Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 294/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(168/2010)
DECIZIA PENALĂ NR. 294R
Ședința publică de la 15 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Silvia Cerbu- -
JUDECĂTOR 2: Lucia Rog
JUDECĂTOR 3: Andreea Cioată
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror .
Pe rol soluționarea recursului declarat de către inculpatul împotriva deciziei penale nr.650A/30.11.2009, pronunțată de către Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr- și a sentinței penale nr.551/13.10.2009 a Judecătoriei sectorului 2
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul-inculpat, în stare de arest preventiv, personal și asistat de avocat desemnat din oficiu, în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. -/ 25.01.2010, atașată la fila 13/dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul din oficiu desemnat pentru recurentul-inculpat,având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și, pe fond, rejudecând, reindividualizarea pedepsei sub aspectul reducerii cuantumului acesteia, considerând că pedeapsa aplicată de către instanța de fond și menținută de către instanța de apel este mult prea mare în raport cu circumstanțele reale ale săvârșirii faptei și cu circumstanțele personale ale inculpatului, care a recunoscut și regretat săvârșirea faptei și a conștientizat gravitatea faptei și consecințele negative ale acesteia.
Totodată, solicită să se rețină că inculpatul are o familie și doi copii minori în întreținere, iar anterior săvârșirii faptei pentru care este judecat, avea un loc de muncă și obținea venituri în mod licit. Pentru aceste considerente, apărarea apreciază că aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai redus și-ar atinge scopul.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârilor atacate ca legale și temeinice, apreciind că pedeapsa a fost corect individualizată în raport de criteriile prev. de art. 72 Cod penal, dar și de numeroasele antecedente penale ale inculpatului.
De asemenea, solicită să se observe că instanța i-a reținut inculpatului circumstanțe atenuante la momentul săvârșirii primei infracțiuni, când nu era cunoscut cu antecedente penale și i-a reținut circumstanțe agravante pentru fapta săvârșită în stare de recidivă.
Recurentul-inculpat,având cuvântul, consideră că a ajuns în această situație pe fondul unor abuzuri din partea organelor de poliție.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față.
Prinsentința penală nr.551/13.10.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B - Secția Penală în dosarul nr-, s-au hotărât următoarele:
În temeiul art. 20.Cod Penal rap. la art. 208 al. 1 - art. 209 al. 1 lit. e și i cu Cod Penal aplic. art. 37 lit. b a Cod Penal fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la furt calificat, în stare de recidivă postexecutorie.
În temeiul art. 71.Cod Penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a, teza a II-a și b Cod Penal, pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 88.Cod Penal, s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 27.08.2009 la zi.
În temeiul art. 350 alin. 1.C.P.P. s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 118 alin. 1 lit. b s Cod Penal-a dispus confiscarea de la inculpat a unei lavete din material textil de culoare albastră, 1 cheie la un capăt fixat iar la celălalt inelară metric 8, 1 șurubelniță confecționată artizanal în lungime de aprox. 6 cm. fără și 1 cui în lungime de aprox. 14 cm. înfășurat la unul din capete cu bandă adezivă de culoare neagră, ridicate de la acesta și depuse la Camera de corpuri delicte Poliției sector 2 B, conform dovezii seria B, nr. 48158 (fila 27 dup).
În temeiul art. 191 alin. 1.C.P.P. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 350 lei, cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 189.C.P.P. s-a dispus decontarea onorariului în cuantum de 200 lei, cuvenit apărătorului din oficiu, din fondurile Ministerului d e Justiție.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În ziua de 27.08.2009, în jurul orei 1500, aflându-se pe-, sector 2 B, inculpatul s-a apropiat de autoturismul marca Daewoo cu nr. -, aparținând părții vătămate, scos dintr-o lavetă de culoare bleu și mai multe instrumente, după care a forțat cu acestea yala portierei dreapta - față, a deschis portiera și a intrat cu o parte a corpului în autoturism, rămânând în acesta poziție câteva secunde, timp în care a încercat să sustragă radiocasetofonul instalat în bordul autovehiculului. În foarte scurt timp, constatând că lipsește fața detașabilă a autoturismului, inculpatul a părăsit autoturismul, s-a deplasat pe trotuarul Șos. -, spre, însă a fost prins și imobilizat de către un echipaj de poliție din cadrul DGPMB - Secția 7 Poliție ce se afla în patrulare în zonă.
Pentru a reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere următoarele mijloace de probă: plângere și declarațiile părții vătămate (filele 12, 13 dup); proces verbal de depistare în flagrant a inculpatului (fila 8 dup); declarațiile martorilor R - martor ocular - și; proces verbal de control corporal efectuat asupra inculpatului; declarațiile inculpatului date pe parcursul întregului proces penal prin care a recunoscut comiterea faptei.
În drept, fapta inculpatului constând în aceea că, la data de 27.08.2009, în jurul orei 1445, aflându-se pe-, sector 2 B, a pătruns, prin forțarea sistemului de închidere a portierei dreapta - față, în autoturismul marca Daewoo cu nr. -, aparținând părții vătămate, și a încercat să sustragă radiocasetofonul din dotare, care nu se afla însă în spațiul destinat, întrunește atât obiectiv cât și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la furt calificat prev. și ped. de art. 20 rap. la art.208 alin. 1-209 alin. 1 lit. e, i pen. cu aplic. art. 37 lit. b pen.
Infracțiunea de furt a fost săvârșite cu intenție directă, în accepțiunea art.19 alin.1 pct.1 lit. a Cod Penal, în sensul că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea lui, acest aspect reieșind din modalitatea premeditată în care a acționat, respectiv vizionarea interioarelor autoturismelor, reperarea de bunuri, urmată de spargerea mașinilor vizate cu intenția de a sustrage bunuri.
Instanța a reținut din fișa de cazier a inculpatului că acesta a suferit anterior mai multe condamnări, fiind de semnalat întrucât prezintă relevanță sub aspectul încadrării juridice a faptei, condamnarea la pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2378/15.11.2006, pronunțată în dosarul penal nr- a Judecătoriei Sector 2 B, definitivă prin neapelare, pedeapsă în executarea căreia inculpatul a fost arestat la data de 06.08.2004 și eliberat condiționat la data de 26.02.2008, cu un rest neexecutat de 526 zile închisore.
Astfel, întrucât inculpatul a săvârșit infracțiunea dedusă judecății după expirarea restului de pedeapsă rămas neexecutat, deci după considerarea ca executată a pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2378/15.11.2006 a Judecătoriei Sector 2 B, dar înaintea momentului împlinirii termenului de reabilitate, instanța a constatat că prin actul de sesizare în mod corect a fost reținută incidența prev. art. 37 alin. 1 lit. b privind Cod Penal recidiva postexcutorie.
La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod Penal, scopurile pedepsei prevăzute de art. 52.Cod Penal, reținând în acest sens gradul ridicat de pericol social concret al faptelor săvârșite, modalitatea de comitere a acesteia - prin efracție, în loc public, modul premeditat în care a acționat, conduita inculpatului înainte de săvârșirea faptei caracterizată prin multiple condamnări pentru săvârșirea unor fapte penale de același gen, dar și atitudinea sinceră a acestuia de recunoaștere și de regret a faptei comise, manifestată pe parcursul întregului proces penal.
În raport de antecedentele penale ale inculpatului, instanța de fond a apreciat ca nefiind oportună reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea acestuia și nici a unor împrejurări care pot constitui circumstanțe atenuante, chiar dacă inculpatul a avut o atitudine sinceră, de recunoaștere a faptei, întrucât acesta a făcut dovada că toate măsurile de clemență dispuse anterior (liberarea condiționată din executarea pedepsei anterioare), dar și regimul de detenție, nu au avut efectul scontat, ci dimpotrivă, au constituit o încurajare pentru inculpat de a comite noi fapte penale.
Astfel, față de toate considerentele exprimate anterior, în temeiul art. 20.Cod Penal rap. la art. 208 al. 1 - art. 209 al. 1 lit. e și i cu Cod Penal aplic. art. 37 lit. b
Cod Penal l-a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la furt calificat, în stare de recidivă postexecutorie, apreciind acest cuantum ca fiind adecvat unei bune împliniri a scopurilor pedepsei, de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni și de reeducare a inculpatului Totodată, instanța de fond a apreciat că această pedeapsă poate constitui totodată pentru inculpat un avertisment serios pentru ca pe viitor să nu mai nesocotească normele de conviețuire socială și să se preocupe de asigurarea unui loc de muncă pentru obținerea de venituri prin muncă cinstită, iar nu prin comiterea de infracțiuni.
Prindecizia penală nr.650/A din 30.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr.551 din 13.10.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2
A fost menținută arestarea preventivă a inculpatului și s-a dedus prevenția de la 27.08.2009 la zi.
A fost obligat apelantul la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a constatat că prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt în baza materialului probator administrat în cauză, încadrarea juridică dată faptei fiind în concordanță cu prevederile legale, iar pedeapsa corect individualizată.
S-a constatat că la individualizarea pedepsei, judecătorul fondului a avut în vedere toate criteriile cuprinse în prevederile dispozițiilor art.72 din Cod Penal, respectiv dispozițiile părții generale a acestui cod, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului precum și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Tribunalul a reținut, în special modalitatea și împrejurările concrete în care a fost comisă fapta - pe timpul zilei, prin efracție, prin premeditare și cu intenție fiind pregătit în vederea săvârșirii faptei prin asigurarea de diferite scule -, dar și datele ce circumstanțiază nefavorabil persoana inculpatului -, care a fost de nenumărate ori condamnat pentru același gen de infracțiuni, săvârșind fapta dedusă judecății în stare de recidivă postexecutorie, fapt ce denotă, pe de o parte perseverența infracțională a inculpatului în comiterea aceluiași gen de infracțiuni, iar pe de altă parte faptul că pedepsele aplicate nu au fost în măsură să-și atingă scopul preventiv educativ așa încât, se apreciază că, pedeapsa aplicată de prima instanță de 4 ani închisoare a fost corect individualizată și în măsură să satisfacă cerințele prev. de art.52
Cod PenalReferitor la cererea apărării de a se reține în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante prev. de art.74 din Cod Penal, având ca efect coborârea pedepsei sub minimul prevăzut de lege, pentru considerentele anterior expuse, Tribunalul a respins-o, ca atare, reținând în plus că împrejurările referitoare la atitudinea de recunoaștere a inculpatului, s-a datorat în principal evidenței probatoriului, care nu a lăsat nici un dubiu cu privire la vinovăția inculpatului, acesta fiind prins în flagrant de organele de poliție, așa încât, și pentru aceste argumente nu se impune reindividualizarea pedepsei prin reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului sau redozarea pedepsei.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul, nemotivat în termenul prevăzut de art.385/10 alin.2 Cod procedură penală. Cu ocazia dezbaterilor orale, recurentul a criticat cuantumul mare al pedepsei, în raport de împrejurările concrete de comitere a faptei, dar și de circumstanțele sale personale, critică ce se circumscrie cazului de casare prev. de art.385/9 pct.14 Cod procedură penală, ce poate fi examinat și din oficiu.
Examinând recursul declarat de inculpat în limitele prev. de art.385/6 alin.1 și 2 Cod procedură penală, Curtea reține următoarele:
Dispozițiile art.385/9 pct.14 Cod procedură penală pe care s-a întemeiat recurentul inculpat sunt incidente atuncicând s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art.72 Cod penal sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
În speță, inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la furt calificat prev. de art.20 Cod penal rap. la art.208 alin.1-209 alin.1 lit.e, i Cod penal, ce este pedepsită cu închisoarea între 1 an și 6 luni și 7 ani și 6 luni. Ca atare, pedeapsa aplicată de prima instanță (și menținută în apel), de 4 ani închisoare, apare ca fiind situată în limitele prevăzute de lege.
Curtea constată că această pedeapsă, deși legală, nu este însă și temeinică, nefiind just individualizată în raport cu prevederile art.72 Cod penal, potrivit cărora în procesul de individualizare a pedepsei instanța trebuie să țină seama de un complex de factori, printre care limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, gradul de pericol social concret al faptei, datele ce caracterizează persoana inculpatului, alte împrejurări care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În speță, este drept că inculpatul nu se află la primul conflict cu legea penală, fiind anterior condamnat de mai multe ori pentru comiterea de infracțiuni similare, iar în sarcina sa a fost reținută starea de recidivă, care constituie o cauză de agravare a pedepsei.
Examinând însă gradul de pericol social concret al faptei deduse judecății (constând în încercarea inculpatului de a sustrage o față detașabilă de radiocasetofon din automobilul părții vătămate, care însă nu se afla în locașul său la cel moment) Curtea constată că acesta nu este totuși unul într-atât de ridicat pe cât au considerat instanțele de fond și de apel. În acest sens, Curtea are în vedere faptul că în aprecierea gravității faptei comise de inculpat, instanțele au subliniat doar modalitățile și împrejurările concrete în care aceasta a fost săvârșită, ignorând însă împrejurarea că atingerea adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală prin comiterea faptei este una redusă.
Punând în balanță, pe de o parte, atitudinea procesuală constant sinceră și cooperantă a inculpatului și gradul de pericol social concret destul de redus al infracțiunii comise, iar pe de altă parte, perseverența sa infracțională, dar și existența unei cauze de agravare a pedepsei, Curtea constată că în speță nu se justifică aplicarea unei pedepse de 4 închisoare, un cuantum de 2 ani și 8 luni închisoare, cu executarea în regim de detenție, fiind să conducă la atingerea scopului prev. de art.52 Cod penal.
Față de considerentele ce preced, în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală, Curtea va admite recursul declarat de inculpat, va casa decizia penală și în parte sentința penală atacate și, rejudecând:
În baza art.20 Cod penal raportat la art.208 alin.1-209 alin.1 lit.e, i Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal va condamna pe inculpatul la o pedeapsă de 2 ani și 8 luni închisoare pentru tentativă la furt calificat.
Curtea va face aplicarea art.71, 64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, interzicându-i inculpatului pe durata executării pedepsei principale, ca pedeapsă accesorie, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art. 385/17 alin.2 rap. la art.383 alin.2 Cod procedură penală, se va deduce prevenția de la 27.08.2009 la zi.
Conform art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentului recurs vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.650/A din 30.11.2009 a Tribunalului București - secția I penală și a sentinței penale nr.551/13.10.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B - Secția Penală.
Casează decizia penală și în parte sentința penală atacate și, rejudecând:
În baza art.20 Cod penal raportat la art.208 alin.1-209 alin.1 lit.e, i Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal condamnă pe inculpatul la o pedeapsă de2 ani și 8 luni închisoarepentru tentativă la furt calificat.
Face aplicarea art.71, 64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Deduce prevenția de la 27.08.2009 la zi.
Conform art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentului recurs rămân în sarcina statului, urmând ca onorariul avocat din oficiu, de 200 lei, să fie suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.Ac
Dact.AC
2 ex./18.03.2010
Președinte:Silvia CerbuJudecători:Silvia Cerbu, Lucia Rog, Andreea Cioată
