Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 317/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 2779/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIE Nr. 317
Ședința publică de la 23 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucia Rog
JUDECĂTOR 2: Simona Encean
JUDECĂTOR 3: Silvia Cerbu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Penal privind pe
recurent
și pe intimat, având ca obiect
furtul calificat (art. 209.Cod Penal)
împotriva deciziei numărul
La apelul nominal făcut în ședința publică
lipsind:
- recurent Inculpat -
- intimat Parte civilă -
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 69 din 13.02.2008 pronunțată de Judecătoria Călărași, n baza art. 217 alin. 1 Cod penal raportat la art. 63 alin. 3 Cod penal a condamnat pe inculpatul la 2500 lei amendă penală, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere.
În baza art. 217 alin. 1 Cod penal raportat la art. 63 alin. 3 Cod penal a condamnat pe același inculpat la 2500 lei amendă penală, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere.
În baza art. 220 alin. 1 Cod penal a condamnat pe inculpat la un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie.
În conformitate cu prevederile art. 220 alin. 1 Cod penal a condamnat pe același inculpat la un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie.
În baza art. 259 alin. 1 și 2 Cod penal a condamnat pe inculpat la un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de denunțare calomnioasă.
În baza art. 290 Cod penal cu aplicarea art. 63 alin. 3 Cod penal a condamnat pe inculpat la 2500 lei amendă penală, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În baza art. 208 alin. 1 -209 alin. 1 lit. a, Cod penal a condamnat pe inculpat la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 33 alin. 1 lit. a Cod penal raportat la art. 34 alin. 1 lit. d penal a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care adaugă și amenda de 2500 lei.
În baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal din momentul în care hotărârea a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori până la împlinirea termenului de prescripție executării pedepsei.
Conform prevederilor art. 631Cod penal a atras atenția inculpatului asupra consecințelor sustragerii cu rea-credință de la executarea pedepsei amenzii, respectiv posibilitatea înlocuirii acesteia cu pedeapsa închisorii în limitele prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită.
În baza art. 118 lit. b Cod penal a dispus confiscarea specială de la inculpat unei chei mecanice reglabile 36-culoare argintie, chei imbus în formă de "S" de culoare argintie, având lungimea de 5 cm și a unei bâte din material lemnos de culoare maron închis, având lungimea de 42 cm și grosimea de 3 cm, bunuri ce se află în Camera de Corpuri Delicte a Poliției Mun. și care au fost folosite de inculpat la sustragerea unor părți componente de mobilier.
În baza art. 348. procedură penală a dispus anularea (desființarea) totală înscrisului sub semnătură privată falsificat de inculpat, înscris aflat la filele 75 din dosarul de urmărire penală.
A admis în parte pretențiile civile ale părții civile .
În baza art.346 din Codul d procedură penală raportat la art.998 cod civil a obligat pe inculpatul la plata către partea civilă sumei de 23.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale și 7000 lei daune morale.
În conformitate cu prevederile art.191 alin. 1 din Codul d procedură penală a obligat inculpatul și la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu a fost avansată din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art. 193 alin. 1 Cod procedură penală a obligat inculpatul la plata către partea vătămată/partea civilă a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de aceasta.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
1. În perioada 1992-1999, inculpatul a activat în cadrul UM 02596 C ca ofițer activ, calitate în care a primit o locuință de serviciu situată în mun. C, str. --.A,.5, jud.
În anul 1999 inculpatul s-a transferat la Serviciul Român de Informații-UM 0760-unde a activat până în august 2007, având gradul de, și a continuat să dețină locuința de serviciu până în anul 2005 când contractul de închiriere nu a mai fost prelungit de către UM 02596, întrucât prin ordinele venite de la Ministerul Apărării Naționale s-a dispus eliberarea tuturor apartamentelor ce nu sunt ocupate de angajați ai respectivului minister.
Pe cale de consecință inculpatul i s-a solicitat să elibereze spațiul de locuit și întrucât nu s-a conformat, între părți a început un proces civil, iar prin sentința civilă nr.1811/21.07.2005 pronunțată de Judecătoria Călărașis -a dispus evacuarea inculpatului din imobilul situat în mun. C,str. --1,.A,.5, județul C, și obligarea lui către la plata sumei de 1.052.924 lei reprezentând c/val. chirie restantă corelată cu plata unor daune moratorii de 100.000 lei pentru fiecare zi de întârziere dar și obligarea la plata către reclamant a sumei de 4.944.000 lei reprezentând c/val. îmbunătățirilor aduse de inculpat imobilului în litigiu.
Sentința civilă a fost pusă în executare și la data de 31.08.2006 inculpatul a fost evacuat din imobil.
Din procesul verbal întocmit în acea împrejurare, rezultă că în baza titlului executor, executorul judecătoresc a procedat în lipsa inculpatului, care deși notificat nu a fost prezent la evacuarea din imobilul menționat, un exemplar din acest proces verbal afișându-se pe ușa imobilului pentru ca acesta să ia la cunoștință.
Totodată, în procesul verbal de evacuare s-a menționat că se consideră evacuarea debitorului ca fiind efectuată, creditorul fiind în deplină posesie asupra imobilului situat în C,str. --1,.A,.5, jud.
Ulterior, în data de 01.07.2006 între N prin UM 02596 și partea vătămată a fost încheiat contractul de închiriere nr.A5, având ca obiect locuință de serviciu situat la adresa menționată,împrejurare în care s-a încheiat procesul verbal de predare primire a locuinței.
În data de 2.09.2006 partea vătămată, a depus plângere penală la organele de poliție reclamând că, în aceeași zi a fost anunțat telefonic de un vecin că inculpatul a spart ușa de la intrarea în locuință și montează o ușă metalică nouă.
Procesul verbal de constatare și planșa foto judiciară efectuate în aceeași împrejurare, confirmă faptul că ușa de acces în locuință a fost schimbată cu una nouă, metalică și că cea veche, prezentând urme de distrugere, se afla în bucătăria imobilului. La fața locului a fost găsit inculpatul și încă două persoane, din a căror declarații rezultă că în data de 02.09.2006 au fost solicitați de inculpat să-i schimbe ușa de acces în imobil, acesta din urmă neaducându-le la cunoștință situația juridică a imobilului.
După constatarea acestei fapte inculpatul a fost condus la sediul poliție pentru audieri unde, conform depoziției părții vătămate au stabilit de comun acord un termen rezonabil pentru eliberarea apartamentului, sens în care partea vătămată a declarat că în 04.09.2006 s-a întâlnit cu inculpatul care între timp își luase cea mai mare parte a mobilei și bunurilor personale și a procedat la schimbarea ușii metalice cu propria sa ușă.
2.În data de 18.10.2006 inculpatul a depus plângere penală la organele de poliție împotriva părții vătămate pentru săvârșirea infracțiunilor de tulburare de posesie, violare de domiciliu și tulburarea folosinței locuinței, învederând că partea vătămată l-ar împiedica să folosească apartamentul în litigiu situat în str. --1,. A,.5,jud. C,prezentând organelor de politie în copie un contract de închiriere înregistrat sub nr.5/1.07.2005 conform căruia la data sus-menționată între el și UM 02596 s-ar fi încheiat un contract de închiriere a apartamentului identificat mai sus.
In această situație organele de poliție s-au sesizat din oficiu pentru săvârșirea infracțiunii de fals, întrucât situația juridică a imobilului era notorie dat fiind precedenta plângere penală a părții vătămate.
Prin expertiza grafică efectuată în cauză s-a stabilit că cele două contracte,respectiv contractul nr.5/1.07.2005 și contractul nr.A5/1.07.2006 supuse comparației nu sunt identice, iar la completarea contractului prezentat de inculpat nu s-a folosit mașina de scris aflată în dotarea unității militare.
Concluziile expertizei grafice se coroborează cu declarațiile martorilor și.
3. După data de 04.09.2006 când a reintrat în posesia locuinței, în timp ce în apartament se aflau doi zugravi aduși de partea vătămată, pentru a-l renova, a venit inculpatul și sub pretextul că vrea să ia bunurile care i-au rămas în apartament a luat cheile din ușii de acces.
Inițial, partea vătămată nu a dat crezare spuselor celor doi zugravi, însă la scurt timp, a constatat că nu mai poate intra în locuință și că încuietorile ușii de acces sunt schimbate, iar după ce a reușit să pătrundă în casă a constatat că pe lângă actele personale, în imobil se aflau și piese de mobilier ce nu-i aparțineau și despre care avea convingerea că aparțin inculpatului.
Ulterior, în data de 14.11.2006 partea vătămată a depus plângere penală și a sesizat că inculpatul i-a forțat ușa de acces în imobil,deteriorând-o,înlocuind sistemul de închidere tip yală, împiedicându-i accesul efectiv în locuință. Echipa operativă care s-a deplasat la fața locului a constatat că într-adevăr în interiorul imobilului se afla inculpatul care refuza să deschidă ușa, iar după forțarea acesteia, inculpatul a fost condus la sediul poliției pentru cercetări, unde partea vătămată i-a solicitat să - și ridice piesele de mobilier din apartament întrucât intenționează să se mute împreună cu familia sa.
4. În data de 4.02.2007 partea vătămată a fost încunoștințată de un vecin că inculpatul a pătruns fără drept în apartamentul său prin forțarea ușii de acces de unde, îi sustrage și mobila pe care o transportă în diferite locații.
În urma acestei sesizări, partea vătămată a anunțat organele de poliție, care deplasându-se la fața locului au identificat mai multe persoane care îl ajutau pe inculpat la transportul mobilei aparținând părții vătămate, cu autoutilitara Iveco cu numărul de înmatriculare -.
Din cercetările organelor de poliție a rezultat că o parte din obiectele de mobilier pe care inculpatul le-a sustras din apartamentul părții vătămate se afla la tomberonul de gunoi din zona unde inculpatul posedă o locuință, iar cealaltă parte se afla depozitată în locuința numitei.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare astfel cum sunt ele prevăzute de art. 72. penal, respectiv dispozițiile părții generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială pentru persoana fizică, de gravitatea faptei săvârșite și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În ceea ce privește latura civilă, instanța de fond a reținut că partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 25000 reprezentând daune materiale și suma de 30000 lei reprezentând daune morale.
În drept, instanța de fond a reținut că potrivit art. 998-999 Cod civil pentru angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatului este necesară îndeplinirea următoarelor condiții: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu și vinovăția.
În speță, fapta ilicită a inculpatului constă în sustragerea din apartamentul deținut de partea civilă în temeiul unui contract de închiriere a unor bunuri de mobilier și a unor bunuri de uz personal ale acestuia și ale membrilor familiei acestuia și distrugerea ușii de acces în locuință, prejudiciu constă în contravaloarea acestor bunuri, bunuri ce au nu au mai fost recuperate sau recuperate în stare de degradare, legătura de cauzalitate rezultând din ansamblul materialului probator administrat în cauză, respectiv declarații de martori și proces verbal de constatare la fața locului, iar la săvârșirea faptelor inculpatul a acționat cu vinovăție sub forma intenției,astfel cum aceasta este prevăzută de art.19 din penal.
La stabilirea cuantumului prejudiciului instanța de fond a avut în vedere lista bunurilor sustrase și prețul estimat al acestora, astfel cum se coroborează și cu facturile fiscale ce atestă valoarea de achiziție a bunurilor(78-86),
În ceea privește daunele morale instanța de fond a reținut că prejudiciul nepatrimonial reprezintă acele consecințe dăunătoare care nu pot fi evaluate în bani, deci cu conținut neeconomic și care rezultă din atingerile și încălcările drepturilor personale nepatrimoniale. Ori de câte ori se încalcă un drept subiectiv sau un interes legitim al unei persoane se cauzează și un prejudiciu față de aceasta iar autorul faptei ilicite și dăunătoare este chemat de lege să-l repare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în ceea ce privește greșita sa condamnare, susținând că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, motiv pentru care a solicitat achitarea în baza art.11 pct.2 lit.a Cpp. rap la art.10 lit.a
C.P.P.Tribunalul Călărași prin decizia penală nr. 73/A/01.04.2008, în baza art.379 pct.1 lit. din Codul d procedură penală, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.69/13.02.2008 pronunțată de Judecătoria Călărași.
A obligat inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat din care 100 lei reprezintă onorariu apărător oficiu și la 500 lei către partea vătămată cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului si sentința apelată în raport de critica formulată, a apreciat ca nefondat apelul declarat în cauză.
Instanța de fond a efectuat o analiză judicioasă a probelor administrate în cauză și a stabilit în raport de acestea în mod corect situația de fapt si de drept.
Întreg materialul probatoriu administrat confirmă în mod cert săvârșirea infracțiunilor de către inculpat și vinovăția acestuia.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia penală nr. 865 din 27.06. 2008 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI, Secția I penală, a fost admis recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 73/A/27.06.2008 pronunțată de Tribunalul Călărași, Secția penală, în dosarul nr-.
A fost casată decizia susmenționată și a fost trimisă cauza pentru rejudecarea apelului la aceeași instanță, respectiv Tribunalul Călărași, întrucât a omis să se pronunțe asupra tuturor motivelor de apel formulate de inculpat.
Onorariu avocat din oficiu de 100 lei pentru recurentul inculpat, s-a dispus să fie suportat din fondul Ministerului Justiției.
Prin decizia penală nr.178 din 16.10.2008, pronunțată de Tribunalul Călărași, Secția penală, rejudecându-se apelul, după casare cu trimitere, în baza art.379 pct.1 lit. b Cod procedură penală, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.69/2008 a Judecătoriei Călărași.
Totodată, a fost obligat apelantul la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de probele administrate în cauză, în raport cu toate motivele de apel formulate de inculpat, tribunalul constatat următoarele:
1.Referitor la lipsa plângerii prealabile
Prin rechizitoriul emis la data de 29.10.2007, emis în dosarul 2319/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Călărași, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea, în concurs real, a infracțiunilor prevăzute de art. 220 alin.1 Cod penal (două fapte), art. 217 alin.1 Cod penal (două fapte), art. 259 alin.1 și 2 Cod penal, art. 290 Cod penal și de art. 208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a și i Cod penal.
Studiind actele dosarului de urmărire penală, tribunalul a constat că există următoarele plângeri formulate de partea vătămată:
- plângerea din 02.09.2006- fila 8;
- plângerea din 14.11.2006- fila 97;
- plângerea din 05.02.2007.
Actele enumerate anterior susțin elementele prevăzute de art. 283 C.P.P. chiar dacă nu au titulatura de "plângere".
De altfel, dintre infracțiunile pentru care apelantul inculpat a fost trimis în judecată, după modificările intervenite prin Legea 247/2005 și Legea 356/2006, numai pentru infracțiunea de distrugere (art. 217 alin.1 Cod Penal) punerea în mișcare a acțiunii penale este condiționată de plângerea persoanei vătămate.
Față de cele de mai sus, tribunalul a respins critica formulată în primul motiv de apel.
2. Motivul privind necompetența organelor de urmărire penală, în raport de dispozițiile art. 208.
C.P.P.S-a apreciat că în raport de actele depuse în cauză, cercetarea penală s-a făcut de organele de poliție cu respectarea dispozițiilor art. 207.C.P.P. iar susținerile inculpatului privind nulitatea urmăririi penale, în întregul ei, nu sunt fondate.
De asemenea, s-a constatat că în cauză, urmărire penală s-a făcut sub supravegherea procurorului, în condițiile art. 209.C.P.P. respectându-se normele imperative privind competența materială a organelor de urmărire penală.
3. În ceea ce priveșteulitățile invocatecu referire la diverse acte procedurale, tribunalul a constatat că nu s- invocat încălcarea unor norme de natura celor prevăzute de art. 197 alin.2 și 4.C.P.P. ci conțin nemulțumiri privindcele consemnate în acte:
-situația de fapt expusă în referatul cu propunere de schimbare a încadrării juridice;
-consemnările tendențioase (în opinia apelantului) din procesele verbale menționate la expunerea motivelor;
- conținutul unei declarații date de partea vătămată;
Cum toate criticile formulate conțin de fapt apărări de fond (apelantul susținând alte aspecte decât cele reținute de organele de urmărire penală), neindicându-se încălcări ale normei penale de natură a atrage nulitatea respectivelor acte, tribunalul a respins și acest motiv de apel.
În ceea ce priveștecritica neîndeplinirii legale a procedurii de citarela judecarea fondului, tribunalul a constat că citarea s-a realizat la adresele indicate în rechizitoriu (dintre care una este de fapt adresa părții vătămate, fiind vorba de fosta locuință a inculpatului) dar și prin afișare la locul săvârșirii faptei (având în vedere procesele - verbale întocmite de organul de poliție căruia i-a revenit aducerea la îndeplinirea a mandatului de aducere).
S-a mai constatat că inclusiv în fața tribunalului, prin cererile depuse la dosar inculpatul a indicat adresa din C, str. -, - 11,.A.5 (adresa părții vătămate), aspect ce pune sub semnul întrebării buna credință cu care acesta își exercită drepturile procesuale.
Pentru aceste considerente, apreciind că citarea inculpatului s-a făcut cu respectarea strictă a dispozițiilor art. 177 și 178.C.P.P. tribunalul a respins critica formulată.
Criticile vizând greșita rezolvare a laturii penale a cauzei(cu referire la cererile de achitare formulate în baza art. lit.a și 10 lit. c C.P.P.).
Inculpatul nu a putut fi audiat nici în fața instanței de fond și nici în apel, nefiind prezent la nici un termen de judecată.
Din formularea motivelor de apel a rezultat că inculpatul nu se consideră vinovat pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.
Astfel, nu recunoscut săvârșirea infracțiunilor de distrugere, arătând că ușa apartamentului situat în C, str. -, -.11,.A,.5 a fost spartă de executorul judecătoresc și organele de poliție, respectiv de partea vătămată.
Despre infracțiunea de furt calificat a susținut că fapta nu există și că partea vătămată a reclamat dispariția unor bunuri pe care acesta și le-ar fi dorit, fără să le aibă.
Prin urmare, nu a făcut decât să-și folosească locuința și bunurile proprietate personală, motiv pentru care nu poate fi tras la răspundere penală.
Referitor la aceste critici, tribunalul a constatat următoarele:
Inculpatul a deținut cu chirie locuința de serviciu situată în C, str. -, -.11,. A,.5, până în anul 2003, când proprietarul imobilului (Ap.) nu a mai prelungit contractul de închiriere deoarece inculpatul încetase raporturile de munca cu UM 02596.
Prin sentința civilă 1811/21.07.2005, Judecătoria Călărași dispus evacuarea inculpatului din apartamentul situat la adresa mai sus menționată, obligarea acestuia la plata chiriei restante și a daunelor moratorii, corelativ cu obligarea Ap. la plata către inculpat a sumei de 944.000 lei, reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului în litigiu.
Hotărârea, rămasă definitivă, a fost investită cu formulă executorie și s-a procedat la executare silită prin Biroul Executorilor Judecătorești " și " la data de 31.08.2006, în lipsa inculpatului, bunurile acestuia (enumerate în procesul verbal încheiat cu ocazia executării silite) rămânând în locuință.
Proprietarul apartamentului a închiriat locuința părții vătămate, contractul de închiriere fiind datat 01.07.2006 (fila 77 dosar urmărire penală) și față de refuzul inculpatului de a elibera locuința s-a procedat la executarea silită, bunurile inventariate fiind lăsate în custodia noului chiriaș.
Din procesul verbal de executare din 31.08.2006 (dosar de executare 269/2005) rezultă că s-a pătruns în locuință prin forțarea încuietorii, la finalul executării reprezentantul creditoarei schimbând încuietorile de la ușa de intrare în imobil.
La data de 02.09.2006, partea vătămată a fost anunțat telefonic de martorul (vecin) că inculpatul a spart ușa locuinței și montează o ușă metalică nouă.
În raport de probele existente în cauză, tribunalul a înlăturat apărarea formulată de inculpat, acesta fiind surprins de organele de poliție alături de martorii și la fața locului, cu acea ocazie constatându-se că locuința avea ușă de acces nou montată, ușa veche (cu urme de distrugere) aflându-se în locuință, aspect rezultat din foto file 20-24 dosar urmărire penală.
De altfel, chiar inculpatul recunoaște în declarația din 24.05.2007, că a schimbat ușa locuinței, motivând că a considerat că are dreptul să locuiască în continuare în apartament.
Aceleași motivații le-a adus și pentru faptele comise la data de 14.11.2006 când a înlocuit sistemele de închidere de la ușa (nou montată de partea vătămată) apartamentului cu privire la care susține că are drepturi locative. în apartament în modul descris mai sus, a ocupat fără drept locuința nepermițându-i părții vătămate accesul în locuință.
Și cu această ocazie, organele de poliție au constatat prezența fără drept a inculpatului în apartamentul părții vătămate (procesul verbal fila 96).
Pentru aceste două episoade, cu privire la care s-au formulat critici în apelul dedus judecății, tribunalul a constatat că instanța de fond a reținut corect existența elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 220 alin.1 Cod penal (o faptă din data de 02.09.2006, o faptă din data de 14.11.2006) și ale infracțiunilor de distrugere, prevăzute de art. 217 alin.1 Cod penal (o faptă din data de 02.09.2006, o faptă din data de 14.11.2006).
În cauză, s-a constat că inculpatul, cu intenție directă, la data de 02.09.2006 a distrus ușa și apoi, la data de 14.11.2006, a demontat sistemul de închidere al noii uși de la apartamentul deținut de partea vătămată, motiv pentru care nu se poate nega existența faptelor de distrugere (în sensul art.10 lit.a C.P.P.) și este evident că faptele au fost comise de către inculpat (în sensul art. 10 lit.c C.P.P.).
Cu privire la infracțiunea de tulburare de posesie, în forma prevăzută de art. 220 alin.1 Cod penal, norma penală incriminează "ocuparea în întregime sau în parte, fără drept, a unui imobil aflat în posesia altuia".
Actul material specific faptei penale s-a comis, acțiunea de ocupare fără drept luând sfârșit la intervenția părții vătămate și a organelor de poliție.
Cât privește aspectul ocupării "fără drept", se constată că inculpatul avea cunoștință de faptul că prin rezilierea contractului de închiriere nu mai are un just titlu asupra locuinței, cum și de faptul că împotriva sa se exercitase executarea silită (vezi conținutul procesului verbal de executare - pag.1).
Realizarea laturii subiective a infracțiunilor de tulburare de posesie se apreciază și raportat la faptul că executarea silită a fost ultima etapă a procesului civil în care inculpatul a fost evacuat din locuința de serviciu pe care o ocupa fără titlu din anul 2003 (proces de care evident inculpatul a avut cunoștință, el fiind acela care a depus la dosar hotărâri judecătorești pronunțate în respectiva cauză).
Cum cererile de achitare au vizat "în bloc", toate faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, tribunalul le-a analizat și a reținut următoarele:
După evacuarea inculpatului din apartamentul repartizat părții vătămate, bunurile mobile ale acestuia au rămas în locuință până la data de 04.09.2006, când inculpatul a luat cea mai mare parte dintre ele, rămânând un pat, o bibliotecă și două dulapuri din lemn (dintre care unul a fost ridicat ulterior de inculpat).
La data de 04.02.2007 partea vătămată a fost anunțată telefonic de un vecin că inculpatul a pătruns din nou în apartamentul din str. -, de unde cară mobilă, îmbrăcăminte, aparatură electrocasnică, situație în care a anunțat organele de poliție care l-au găsit pe inculpat în locuință (procesul verbal de la pag.145).
Se pare că a fost nevoie de intervenția hotărâtă a polițiștilor (fiind solicitați lucrători ) deoarece inculpatul se baricadase în locuința părții vătămate, refuzând să o părăsească.
La fața locului, conform dovezilor de la filele 146 - 148 s-au găsit o cheie mecanică reglabilă, o cheie imbus (forma "S") și o de material lemnos.
Martorii, au conformat că au cărat din apartamentul unde i-a condus inculpatul mobilier, echipament electrocasnic și îmbrăcăminte, fără să le spune că aparține altei persoane.
Martorii au indicat unde au transportat bunurile (respectiv la locuința inculpatului, la martora ) precizând că li s-a oferit mobila considerată veche de inculpat, care le-a și spus să o arunce dacă nu o vor (lucru pe care l-au și făcut, fiind găsite lângă tomberonul de lângă locuința actuală a inculpatului).
O parte din mobilier a fost găsit la martora, alte piese au fost găsite în autoturismul cu care fusese transportată mobila și aparatele electrocasnice.
Față de cele de mai sus, a apreciat tribunalul că fapta inculpatului care, în ziua de 04.02.2007 a pătruns prin efracție în locuința părții vătămate, de unde a sustras bunuri de mobilier, bunuri și obiecte personale ale părții vătămate și ale membrilor familiei sale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzut de art. 208 - 209 alin.1 lit.a, i Cod penal, iar vinovăția acestuia în forma intenției directe, a fost corect reținută de instanța de fond.
S-a apreciat că apărările inculpatului sunt formale în condițiile în care prin nici un mijloc de probă nu s-a dovedit o situație de fapt diferită de cea reținută de instanța de fond.
În ceea ce privește infracțiunea de denunțare calomnioasă, prevăzută de art. 259 alin.1 și 2 Cod penal, din actele dosarului a rezultat că, după derularea episodului din 14.11.2006, adică la 18.11.2006 inculpatul a formulat plângere penală împotriva părții vătămate, solicitând tragerea la răspundere penală acesteia pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 220 alin 1 Cod penal și de art. 192 alin.1 Cod penal (act aflat la dosarul de urmărire penală la fila 54), prevalându-se de drepturile conferite de un contract de închiriere.
Astfel, inculpatul a confecționat un înscris sub semnătură privată (contractul de închiriere 5/2005) act nerecunoscut de locator (UM 02596 C) și care l-a prezentat organelor de poliție.
Așa fiind, tribunalul a apreciat că există fapta prevăzută de art. 259 alin.1 și 2 Cod penal ca fiind săvârșită cu intenție directă de către inculpat.
În ceea ce privește infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, se constată că actul sus-amintit (contractul 5/2005) este un contract de închiriere a locuinței situate în C,-, -.11,.A,.1,.5 încheiat la data de 01.07.2005 între inculpat și UM 02596.
Inculpatul a prezentat organelor de poliție actul aflat la fila 75 din dosarul de urmărire penală, care este un document în copie xerox, tipizat față-verso.
Expertiza grafică dispusă în cauză a stabilit formularul acestui contract nu este identic cu cel al părții vătămate (prezentat în original), cum și faptul că la completarea lui nu s-a folosit mașina de scris marca de Mexico - model SG 3- T- - 334 - 1 (mașină utilizată de martora, angajata UM 02596 care are în atribuții redactarea/completarea contractelor de închiriere pentru fondul fondul locativ al acestei unități militare).
Din relațiile de la locator a rezultat că un astfel de contract nu s-a încheiat niciodată, că nu există un exemplar original al actului și că nu a fost înregistrat în evidențele unității.
Tribunalul a constatat că, în ceea ce privește această faptă, din probe rezultă că inculpatul a falsificat înscrisul prin contrafacerea scrierii (în sensul art. 288.Cod Penal) de natură să producă consecințe juridice, motiv pentru care, în mod corect, s-au reținut ca întrunite elementele constitutive ale infracțiunii dar și vinovăția inculpatului, în forma intenției directe.
Pentru considerentele de mai sus, tribunalul a respins critica vizând greșita soluționare a laturii penale a cauzei, precum și cererile de achitare formulate de inculpat, în baza art. 10 lit.a și C.P.P. art. 10 lit.c
C.P.P.În ceea ce privește soluționarea laturii civile a cauzei, s-a constatat că partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma totală de 55.000 lei, 25.000 lei reprezentând daune materiale și 30.000 lei daune morale.
Instanța de fond a cenzurat această cerere și, după constatarea îndeplinirii condițiilor în care este angajată răspunderea civilă delictuală, în baza probelor existente la dosar, a acordat părții civile 23.000 lei daune materiale.
S-a avut în vedere proba cu acte, coroborată cu depozițiile martorilor și achitarea pentru bunurile furate, cât și a celor distruse.
Prin urmare, tribunalul a apreciat că reparația materială acordată concordă cu prejudiciul material rezultat din probatoriu.
În ceea ce privește daunele morale acordate, în cuantum de 7000 lei, tribunalul le-a considerat justificate chiar dacă, în speță, nu s-au comis infracțiuni împotriva integrității sau demnității persoanei, faptele comise împotriva patrimoniului, prin modul de săvârșire și caracterul repetitiv au fost de natură a induce părții vătămate o stare de teamă, de insecuritate, fiind evidentă încălcarea drepturilor personale nepatrimoniale și cauzarea unui prejudiciu de această natură.
Pentru aceste considerente, urmează a menține soluția instanței de fond și pe latură civilă.
Analizând sentința din perspectiva dispozițiilor art. 371 alin.2 tribunalul C.P.P. a apreciat că s-a făcut o individualizare corectă a pedepselor aplicate, instanța de fond aplicând pedepse cu amendă penală și pedepse cu închisoarea, situate la limita minimului special prevăzut de legea penală.
Împotriva deciziei penale nr.178 din 16.10.2008 pronunțată de Tribunalul Călărași, Secția penală și a sentinței penale nr.69/2008 a Judecătoriei Călărași, a declarat recurs inculpatul, la data de 27.11.2008.
Din adresa Tribunalului Călărași, prin care a fost înaintat recursul formulat de inculpat, rezultă că sentința penală nr.69/2008 a Judecătoriei Călărași, a rămas definitivă la 04.11.2008.
În motivele scrise de recurs, inculpatul a învederat că nu a comis nici o faptă penală, sentința atacată fiind pronunțată cu încălcarea dispozițiilor privind competența materială și funcțională a Judecătoriei, întrucât nu a existat o sesizare legală a acesteia, în condițiile în care faptele comise nu sunt de natură penală, ci fac obiectul unui litigiu civil.
Totodată, s-a solicitat repunerea în termenul de recurs.
În susținerea orală a motivelor de recurs, apărătorul din oficiu al inculpatului a invocat cazul de casare prevăzut de art.3859pct.18 din Codul d procedură penală, solicitându-se casarea hotărârilor atacate și achitarea inculpatului în baza art.10 lit. a și din Codul d procedură penală, întrucât acesta nu se face vinovat de comiterea infracțiunilor pentru care a fost condamnat.
Cu privire la respectarea dispozițiilor art.3853alin.1 din Codul d procedură penală, privind termenul de declarare a recursului, Curtea constată că recursul a fost declarat la data de 27.11.2008 deși hotărârea a fost comunicată inculpatului, prin afișare, la 22.10.2008.
Ca urmare a verificărilor efectuate de instanța de recurs, s-a constatat că, în cauză, a fost emis mandatul de executare a pedepsei nr.106/06.11.2008 de către Judecătoria Călărași și la data de 18.02.2009 acesta a fost pus în executare, inculpatul fiind încarcerat în vederea executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr.69/2008 a Judecătoriei Călărași.
Potrivit dispozițiilor art.3853alin.2 rap. la art.365 din Codul d procedură penală, partea care a lipsit la toate termenele de judecată, cât și la pronunțare poate declara apel și peste termen, dar nu mai târziu de 10 zile de la data, după caz, a începerii executării pedepsei sau a începerii executării dispozițiilor privind despăgubirile civile.
Analizând actele dosarului, Curtea constată că recurentul inculpat a lipsit la toate termenele de judecată în apel dar și la pronunțarea deciziei penale atacate, declarând recurs anterior datei încarcerării în vederea executării pedepsei.
Prin urmare, califică calea de atac formulată de inculpat ca fiind recurs peste termen.
Examinând recursul în raport cu dispozițiile art.3859pct.18 Cod procedură penală, dar și din oficiu în limitele impuse de dispozițiile art.3859alin.3 teza I Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este admisibil pentru un alt motiv decât cel invocat, și anume cel prevăzut de art.3859pct.14 Cod procedură penală.
Astfel, cu privire la motivul de recurs invocat de inculpat, analizând conținutul actelor dosarului, Curtea constată că, în cauză, nu s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărârii greșite de condamnare a acestuia.
Eroarea gravă de fapt există dacă se constată că situația de fapt reținută de instanță este în contradicție, evidentă, cu ceea ce rezultă din probele administrate.
Prin urmare, existența erorii de fapt nu se poate determina prin reaprecierea probelor administrate de către instanța de recurs, dacă din compararea conținutul acestora cu situația de fapt reținută de instanță, nu rezultă o discordanță evidentă, neîndoielnică. În consecință, instanța de recurs nu poate să refacă raționamentul judiciar inductiv în care premisele sunt probele administrate iar concluzia este situația de fapt reținută câtă vreme constată că instanța de fond și cea de apel au realizat o evaluare temeinică a probatoriului iar rezultatul acestei analize se reflectă în situația de fapt reținută.
Totodată, poate exista eroare gravă de fapt dacă între situația de fapt reținută pe baza probatoriului administrat și soluția pronunțată se constată că sunt contradicții rezultate fie din ignorarea de către instanțe a unor aspecte evidente care ar fi condus la pronunțarea unei alte soluții decât cea pe care materialul probator o susține, fie soluția se bazează pe probe inexistente sau fără valoare probatorie, fie soluția este contrazisă de considerentele hotărârii.
Or, în prezenta cauză se constată că situația de fapt reținută de instanțe este în deplină concordanță cu ceea ce rezultă din probele administrate iar soluția de condamnare este susținută de întreg materialul probator.
Totodată, a analiza susținerile inculpatului, care sunt o reiterare a motivelor din apel, ar impune o reanalizare a probatoriului administrat, evaluat în fond și în apel ceea ce ar excede sferei de aplicabilitate a cazului de casare menționat.
În concluzie, în prezenta cauză aflată în recurs, nefiind permisă nicio imixtiune în raționamentele ce țin de interpretarea probatoriului și neexistând vreo denaturare vădită a probelor sau vreo contrarietate între ceea ce rezultă din actele dosarului și considerentele hotărârilor criticate cu privire la existența infracțiunilor comise de inculpatul, Curtea constată că nu este incident cazul de casare prevăzut de art.3859pct.18 din Codul d e procedură penală.
Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 3859pct.14 Cod procedură penală, care va fi luat în examinare din oficiu conform dispozițiilor art.3859alin.3 teza I Cod procedură penală, Curtea constată că se impunea reținerea circumstanței atenuante prev. de art.74 lit. din Codul penal în favoarea inculpatului.
Astfel, în cursul procesului penal inculpatul a recunoscut comiterea faptelor pentru care a fost condamnat, însă a considerat că sunt de natură civilă, fiind în legătură cu revendicarea unor drepturi de natură litigioasă.
Prin urmare, Curtea urmează să dea semnificație împrejurării că inculpatul a avut o atitudine sinceră în cursul procesului penal, să rețină circumstanța prev. de art. 74 lit. c din Codul penal în favoarea acestuia și în consecință, să reducă pedepsele aplicate de instanța de fond conform prevederilor art.76 din Codul penal.
Totodată,Curtea apreciază că instanța de fond a realizat o greșită individualizare a pedepsei accesorii aplicate inculpatului prin interzicerea dreptului la vot. Astfel, având în vedere natura infracțiunilor comise ( distrugere, tulburare de posesie, denunțare calomnioasă, fals în înscrisuri sub semnătură privată și furt calificat), scopurile urmărite prin săvârșirea infracțiunilor, dar și persoana inculpatului se impunea interzicerea doar drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit. a teza a II-a și lit. b din Codul penal nu și dreptului prev de art. art.64 alin.1 lit. a teza I din Codul penal.
Așadar, Curtea, în baza art.38515pct.2 lit.d din Codul d e procedură penală, urmează să admită recursul inculpatului .
În baza art. 217 alin. 1.pen. cu aplicarea art. 74 lit. c pen. și art. 76 lit. f pen. va condamna pe inculpatul la două pedepse de câte 300 lei amendă penală pentru săvârșirea a două infracțiuni de distrugere.
În baza art. 220 alin. 1.pen. cu aplicarea art. 74 lit. c pen. și art. 76 lit. d pen. va condamna pe același inculpat la două pedepse de câte 3 luni închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni de tulburare de posesie.
În baza art. 259 alin. 1 și 2.pen. cu aplicarea art. 74 lit. c pen. și art. 76 lit. d pen. va condamna pe același inculpat la 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de denunțare calomnioasă.
În baza art. 290.pen. cu aplicarea art. 74 lit. c pen. și art. 76 lit. f pen. va condamna pe același inculpat la 300 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În baza art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a,i pen. cu aplicarea art. 74 lit.c pen. și 76 lit.c pen. va condamna pe același inculpat la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. e pen. va contopi pedepsele aplicate, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an închisoare la care se adaugă 300 lei amendă penală.
În baza art. 71. pen. va interzice inculpatului drepturile prev. de art.64 lit. a teza a II a și lit. b pen.
Totodată, va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
De asemenea, va dispune anularea mandatului de executare nr. 106 din 06.11.2008, emis în baza sentinței penale nr. 69/13.02.2008 a Judecătoriei Călărași, și va deduce perioada deja executată în baza acestui mandat de la 18.02.2009 la zi.
În baza art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală,cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariu apărătorului din oficiu de 200 lei va fi avansat din fondurile Ministerului d e Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul peste termen formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.178/A/16.10.2008 pronunțată de Tribunalul Călărași, Secția penală și a sentinței penale nr.69/13.02.2008 pronunțată de Judecătoria Călărași.
Desființeză în totalitate decizia și în parte sentința și rejudecând:
În baza art. 217 alin. 1.pen. cu aplicarea art. 74 lit. c pen. și art. 76 lit. f pen. condamnă inculpatul la două pedepse de câte 300 lei amendă penală pentru săvârșirea a două infracțiuni de distrugere.
În baza art. 220 alin. 1.pen. cu aplicarea art. 74 lit. c pen. și art. 76 lit. d pen. condamnă același inculpat la două pedepse de câte 3 luni închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni de tulburare de posesie.
În baza art. 259 alin. 1 și 2.pen. cu aplicarea art. 74 lit. c pen. și art. 76 lit. d pen. condamnă același inculpat la 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de denunțare calomnioasă.
În baza art. 290.pen. cu aplicarea art. 74 lit. c pen. și art. 76 lit. f pen. condamnă același inculpat la 300 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În baza art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a,i pen. cu aplicarea art. 74 lit.c pen. și 76 lit.c pen. condamnă același inculpat la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. e pen. contopește pedepsele aplicate, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an închisoare la care se adaugă 300 lei amendă penală.
Face aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II a și lit. b pen.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
Dispune anularea mandatului de executare nr. 106 din 06.11.2008, emis în baza sentinței penale nr. 69/13.02.2008 a Judecătoriei Călărași, și deduce perioada deja executată în baza acestui mandat de la 18.02.2009 la zi.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariu apărătorului din oficiu de 200 lei va fi avansat din fondurile Ministerului d e Justiție.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 26.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
- -
Red.
Dact. 2 ex./12.03.; 8.04.09
-,
Președinte:Lucia RogJudecători:Lucia Rog, Simona Encean, Silvia Cerbu
