Tulburarea de posesie (art. 220 cod penal). Decizia 28/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr- ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Aurel Dublea
JUDECĂTOR 2: Maria Cenușă
JUDECĂTOR 3: Iulia Elena I -
GREFIER -
DECIZIA PENALĂ Nr. 28
Ministerul Public reprezentat de
Procuror -
Pe rol judecarea recursului declarat de revizuentul împotriva deciziei penale nr. 348/5.07.2007 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, având ca obiect revizuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns inculpatul intimat G, asistat de av. și partea vătămată revizuentă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că au fost depuse la dosar concluzii scrise formulate de revizuent.
Revizuentul depune la dosar două schițe cadastrale, în xerocopie și solicită să fie interpelat intimatul G care sunt dispozițiile sentinței civile nr. 379/2003 a Judecătoriei Pașcani.
Intimatul arată că revizuentul invoca tot felul de aspecte de natură să tergiverseze soluționarea cauzei.
Interpelate, părțile arată că nu mai au cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Revizuentul arată că la plângerea inițială 2706/20.04.2000 a promovat o atât în nume propriu cât și în calitate de mandatar, calitate pe care a dovedit o cu acte, însa atât instanța de fond cât și instanțele de control nu au analizat și situația mandanților și nu s-a pronunțat cu privire la aceștia. Pe de altă parte inculpatul, în promovarea acțiunii 2197/2003 a Judecătoriei Pașcani, cât și pe parcursul cercetării judecătorești a ascuns instanței împrejurarea că pe rolul instanțelor superioare se afla cauza 3313/2002 a Judecătoriei Pașcani, cauză prin care s- solicitat constatarea nulității absolute a procesului verbal de punere în posesie nr. 3981/28.03.1995 eliberat de Comisia Locala
Pentru aceste motive în baza disp. art. 394 din Codul procedură penală solicită admiterea cererii de revizuire,casarea deciziei 348/05.07.2007 a Tribunalului Iași și trimiterea cauzei spre rejudecare.
, pentru intimatul G, arată că cererea de revizuire a fost formulată în temeiul disp. art-. 394 din Codul procedură penală, revizuientul susținând că instanța nu a avut posibilitatea să cunoască anumite fapte esențiale, care ar fi condus la altă soluție, respectiv că pe rolul Judecătoriei Pașcanis -a aflat dosarul nr. 3313/2002 având ca obiect nulitatea absolută a procesului verbal din 28.03.1995 și că prin ordonanța nr. 1719/P/2004 Parchetul de pe lângă Judecătoria Pașcania dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni administrative față de numitul G. Astăzi, în fața instanței de recurs revizuentul invoca cu totul alte aspecte, care la fel ca și primele nu sunt de natură să conducă la admiterea cererii de revizuire. Solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca legală și temeinică.
Revizuientul, solicitând cuvântul în replică, arată că instanța avea obligația, din oficiu, să verifice toate aspectele ți să constate că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la mandanți.
Reprezentantul Ministerului Public, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca legală și temeinică, în cauză nefiind întrunite elementele prevăzute de lege pentru admiterea cererii de revizuire.
Intimatul arată că terenul aflat în litigiu este proprietatea sa, existând în acest sens o hotărâre judecătorească irevocabilă.
Declarând închise dezbaterile, instanța lasă cauza în pronunțare în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 181 din 21.02.2007, Judecătoria Pașcani în baza art. 403 alin. 3 Cod procedură penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire a sentinței penale nr. 1535/2004 a Judecătoriei Pașcani, definitivă prin decizia penală nr. 165/2005 a Tribunalului Iași, formulată de revizuentul.
Totodată, s-a dispus obligarea revizuentului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 20 lei.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele aspecte:
Prin plângerea penală prealabilă formulată de, înregistrată inițial sub nr. 2706/2001, s-a solicitat tragerea la răspundere penală a inculpatului -. G pentru tulburare de posesie prevăzută de art. 220 Cod penal pentru ocuparea suprafeței de 412 mp în- din
Inițial s-a pronunțat sentința penală nr. 680/15.05.2002, sentință penală casată cu trimitere spre continuarea judecății prin decizia penală nr. 1020/19.11.2002 a Tribunalului Iași.
Dosarul s-a reînregistrat la Judecătoria Pașcani sub nr. 276/R/2003, în acesta la data de 8.11.2004 pronunțându-se sentința penală nr. 1535 prin care s-a dispus achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. "a" raportat la art. 10 lit. "d" Cod procedură penală, a inculpaților G și pentru infracțiunea de tulburare de posesie prevăzută de art. 220 al. 2 și 3 Cod penal la plângerea părții vătămate și. S-a respins acțiunea civilă formulată de partea vătămată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a avut în vedere că părțile vătămate nu au avut posesia terenului a cărui tulburare au reclamat-
Această sentință a fost casată în parte în latura penală și în latura civilă prin decizia penală nr. 165/15.02.2005 a Tribunalului Iași fiind schimbat temeiul achitării art. 10 lit. "b" Cod procedură penală, - fapta nefiind prevăzută de legea penală, și fiind lăsată nesoluționată latura civilă.
Pentru a hotărî astfel instanța de recurs a reținut că fapta inculpaților de ocupare a terenului în litigiu nu poate fi analizată și sancționată în cadrul unui proces penal, în condițiile în care fiecare din părți invocă dreptul de proprietate asupra suprafeței de 583 mp, instanței civile revenindu-i competența de a se stabili situația juridică a terenului întinderea drepturilor cuvenite părților și a măsurii în care acestea au fost încălcate. Pentru a reține acestea Tribunalul a luat în considerare și sentința civilă nr. 379/20.02.2003 a Judecătoriei Pașcani modificată prin decizia civilă nr. 1288/19.09.2003 a Tribunalului Iași prin care s-a anulat procesul verbal de punere în posesie, invocată de revizuent.
Instanța constată că la pronunțarea deciziei penale nr. 165/15.02.2005 de către Tribunalul Iași prin care a rămas definitivă sentința penală nr. 1535/ noiembrie 2004, cărei revizuire s-a cerut se pronunțase atât decizia civilă nr. 863/07 decembrie 2004 de către Curtea de APEL IAȘI și fusese dată și ordonanța nr. 1719/PA/2004 de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Pașcani.
La pronunțarea deciziei penale nr. 165/2005 s-a luat în considerare anularea procesului verbal de punere în posesie, împrejurare care nu a dus la reținerea în sarcina inculpaților a infracțiunii de tulburare de posesie, aceștia invocând sentința civilă nr. 2694/28.11.2003 a Judecătoriei Pașcani prin care li s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1352 mp teren aferent construcției cumpărate situat în intravilan mun.
De altfel decizia Tribunalului Iași arată că s-a reținut că părțile invocă dreptul de proprietate asupra aceleași suprafețe de teren, condiții în care nu poate fi analizată situația juridică a terenului în cadrul procesului penal ci în cadrul procesului civil, astfel că anularea acestui act nu poate fi reținută ca motiv de revizuire întrucât această împrejurare a fost cunoscută la instanță la soluționarea cauzei și nici nu se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal sau de condamnare (art. 396 al. 1 lit. "a" și al. 2 Cod procedură penală ).
Instanța constată că în dosarul de recurs în care s-a pronunțat decizia penală nr. 165/2005 de către Tribunalul Iași se găsește și copia ordonanței invocate de revizuent ( filele 23 - 28 ).
Din examinarea ordonanței Parchetului de pe lângă Judecătoria Pașcani nr. 1719/PA/2004 din 7.12.2004 instanța constată că nici aceasta nu este de natură să dovedească netemeinicia hotărârii așa cum cer prevederile art. 396 al. 2 Cod procedură penală.
De altfel, cele reținute de procuror prin ordonanța invocată nu au putere de lucru judecat cercetările putând fi redeschise oricând s-ar descoperi fapte sau împrejurări noi.
În cuprinsul concluziilor scrise depuse la dosar de revizuent se mai arată și alte acte care nu ar fi fost cunoscute de instanță dar acestea au ca date de emitere date anterioare pronunțării sentinței penale nr. 1535/2004 a Judecătoriei Pașcani și deciziei penale nr. 165/15.02.2005 a Tribunalului Iași.
Față de motivul invocat de revizuent și raportat la elementele de fapt reținute mai sus, instanța de fond a constatat că cererea de revizuire este nefondată.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, în termen legal, revizuentul, criticând-o ca netemeinică și nelegală, și invocând că cererea sa a fost soluționată cu încălcarea legilor esențiale în vigoare.
La termenul de judecată din 3.05.2007, Tribunalul, având în vedere modificările aduse Codului penal respectiv cele ce vizează infracțiunea de "tulburare de posesie" prevăzută de art. 220 Cod penal, a calificat recursul promovat de revizuentul în apel, și prin urmare s-a dispus soluționarea cauzei de instanța de apel.
Prin decizia penală nr. 348 din 05.07.2007, Tribunalul Iașia respins ca nefondat, apelul formulat revizuentul împotriva hotărârii Judecătoriei Pașcani. A dispus obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
A reținut tribunalul că, potrivit art. 394 lit. "a" Cod procedură penală, revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.
Prin împrejurări sau fapte noi în sensul art. 394 lit. "a" Cod procedură penală se înțeleg orice situații, stări, entități materiale de natură a stabili existența unei erori judiciare și a conduce la o altă soluționare a cauzei.
În speță, revizuentul a invocat în fața instanței de fond că se impune reformarea sentinței penale nr. 1535/2004 a Judecătoriei Pașcani, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 165/15.02.2005 a Tribunalului Iași, deoarece instanțele ce au pronunțat aceste hotărâri nu ar fi cunoscut împrejurarea că procesul-verbal de punere în posesie nr. 3981/28.03.1995 a fost anulat prin sentința civilă nr. 379/2003 a Judecătoriei Pașcani, definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 863/2004 a Curții de APEL IAȘI și nici rezultatul cercetărilor consemnate în Ordonanța nr. 1719/P/2004 dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Pașcani prin care s-a constatat că intimatul G nu are nici un drept de proprietate în- și că dreptul de proprietate stabilit acestuia prin sentința civilă nr. 2691/2003 pentru suprafața de 1352 mp este de fapt terenul aferent construcției cumpărate în-, conform actului nr. 664/19.05.1974.
Analiza întregului material probator, precum și a celor două hotărâri judecătorești - sentința penală nr. 1535/2004 a Judecătoriei Pașcania cărei revizuire se solicită, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 165/15.02.2005 a Tribunalului Iași, prin care s-a dispus achitarea inculpaților G și, intimații din prezenta cauză, în baza art. 10 b Cod procedură penală, pentru fapta de tulburare de posesie prevăzută de art. 220 Cod penal - impun concluzia că împrejurările pe care revizuentul le califică ca fiind "noi" au fost avute în vedere la soluționarea plângerii sale, instanța de control judiciar întemeindu-și soluția de achitare a inculpaților tocmai pe împrejurarea că litigiul dintre părți este de natură civilă și nu penală și competența de soluționare revine, în acest caz, instanțelor civile.
Împrejurarea că procesul-verbal de punere în posesie privind pe intimați (nr. 3981/28.03.1995) a fost anulat printr-o hotărâre judecătorească civilă (sentința civilă nr. 379/2003 a Judecătoriei Pașcani, rămasă definitivă și irevocabilă) nu are nici o relevanță asupra soluției pronunțată prin decizia penală nr. 165/2005 a Tribunalului Iași prin care s-a modificat sentința a cărei revizuire se solicită și, cum a reținut corect și instanța de revizuire aceasta a fost cunoscută la data soluționării cauzei în recurs, actele invocate aflându-se la dosar.
Așa cum corect a reținut instanța de revizuire, rezultatul cercetărilor penale consemnate în Ordonanța nr. 1719/P/2004 a fost cunoscut de instanța de recurs la momentul modificării sentinței penale nr. 1535/2004 a Judecătoriei Iași, fiind, de asemenea, lipsit de relevanță juridică pentru soluționarea pe fond a plângerii prealabile.
Prin urmare, reiterarea în revizuire a unor apărări cunoscute de instanțele de fond și de recurs nu poate fi considerată drept caz de invocare a unor fapte sau împrejurări noi, descoperite după soluționarea cauzei.
În termen legal, hotărârile astfel pronunțate au fost recurate de către revizuentul, fiind criticate pentru nelegalitate și netemeinicie, în principal, pentru următoarele aspecte:
- plângerea inițială 2706 din 10.04.2004 a fost promovată atât în nume propriu cât și în calitate de mandatar, însă instanțele nu au analizat și situația mandanților și nu s-au pronunțat și cu privire la aceștia;
- inculpatul a ascuns, pe parcursul soluționării acțiunii 2197/2003 a Judecătoriei Pașcani, împrejurarea că pe rolul instanțelor superioare se află cauza 3313/2002 a Judecătoriei Pașcani, prin care s-a solicitat constatarea nulității absolute a procesului-verbal de punere în posesie nr. 3981/28.03.1995 eliberat de Comisia Locală
În susținerea și dovedirea recursului și a cererii de revizuire, revizuentul a depus mai multe înscrisuri, individualizate în nota de concluzii scrise depusă la dosar.
Revizuentul solicită în consecință, admitere a recursului, casarea deciziei Tribunalului Iași și, pe fondul cauzei, admiterea cererii de revizuire și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul formulat nu este întemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse.
Din examinarea dispozițiilor art. 393 și art. 394 Cod procedură penală, rezultă caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoașterii de către instanță a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul.
Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 393 Cod procedură penală și numai pentru cauzele prevăzute de art. 394 Cod procedură penală, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.
Raportat acestora, din cele relevate de conținutul cererii de revizuire și a motivelor de recurs, nu sunt incidente în cauză nici unul din cazurile de revizuire prevăzute strict de dispozițiile art. 394 lit. "a-d" Cod procedură penală.
Motivele menționate de către petent cât și înscrisurile depuse de către acesta în prezenta cauză, astfel cum au reținut și instanțele de fond, au fost invocate și au fost avute în vedere și cu ocazia soluționării pe fond a cauzei. Nici unul din înscrisurile depuse de revizuent la dosarul cauzei nu îndeplinesc condițiile impuse de art. 394 Cod procedură penală, în sensul că nu relevă "fapte sau împrejurări noice nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei".
De asemenea, înscrisurile depuse la dosar, deosebit de faptul că nu atrag incidența cazului de revizuire prevăzut de art. 394 lit. "a" Cod procedură penală, nu îndeplinesc nici condiția esențială a revizuirii, aceea de a conduce la pronunțarea unei hotărâri opuse celei revizuite.
Totodată nu s-au produs dovezi, sub nici o formă a incidenței sau existenței celorlalte cazuri de revizuire prevăzute de art. 394 Cod procedură penală.
Așa fiind, în lipsa condițiilor impuse în mod imperativ de dispozițiile art. 394 Cod procedură penală declanșarea procedurii revizuirii, în vederea anulării hotărârilor, cererea de revizuire formulată apare ca nefondată.
În consecință, pentru considerentele expuse, Curtea urmează ca, în temeiul dispozițiilor art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală, să respingă, ca nefondat, recursul formulat de revizuentul.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de revizuentul împotriva deciziei penale nr. 348/05.07.2007 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, hotărâre pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 35 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 ianuarie 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
Grefier,
Red. -
Tehnored.
Tribunalul Iași:,
06.02.2008
2 ex.-
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de revizuentul împotriva deciziei penale nr. 348/05.07.2007 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, hotărâre pe care le menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 35 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Ianuarie 2008
Președinte,
Grefier,
24 Ianuarie 2008
Președinte:Aurel DubleaJudecători:Aurel Dublea, Maria Cenușă, Iulia Elena
