Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 315/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II -A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(2527/2008)
DECIZIA PENALĂ NR.315/
Ședința publică de la 26 februarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Adriana Elena Băjan
JUDECĂTOR 2: Iuliana Ciolcă
JUDECĂTOR 3: Dumitru
GREFIER - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul,împotriva sentinței penale nr.1228/16.10.2008 pronunțată de Tribunalul B Sectia a II-a Penală în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 19 februarie 2009, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie penală, dată la care Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 26 februarie 2009 când a pronunțat următoarea decizie penală.
CURTE A,
Asupra recursului penal de față.
Prin sentința penală nr.1228 din 16.10.2008 a Tribunalului București - secția a II-a penală s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției din 29.02.2008 și a ordonanței din 22.04.2008 emise în dosarul nr.281/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a II-a Penala la data de 02.06.2008, petentul a formulat plângere împotriva rezoluției din data de 29.02.2008 și a ordonanței din data de 22.04.2008, pronunțate in dosarul nr. 281/P/2008, al Parchetului de pe lângă Tribunalul București cea a luat naștere in urma declinării competentei prin ordonanța din 11.01.2008, emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 B din dosarul nr 5995/P/2007.
S-a solicitat desființarea Rezoluției din 29.02.2008 și a Ordonanței din 22
aprilie 2008 și trimiterea cauzei în vederea începerii urmăririi penale prin
extinderea cercetărilor asupra probatoriului care impune a fi analizate în cauză,
având în vedere pe lângă toate înregistrările mele la Parchet și certificarea
"conform cu originalul" în anul 2007 mai multor documente contradictorii sau
care nu sunt conforme cu originalul, precum și introducerea în dosarul civil
- a unor file ilegale, certificate "conform cu originalul" cu scopul
vădit de a se apăra, sub forma unor fapte continuate care au condus la consecințe
deosebit de grave atât pentru autorul real a soluției de pionierat reprezentată de
colivia de scurtcircuitare descrisă prin înregistrarea nr. 1535/04.05-1992
și apoi descrisă OSIM prin înregistrarea 92-01024 din 23.07.1992 cât și
pentru OSIM.
b) Admiterea plângerii, desființarea Rezoluției din data de 29.02.2008 și a Ordonanței din data de 22 aprilie 2008 și reținerea cauzei spre rejudecare.
In fapt, petentul s-a adresat Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 prin înregistrarea în condică nr. 512 din 01.06.2007, cu completările ulterioare, în care solicita constatarea sau infirmarea unui fals și a unui uz de fals, ca și orice alte încălcări ale legii în documentele prezentate în dosarul - Dosarul a fost înregistrat cu nr. 5995/P/2007.
Prin declinarea competenței conform ORDONANȚEI din 11.01.2008, dosarul 5995/P/2007 a fost transferat la PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI unde a luat naștere dosarul 281/P/2008. Această ORDONANȚĂ din 11.01.2008 nu i s-a comunicat decât după ce a solicitat în mai multe rânduri aceasta conform înregistrărilor în condică nr. 161/26.02-2008 (anexa 1); 196/29.02.2008(anexa 2); 283/23.03.2008 (anexa 3).
La data de 29.02.2008 doamna Procuror a emis o REZOLUȚIE (anexa 4) prin care face trimitere la infracțiunile prevăzute de art.61(fost art.60) din LEGEA 64/1991, având în V doar termenele de prescripție a faptei, și art.289 Cp. asupra căruia își declină competența în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 6.
In opinia petentului, în soluționarea dosarului 281/P/2008, doamna Procuror,
1) nu a avut în vedere articolele încălcate ale Legii 64/1991 care sunt
mult mai multe și reies din cererea petentului introductivă ce a dat naștere
dosarului civil -,acestea fiind concentrate la fila 8.
2) nu a avut în vedere faptul că termenul de prescripție a răspunderii
penale, în speță 7 ani și 6 luni, nu avea cum să se împlinească fiind întrerupt
conform legii pe durata de soluționare a cererii de revocare, pe durata judecării
cauzelor dosarelor 6954/2000 și 6422/2001, precum si întreruperea prescripției
începând cu data de 30.06.2006 când a fost înregistrat dosarul -/2006. Nu se cunoaște dacă această întrerupere a prescripției se aplică sau nu și pe perioada soluționării cauzei la. între anii 2002-2005.
3) nu a avut în vedere continuarea faptei in anul 2007 prin certificarea
conform cu originalul a unor documente din dosarul - care de fapt
nu sunt conforme cu originalul ca de exemplu:
a) fila 922 (anexa 5)- în care conținutul oficial a pag. 105 din
11/2000 este modificat cu un scris de mână sub semnătură privată de către un
funcționar, modificare de care se face uz în erata 2/2001, pag 143 (anexa
6) - art.290 Cod penal, art.291 Cod penal.
b) fila 925 (anexa 7) - cu Hotărârea 6/180/31.10.2000 care este dată în
temeiul art. 29 alin 1 în loc de art 56-57 din legea 64/1991. Această hotărâre este un
fals deoarece nu a fost publicată, nu a fost comunicată, conține adăugarea
cuvintelor "..sau de curent continuu." etc.
c) filele 935 - 936 (anexa 8) cu cel de al doilea raport de examinare ilegal
care conține aceiași adăugare a cuvintelor".sau de curent continuu. aspect
recunoscut de la întrebarea nr.2 și OSIM la întrebarea nr.18 a interogatoriilor scrise.
d) filele l56-157 (anexa 9) comparate cu filele 978- 980 (anexa 10) - cu Hotărârea 6/219/30.11.1999. unde se constată aceiași adăugare de cuvinte ca mai sus precum și neconcordanța dintre conținuturile lor. Una face trimitere la adresa 5999/25.11.1999. iar cealaltă hotărâre face trimitere la adresa 6999/25.11.1999.
e) fila 13 din dosarul 6954/2000(anexa 11) comparată cu fila 999 dosarului - (anexa 12) - cu adresa 5999/25.11.1999 unde se constată că fila 999 este certificată "conform cu originalul" deși este modificată prin adăugarea cuvintelor.de acord",etc.
4) nu a avut în vedere art. 58 (actual art. 57) din Legea 64/1991, respectiv însușirea fără drept, în orice mod, a calității de inventator care în accepțiunea cuvântului înseamnă furt (art.208 Cp. partea specială).
Furtul săvârșit de două sau mai multe persoane înseamnă furt calificat (art. 209 partea specială).
Furtul calificat a unei invenții produce întotdeauna efecte pe toată perioada de valabilitate a brevetului, în cazul de față 20 de ani, respectiv între 10.06.1997 și 10.06.2017.
In opinia petentului, însușirea fără drept, în orice mod, a calității de inventator prin preluarea unei soluții tehnice (invenții) este dovedită de următoarele înscrisuri: înregistrarea la.E, nr. 1535/04.05.1992 (anexa 13) și conținutul 92-01024/23.07.1992, 97-01050/10.06.1997 (filele 1027-1036) anexa 15, certificată a fi conformă cu originalul, precum și din conținutul analizei juridice și a transferurilor de la examinarea preliminară la examinarea de fond și de la examinarea de fond la.
Petentul a invocat, de asemenea, împrejurarea că în urma cererii sale de revocare a Hotărârii 6/219/30.11.1999, în Hotărârea 211/12.09/2000 examinatorul a recunoscut că soluția coliviei de scurtcircuitare era divulgată în CB.1.92-01024/23.07.1992, dar cu toate acestea Comisia de reexaminare nu a revocat Hotărârea 6/219/30.11.1999.
5) nu a avut în vedere înregistrarea în condică nr.211/03.03.2008 (anexa 23) în care se plânge împotriva unor fapte care se comit și astăzi în formă continuată. Nu a avut în vedere nici înregistrarea în condică nr. 493/23.04.2008 (anexa 24) în care s-a arătat că prin conținutul Raportului de Expertiză tehnică se continuă încălcarea legii. Expertul tehnic judiciar angajat pe banii nu face o cercetare cu caracter tehnic a cărei lămurire interesează soluționarea cauzei și nu ia în considerare dovezile de încălcarea legii aflate în dosarul -.In schimb face tot posibilul să facă legală Hotărârea 6/180/31.10.2000 care de fapt este un fals așa cum s-a demonstrat în dosarul 5995/P/2007 pe baza căruia a luat naștere dosarul 281/P/2008 Face de asemenea tot posibilul ca - să nu fie anulat în baza art.42 (actual art.40) din legea 64/1991 încercând să convingă că cererea petentului de chemare în judecată pentru anularea lui a fost înregistrată în perioada când acesta nu mai era în perioada lui de valabilitate. Conform art.32 (actual art.31) din legea 64/1991 perioada de valabilitate a unui brevet este de 20 de ani, cu începere de la data constituirii depozitului național reglementar. De asemenea afirmă eronat că cererea sa de chemare în judecată în dosarul - este 26.09.2006, după publicarea în I 8/2006 a decăderii din drepturi a S-a înregistrat cererea de chemare în judecată la data de 30.06.2006 cu două luni înainte de publicarea în 8 2006. decăderii din drepturi a
Referitor la ORDONANȚA din 22 aprilie s-a arătat mai sus de ce pentru infracțiunile prevăzute de an. 60 (actual art.61) și art. 58 (actual art. 57) termenele de prescripție nu au fost împlinite.
Întrucât s-a solicitat în mai multe rânduri să i se permită studierea dosarului s adresele 206 29.02.2008; 290/20.03.2008; 579/19.05.2008; fără ca cererile petentului să fie luate în seamă, fiind trimis acasă în așteptarea răspunsului, sunt pus în situația de a completa prezenta plângere ulterior.
S-a subliniat că până azi 30.05.2008 Parchetul de pe lângă Tribunalul București nu i-a permis accesul la dosarul care a fost plimbat între cele două Parchete.
Analizând actele si lucrările dosarului, tribunalul a reținut că prin rezoluția din 29.02.2008 data de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul București, s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauza sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art 61 din Legea nr. 64/1991 și declinarea competentei în favoarea de Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 B sub aspectul infracțiunii prev. de art 289 Cod penal, soluție care a fost confirmata prin ordonanța prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul București, întrucât s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art 58 și 61 din Legea 64 1991.
Tribunalul a constatat că situația de fapt a fost corect reținuta cu ocazia soluționării plângerilor formulate de petent la organul de urmărire penala,iar soluția pronunțată în cauză își găsește corespondent în mijloacele de proba administrate. In raport de data săvârșirii infracțiunilor prev. de art 58 și 61 din Legea 64/1991 se constata ca intr-adevăr s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale potrivit disp art. 122 alin 1 lit. Cod penal și art 123 Cod penal, motiv pentru care singura soluție ce se impunea în cauza era cea de neîncepere a urmăririi penale.
Întrucât infracțiunile de înșelăciune fals ori abuz în serviciu nu intră în
competenta Parchetului de pe lansa Tribunalul București, în mod corect s-
dispus declinarea competentei, pentru efectuarea de cercetări sub aspectul
infracțiunii prev. de art 289 Cod penal, în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6
Împotriva hotărârii a declarat recurs petentul, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre cercetare procurorului, dat fiind că acesta nu a manifestat rol activ atunci când a analizat inițial plângerea petentului.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul este nefondat și-l va respinge ca atare, pentru următoarele considerente:
În mod corect instanța de fond a constatat că soluția de netrimitere în judecată pronunțată de către procuror este corectă.
Considerațiile petentului potrivit cărora se impune infirmarea rezoluției procurorului pe considerentul că acesta "a înserat în rezoluție că s-a împlinit termenul de prescripție", fără să precizeze de când s-a săvârșit fapta, de când început să curgă termenul de prescripție și cum a fost calculat nu pot, de asemenea, constitui temei al reformării hotărârii de fond, pentru următoarele argumente:
Dispozițiile art.2781alin.8 lit.c Cod procedură penală impun judecătorului ca, admițând plângerea împotriva soluției de netrimitere în judecată și desființând rezoluția sa ordonanței atacată,să indice procurorului și faptele și împrejurările ce urmează a fi constatate și prin ce mijloace de probă. În raport de aceste exigențe, chiar dacă s-ar aprecia că soluția dispusă de procuror nu este suficient și convingător motivată, dacă în cauză s-au efectuat toate cercetările necesare stabilirii situației de fapt, iar organele de urmărire penală au epuizat toate mijloacele de probă ce se puteau administra în acest scop, plângerea se impune fi respinsă ca nefondată.
De altfel, este mai presus că plângerea petentului, sub aspectul infracțiunilor menționate este nefondată, chiar dacă temeiul pe care s-a bazat soluția procurorului este criticabil, în raport de împrejurarea că petentul s-a considerat vătămat prin publicarea brevetului de invenție nr.-B (fila 17 dosar de fond) la 1.03.2000.
În realitate această publicare a fost consecința firească a împrejurării potrivit căreia examinatorul, sesizat cu mai multe cereri, s-a pronunțat în raport de exigențele legii și pretențiile persoanelor solicitante, câtă vreme însuși petentul este cel care a cerut menținerea cererii sale de brevet de invenție nr. 92 - 01024 în regim nepublic, potrivit dispozițiilor Regulii nr. 25 pct. 5 lit. c) din HG nr. 152/1992 privind Regulamentul de aplicare al Legii nr. 64/1991 nemodificată aplicabil la acea dată, achitând taxa de menținere în regim nepublic prin chitanța CEC din data de 25.01.1995.
Prin urmare, la cererea solicitantului, OSIM nu a făcut publică această cerere de brevet de invenție.
În acest context, la data de 10.06.1997 SC (Institutul de Cercetări pentru mașini electrice SA) a depus la OSIM cererea de brevet de invenție nr. 97 - 01050 în dosarul constituit la OSIM cu privire la acesta cerere, petentul nu a avut nicio calitate (nici autor al invenției, nici co-titular). Cererea a fost publicată în temeiul dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenție, dispoziții care prevăd că: "Cererile de brevet de invenție. se publică imediat după expirarea unui termen de 18 luni de la data depozitului național reglementar. cu excepția celor prevăzute la art. 44 alin. 2 și 3.".
Cum OSIM are obligația legală de a publica toate cererile de brevet de invenție cu cele două excepții prevăzute de art. 44 alin. 2 și 3, și anume atunci când este vorba despre o invenție din domeniul apărării și siguranței naționale și este clasificată drept secretă de către instituțiile în drept (alin. 2) și atunci când există cererea persoanei care a solicitat brevetul de a nu se publica invenția până la data cerută de această persoană (alin. 3), se contată că intimatul nu a făcut decât să se conformeze acestor exigențe prevăzute în art. 23 din Legea nr. 64/1991 în vigoare la data publicării nr. 97 - 01050 și a brevetului nr. - aparținând SA.
Prin urmare, faptul că nr. 97 - 01050 și apoi brevetul nr. - aparținând SA au fost publicate înaintea nr. 01024 și a brevetului nr. - aparținând petentului se datorează menținerii în regim nepublic a acestora din urmă la solicitarea petentului.
În plus, față de împrejurarea că examinându-se cele două cereri de brevet ( nr. 92 - 01024 aparținând d-lui și nr. 97 - 01050 aparținând SA)cu respectarea dispozițiilor legale, ambele au soluționate în mod favorabil prin acordarea brevetului (Bl nr. - aparținând petentului și Bl nr. - aparținând SA) - ceea ce presupune existența a două soluții tehnice diferite, se poate concluziona că nu poate fi vorba de divulgarea soluției tehnice din nr. 92 - 01024 prin publicarea nr. 97 - 01050, deoarece nr. 97 - 01050 se referă la o altă soluție tehnică.
De altfel, apreciind situația din speță în raport de exigențele art. 61 din Legea nr. 64/1991 potrivit cărora divulgarea reprezintă, în principiu, aducerea la cunoștința publicului a datelor cuprinse în cererea de brevet de invenție înainte de publicarea acesteia se poate concluziona că publicarea unei cereri de brevet de invenție nu constituie divulgare în sensul legii, pentru considerentele susenunțate.
Cât privește critica potrivit căruia procurorul de la Parchetul de pe lângă Tribunalul București nu a analizat și infracțiunea prevăzută de art.58 din Legea nr.64/1981, republicată și aceasta este nefondată, în raport de împrejurarea că și această infracțiune a făcut obiectul cenzurii prin ordonanța nr.693/II-2/2008 din 22.04.2008 a primului procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul București (fila 19 dosar de fond).
În raport de aceste împrejurări, apreciind soluția de netrimitere în judecată este legală și temeinică, Curtea, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, cu referire la art.2781alin.10 Cod procedură penală, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
Potrivit art.192 alin.2 Cod procedură penală petentul va fi obligat la plata a 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.193 alin.1 Cod procedură penală raportat la art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă, petentul va fi obligat la plata a 1000 lei cheltuieli de judecată către intimata Institutul de Cercetări pentru Mașini Electrice SA, așa cum au fost cenzurate de către curte în funcție de actele prezentate și de prestația efectivă a avocatului ales pe parcursul procesului penal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.1228 din 16.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală.
Obligă recurentul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat și la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimatul Institutul de Cercetări pentru Mașini Electrice.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. AL 2 ex./3.03.2009
Președinte:Adriana Elena BăjanJudecători:Adriana Elena Băjan, Iuliana Ciolcă, Dumitru
