Mentinerea masurii arestarii preventive. Încheierea /2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(369/2009)
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 23februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Lucia Rog
JUDECĂTOR 2: Simona Encean
JUDECĂTOR 3: Silvia Cerbu
GREFIER - - -
Cu participarea MINISTERULUI PUBLIC - PÎCCJ -DNA reprezentat de procuror.
Pe rol urmează soluționarea recursurilor declarate de către inculpații, și, împotriva încheierii de ședință din 10.02.2009, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a-II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-au prezentat recurentul-inculpat, cercetat în stare de arest preventiv, personal și asistat de apărător ales fără delegație în dosarul de recurs, recurenții-inculpați și, cercetați în stare de arest preventiv, personal și asistați de avocat ales, (delegație doar în substituire al apărătorului ales pentru inculpata ), în baza împuternicirii avocațiale nr. -/23.02.2009, atașată la fila 15 și 16 dosar, recurentul-inculpat, cercetat în stare de arest preventiv, personal și asistat de apărător ales, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/23.03.2009, atașată la fila 14/dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul recurentului-inculpat solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, în cadrul căreia dorește să depună o planșă fotografică, în care se poate observa inculpatul alături de utilajul său, despre care se afirmă că nu există și o copie de pe contractul de împrumut, având ca obiect suma de 14 milioane EUR, din care urma să se efectueze diferite plăți, inclusiv plata ratelor de leasing pentru achiziționarea utilajului din planșa fotografică.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu se opune.
Apărătorii celorlalți inculpați, având, pe rând, cuvântul, arată că nu se opun.
Curtea, după deliberare, încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de către apărătorul recurentului-inculpat, apreciind că este utilă soluționării cauzei și ia act de depunerea la dosar a înscrisurilor despre care s-a făcut referire anterior.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul recurentului-inculpat și, având cuvântul, solicită în temeiul art. 385/9 pct.9 și 10 Cod procedură penală rap. la art. 385/15 pct.2 lit. d Cod procedură penală cu trimitere la art. 160 lit. b Cod procedură penală și 300/2 Cod procedură penală admiterea recursurilor, casarea încheierii de ședință atacată și pe cale de consecință, continuarea cercetării cu inculpații în stare de libertate, întrucât nu se impune menținerea acestei măsuri, cauza putând fi soluționată și cu inculpații în stare de libertate.
În ceea ce privește motivarea hotărârii instanței de fond, solicită să se observe că aceasta nu este motivată, că motivele, chiar expuse pe larg în hotărârea instanței de fond, vizează aprecieri cu privire la periculozitatea faptelor de care sunt acuzați inculpații, fără a argumenta în concret de ce lăsarea inculpaților în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică. Sub acest criteriu, solicită a se avea în vedere că, din deciziile pronunțate de către Curtea Europeană în materia arestării preventive împotriva României, a fost adoptată argumentația potrivit căreia judecătorii naționali sunt ținuți să analizeze temeiurile fără să facă aceste aprecieri generale.
Mai arată că, instanța de fond a reținut că inculpatul ar fi manifestat un comportament predispus la fapte penale, întrucât din fișa sa de cazier judiciar rezultă date în sensul că se instrumentează în prezent acțiuni penală și alte dosare. Solicită să se observe în acest sens, că inculpatul nu poate participa la acest proces penal, întrucât nu are știință de acest proces, nu există o hotărâre definitivă de condamnare pentru aceste fapte, deci nu există un motiv întemeiat pentru care judecătorul cauzei să fi dispus menținerea măsurii arestării preventive în prezenta cauză. Mai mult decât atât, nu există nici o informație consemnată la dosar din care să rezulte că ar fi încercat să influențeze buna desfășurare a procesului penal în situația în care s-ar fi dispus lăsarea sa în libertate.
Dimpotrivă pentru el ar pleda câteva elemente personale, de natură a- convinge pe judecătorul cauzei. În acest sens, s-au depus la dosarul cauzei, atât pe parcursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești, acte medicale din care rezultă că inculpatul suferă de o formă gravă de psoriazis, iar ținerea sa în detenție, în condiții precare, nu poate decât să-i cauzeze niște traume care să îl ducă dincolo de limita unor tratamente umane. În acest context nu este îngrădit nici sie, nici apărării dar nici judecătorului cauzei să nu se raporteze la aceste temeiuri pentru că atât norma națională, în speță art. 136 alin.8 Cod procedură penală, cât și art. 3CEDO permite judecătorului să aibă în vedere orice alte elemente care să îl definească pe el ca persoană întrucât sunt interzise tratamentele neomenoase. Or, ținerea în detenție a unei persoane bolnave, încalcă dispozițiile art. 3 privind tratamentele inumane.
Cu privire le justificarea menținerii măsurii arestării preventive strict pe acuzațiile deosebit de grave care i se aduc inculpatului, solicită să se aibă în vedere că numai Curtea Europeană dar și această instanță a pronunțat mai multe decizii, prin care a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive, soluții legale și menținute. Din acest punct de vedere solicită să se constate că față de acest inculpat s-a trecut direct la arestarea preventivă. Apreciază că este notorie situația unor contracte de leasing și în acele cazuri judecata se face cu toate persoanele în stare de libertate. Chiar și în această cauza s-a formulat plângere pentru încă 37 de persoane, toate având legătură cu inculpatul, însă acestea sunt cercetate în stare de libertate.
Aceste argumente care țin de gravitatea infracțiunii, solicită a fi avute în vedere și pentru inculpata. Mai mult decât evident este un comportament sincer, astfel că lăsați în libertate, inculpații nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Mai mult decât atât, toate documentele au fost ridicate și în prezent se găsesc o parte la dosar, iar altele la DNA iar la acest moment inculpații nu mai au acces la acestea, deci nu mai poate fi vorba despre împiedicarea bunei desfășurări a procesului penal.
Mai arată că, inculpata a dat declarații sincere, astfel că nu are ce să intervină pentru a-i atenua sau agrava comportamentul. Acest lucru poate afirma și cu privire la inculpatul, ambii venind de la procuror cu promisiunea certă că nu se va mai solicita menținerea măsurii arestării preventive, având în vedere că au demascat acele persoane și limitele de pedeapsă se vor înjumătăți și vor fi avute în vedere atât în cursul cercetării judecătorești cât și la pronunțarea pe fondul cauzei.
Apărarea apreciază că regula este cea dată de Codul d e procedură penală și de art. 5 CEDO, astfel că nu se mai impune detenția, interesul public nefiind lezat și nu există temerea care să conducă la concluzia că lăsarea inculpaților în stare de libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită să se constate în temeiul art. 300/2 rap. la art. 160/b alin.2 Cod procedură penală că la acest moment procesual a intervenit o schimbare temeiurilor procedurale, iar aceste temeiuri la luarea măsurii arestării preventive, în realitate, nici nu au existat, astfel că nu se mai justifică menținerea stării de arest a inculpatului. Astfel, consideră că inculpatul este nevinovat, nu are calitate de inculpat ci poate doar de martor.
De asemenea, arată că inculpatul a achiziționat un utilaj, în valoare de 186.000 de EUR, din care a plătit un avans în cuantum de 1miliard și 800 milioane lei și primele rate. Solicită să se observe că inculpatul l-a cunoscut pe inculpatul de la societatea comercială de leasing, care i-a promis că poate să-i faciliteze derularea mai rapidă a creditului. Astfel, inculpatul nu și-a pus problema că firma nu ar avea bonitate ci a fost de bună credință, fiind de profesie inginer în specialitatea utilaj chimic, cu o lungă activitate, acesta încheind anterior și alte contracte de leasing. A preluat fizic utilajul, a avut detenția acestui utilaj, pe care l-a depozitat la firma de leasing administrată de inculpatul, care deși nu era o piață de prezentare, avea spațiu de depozitare și l-a luat atunci când a avut nevoie de el să-l utilizeze. În acest sens, inculpatul deține documente de transport și nici un moment nu s-a pus problema că inculpatul ar avea vreun gând fraudulos.
În ceea ce privește bonitatea inculpatului, aceasta rezultă din împrejurarea că nu a întârziat cu plata ratelor, nu a fost niciodată pus în întârziere la liniile de creditare, a depus la dosar contractul pentru a se face această dovadă.
Apărarea conchide că acestea au fost condițiile în care inculpatul l-a cunoscut pe inculpatul.
Mai arată că inculpatul a fost citat la DNA și fiind din O și-a exprimat nemulțumirea de a se deplasa la B, astfel că a determinat o stare de nemulțumire a procurorului anchetator, care chemat pe o anumită doamnă care a fost pusă să-l sune pe inculpatul. Astfel, procurorul la data de 17 noiembrie 2008, dată la care avut loc o discuție cu inculpatul și cu martorii, a ajuns la concluzia că inculpatul se face vinovat de faptele reținute în sarcina sa.
Solicită să se aibă în vedere că a plătit o parte din ratele contractului de leasing, firma a susținut că vrea utilajul, firma de leasing somează firma că denunță unilateral contractul de leasing și nu mai primește nici un fel de plăți.
În ceea ce privește temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive pe temeiul influențării martorilor, consideră nu este însă un motiv de luare a acestei măsuri.
Cu privire la menținerea măsurii arestării preventive, apreciază că este un dosar având ca obiect un litigiu economic, care se demonstrează cu înscrisuri și este greu de crezut că un martor nu va face declarații în această cauză.
Solicită ca la analizarea recursului, să se aibă în vedere persona inculpatului, care este cunoscut ca o persoană serioasă și responsabilă, care nu poate înțelege de ce se află în boxa acuzaților fiind cercetat pentru asocierea cu persoane pe care abia le cunoscuse, sau cu care a vorbit la telefon și care sunt elementele rezonabile că în situația în care ar fi lăsat în libertate ar influența bunul mers al procesului penal.
Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea parțială a încheierii de ședință atacată și pe fond rejudecând revocarea măsurii arestării preventive.
Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, apreciază că instanța de fond în mod greșit a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive pe considerentul că lăsarea inculpatului în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică așa cum s-a argumentat în încheierea de ședință. În momentul de față se vorbește despre un prejudiciu prezumat, deoarece s-au achitat un avans,s-au achitat în continuare rate societăților de leasing, s-a contractat un utilaj în condiții de legalitate.
În opinia apărării, consideră că măsura arestării preventive se ia ca o măsură extremă, instanța în virtutea rolului activ având posibilitatea să dispună înlocuirea măsurii aretării preventive cu o altă măsură preventivă, având în vedere că la acest moment cercetarea judecătorească nu mai poate fi influența în nici un fel.
Mai arată că din lecturarea rechizitoriului, se va observa că pe baza declarațiilor date de către inculpații și s-a efectuat întreaga cercetare judecătorească în prezenta cauză, acesta a avut o atitudine sinceră, motiv pentru care procurorul a reținut în favoarea sa dispozițiile art. 9 din Legea nr. 39/2003, întrucât care ajutat la demascarea altor persoane și altor firme care se ocupau cu acest gen de infracțiuni.
Pentru aceste considerente, apreciază că cercetarea judecătorească poate continua cu inculpatul în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor, ca nefondate, menținerea încheierii de ședință atacată ca legală și temeinică, apreciind că în mod corect instanța de fond a menținut starea de arest preventiv a inculpaților, apreciind că și la acest moment subzistă temeiurile care au determinat arestarea inițială a acestora și prin respingerea cererilor de înlocuire a măsurii arestării preventive a constatat că nu s-au schimbat.
Se apreciază că, în continuare sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală, întrucât există suficiente probe și indicii temeinice că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați și sunt îndeplinite cumulativ și condițiile prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvârșită este mai M de patru ani, iar lăsarea inculpaților în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică având în vedere că cercetarea judecătorească abia a debutat.
Pentru aceste considerente, apreciază că măsura arestării preventivă, luată față de toți inculpații, este oportună și solicită menținerea acesteia ca legală și temeinică.
Recurentul-inculpat, având cuvântul, solicită judecarea în stare de libertate.
Recurentul-inculpat, având cuvântul, solicită judecarea în stare de libertate, considerând că la acest moment procesual, datorită faptului că toate documentele au fost ridicate, nu mai poate influența în nici un fel buna desfășurare a procesului penal.
Recurentul-inculpat, având cuvântul, solicită judecarea în stare de libertate, având în vedere că de la momentul luării măsurii arestării preventive față de acesta a rămas utilajul în nelucrare, astfel că nu mai produce nimic iar prejudiciul nu poate fi recuperat.
Recurentul-inculpat, având cuvântul, solicită judecarea în stare de libertate, susținând că nici o clipă nu avut intenția de intra într-o grupare infracțională ori de a înșela pe cineva, ci a dorit să-și dezvolte firma. Astfel, s-a prezentat cu documentele concrete contabile cerute de firma de leasing, aceasta din urmă constatând că sunt valabile și îndestulătoare pentru a garanta împrumutul. Firma de leasing și-a permis să plătească lui SRL din valoarea utilajului șase miliarde și J, întrucât își adăuga la prețul de achiziție un comision de 17,5% pe an. Acesta a fost și motivul pentru care își permiteau să nu vină la recepție, întrucât contrar așteptărilor sale după ce a plătit avans avea pretenția să i se remită certificatul de garanție pentru utilaj să-l pună în posesie, așa cum se întâmplase de-a lungul timpului cu ocazia achiziționării altor utilaje, însă i s-a transmis un singur contract de vânzare-cumpărare.
Mai susține că, firma de leasing la care lucra inculpatul nu a ținut evidența derulării ratelor și a modului cum se desfășurau vânzările, astfel că el se consideră înșelat și nu cel care a înșelat, întrucât el a contractat un credit cu dobândă. Anterior a mai încheiat un contract de participațiune în asociere cu SC SRL, care s-a angajat să-i dea o sumă de bani în valoare de 1200.000RON ajutor financiar pentru firma sa. A primit niște bani, pe care i-a învestit în firmă iar la 01.04.2008 s-a dus să ridice utilajul așa cum stabilise să-l ia la momentul la care îi era necesar. Astfel că a fost încărcat pe un trailer și a fost transportat la punctul de lucru. S-au prezentat de la firma de leasing, a fost fotografiat, au întocmit un proces-verbal de constatare, a constat că există utilajul, că era nou și în bună stare de funcționare, iar ulterior după două zile a primit vizita Gărzii Financiare, ulterior fiind arestat.
Mai susține că la Garda Financiară din B M se aflau peste patru milioane de utilaje, din care unele u dispărut inclusiv utilajul său. Astfel, i s-au îngrădit toate posibilitățile de a-și recupera utilajul și consideră că este tras spre faliment prin șicanarea procurorilor.
Arată că anterior nu a mai avut niciodată vreun fel de probleme.
În ceea ce privește mijloacele de probă, arată că înregistrările ambientale s-au făcut pe baza discuțiilor purtate cu o persoană pe care a ajutat-o să intre în relație cu firma SC SRL. La momentul la care fost ascultat a declarat un amănunt ce ține de persoana sa și a lui și firmei sale.
Consideră că dacă va fi în continuare cercetat în stare de arest preventiv nu mai putea face nimic, pe când în libertate putea crea locuri de muncă. Mai mult decât atât, având în vedere că firmele de leasing sunt firme private ca și sa de altfel, așa încât ar fi putut soluționa acest litigiu pe cale unei acțiuni într-un proces comercial.
CURTEA,
Având nevoie de timp pentru a delibera,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 26.02.2009.
Pronunțată în ședință publică, 23.02.2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(369/2009)
DECIZIE PENALĂ NR. 316R
Ședința publică de la 26 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - - -
JUDECĂTOR - - -
JUDECĂTOR -- -
GREFIER - - -
Cu participarea MINISTERULUI PUBLIC - PÎCCJ -DNA reprezentat de procuror.
Pe rol urmează soluționarea recursurilor declarate de către inculpații, și, împotriva încheierii de ședință din 10.02.2009, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a-II-a Penală în dosarul nr-.
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 23.02.2009, ce face parte integrantă din prezenta decizie penală.
Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea de la data de 23.02.2009 la data de 26.02.2009, când, în aceeași compunere a decis următoarele:
CURTEA
Președinte:Lucia RogJudecători:Lucia Rog, Simona Encean, Silvia Cerbu
