Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 352/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 352/2009
Ședința publică din 28 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 2: Maria Elena Covaciu
JUDECĂTOR 3: Dana
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 119/A/2.04.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: inculpatul recurent, aflat în stare de deținere, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat, inculpatul intimat, aflat în stare de deținere, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat și apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat, avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care inculpatul recurent precizează că prin prezenta cale de atac înțelege să solicite reducerea pedepsei, susținând că nu a săvârșit fapta de care este acuzat.
Instanța constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent, avocat, solicită admiterea recursului, desființarea hotărârilor atacate și în rejudecare, achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a coroborat cu art. 10 lit. c Cod procedură penală, apreciind că nu există probe suficiente care să dovedească vinovăția inculpatului.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpații intimați și, avocat, solicită, în temeiul art. 3857Cod procedură penală să se facă aplicarea efectului extinctiv a recursului și să se admită recursul în măsura în care profită și inculpaților intimați.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind că din materialul probator administrat în cauză rezultă vinovăția inculpaților.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, arată că este nevinovat.
Inculpatul intimat, având ultimul cuvânt, arată că nu este vinovat de săvârșirea faptei reținută în sarcina sa.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1013/2008, Judecătoria Devaa condamnat pe inculpații:
1. la:
-3 ani și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată prev. și ped. de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a și e cu Cod Penal aplic. art.41 alin.2 și Cod Penal art.37 lit.b Cod Penal;
-3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.e cu Cod Penal aplic. art.37 lit.b
Cod PenalÎn baza art.33 lit.a, 34 lit.b a Cod Penal aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 2 luni închisoare.
A privat pe inculpat de exercițiul drepturilor civile prev. de art.64 lit. teza II și b în Cod Penal condițiile art.71
Cod Penal2., la:
-3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a și e
Cod PenalÎn baza art.85 a Cod Penal anulat suspendarea condiționată cu privire la pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin nr.1414/2006 a Judecătoriei Bistrița pe care a contopit-o în pedeapsa stabilită pe fond, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani înhisoare.
A privat pe inculpat de exercițiul drepturilor civile prev. de art.64 lit.a teza II și b în Cod Penal condițiile art.71
Cod Penal3., la:
-3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunea de furt calificat prev. și ped. de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a și e
Cod PenalA privat pe inculpat de exercițiul drepturilor civile prev. de art.64 lit. teza II și b în Cod Penal condițiile art.71
Cod PenalA obligat în solidar, pe inculpații și, la plata sumelor de 500 lei și 200 euro cu titlu de daune materiale către partea civilă.
A obligat pe inculpatul la plata sumei de 1.233 lei cu titlu de daune materiale către partea civilă -.
A obligat în solidar pe inculpații și la plata sumei de 240 lei cu titlu de daune materiale către partea civilă.
A stabilit în sarcina MJ și în favoarea Baroului H plata sumei de 450 lei, onorariu pentru apărătorii din oficiu.
A obligat inculpații la plata câte 500 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
1.În data de 16.08.2006, în jurul orei 9,30 partea vătămată a intrat în cofetăria situată lângă Spitalul Județean din D ( vis-a-vis de magazinul "") pentru a face cumpărături. În timp ce comanda vânzătoarei, lângă aceasta se aflau două persoane și anume inculpații și, care mimau faptul că doresc să facă și ei cumpărături, unul dintre acesta împingându-se în partea vătămată. După un timp cei doi au părăsit cofetăria, iar partea vătămată în momentul în care a vrut să achite marfa a constatat că poșeta a fost tăiată în partea laterală jos și că din interior i-a fost furat plicul în care avea 500 lei și 200 euro. Au fost anunțate organele de poliție, după care inculpații au fost identificați și recunoscuți de către partea vătămată și de martora (vânzătoare la cofetărie).
2.În data de 16.08.2006, în jurul orei 16,00 partea vătămată se afla în stația de autobuz "" din D împreună cu soțul ei În timp ce așteptau autobuzul, partea vătămată a simțit că cineva îi umblă la buzunarul din spate al pantalonului. .-se a văzut doi tineri, unul de statură mică și unul de statură medie (șaten) și a constatat că din buzunar i s-a furat suma de 240 lei. Cei doi tineri care i-au furat banii au fost identificați în persoana inculpaților și și au fost recunoscuți după planșa fotografică de către partea vătămată.
3.În data de 15.12.2006, în jurul orei 14,30, partea vătămată - a intrat într-un chioșc de ziare din zona magazinului "" situat pe strada - - din În timp ce a plătit ziarul pe care l-a cumpărat, o persoană de sex masculin, brunetă și tunsă scurt, în vârstă de 20-25 ani și mică de statură se agita în jurul acesteia, împingând- După ce a ieșit din chioșc, partea vătămată a constatat că din buzunarul drept al paltonului i-a dispărut suma de 1.233 lei, sumă ce a fost furată de tânărul descris anterior, identificat ulterior ca fiind inculpatul, care a fost și recunoscut la sediul Poliției mun. D de partea vătămată.
La individualizarea pedepselor au fost avute în vedere disp. art.72 și Cod Penal anume: limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile comise, împrejurările în care au fost săvârșite faptele, pericol social concret al acestora și persoana inculpaților care sunt cunoscuți cu antecedente penale.
S-a constatat că inculpatul a comis faptele în stare de recidivă postexecutorie prev. de art.37 lit.b Cod Penal(față de pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.1764/2004 a Judecătoriei Deva din care s-a liberat condiționat la data de 6.07.2005, cu un rest neexecutat de 238 zile închisoare).
Împotriva acestei sentințe au înaintat apel în termen Parchetul de pe lângă Judecătoria Deva și inculpații, și.
În motivarea apelului înaintat, Parchetul de pe lângă Judecătoria Devaa susținut că sentința atacată este nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
Din examinarea fișei de cazier a inculpatului, rezultă că acesta a fost condamnat anterior definitiv săvârșirii faptei reținute în sarcina sa la pedeapsa de 2 ani și 10 luni pentru infracțiunile prev. de art. 26 rap. la art. 208, 209 al. 1 lit. a, g,i Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. c și art. 76 Cod penal și art. 208 al.1, 209 al. 1 lit. a și i Cod penal, cu aplicarea art. 74,76 Cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a și 34 Cod penal, prin sentința penală nr. 357 din 18 octombrie 2000 Tribunalului Hunedoara și a fost liberat condiționat la data de 27 aprilie 2002, cu un rest neexecutat de 333 zile închisoare.
Având în vedere că această pedeapsă anterioară și definitiv aplicată nu încadrează în disp. art. 38 Cod penal, constituie primul termen al recidivei mari postexecutorii, prev. de art. 37 al. 1 lit. b Cod penal în sarcina inculpatului, care prin hotărârea atacată nu a fost reținută.
În ce-l privește pe inculpatul, acesta a fost condamnat prin sentința penală nr. 1414/2006 a Judecătoriei Bistrița, definitivă în data de 30 octombrie 2006, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 20 Cod penal, art. 208 al.1, 209 al. 1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 74,76 lit. d Cod penal, instanța dispunând suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Totodată, s-a dispus în baza art. 88 Cod penal, deducerea din pedeapsa aplicată a perioadei de 24 de ore, reprezentând reținerea din perioada 14 septembrie 2005-15 septembrie 2005.
Hotărârea atacată este nelegală, sub aspectul neindicării temeiului legal în baza căruia instanța a realizat operațiunea de contopire a pedepsei în urma anulării beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată prin sentința penală nr. 1414/2006 a Judecătoriei Bistrița, respectiv art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod penal.
Potrivit art. 85 Cod penal, în caz de anulare a suspendării condiționate a executării pedepsei, se aplică după caz, dispozițiile privitoare la concursul de infracțiuni sau recidivă.
Pe de altă parte, instanța a omis să se pronunțe cu privire la deducerea reținerii, măsură preventivă luată în cursul urmăririi penale, pentru fapta ce a făcut obiectul dosarului nr- al Judecătoriei Bistrița.
Inculpații apelanți nu și-au motivat în scris apelurile, iar în susținerile orale au arătat că nu sunt autorii faptelor pentru care au fost condamnați și au solicitat achitarea lor în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod proc. penală.
Prin decizia penală nr. 323/A/2008, Tribunalul Hunedoaraa respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații, și și a obligat inculpații apelanți la plata sumei de câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat, fiecare, în apel.
Împotriva acestei decizii au înaintat recurs în termen Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și inculpatul.
Prin decizia penală nr. 100/2009, Curtea de APEL ALBA IULIAa admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și inculpatul, a casat decizia penală atacată și a dispus rejudecarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Deva și inculpații, și, de către instanța de apel, Tribunalul Hunedoara.
S-a motivat faptul că deși cu adresa nr. 1242/III/2/2008, înregistrată la instanța de fond la data de 03 septembrie 2008, Parchetul de pe lângă Judecătoria Devaa înțeles a declara apel împotriva sentinței penale nr. 1013/2008 a Judecătoriei Deva, instanța de apel soluționând cauza dedusă judecății prin decizia penală atacată cu prezentul recurs, a omis să se pronunțe asupra apelului declarat de parchet, fiind incident în cauză motivul de casare prev. de art. 385/p pct. 10 Cod proc. penală, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. c Cod proc. penală, în urma admiterii recursurilor declarate și casării deciziei penale atacate, s-a dispus rejudecarea apelurilor de către instanța de apel.
Cauza a fost reînregistrată sub nr-.
Prin decizia penală nr. 119/A/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr- au fost admise ca fondate apelurile introduse de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA DEVA și inculpații și împotriva sentinței penale nr. 1013/2008 pronunțată de Judecătoria Deva, județul H, pentru temeiul prev. de art. 379 pct. 2 lit. a C.P.P. a fost desființată parțial sentința atacată și, în consecință:
Au fost reținute prev. art. 37 lit. b la Cod Penal pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. a și e aplicată Cod Penal inculpatului.
Au fost reținute prev. art. 33 lit. a și 34 lit. b la Cod Penal pedeapsa de 3 ani închisoare rezultată în urma anulării suspendării condiționate cu privire la pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1414/2006 a Judecătoriei Bistrița, în conf. cu disp. art. 85.Cod Penal inculpatului.
În baza art. 88.Cod Penal s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii de la 14.09.2005 până la 14.09.2005, luată în cursul urmăririi penale în dosarul nr- a Judecătoriei Bistrița.
A fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva aceleiași sentințe.
Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței atacate.
A fost obligat inculpatul apelant la plata sumei de 330 lei cheltuieli judiciare în apel către stat.
S-a dispus ca onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpații apelanți în sumă de câte 300 lei, să fie suportate din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:
Instanța de fond a reținut în mod corect starea de fapt comisă de inculpați, raportat la probațiunea administrată și a realizat o bună încadrare juridică dată faptei.
Individualizarea judiciară a pedepselor aplicate s-a făcut în mod just și în conformitate cu prevederile art. 72 Cod penal, avându-se în vedere persoana făptuitorilor, pericolul concret al faptelor comise, împrejurările de comitere, prezența antecedentelor penale și lipsa de sinceritate a inculpaților.
Apelurile înaintate au fost apreciate însă fondate pe considerentul că instanța de fond:
- nu a reținut prevederile art. 37 lit. b Cod penal, privind recidiva postexecutorie, la pedeapsa aplicată inculpatului;
- nu a reținut prevederile art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod penal, referitoare la concursul real de infracțiuni privind pedepsele aplicate inculpatului;
- nu a operat deducerea perioadei de reținere, conform art. 88 Cod penal, privind pe inculpatul.
Astfel, conform fișei de cazier judiciar al inculpatului, fila 67 dosar urmărire penală, reiese că inculpatul a fost condamnat definitiv anterior faptei reținute în sarcina sa, la pedeapsa de 2 ani și 10 luni pentru infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 208, 209 al. 1 lit. a,g,i Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. c, art. 76 Cod penal și de art. 208 al.1, 209 al. 1 lit. a și i Cod penal, cu aplicarea art. 74,76 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal, prin sentința penală nr. 357 di n 18 octombrie 2000 pronunțată de Tribunalul Hunedoara.
Inculpatul a fost liberat condiționat la data de 27 aprilie 2002, cu un rest neexecutat de 333 zile.
Potrivit art. 37 lit. b Cod penal, text ce definește recidiva postexecutorie, reiese că această formă de recidivă există când după executarea unei pedepse cu închisoarea, mai mare de 6 luni, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an.
Analizând textul legii menționat și starea de fapt privind pe inculpatul, s-a constatat că acesta a comis prezenta faptă, pentru care în speță se judecă, în perioada august-decembrie 2008, cu intenție și pentru care legiuitorul prevede o pedeapsă mai mare de 1 an, după ce pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 357/2000 a Tribunalului Hunedoaraa fost considerată ca executată.
Așa fiind, la pedeapsa aplicată inculpatului, de 3 ani închisoare, era necesar ca instanța de fond să rețină și prevederile art. 37 lit. b Cod penal, privind prezența recidivei postexecutorii.
În ceea ce-l privește pe inculpatul, s-a constatat că instanța de fond nu a reținut prevederile referitoare la concursul real de infracțiuni, prev. de art. 34 lit. a Cod penal și prevederile care reglementează pedeapsa ce se aplică în această situație, prev. de art. 34 lit. b Cod penal, deși a contopit pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1414/2006 a Judecătoriei Bistrița cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 208 al.1, 209 al. 1 lit. a,e Cod penal, faptă comisă în data de 16 august 2006, ca urmare a aplicării disp. art. 85 Cod penal, privind anularea suspendării condiționate a pedepsei stabilite prin sentința penală nr. 1414/2006 a Judecătoriei Bistrița.
Realizând operația, mai sus menționată, dar fără a indica temeiul legal, astfel cum s-a arătat, Judecătoria Devaa omis ca în baza art. 88 Cod penal, să deducă reținerea de 24 de ore, de la 14 septembrie 2005 la 15 septembrie 2005, privind pe același inculpat, reținere dispusă în dosarul nr- al Judecătoriei Bistrița, în care s-a pronunțat sentința penală nr. 1414/2006.
În ceea ce privește motivele de apel invocate oral de inculpații apelanți, prin apărători, respectiv că nu sunt ei autorii faptelor pentru care au fost condamnați, tribunalul le-a apreciat ca fiind nefondate raportat la probațiunea administrată: declarații de martori, filele 9,20-21, procese verbale de recunoaștere după fotografie. filele 11-16, 22-25, 28-43, 88-89, prove considerate certe și din care reiese fără nici un dubiu comiterea faptelor de către inculpați.
De altfel, inculpații apelanți nu au adus în sprijinul afirmațiilor făcute nici o probă care să probeze contrariul stării de fapt reținute.
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel a declarat recurs inculpatul.
În motivarea recursului, inculpatul a criticat hotărârea atacată, sub aspect penal, susținând că nu este vinovat de săvârșirea faptei, fiind o condamnare greșită.
Critica formulată de inculpat se încadrează în cazul de casare prev. de art. 385/9 alin.1 pct.18 pr.penală, vizând comiterea unei erori grave de fapt care a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare a inculpatului recurent.
Din perspectiva cazului de casare prev. de art.385/9 alin.1 pct. 18.pr.penală, verificând temeinicia criticii formulate, pe baza lucrărilor și materialului probator din dosar, instanța apreciază că acestea sunt nefondate din următoarele considerente:
Instanțele au administrat probele necesare elucidării laturii obiective și subiective a cauzei, reținând corect starea de fapt și făcând o justă încadrare juridică a faptelor, precum și o judicioasă individualizare judiciară a pedepselor.
Între ceea ce spune dosarul prin piesele lui și ceea ce spune hotărârea prin conținutul ei nu există o contradictorialitate esențială, evidentă, de necontroversat, de natură a justifica existența unei erori grave de fapt care a avut drept consecință o hotărâre greșită de condamnare a inculpatului recurent.
Astfel, partea vătămată l-a identificat pe inculpatul recurent, declarând că în data de 16 august 2006, în jurul orelor 1600, în stația de autobuz "" din D i-a furat suma de 240 lei, după ce anterior l-a descris, iar ulterior l-a recunoscut după planșa fotografică (16 dosar urmărire penală).
În cauză s-a făcut o judicioasă individualizare a pedepsei și nu se impune redozarea pedepsei.
Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art. 385/15 alin.1 pct.1 lit. b pr.penală instanța va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
Conform art. 192 alin.2 pr.penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor fi suportate de inculpatul recurent.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 119/A/2.04.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar penal nr-.
În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală obligă pe inculpat să plătească statului suma de 980 lei din care, suma de câte 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu pentru cei trei inculpați, vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 28 mai 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./02.06.2009
jud. apel,
jud. fond
Președinte:Leontin CorașJudecători:Leontin Coraș, Maria Elena Covaciu, Dana
