Ultrajul (art. 239 cod penal). Decizia 314/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II -A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(154/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.314/
Ședința publică de la 26 februarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Dumitru Mirancea
JUDECĂTOR 2: Adriana Elena Băjan
JUDECĂTOR 3: Iuliana
GREFIER - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureștia fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul,împotriva sentinței penale nr.1994 din data de 12 noiembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Sector 4 și a deciziei penale nr.7 din data de 07 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, asistat de apărător ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/23.02.2009 emisă de Cabinet Individual, lipsă fiind intimatul-parte vătămată și intimații-părți civileSpitalul Clinic de Urgență.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul-inculpatînvederează că nu mai are de făcut alte declarații față de cele date anterior.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de inculpat formulat in temeiul art. 385 ind.9 pct. 10 și 14 Cpp și solicită să se aibă în vedere redozarea pedepsei. Arată că a solicitat instanțelor de fond și apel să ia act de necunoștința inculpatului față de cele două semnături, sens în care a solicitat și efectuarea unei expertize pentru a dovedi că nu i s-a adus la cunoștință învinuirea, că este trimis in judecată. Consideră că fapta inculpatului este reprobabilă, acesta a dus injurii organului de politie, insă prezentând motivul pentru care s-au adus injurii, acesta nu a cunoscut că trebuie să se adreseze unui organ de cercetare, să facă o plângerea in acest sens. Învederează că la dosar nu se regăsesc înscrisuri din care să rezulte că inculpatul a fost prezentat in vederea reținerii pentru ultraj cu consecințe deosebit de grave, in sensul lovirii organului de poliție. Arată că a solicitat ca poliția să comunice procesul verbal prin care corpurile contondente ar fi fost ridicate din curtea inculpatului in seara respectivă. Solicită să se constate că dovada de primire a bunurilor in Camera de corpuri delicte, astfel cum se procedează, datează cu aceeași dată cu care instanța a solicitat poliției acest act, respectiv au fost introduse în Camera de corpuri delicte după un an de zile.
Arată că s-a reținut lovirea polițistului cu, iar la expertiza medico-legală s-a constatat doar o zgârâietură de trei milimetri.
Arată că cererea inculpatului în fața instanței de apel a fost aceea de a fi sesizată Comisia de Avizare și Control din cadrul IML să se pronunțe cu privire la modalitatea de producere și existența raportului de cauzalitate intre leziunile constatate și cele reclamate a fi aplicate a polițistului.
Solicită redozarea pedepsei, orientată către minimul special, avându-se în vedere persoana inculpatului, acesta are patru copii și este singurul întreținător de familie, iar pedeapsa aplicată este mult prea mare.
Reprezentantul parchetuluipune concluzii de respingere a recursului formulat de inculpat, ca nefondat. Față de invocarea art. 385 ind.9 pct.10 Cpp, consideră că instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor solicitărilor inculpatului, așa cum rezultă din practicaua încheierii de ședință.
Față de invocarea art. 385 ind.9 pct.14 Cpp, apreciază că instanța a făcut o corectă individualizare a pedepsei, a reținut că inculpatul este recidivist in modalitatea prevăzută de art. 37 lit.b Cod penal, fiind anterior condamnat pentru șase infracțiuni, de asemenea a avut in vedere șia titudinea nesinceră a acestuia, încercând să creeze dubii cu privire la modalitatea unor acte de urmărire penală, aspect clarificat prin expertiza efectuată, iar pedeapsa de un aplicată este suficientă scopului prevăzut de art. 52 Cod penal.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, solicită redozarea pedepsei.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele;
Prin sentința penală nr. 1994 din 12.11. 2008 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 B, în dosar nr-, în baza art.239 alin. 1,2 Cod penal cu aplic. art.37 lit. b Cod penal, a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, în stare de recidivă postexecutorie.
In baza art.71 Cod penal a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art.64 alin. l, lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
A luat act că partea vătămată - nu s-a constituit parte civilă în cauză.
In baza art.14 rap. la art.346 alin. l Cod procedură penală, coroborat cu art.313 alin. l din Legea nr.95/2006, a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă SPITALUL CLINIC DE URGENȚA. A obligat pe inculpat la plata sumei de 24,30 Ron către partea civilă -reprezentând despăgubiri civile.
confiscat cele două bâte de lemn și țeava de metal indisponibilizate conform dovezii seria - nr.- și aflate la camera de obiecte corpuri delicte a Poliției Sectorului 4
In baza art.191 alin. l Cod procedură penală, a obligat pe inculpat la plata sumei de 500 Ron, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel, apel motivat în scris si susținut oral la termenul de judecată din termenul de judecată din 07.01.2009, prin apărător ales. S-a solicitat desființarea sentinței penale apelate si rejudecând în fond, să se dispună achitarea inculpatului, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 pct. 1 lit. c Cod procedură penală, în principal, iar în subsidiar, redozarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia, având în vedere circumstanțele reale și personale ale inculpatului care în îngrijire 4 copii minori, soția grav bolnavă, fiind singurul întreținător al familiei.
Prin decizia penală nr. 7 din 07.01.2009, Tribunalul București - Secția a II-a Penală, a respins, ca nefondat apelul declarat de inculpat.
Pentru a hotărî astfel, instanțele au reținut în fapt că la data de 04.08.2007, în jurul orei 400- 430inculpatul a adresat amenințări lucrătorilor de poliție din cadrul Secției 15 și 26, aflați în exercițiul atribuțiilor de serviciu aplicând mai multe lovituri cu o ag. șef adj..
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 10 și 14 Cod procedură penală, motivând oral doar ultimul.
Recursul va fi examinat de C prin prisma criticilor formulate constatându-se netemeinicia lor pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 10 Cod procedură penală se referă la nepronunțarea de către instanță cu privire la unele probe administrate, ori asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze dreptul lor și să influențeze soluționarea procesului.
Or, este adevărat că cu ocazia judecării apelului inculpatul a solicitat în apărare prin apărător sau, proba cu acte în circumstanțiere și efectuarea unei "expertize din care să se constate raportul de cauzalitate dintre leziunile constatate asupra părților vătămate și modalitatea de producere" și proba cu martori în circumstanțiere, instanța de apel încuviințându-i doar proba cu acte în circumstanțiere, respingându-le pe celelalte două. Prin urmare, nu este incident în cauză cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 10 Cod procedură penală.
Cât privește reindividualizarea pedepsei ceea ce se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 Cod procedură penală, Curtea constată că pedeapsa aplicată inculpatului a fost just cuantificată fiind în acord cu criteriile de individualizare prevăzut de art. 72 Cod penal ținându-se seama de circumstanțele reale ale faptei, faptul că acesta a dovedit un dispreț total față de organele de poliție ajungând până acolo încât a lovit un agent de poliție și de circumstanțele personale ale inculpatului care a suferit 6 condamnară anterioare, inclusiv pentru infracțiuni cu violență ceea ce denotă un comportament antisocial.
În raport de cele ce preced, Curtea, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 1994 din 12.11. 2008 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 B, în dosar nr- și a deciziei penale nr. 7 din 07.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală.
Obligă recurentul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
2 ex.-25.03.2009
-Secția a II-a Penală
Jud. apel:;
Președinte:Dumitru MiranceaJudecători:Dumitru Mirancea, Adriana Elena Băjan, Iuliana
