 lit. b Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal, la o pedeapsă de 1 an închisoare. S-a făcut aplic. art. 71 alin. 2 Cod penal rap. la art. 64 lit. a teza a Il-a și lit. b Cod penal.
Inculpatul a fost condamnat pentru săv ârșirea infr acțiunii prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 75 lit. a Cod penal și 37 lit.a și b Cod penal. prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal, la o pedeapsă de 1 an închisoare. S-a menținut liberarea condiționată a restului de pedeapsă rămas neexecutat de 76 zile închisoare din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1909/2005 a Judecătoriei Botoșani. S-a făcut aplic, art. 71 alin. 2 Cod penal rap. la art. 64 lit. a teza a Il-a și lit. b Cod penal.
Totodată, inculpații G, și au fost obligați fiecare să plătească statului câte 600 lei cheltuieli judiciare.
Inculpatul minor a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 181 Cod penal cu aplic. art. 99 alin. 2 Cod penal și 109 Cod penal la pedeapsa de 8 luni închisoare. În temeiul art.81 Cod penal rap. la art. 110 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani, iar potrivit art. 71 alin. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii. Inculpatul minor a fost obligat în solidar cu părțile responsabile civilmente G și să plătească părții vătămate suma de 1000 lei daune morale, iar părții civile Spitalul F suma de 814 lei cheltuieli de spitalizare, iar statului suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență că, în după-amiaza zilei de 08.11.2005, inculpații, G și G, împreună cu alți tineri, s-au întâlnit pe raza satului, orașul, lângă școala din localitate și întrucât în acea zi era religioasă ortodoxă s-au hotărât cu toții să se deplaseze cu două atelaje hipo în satul învecinat, respectiv i Mici, pentru a se distra și consuma băuturi alcoolice.
Odată ajunși pe raza satului i Mici, inculpații s-au oprit la barul din localitate, respectiv AF, unde au început să comande diferite băuturi alcoolice, iar în timp ce consumau băuturile în fața acestui local, numitul Gai ntrat în discuții contradictorii cu numitul pe care l-a lovit cu palma peste față, iar ceilalți inculpați încurajându-l pe acesta în acțiunea sa, au vociferat afirmativ pentru crearea unui conflict.
După ce au mai consumat băuturi alcoolice în incinta barului, inculpații au ieșit în jurul orei 21,00 pe drumul comunal i Mici și au început în loc public să se manifeste necivilizat și huliganic, utilizând cuvinte și expresii jignitoare, manifestându-se în mod brutal și totodată au fugit cu atelajele hipo după paznicul desemnat în acest sat, respectiv spunându-i acestuia că "ei fac legea în sat și sunt mai presus de pază și poliție".
La aceeași dată, în jurul orei 21,20 inculpații au ajuns cu atelajele hipo în satul învecinat, respectiv în i Mari, unde s-au oprit la etajul barului Sc și au comandat o ladă de bere.
În intervalul de timp 22,30 - 23,00, în incinta barului SC, inculpații, pe fondul consumului de alcool, au creat un conflict manifestat la început prin cuvinte contradictorii între și paznicul care venise ulterior la bar, urmat apoi de intervenția celorlalți inculpați care, la final, l-au lovit pe paznic, folosindu-se în acțiunile lor prin spargerea pe jos a sticlelor de bere comandate și a scrumierelor de la mese. Totodată inculpații au spart sticle, având un comportament indecent în bar, prin utilizarea de expresii și cuvinte jignitoare, aducând indignare la adresa celorlalte persoane aflate în bar, tulburând ordinea și liniștea publică.
După ce s-a reușit aplanarea conflictului de către personalul de la bar, iar a reușit să scape de aceștia, fără a suferi leziuni, inculpații au ieșit afară din această unitate. Afară, inculpatul G, pe fond nervos, a intrat în altercație cu paznicul pe care, instantaneu, l-a lovit puternic cu pumnul în zona feței, moment în care acesta s-a apărat prin așezarea mâinii drepte în dreptul feței. Inculpatul G l-a lovit din nou, provocându-i leziunea degetelor de la mâna dreaptă.
La întoarcere spre locuințele lor, inculpații au provocat scandal pe drumul comunal, deranjând cetățenii acestei comune prin utilizarea de cuvinte și expresii jignitoare folosite la amplitudine și, ajunși în zona Postului de Poliție, au adresat cuvinte vulgare la adresa șefului de post al acestei comune și au urlat cu toții foarte tare, edificator fiind raportul întocmit de către șeful de post.
Ca urmare a producerii altercației din noaptea de 08/09.11.2005, partea vătămată a suferit leziuni la degetele de la mâna dreaptă, iar prin certificatul medico-legal cu nr.1745/E/2005 emis de către LML Sis -a acordat acestuia un nr. de 35-40 zile de îngrijiri medicale.
Reținând vinovăția inculpaților G, și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 321 alin.1 Cod penal cu aplic. art. 75 lit. a Cod penal, art.37 lit. a și b Cod penal pentru primii doi și art. 37 lit. b Cod penal pentru ultimul inculpat, instanța de fond a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor și a procedat la condamnarea acestora la pedepse cu închisoarea, individualizate în raport de criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal.
Având în vedere că inculpatul Gam ai fost condamnat prin sentința penală nr.268/08.05.2002 a Judecătoriei Fălticeni, definitivă prin decizia penală nr. 821/21.10.2002 a Tribunalului Suceava la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.182 alin.1 Cod penal cu aplic. art.37 lit. b Cod penal, din care a executat aproape 2 ani, respectiv de la 18.12.2002 până la 30.11.2004, când a fost liberat condiționat, cu un rest de pedeapsă de 382 zile, prima instanță a menținut liberarea condiționată a acestui rest de pedeapsă neexecutat.
De asemenea, prima instanță a constatat că același inculpat a mai fost condamnat la o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.98 alin. 1, 2 și 4 din Legea 26/1996 cu aplic. art.37 lit. a și b Cod penal art.74 lit. c rap. la art.76 lit. d Cod penal, și în conformitate cu disp. art.36 Cod penal dispus contopirea acestor pedepse, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea.
Întrucât parte din această pedeapsă a fost executată, în conformitate cu disp. art. 88 Cod penal, instanța de fond a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată, de la 14.05.2007 la 11.09.2007.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului, prima instanță a constatat că acesta a săvârșit fapta în stare de recidivă postexecutorie.
În ceea ce-l privește pe inculpatul instanța de fond, analizând fișa de cazier judiciar a acestuia, a constatat că se află, atât în stare de recidivă postexecutorie, prev. de art.37 lit. b Cod penal, cât și în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art.37 lit. a Cod penal, dată fiind sentința penală nr. 1909/2005 a Judecătoriei Botoșani prin care s-a dispus contopirea mai multor pedepse constând în închisoare, acesta având în final de executat pedeapsa de 2 ani și 6 luni, din care a executat doar o parte, respectiv de la 07.06.1998 la 09.12.1999 și de la 06.12.2004 la 27.09.2005, având un rest de pedeapsă neexecutată de 76 zile.
Chiar dacă acest inculpat a săvârșit prezenta faptă în perioada liberării condiționate, instanța de fond, în conformitate cu disp. art.61 Cod penal, a menținut-
Referitor la inculpatul minor G, instanța de fond a constatat că fapta acestuia întrunește elementele constituite ale infracțiunii prev. de art.181 alin.1 Cod penal cu aplic. art.99 alin. 2 Cod penal, motiv pentru care l-a condamnat pe acesta la pedeapsa închisorii, individualizată în raport de criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal și, constatând îndeplinite și celelalte condiții prev. de art. 81 și urm. Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, apreciind că scopul prevenției generale și reeducarea celui în cauză, se poate realiza prin această modalitate de executare.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, prima instanță a reținut că partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 1000 lei RON daune morale pentru suferința fizică cauzată prin fapta inculpatului G, solicitând ca acesta să fie obligat și la plata cheltuielilor de spitalizare efectuate în perioada internării sale la Spitalul
Analizând certificatul medico - legal nr. 174/E/24.11.2005 emis de Serviciul de Medicină Legală S, coroborat cu foaia de observație clinică generală, instanța de fond a constatat că urmare a agresiunii venită din partea inculpatului G, partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 35-40 zile de îngrijiri medicale, fiind obligată să suporte regimul de internare într-o unitate spitalicească.
Funcție de aceasta, instanța de fond a considerat întemeiate pretențiile părții vătămate, drept pentru care, în conformitate cu disp. art.998 - 1000 alin. 2 cod civil coroborate cu prev. art.14 și 346 Cod procedură penală, l-a obligat pe inculpat, în solidar cu părțile responsabile civilmente G și, să plătească părții civile suma de 1000 lei cu titlu de daune morale.
De asemenea, în cauză s-a constituit parte civilă în cauză și Spitalul Municipal F, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 814 lei cheltuieli spitalizare ocazionate de internarea părții vătămate, în perioada 09-18 noiembrie 2005, motiv pentru care, în conformitate cu prev. art.313 din Legea 95/2006, coroborate cu prev. art.15 și 346 Cod procedură penală și art.998 - 1000 alin.2 Cod civil, l-a obligat pe inculpatul minor, în solidar cu părțile responsabile civilmente, la plata sumei mai sus indicată către partea civilă Spitalul Mun..
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel inculpații G, și, solicitând desființarea sentinței atacate și, în rejudecare, achitarea lor în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a Cod procedură penală.
În susținerea punctului de vedere exprimat, au arătat că instanța de fond, fără temei, a reținut că ei se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, ignorând în mod nejustificat declarațiile martorilor audiați în cauză și analizând superficial materialul de urmărire penală.
Prin decizia penală nr. 96 din 30.03.2009 Tribunalul Suceavaa admis apelurile declarate de către inculpații G, și, a desființat în parte sentința penală nr. 251 din 30.10.2008 pronunțată de Judecătoria Fălticeni și în rejudecare, în temeiul disp. art. 11 pct.2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală a achitat pe inculpații G și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal, cu aplic art. 75 lit. a Cod penal și art. 37 lit. a și b Cod penal și în baza aceluiași temei pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal, cu aplic art. 75 lit. a Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal (prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal).
S-a înlăturat dispoziția de obligare a inculpaților G, și la plata în favoarea statului a sumei de câte 600 de lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare și s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu erau contrare deciziei.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a constatat că în ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal pentru care inculpații G, și au fost trimiși în judecată este incidentă cauza de împiedicare a exercitării acțiunii penale prev. de art. 10 lit. d Cod de procedură penală "faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii".
Conform art. 321 alin. 1 Cod penal constituie infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice"fapta persoanei care, în public, săvârșește acte sau gesturi, proferează cuvinte ori expresii, sau se dedă la orice alte manifestări prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public ori se tulbură, în alt mod, liniștea și ordinea publică".
Din textul incriminator rezultă că este de esența infracțiunii amintite ca actele, gesturile, cuvintele și expresiile (și orice alte modalități folosite) făptuitorilor trebuie să aducă atingere bunelor moravuri (se întâmplă aceasta când ele contravin obiceiurilor, comportărilor compatibile cu respectul reciproc, cu păstrarea demnității umane, cu observarea decenței în cuvinte și atitudini) sau să provoace scandal public ori să se liniștea și ordinea publică (cel de al doilea rezultat presupunând producerea unei stări de indignare, de revoltă în cadrul unei comunități - un număr nedeterminat de persoane - care a luat la cunoștință de cele săvârșite de inculpați).
A reținut instanța de apel că mijloacele de probă administrate în cauză nu probează producerea nici uneia dintre urmările la care s-a făcut referire mai sus (care sunt condiții esențiale pentru existența infracțiunii). Eventuala indignare a clienților din barul unde cei trei inculpați au fost implicați în diverse incidente nu este de natură a satisface condiția mai sus amintită (clienții dintr-un bar și persoanele din apropierea acestuia nu sunt o comunitate - în sensul de număr nedeterminat de persoane).
Într-adevăr, la data de 08.11.2005 cei trei inculpați au fost implicați în unele altercații pe raza localității, jud. S, însă nu orice scandal produs într-un bar și continuat pe stradă în fața acestuia este de natură să producă urmările prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal mai sus indicate.
Incidentul produs în fața postului de poliție, așa cum a fost descris în actul de inculpare nu a fost confirmat de probele administrate (raportul șefului de post din data de 10.11.2005 fiind destul de vag redactat - fără a face referire la persoanele din fața postului și nici la modul lor de manifestare, iar cel din data de 12.11.2005 se referă la un incident ulterior celui dedus judecății).
În consecință, Tribunalul a dispus achitarea inculpaților apelanți.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în ceea ce privește achitarea celor trei inculpați pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal, motivat de faptul că ansamblul materialului probator administrat în cauză confirmă situația reținută în rechizitoriu și de către instanța de fond, cât și vinovăția acestora, invocând ca și caz de casare prev. de art. 3859alin.1 pct.18 Cod procedură penală.
Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate, în conformitate cu dispozițiile art. 3856alin. 2 raportat la art. 38514Cod procedură penală și în baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni au fost trimiși în judecată inculpații G, și, toți pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal, constând în aceea că, în noaptea de 08/09 noiembrie 2005, au provocat scandal în barul SC SRL, proferând cuvinte insultătoare la adresa personalului de serviciu și al clienților, făcând gesturi obscene, spărgând sticle și pahare, răsturnând mese, ulterior, proferând insulte și amenințări la adresa șefului de post din localitate.
Practic acuzarea a reținut că în noaptea de 08/09.11.2005, inculpații ar fi tulburat liniștea publică, fapta consumându-se în două episoade, primul episod având loc în barul aparținând SC SRL, iar al doilea episod în fața Postului de Poliție, și că probatoriul administrat în cauză, cu indicarea expresă a acestuia, ar confirma situația de fapt descrisă în actul de inculpare, cât și vinovăția inculpaților.
Astfel, parchetul a invocat cazul de casare prev. de art.3859alin.1 pct.18 Cod procedură penală, dat fiind că inculpații au fost greșit achitați pentru infracțiunea prev. de art.321 alin.1 Cod penal.
Curtea constată că în cauză nu este incident cazul de casare prevăzut de art.3859pct.18 Cod procedură penală.
Pentru a fi în prezența gravei erori de fapt prevăzută la cazul de casare de la pct.18, ar trebui să existe o contrarietate evidentă, esențială și necontroversată între ceea ce spune dosarul prin actele lui și ceea ce spune instanța de apel prin decizia pronunțată, cu privire la existența faptei sau a unui act, declarații, etc.
Ori nu se poate vorbi despre o asemenea eroare, atunci când critica parchetului se referă la greșita apreciere a probelor.
Dacă apelul devoluează cauza atât în fapt cât și în drept sub toate aspectele, recursul o devoluează cu precădere în drept. Aceasta este, în esență, ceea ce caracterizează recursul în raport cu apelul în ceea ce privește limitele în care se produce devoluțiunea.
El repune în discuție nu întreaga cauză, ci numai chestiunile de drept, sau de drept și de fapt și pentru motive bine determinate, care nu sunt altele decât cazurile de casare prev. de art.3859alin.1 Cod procedură penală.
Recursul este o cale de atac care nu pune în mișcare o nouă judecată a cauzei în fond, ci doar o verificare a hotărârii atacate, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate, precum și pe baza cazurilor de casare invocate sau luate în discuție din oficiu.
De aceea, în recurs nu se judecă cauza, ci se verifică hotărârile, nu are loc o nouă judecată a procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci instanța de recurs judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului, hotărârea este legală și temeinică, fără vreo imixtiune în domeniul aprecierilor sau raționamentelor.
Potrivit textului de lege prev. de art.321 alin.1 Cod penal infracțiunea constă în "fapta persoanei care în public săvârșește acte sau gesturi, proferează cuvinte sau expresii sau se dedă la orice alte manifestări prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public".
Infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii publice se realizează sub aspectul laturii obiective, printr-o acțiune, care poate consta în săvârșirea, în public, de acte sau de gesturi, în proferarea de cuvinte sau în orice alte manifestări, acțiune care aduce atingere bunelor moravuri sau produce scandal public.
În literatura de specialitate s-a arătat că prin expresia "bunele moravuri" trebuie să se înțeleagă acele obiceiuri, deprinderi, comportări care, în raporturile dintre membri unei colectivități, sunt compatibile cu respectul reciproc, cu păstrarea demnității umane, cu respectarea decenței în atitudini și cuvinte. De asemenea, -a mai precizat că la stabilirea exigențelor impuse de bunele moravuri trebuie să se aibă în vedere normele moralei, că noțiunea de bune moravuri include atât moravurile corespunzătoare acelui minim etic fără de care nu este posibilă conviețuirea normală în societate, cât și sentimentele normale comune membrilor societății. și ordinea publică, în sensul dat de textul incriminator, constituie acel atribut, acea caracteristică a vieții sociale în care comportarea oamenilor în public are loc după reguli scrise și nescrise, potrivit cărora întreaga viață socială se desfășoară pe baza respectului reciproc, a decenței, a bunului simț.
Modalitățile de atingere a bunelor moravuri, precum și cele de producere a unui
scandal, care sunt prevăzute alternativ în textul de incriminare, nu sunt caracterizate prin trăsături proprii. Aceasta înseamnă că acțiunea realizată prin una dintre aceste modalități dobândește caracter penal numai datorită rezultatului pe care îl produce.
În speță, este de observat că prima instanță a reținut aceeași situație de fapt ca în actul de sesizare, ignorând în mod nejustificat declarațiile martorilor audiați, atât pe parcursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești, și care nu se coroborează cu declarația dată la urmărirea penală de și raportul din 12.11.2005 al șefului de post din comuna, singurele probe avute în vedere la stabilirea vinovăției inculpaților intimați.
Astfel, chiar martorii indicați de acuzare, respectiv, fratele administratorului barului, declară ( 336 ds.fond) că "inculpații și frații când s-a ivit scandalul, au intervenit și ei ca să-l aplaneze. L-am văzut pe intervenind, gesticula din mâini să se oprească nu am auzit pe niciunul dintre inculpați să fi răsturnat mese sau să adreseze cuvinte urâte barmanului ."; ( 339 ds.fond) relatează " când au văzut acel conflict, inculpații și frații au intervenit ca să-i despartă și să-i scoată afară, pentru că erau băuți, abia se țineau pe picioare", aspect confirmat și de martorul ( 340), dar și de care a declarat același lucru.
Deosebit de aceasta, la fila 338 dosar, chiar martorul declară în fața instanței de judecată, că "Nu am scris eu declarația dată la urmărirea penală. Mi-a cerut șeful de post de la să o semnez. Nu sunt reale mențiunile făcute în declarație, ci doar am semnat acea declarație. Nu am văzut pe tinerii din să fi trecut cu faetoanele, nu au fugit după mine și nu mi-au spus că ei fac legea în sat".
Ori, materialul probator administrat nu probează producerea vreuneia dintre urmările la care face referire textul incriminator.
Că a existat un incident în barul SRL rezultă din declarațiile numiților, și a inculpatului G, participanți la acea altercație soldată cu vătămarea integrității corporale a primului și pentru care inculpatul minor a fost trimis în judecată și condamnat, incident pe care ceilalți inculpați au încercat în realitate să-l aplaneze.
Cât privește raportul din 10.11.2005 întocmit de șeful de post din cadrul Postului de Poliție (45ds.) Curtea constată că nu oferă suficiente elemente și date de natură a conduce la ideea că inculpații, G se aflau în acel grup de tineri la care se face referire, în condițiile în care, pe de o parte prezența grupului, membrii componenți și eventualele manifestări ale acestuia nu este confirmată și prin alte probe, iar pe de altă parte deși avea abilitarea și mijloacele necesare pentru restabilirea liniștii și ordinii publice așa-zis încălcate, prin luarea măsurilor corespunzătoare față de presupușii făptuitori, nu a procedat în consecință.
Pentru toate aceste considerente, Curtea concluzionează că recursul declarat de procuror este nefondat și urmează a fi respins ca atare, în temeiul art.38515pct.1 lit b Cod procedură penală.
Văzând și disp.art.192 alin.3 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat deParchetul de pe lângă Tribunalul Suceavaîmpotriva deciziei penale nr. 96 din 30 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava.
Cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului.
Dispune avansarea din fondurile către Baroul Suceavaa sumei de 200 lei reprezentând onorariile parțiale ale avocaților din oficiu pentru inculpații G ( ) și G ( ).
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06 iulie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnoredact.
2 ex./28.09.2009
Jud. fond:
Jud. apel:
Președinte:Androhovici DanielaJudecători:Androhovici Daniela, Acsinte Viorica, Andrieș Maria
