Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 419/2008. Curtea de Apel Bacau

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

R O MA NIA

CURTEA DE APEL BACAU

SECTIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR.419/2008

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 19 iunie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Dumitru Pocovnicu JUDECĂTOR 2: Carmen Căliman

- - - judecător

- - - grefier

*********************

Ministerul Public: PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACAU

-reprezentat legal prin procuror

La ordine au venit spre soluționare recursurile declarate de inculpații ȘI, împotriva deciziei penale nr.108/AP din 03.04.2008, pronunțată de pronunțată de Tribunalul Neamț.

Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.

La apelul nominal făcut în ședință publică, s-au prezentat recurenții-inculpați asistat de avocat desemnat din oficiu, asistat de avocat ales și intimatul parte civilă.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:

Avocați, și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri de formulat.

Nemaifiind cereri de formulat, curtea, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.

Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, critică decizia penală recurată sub aspectul modalității de executare a pedepsei, solicitând aplicarea art.81 al.2 Cod penal privind suspendarea condiționată a executării pedepsei ce poate fi acordată și în caz de concurs de infracțiuni, dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 2 ani și sunt întrunite condițiile prev.în alin.1 lit.b și

De asemenea, arată că potrivit art.52 al.2 Cod penal pedeapsa și scopul acesteia este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare, scopul fiind acela de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni. Prin executarea pedepsei urmărindu-se formarea unei atitudini corecte față de muncă, de ordinea de drept și de regulile de conviețuire socială, iar executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească persoana condamnatului.

Față de prevederile arătate, consideră că recurentul inculpat poate beneficia de acestea, având în vedere că este un copil înfiat - mama acestuia depinde de ajutorul lui fiind într-o gravă suferință fizică - lucru dovedit cu acte medicale; este singurul întreținător de familie, a dat dovadă că este o persoană onestă și de încredere, este un bun gospodar și are o gospodărie frumoasă, săvârșind fapta pe fondul consumului de alcool.

Solicită admiterea recursului și aplicarea unei pedepsei cu suspendarea executării pedepsei, deoarece aceasta își poate atinge efectul, recurentul inculpat înțelegând gravitatea faptei.

Avocat având cuvântul pentru recurentul-inculpat, arată că recursul vizează modalitatea de executare a pedepsei.

Față de circumstanțele reale și personale ale recurentul inculpat care are un copil minor în întreținere și a avut poziție procesuală sinceră pe tot parcursul procesului penal, solicită aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării și obligarea la plata onorariului de avocat oficiu.

Intimatul-parte civilă, solicită să-i fie achitate despăgubirile civile pentru prejudiciul suferit.

Reprezentantul parchetului, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, având în vedere că pedeapsa a fost corect individualizată față de situația de condamnare anterioară și obligarea recurenților inculpați la plata cheltuielilor judiciare.

Recurentul-inculpat, având cuvântul, arată că susține concluziile avocatului ales.

Recurentul-inculpat, având cuvântul, arată că recunoaște și regretă săvârșirea faptei, lăsând soluția la aprecierea instanței.

CURTEA

- deliberând -

Asupra recursurilor penale de față;

Prin sentința penală nr.592 din 6.12.2007 pronunțată de Judecătoria Roman, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g Cod penal, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. c și art. 76 alin. 1 lit. c Cod penal, în dauna părții vătămate, domiciliat în sat, com., jud. N, a fost condamnat inculpatul -, fiul lui și, născut la 4 iunie 1985 în mun. B, jud. N, domiciliat în sat, com., jud. N, studii - 7 clase, fără ocupație, necăsătorit, fără copii minori, cu stagiul militar nesatisfăcut, cu antecedente penale, CNP -, la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În temeiul art. 83 cod penal, s-a revocat măsura suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 173 din 15 martie 2004 Judecătoriei Roman pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1 art. 209 alin. 1 lit. g, i Cod penal, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa anterioară alături de pedeapsa aplicată pentru infracțiunea curentă, prin cumul aritmetic, respectiv pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare.

În temeiul art. 357 alin. 3 Cod procedură penală și art. 71 alin. 1 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercițiului drepturilor enunțate la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, pe toată durata executării pedepsei principale.

Pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 25 Cod penal raportat la art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g Cod penal, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. c și art. 76 alin. 1 lit. c Cod penal, în dauna părții vătămate, domiciliat în sat, com., jud. N, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 14 septembrie 1980 în com., jud. N, domiciliat în sat, com., jud. N, studii - 4 clase, fără ocupație, necăsătorit, un copil minor în întreținere ( din concubinaj ), cu stagiul militar satisfăcut, cu antecedente penale, CNP -, la pedeapsa de 6 luni închisoare.

S-a constatat că infracțiunea de față este concurentă, sub forma concursului real de infracțiuni, potrivit art. 33 lit. a Cod penal, cu infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și alin. 21 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a și art. 76 lit. b Cod penal, pentru săvârșirea căreia inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 357 din 15 august 2007 Judecătoriei Roman.

În temeiul art. 85 Cod penal, s-a anulat măsura suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 357 din 15 august 2007 Judecătoriei Roman pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și alin. 21 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a și art. 76 lit. b Cod penal.

Potrivit art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, și anume 2 ani închisoare, fără adăugarea vreunui spor.

În temeiul art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa rezultantă durata reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 19 ianuarie 2007 la 6 aprilie 2007, perioadă considerată executată în baza sentinței penale nr. 357 din 15 august 2007 Judecătoriei Roman.

S-au anulat formele de executare emise în baza sentinței penale nr. 357 din 15 august 2007 Judecătoriei Roman, urmând a fi emise noi forme de executare în baza prezentei sentințe.

Pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g Cod penal, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. c și art. 76 alin. 1 lit. c Cod penal, în dauna părții vătămate, domiciliat în sat, com., jud. N, a fost condamnat inculpatul, fiul al, născut la 22 octombrie 1982 în com., jud. N, cu același domiciliu - sat, studii - 8 clase, fără ocupație, necăsătorit, fără copii minori, cu stagiul militar nesatisfăcut, cu antecedente penale, CNP -, la pedeapsa de 6 luni închisoare.

S-a constatat că infracțiunea de față este concurentă, sub forma concursului real de infracțiuni, potrivit art. 33 lit. a Cod penal, cu infracțiunile pentru săvârșirea cărora inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 475 din 25 octombrie 2007 Judecătoriei Roman, după cum urmează:

- infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. b, c Cod penal și art. 76 alin. 1 lit. c Cod penal, comisă la data de 31 iulie 2005;

În temeiul art. 85 Cod penal, s-a anulat măsura suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 475 din 25 octombrie 2007 Judecătoriei Roman.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare stabilită prin sentința penală nr. 475 din 25 octombrie 2007 Judecătoriei Roman în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor, după cum urmează:

- pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. b, c Cod penal și art. 76 alin. 1 lit. c Cod penal, comisă la data de 31 iulie 2005;

În temeiul art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente ( infracțiunea de față și infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat anterior ), urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, și anume 1an închisoare, fără adăugarea vreunui spor.

S-au anulat formele de executare emise în baza sentinței penale nr. 475 din 25 octombrie 2007 Judecătoriei Roman, urmând a fi emise noi forme de executare în baza prezentei sentințe.

A admis, în parte, cererea formulată de partea vătămată - constituită parte civilă și, în temeiul art. 346 raportat la art. 14 alin. 3 lit. b Cod proc. penală, cu aplicarea art. 998 și art. 1003 Cod civil, a obligat inculpații în solidar să plătească părții civile suma de 500 RON, reprezentând contravaloarea atelajului și a harnașamentelor sustrase.

În temeiul art. 191 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, a obligat fiecare inculpat să plătească statului suma de câte 250 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate în cauză.

Examinând lucrările dosarului, prima instanță a reținut că inculpații sunt consăteni, obișnuind să se întâlnească frecvent și să consume băuturi alcoolice la locuința lui. În ziua de 8 februarie 2006, inculpații s-au întâlnit acasă la și, după ce au consumat împreună băuturi alcoolice, acesta a avut ideea de a sustrage căruța vecinului. Coinculpații au fost de acord, după care au stabilit detaliile acțiunii, convenind ca - să pătrundă în curte și să scoată căruța în drum, iar ceilalți doi să îl aștepte la troiță cu caii lui, după care tot aceștia să se ocupe de vânzarea căruței, mai ales că afirmase că deja cunoaște un potențial cumpărător. După lăsarea întunericului inculpatul - a pătruns pe poartă în curtea părții vătămate și a împins căruța până în drum, după care a tras-o cu brațele până la locul de întâlnire. Cu această ocazie au fost sustrase și harnașamentele pentru doi cai, care fuseseră lăsate de partea vătămată în căruță. Inculpații și au înhămat caii și, în aceeași noapte, s-au deplasat cu căruța în satul Vadul, com., jud. I, la locuința lui. Aceștia au lăsat aici căruța câteva zile, după care, nefiind interesat de cumpărarea sa, a găsit un cumpărător în persoana martorului. Acesta a cumpărat căruța cu suma de 200 RON, pe care inculpații și-au împărțit- Datorită stării necorespunzătoare a căruței, cumpărătorul a fost nevoit să efectueze mai multe lucrări de reparații ( a cumpărat cauciucuri, rulmenți, a sudat componentele metalice și a vopsit-o ), după care a vândut-o în R cu suma de 550 RON. Martorul nu a cunoscut proveniența căruței.

Faptele inculpaților sunt pe deplin dovedite de materialul probator administrat în cauză, atât în cursul urmăririi penale, cât și nemijlocit în fața instanței, coroborându-se și cu recunoașterile acestora.

În drept s-a reținut că fapta inculpatului de a-l determina pe coinculpatul - să sustragă căruța părții vătămate, promițându-i realizarea unui profit prin vânzarea acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 25 Cod penal raportat la art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g Cod penal.

Fapta inculpatului - de a lua căruța din posesia părții vătămate, fără consimțământul acesteia, în scopul însușirii sale pe nedrept, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g Cod penal.

Fapta inculpatului de a ajuta, pe baza unei înțelegeri anterioare, la sustragerea căruței prin punerea la dispoziție a cailor și întărirea rezoluției infracționale a coinculpatului -, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g Cod penal.

La stabilirea pedepsei ce va fi aplicată fiecărui inculpat, prima instanță a ținut seama de criteriile generale de individualizare judiciară enumerate la art. 72 alin. 1 Cod penal, de gradul de participație a fiecăruia la finalizarea actului infracțional, de gradul de pericol social al faptei, de modalitatea concretă în care a fost săvârșită aceasta, de importanța prejudiciului, dar și de poziția sinceră adoptată de inculpați.

În ceea ce-l privește pe inculpatul -, având în vedere că fapta curentă a fost comisă înainte de împlinirea termenului de încercare stabilit prin sentința penală nr. 173 din 15 martie 2004 Judecătoriei Roman, în baza art. 83 Cod penal, s-a dispus revocarea măsurii suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate anterior, urmând ca aceasta să fie executată alături, prin cumul aritmetic, de pedeapsa stabilită pentru infracțiunea de față.

În ceea ce-l privește pe inculpatul infracțiunea de față este concurentă, sub forma concursului real, cu infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și alin. 21 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a și art. 76 lit. b Cod penal, pentru săvârșirea căreia inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 357 din 15 august 2007 Judecătoriei Roman. De aceea, potrivit art. 85 Cod penal, s-a anulat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei anterioare și s-a contopit această pedeapsă cu pedeapsa aplicată pentru infracțiunea curentă, potrivit art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal. În condițiile art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa rezultantă astfel stabilită perioada executată din pedeapsa anterioară ( reținerea și arestarea preventivă de la 19 ianuarie 2007 la 6 aprilie 2007 ).

În ceea ce-l privește pe inculpatul, infracțiunea de față este concurentă, conform art. 33 lit. a Cod penal, cu infracțiunile pentru care acesta a fost condamnat prin sentința penală nr. 475 din 25 octombrie 2007 Judecătoriei Roman. Astfel, potrivit art. 85 Cod penal, s-a procedat la anularea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante anterioare, care a fost descontopită în pedepsele componente, iar în condițiile art. 36 alin. 1 și art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal, s-au contopit toate pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente.

Apreciind că scopul pedepselor aplicate inculpaților potrivit celor ce preced nu poate fi realizat decât prin privarea de libertate a acestora, considerând că măsurile de individualizare execuțională non-privative de libertate nu și-au realizat finalitatea vizată de art. 52 Cod penal, nici sub aspect preventiv și nici în componenta coercitivă, prima instanță a dispus executarea în regim privativ de libertate. Ca atare, inculpaților le-a fost aplicată pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercițiului drepturilor enunțate la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.

Privitor la latura civilă a cauzei s-a reținut că partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 1.500 RON, reprezentând contravaloarea atelajului și a harnașamentelor. Atât inculpații, cât și martorul au învederat că suma este disproporționată în raport cu starea de întreținere a căruței, cu valoarea de piață a acesteia și cu materialele utilizate la confecționarea harnașamentelor. Martorul a apreciat că, față de starea căruței, suma de 200 RON pe care a achitat-o inculpatului a reprezentat un preț corect și că abia în urma reparațiilor pe care le-a efectuat a putut vinde căruța cu suma de 550 RON. Instanța apreciază că, față de aceste considerente, acordarea cu titlu de despăgubiri a sumei de 500 RON reprezintă o satisfacție echitabilă în raport cu valoarea prejudiciului.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termenul prevăzut în art. 363 Cod procedură penală, inculpații. În motivarea apelurilor, inculpații au arătat că pedepsele aplicate de prima instanță sunt prea mari și că față de circumstanțele lor personale se impune suspendarea condiționată a executării pedepselor.

În apel, inculpații și nu au dorit să fie ascultați. Inculpatul nu s-a prezentat la termenele de judecată fixate.

Inculpatul a depus la dosar ancheta socială nr. 1050 din 31.03.2008 emisă de Primăria com., jud. N și buletine de analize medicale pentru mama sa.

Verificând hotărârea atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a probelor noi administrate în apel, pe baza motivelor de apel și din oficiu, Tribunalul a constatat că apelurile sunt nefondate.

Prima instanță a reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpaților, pe baza unor probe legal administrate, precum și încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpați. Astfel, din plângerea și declarațiile părții vătămate, procesul-verbal de reconstituire, declarația martorului și declarațiile inculpaților rezultă că inculpatul l-a determinat pe inculpatul - să sustragă căruța părții vătămate, promițându-i realizarea unui profit prin vânzarea acesteia, că inculpatul - a luat căruța din posesia părții vătămate, fără consimțământul acesteia, în scopul însușirii sale pe nedrept și că inculpatul a ajutat, pe baza unei înțelegeri anterioare, la sustragerea căruței prin punerea la dispoziție a cailor. Inculpatul a pătruns pe poartă în curtea părții vătămate și a împins căruța, în care se aflau și harnașamentele pentru doi cai, până în drum, după care a tras-o cu brațele până la locul de întâlnire cu ceilalți doi inculpați. Inculpații și au înhămat caii și s-au deplasat cu căruța la locuința lui. După câteva zile, a vândut căruța martorului cu suma de 200 lei, pe care inculpații au împărțit-

Inculpații au criticat sentința pentru greșita individualizare a pedepsei și greșita individualizare a executării pedepsei.

Sub primul aspect, Tribunalul a constatat că prima instanță a individualizat corect pedepsele aplicate inculpaților, folosindu-se de criteriile menționate în art. 72 Cod penal, respectiv de gradul de participare a fiecăruia la finalizarea actului infracțional, de gradul de pericol social al faptei, de modalitatea concretă în care a fost săvârșită aceasta, de importanța prejudiciului, dar și de poziția sinceră adoptată de inculpați. Pentru fiecare inculpat s-a reținut circumstanța atenuantă prevăzută în art. 74 lit. c Cod penal, pedeapsa fiind coborâtă la 6 luni închisoare, în condițiile în care minimul special era de 3 ani închisoare. Inculpatul a mai fost condamnat în trecut pentru săvârșirea unei infracțiuni de același gen, infracțiunea pentru care este judecat în prezenta cauză fiind săvârșită în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei anterioare. Inculpaților și li s-au aplicat în trecut sancțiuni cu caracter administrativ pentru săvârșirea unor fapte de același gen. Pentru acești inculpați trebuie avută în vedere și cauza de agravare a răspunderii penale constând în concursul de infracțiuni, infracțiunile pentru care sunt judecați în prezenta cauză fiind, așa cum corect a reținut prima instanță, concurente cu cele pentru care au fost condamnați prin hotărârile anterioare. Aceste infracțiuni sunt de același gen cu cele pentru care inculpații sunt judecați în prezenta cauză, ceea ce arată persistența și specializarea lor infracțională. Față de toate acestea, pedepsele aplicate inculpaților de prima instanță corespund scopului prevăzut în art. 52 Cod penal, astfel că nu se impune o coborâre mai mare sub minimul special.

Sub al doilea aspect, Tribunalul a constatat că prima instanță în mod corect a apreciat că scopul pedepsei nu poate fi atins decât prin executarea ei efectivă.

În ceea ce-l privește pe inculpatul, în condițiile în care infracțiunea pentru care este judecat în prezenta cauză nu a fost săvârșită din culpă și a fost săvârșită în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării unei pedepse anterioare, nu se poate aplica suspendarea condiționată a executării.

În ceea ce-i privește pe ceilalți doi inculpați, nu este îndeplinită cerința ca scopul pedepsei să poată fi atins chiar fără executarea ei efectivă, pentru a se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei. Inculpații au mai săvârșit în trecut fapte de același gen, ceea ce arată perseverență și specializare infracțională.

S-a apreciat că săvârșirea faptelor sub influența alcoolului, situația lor personală și familială, așa cum reiese din anchetele sociale și caracterizările aflate la dosarul cauzei, ca și regretul manifestat, privite în ansamblul datelor referitoare la fapte și făptuitori, nu sunt suficient de caracterizate pentru a justifica reducerea și mai mult a pedepselor aplicate sau crearea convingerii că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea ei efectivă.

Împotriva deciziei au declarat recurs inculpații și, ambii solicitând suspendarea condiționată a executării pedepsei, având în vedere că sunt singurii întreținători ai familiilor lor, iar executarea pedepsei în regim de detenție ar aduce prejudicii acestora.

Verificând decizia, și sentința, pe baza motivelor invocate, a lucrărilor dosarului, dar și din oficiu în limitele prev.de art.385⁹al.3, Curtea constată că recursurile sunt fondate.

Atât prima instanță cât și cea de apel au reținut corect situația de fapt, încadrarea juridică a infracțiunii, forma de participație a fiecărui inculpat și vinovăția acestora, aspecte pe care de altfel recurenții nu le-au criticat.

În ce privește individualizarea pedepselor sub aspectul modalității de executare a acestora, cele două instanțe nu au avut în vedere în egală măsură toate criteriile prev.de art.72 Cod penal.

Este adevărat că infracțiunea dedusă judecății este concurentă cu o altă infracțiune pentru care inculpatul a fost condamnat definitiv și cu alte 3 infracțiuni pentru care a fost condamnat definitiv inculpatul, împrejurare care nu îi exclude de plano pe inculpați de la beneficiul suspendării condiționate, în cazul fiecăruia dintre ei fiind îndeplinite condițiile prev.de art.81 al.1 lit.a și b și al.2 Cod penal.

Curtea, apreciază că reeducarea ambilor inculpați se poate realiza și fără executarea pedepsei, din probele administrate în cauză rezultând că ambii se bucură de apreciere în comunitățile din care fac parte (fl.66 dosar instanța de fond, fl.31 dosar apel).

De asemenea rezultă faptul că membrii familiilor acestora au probleme de sănătate, inculpații fiind cei care asigură întreținerea lor.

Pe de altă parte este de remarcat că infracțiunea dedusă judecății a fost comisă în anul 2006, iar până în prezent inculpații nu au comis alte infracțiuni, astfel încât nu se pate vorbi de o perseverență infracțională.

La individualizarea pedepselor curtea are în vedere și gradul de pericol social al infracțiunii conferit printre altele de valoarea bunului sustras, din declarația martorului rezultând că la data comiterii faptei, față de starea precară de întreținere, căruța avea o valoare de doar 200 lei.

Din considerentele arătate, în temeiul art.385¹⁵pct.2 lit.d Cod pr.penală și 385⁹pct.14 Cod pr.penală se vor admite recursurile, se va casa în parte decizia și în parte sentința pronunțată de prima instanță, numai cu privire la modalitatea de executare a pedepselor aplicate celor doi recurenți.

Reținând cauza spre rejudecare,Curtea va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante și ca o consecință a aplicării acestei modalități de executare, va înlătura dispozițiile privind pedeapsa accesorie, deoarece, infracțiunea a fost comisă înainte de intrarea în vigoare a Legii 278/2006.

Se vor menține celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței.

În baza art.192 al.3 Cod pr.penală cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art.385/15 pct.1 lit.d Cod pr.penală admite recursurile declarate de inculpații și împotriva deciziei penale nr.108/AP/3.04.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.

Casează în totalitate decizia și în parte sentința penală nr.592/6 decembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Roman în dosarul nr- numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei principale și la aplicarea pedepsei accesorii.

Reține cauza spre rejudecare și în fond:

În baza art.81 al.2 Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată inculpatului pe durata termenului de încercare de 4 ani și a pedepsei rezultante de 1 an închisoare, aplicată inculpatului pe durata termenului de încercare de 3 ani.

În baza art.359 Cod pr.penală atrage atenția inculpaților asupra dispozițiilor art.83 Cod privind revocarea suspendării condiționate.

Înlătură din sentință aplicarea dispozițiilor art.357 al.3 Cod pr.penală, art.71 Cod penal și art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal privind aplicarea pedepsei accesorii.

Menține celelalte dispoziții din sentință.

Dispune plata din fondul Ministerului Justiției a sumei de 250 lei reprezentând onorar pentru avocații desemnați din oficiu pentru inculpatul (150 în apel și 100 în recurs).

Constată că inculpatul a fost asistat de avocat ales în apel și recurs.

În baza art.192 al.3 Cod pr.penală cheltuielile judiciare avansate în apel și recurs rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi 19.06.2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Dumitru Pocovnicu, Carmen Căliman, Ecaterina Ene

- - Ptr.jud. - -

aflată în CO

Președinte complet,

- - GREFIER,

- -

red.

dact. - ex.2

.07.2008

Președinte:Dumitru Pocovnicu
Judecători:Dumitru Pocovnicu, Carmen Căliman, Ecaterina Ene

#Judecator Dumitru Pocovnicu

Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 419/2008. Curtea de Apel Bacau

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 419/2008. Curtea de Apel Bacau