Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 27/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Aurel Dublea
JUDECĂTOR 2: Maria Cenușă
JUDECĂTOR 3: Iulia Elena I -
GREFIER -
DECIZIA PENALĂ Nr. 27
Ministerul Public reprezentat de
Procuror -
Pe rol judecarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui împotriva deciziei penale nr. 289/A/11.10.2007 pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr. 2074/189/, având ca obiect furtul calificat (art. 209.Cod Penal)
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns inculpatul intimat personal, asistat de av., lipsă parte civilă - " Bârlad " Bârlad.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Interpelat, inculpatul arată că este de acord sa dea declarație în fața instanței de recurs.
Instanța procedează la audierea inculpatului intimat, susținerile acestuia fiind consemnate în scris și atașate la dosar.
Interpelate, părțile arată că nu mai au cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui, casarea ambelor hotărâri și rejudecâd cauza, condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin.1 și art. 209 alin.1 lit. e Cod penal, arătând că atât instanța de fond cât și instanța de apel a dat o interpretare greșită materialului probator administrat în cauză. A fost înlăturată declarația martorului ocular și s-a dat o greșită interpretare declarațiilor date de martorii și. Singurul martor care susținut versiunea inculpatului, precum că ar fi cumpărat tubul din beton a fost martorul, care este cumătrul inculpatului. Nu s-a ținut cont de procesul verbal de cercetare la fața locului, din care rezultă existența acelei urme de târâre a tubului de beton.
Av. solicită respingerea recursului și menținerea deciziei recurate ca legală și temeinică, având în vedere că din materialul probator administrat nu rezultă că fapta ar fi fost săvârșită de inculpat, nu saf ăcut dovada ca inculpatul ar fi transportat tubul din beton, declarațiile martorilor audiați în cauză sunt contradictorii, unii dintre ei fiind în dușmănie cu inculpatul.
Inculpatul intimat, având ultimul cuvânt, arată că este nevinovat și solicită respingerea recursului, precizând că în prezent tubul din beton se află pe câmp și nu în gospodăria sa.
Declarând închise dezbaterile, instanța lasă cauza în pronunțare în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului penal de față.
Prin sentința penală nr. 326/25.04.2007 a Judecătoriei Bârlad s-au dispus următoarele:
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a și art. 10 lit. c Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul - cu privire la săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 al. 2, 209 alin. 1 lit. e Cod penal.
În temeiul art. 346 alin. 3 Cod procedură penală, s-au respins pretențiile civile formulate de " Bârlad" SA.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Pe terenul fermei, ce ține de "" Bârlad, în punctul, din comuna, județul V, la începutul lunii noiembrie 2005 au fost aduse de către conducerea unității două tuburi de beton pentru a fi folosite la construirea unui pod.
În dimineața zilei de 7.11.2005, tehnician agricol la această fermă, și - șeful fermei, au observat că unul dintre cele două tuburi de beton a fost sustras, și văzând urmele de târâre lăsate de tub pe sol au urmărit aceste urme. a fost găsit în punctul numit "", într-un peste care se face accesul spre terenul agricol aparținând lui -.
În locul unde a fost depistat tubul se aflau inculpatul împreună cu alte persoane, încercând să instaleze tubul în albia râului pentru a face o trecere peste râu.
Întrebat de ce a sustras tubul inculpatul a spus că nu a furat nimic, tubul l-a cumpărat de la persoane necunoscute din comuna, fapt ce rezultă din declarațiile martorilor și - (19,23, 24-27 dosar urm. penală și 77-78 dosarul instanței).
În declarațiile date în cursul urmăririi penale și în fața instanței inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor de care este acuzat.
Astfel, inculpatul a arătat că a cumpărat tubul de la două persoane necunoscute care au susținut că sunt din comuna Banca, plătind celor doi suma de 120 lei pentru tub. Totodată, a declarat că persoanele de la care a cumpărat acel tub au susținut că îl au de la o fermă în schimbul muncii pe care au prestat-o acolo (36 dosarul instanței și 10, 12-15 dosar urm. penală).
Din declarațiile date de martorul în cursul urmăririi penale (31 dos. urm. penală) și în fața instanței ( 66 dosar) rezultă că acesta era de față când inculpatul s-a înțeles cu două persoane să-i aducă un tub din beton.
Din declarația martorului reiese că acesta a văzut, la aproximativ 3-4 zile de la data la care cele două tuburi din beton au fost aduse în punctul, un tractor și mai mulți cetățeni care au agățat unul din tuburi de tractor și au plecat în direcția satului, însă nu a recunoscut acele persoane deoarece se afla la mare distanță.
În actul de sesizare a instanței se reține că în ziua sustragerii tubului, inculpatul a fost văzut de martora în timp ce transporta acel tub spre terenul sau cu tractorul.
Declarațiile date de martora în cursul urmăririi penale și în fața instanței sunt contradictorii, fiecare dintre acestea prezentând situația de fapt într-o altă manieră decât cele anterioare.
Astfel, în declarațiile date la 14.12.2005 și respectiv 23.02.2006 la Postul de Poliție, martora a arătat că într-una din nopțile lunii noiembrie 2005 auzit un zgomot de tractor în jurul orei 2,00 și a ieșit din casă, ocazie cu care l-a văzut, la circa 150. de locuința ei, doar pe - care conducea un tractor de care era legat un tub din beton de circa 4. lungime și diametrul de 0,80.
În răspunsurile date în procesul verbal de confruntare cu inculpatul din 11.01.2006 aceeași martoră a declarat că în noaptea respectivă l-a văzut pe inculpat, singur, care se afla la 50. de locuința ei și nu a purtat nici o discuție cu acesta.
În fața instanței de judecată martora a declarat însă altceva și anume că l-a văzut pe inculpat în timpul nopții cu tractorul, la o distanță de 50. de locuința ei, dar nu a văzut dacă tractorul cară ceva, și l-a recunoscut pe inculpat după voce deoarece l-a auzit vorbind cu cineva, însă martora nu a recunoscut și persoana cu care susține că era inculpatul.
În afară de contradictorialitatea afirmațiilor martorei, instanța a reținut, la aprecierea declarațiilor date de aceasta, și faptul că într-o perioadă anterioară inculpatul a depus mărturie împotriva respectivei martore, fapt indicat de inculpat în declarațiile sale; în acest sens martora a recunoscut în fața instanței că are pe rolul instanței dosare în care se judecă cu doi asociați ai inculpatului.
Din întreaga situație de fapt, așa cum a fost reținută pe baza probelor din dosar, instanța a reținut că, singura probă care dovedește cu certitudine vinovăția inculpatului este declarația martorei, însă susținerile martorei sunt contradictorii astfel că instanța nu le-a acordat forța probantă absolută.
Inculpatul nu a negat nici existența urmelor lăsate de tub pe sol și nici faptul cu tubul a fost sustras, dar a negat faptul că l-a sustras el iar în stabilirea vinovăției inculpatului nu au fost administrate alte probe directe.
S-a apreciat că, faptul că tubul a fost cărat cu un tractor din punctul și până la terenul inculpatului și faptul că inculpatul are tractor nu dovedesc cu certitudine că tubul a fost sustras de -.
Față de cele prezentate, instanța a apreciat că, raportat la probatoriul existent în dosar, prezumția de nevinovăție a inculpatului nu a fost înlăturată, că se reține o mare îndoială în ceea ce privește modul de desfășurare a faptei și participarea inculpatului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Se solicită reaprecierea probelor dosarului și, reținându-se vinovăția acestuia, condamnarea inculpatului.
Prin decizia penală nr. 289/A/11 oct.2007 a Tribunalului Vaslui, s-au dispus următoarele:
Respinge ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad împotriva sentinței penale nr. 326/25.04.2007 a Judecătoriei Bârlad, pe care o menține.
Cheltuielile judiciare avansate în apel rămân în sarcina statului iar suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut în esență următoarele:
Probele administrate nu relevă, fără putință de tăgadă, că inculpatul este persoana care a sustras tubul de beton aparținând părții civile. Instanța de fond a realizat o interpretare corectă a materialului probator din acest punct de vedere reținând că lipsa de concludență a probelor conduce la dubii care trebuie să profite inculpatului potrivit principiului in dubio pro reo.
În motivele de apel se afirmă că s-a dovedit în cauză faptul că tubul sustras a fost târât cu un tractor de la locul unde se află până la locul unde a fost găsit. Tribunalul constată însă că acest aspect nu a fost dovedit. Cercetarea efectuată la fața locului a fost deosebit de sumară, ca și actul procedural întocmit cu această ocazie (8 dos. urm. pen.). Nu se reține în procesul verbal că ar exista urme de tractor sau ale altui mijloc de transport care să ducă de la locul unde se află bunul sustras până la locul în care a fost identificat ulterior. Nu s-au efectuat nici fotografii judiciare care să reflecte traseul bun ului și eventualele urme.
Martora, audiată fiind în fașa instanței a arătat împrejurările în care pretinde că l-a văzut pe inculpat, respectiv noaptea, având tractorul pornit dar nu a putut preciza dacă avea ceva atașat de tractor. Pe de altă parte nu este credibilă susținerea martorei că a recunoscut vocea inculpatului de la distanța de 50 în condițiile în care motorul tractorului era pornit, dat fiind zgomotul puternic pe care îl produce un asemenea motor. În plus, declarația martorei dată în faza de urmărire penală (18) conține consemnări amănunțite privind tractarea unui tub cu tractorul inculpatului. Martora nu a menținut aceste afirmații în fața instanței, fiind de asemenea greu de acceptat că ea ar fi putut percepe de la distanța de 150 (aspect sub care declarația diferă de la cea dată în fața instanței) dimensiunile tubului pe care pretinde că l-a văzut, respectiv 0,80 m/4 Se mai reține că la urmărirea penală martora afirmă că l-a văzut pe inculpat pentru că la instanță să spună că l-a recunoscut după voce.
Inculpatul a susținut și a dovedit cu depoziția martorului - faptul că a avut discuții cu două persoane în legătură cu achiziționarea unui asemenea tub.
Faptul că inculpatul are tractor, că a fost văzut cu tractorul de în noaptea de dinaintea sustragerii tubului și că au fost urme de târâre a tubului nu sunt suficiente pentru a înlătura prezumția de nevinovăție.
Aspectele referitoare la modalitatea de soluționare a laturii civile nu pot fi analizate întrucât procurorul nu poate critica soluția în latura civilă în condițiile în care nu există în cauză apel formulat de partea civilă și nu ne aflăm într-una din situațiile în care acțiunea civilă se exercită din oficiu (art. 362 al. 1 lit. a Cod procedură penală.
Împrejurarea că inculpatul are tractor și chiar declarația martorei, cu privire la prezența inculpatului cu tractorul pe câmp (în măsura în care ar fi apreciată ca veridică sub acest aspect) constituie doar indicii cărora nu li se poate da valoare probatorie absolută astfel încât să fie înlăturată prezumția de nevinovăție generată de dispozițiile art. 5 Cod procedură penală și de art. 6 par. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În termenul legal prevăzut de art. 385 ind. 3 al. 1 Cod procedură penală, hotărârile au fost recurate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui și criticate pentru nelegalitate și netemeinicie.
Motivându-și recursul Parchetul reiterează criticile formulate în apel, susținând că instanțele au reținut greșit situația de fapt, întrucât probele administrate în cauză confirmă atât existența faptei de furt calificat cât și vinovăția inculpatului.
Curtea examinând hotărârile criticate și actele și lucrările dosarului în raport de motivele de recurs indicate ce vor fi analizate în cadrul disp. art. 385 ind. 9 pct. 18 Cod procedură penală, constată următoarele:
Cazul de casare privind comiterea de către instanțe a unei erori grave de fapt se referă la situația în care, contrar probelor indubitabile existente în cauză, prima instanță a pronunțat, iar cea de control judiciar a menținut una dintre soluțiile prevăzute de art. 345 al. 1, pe baza unor probe reținute în mod vădit greșit, care corespund realității.
Acest caz de casare presupune deci un viciu în stabilirea situației de fapt în sensul că din considerentele hotărârii se afirmă contrariul a ceea ce rezultă în mod evident din probele administrate existând o vădită neconcordanță între modul în care acestea au fost percepute și analizate în hotărâre.
În speță, prima instanță a administrat toate probele necesare aflării adevărului cu privire la fapta și împrejurările cauzei precum și la persoana făptuitorului, reține în mod corect situația de fapt.
Coroborând probele administrate în faza cercetării penale și în mod direct pe parcursul cercetării judecătorești nu se poate concluziona că inculpatul - este persoana care a sustras tubul de beton aparținând părții civile soluția de achitare a acestuia dispusă și menținută de instanța de apel fiind în concordanță deplină cu toate mijloacele de probă administrate în cauză.
Faptul că inculpatul are tractor și că a fost văzut de martora în noaptea de dinaintea sustragerii tubului, urmele de târâre a tubului din beton, susținerile contradictorii ale acestei martore - -, martoră împotriva căreia inculpatul a dat declarații în procese - este drept, într-o perioadă anterioară - nu pot forma convingerea instanțelor că inculpatul este autorul furtului.
Pentru a se putea reține vinovăția unei persoane, sunt necesare probe certe, care nu există în prezenta cauză, dubiul profitând inculpatului.
Pentru considerentele ce preced, constatând că nu este incident nici vreunul din motivele de casare ce se iau în considerație din oficiu în temeiul art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, urmează a fi respins ca nefondat recursul Parchetului.
Conform art. 192 al. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MPTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui deciziei penale nr. 289/A/11.oct.2007 a Tribunalul Vaslui și a sentinței penale nr. 326/25.04.2007 a Judecătoriei Bârlad, hotărâri pe care le menține.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 22 Ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
08.02.2008
Tribunalul Vaslui:
-
-
Judecătoria Bârlad
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui deciziei penale nr. 289/A/11.10.2007 pronunțată de Tribunalul Vaslui și a sentinței penale nr. 326/25.04.2007 a Judecătoriei Bîrlad, hotărâri pe care le menține.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Ianuarie 2008
Președinte,
Grefier,
24 Ianuarie 2008
Președinte:Aurel DubleaJudecători:Aurel Dublea, Maria Cenușă, Iulia Elena
