Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 420/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
R O MA NIA
CURTEA DE APEL BACAU
SECTIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.420/2008
ȘEDINȚA PUBLICĂ D-IE 2008
PREȘEDINTE: Dumitru Pocovnicu judecător
- - - judecător
- - - JUDECĂTOR 2: Ecaterina Ene
- grefier
*********************
Ministerul Public: PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACAU
-reprezentat legal prin procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de inculpații, () G și, împotriva deciziei penale nr.229/A din 6 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat apelanții-inculpați G asistat de avocat, asistat de avocat . și, asistat de avocat, lipsă fiind intimatele părți civile și.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
La cererea instanței s-a procedat la identificarea recurenților-inculpați, () G și.
Apelanții-inculpații, () G și, având pe rând cuvântul, arată că înțeleg să-și retragă recursurile declarate împotriva deciziei penale nr. 229/A din 6 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău.
Nemaifiind alte cereri de formulat, curtea, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, . și, având pe rând cuvântul pentru apelanții -inculpați, () G și, solicită a se lua act că acesta și-au retras recursul și a se dispune plata onorariului pentru apărătorii desemnați din oficiu, din fondurile
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, solicită a se lua act că apelanții inculpați și-au retras recursurile și a se dispune obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Apelanții-inculpați, () G și, având pe rând cuvântul, solicită a se lua act că și-au retras recursul.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.2659 din 13.12.2007, pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr-, s-a dispus, în baza art. 334C. schimbarea încadrării juridice a faptei reținută prin rechizitoriu în sarcina inculpatului, din fapta prevăzută la art. 26.Cod Penal raportat la art. 208 alin. 1- 209 alin. 1 lit. a,g,i cu Cod Penal aplicarea art. 41 (2) Cod Penal, în fapta prevăzută la art. 221.Cod Penal cu aplicarea art. 41(2)
Cod PenalÎn baza art. 334.C.P.P. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținută prin rechizitoriu în sarcina inculpatului G din fapta prevăzută la art. 26.Cod Penal raportat la art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a,g,i cu Cod Penal aplicarea art. 41(2) Cod Penal, în fapta prevăzută la art. 221.Cod Penal cu aplicarea art. 41(2)
Cod PenalÎn baza art. 334.C.P.P. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținută prin rechizitoriu în sarcina inculpatei din fapta prevăzută la ar. 26.Cod Penal raportat la art. 208 alin. 1- 209 alin. 1 lit. a,g, Cod Penal cu aplicarea art. 41(2) Cod Penal, în fapta prevăzută la art. 221.Cod Penal cu aplicarea art. 41(2)
Cod PenalÎn baza art. 208 alin. 1- 209 alin. 1 lit. a, g,i cu Cod Penal aplicarea art. 41 alin. (2) și Cod Penal a art. 37 lit. a Cod Penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și al, născut la data de 17.07.1982 în B, domiciliat în B,-/A/32, jud. B, CNP -, cetățean român, studii generale, necăsătorit, fără ocupație, stagiul militar nesatisfăcut, recidivist, la pedeapsa de 4 (patru) ani și 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată.
În baza art. 61.Cod Penal, s-a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 827 zile rămas de executat din pedeapsa aplicată prin 2590/2003 a Judecătoriei Bacău; s-a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta cu restul de 827 zile și s-a dat spre executare pedeapsa cea mai grea, de 4 ani și 10 luni închisoare, care a fost sporită cu 4 luni închisoare, pedeapsa de executat fiind de5(cinci) ani și 2(două) luni închisoare.
În baza art. 71(2) Cod Penal, s-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei exercițiul drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b.
Cod PenalÎn baza art. 88C.p., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada deja executată, de la 20.11.2006, la zi.
În baza art. 350.C.P.P. s-a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 191(1) C.P.P. a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 26.Cod Penal raportat la art. 208 alin. 1-209 alin. 1, lit.a, g,i cu Cod Penal aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal și cu reținerea art. 74 li. C Cod Penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și al ei, născut la data de 06.06.1985 în B, domiciliat în B,-/A/3, jud. B, CNP -, cetățean român, studii liceale, necăsătorit, fără ocupație, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, la pedeapsa de 2(doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat în formă continuată.
În baza art. 71(2) Cod Penal, s-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei exercițiul drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b
Cod PenalÎn baza art. 88.Cod Penal, s-a dedus din perioada aplicată o zi (24 ore), echivalentă cu reținerea dispusă la data de 19.11.2006.
În baza art. 191(1) C.P.P. a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 221.Cod Penal cu aplicarea art. 41(2) Cod Penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și al, născut la data de 18.03.1977 în B, domiciliat în B,-, jud. B, CNP -, cetățean român, studii generale, căsătorit, fără ocupație, stagiul militar nesatisfăcut, cu antecedente penale, lapedeapsa de 8(opt) luni închisoarepentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire în formă continuată.
În baza art. 71(2) Cod Penal, s-a interzis condamnatului pe durata executării pedepsei exercițiul drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b
Cod PenalÎn baza art. 88.Cod Penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada deja executată, de la 19.11.2006, la 14.06.2007.
În baza art. 191(1) C.P.P. a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 221.Cod Penal cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod Penal, a fost condamnat inculpatul G, fiul lui și al, născut la data de 05.02.1983 în B, domiciliat în B, str. -, nr. 38, CNP -, cetățean român, studii 2 clase, căsătorit, fără ocupație, stagiul miliar nesatisfăcut, cu antecedente penale, lapedeapsa de 8(opt) luni închisoarepentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire în formă continuată.
În baza art. 71(2) Cod Penal, s-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei exercițiul drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b
Cod PenalÎn baza art. 88.Cod Penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada deja executată de la 05.12.2006, la 14.06.2007.
În baza art. 191(1) C.P.P. a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 221.Cod Penal cu aplicarea art. 41(2) Cod Penal, a fost condamnată inculpata zisă "", fiica lui și, născută la data de 01.02.1978 în B, domiciliată în B, str. -, nr. 38, jud. B, CNP -, cetățean român, fără studii, căsătorită, fără ocupație, cunoscută cu antecedente penale, la pedeapsa de 3(trei) luni închisoare.
În baza art. 71(2) Cod Penal, s-a interzis condamnatei pe durata executării pedepsei exercițiul drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b.
Cod PenalÎn baza art. 191(1) Cod Penal, a fost obligată inculpata la plata către stat a sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 14, 334.C.P.P. raportat la art. 998. Civ. Și 1003. Civ. Au fost obligați în solidar inculpații:
- la plata sumei de 30.000 lei către partea civilă, cu titlu de despăgubiri;
- la plata sumei de 10.000 lei către partea civilă cu
titlu de despăgubiri;
- la plata sumei de 2000 lei către partea civilă cu titlu
de despăgubiri.
S-a menținut sechestrul asigurator institui prin ordonanța procurorului nr.
6781/P/2006, până la repararea pagubei produsă prin infracțiunile pentru care au fost condamnați inculpații.
S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției suma de 150 lei pentru fiecare dintre avocații:, și din Baroul
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Din declarația dată de inculpatul în fața instanței de judecată( filele 100-101 din dosar), s-a reținut că în data de 06.11.2006 a pătruns singur și a sustras bunuri din locuința părții vătămate, iar în nopțile din data de 07.11.2006 și 12.11.2006 a acționat cu complicitatea inculpatului; inculpatul a arătat că la furtul din seara zilei de 12.11.2006 a sustras și un seif pe care l-au transportat cu un taxi condus de un prieten al inculpatului.
Inculpatul a mai arătat că banii sustrași (500 lire sterline) i-a împărțit cu inculpatul, iar bijuteriile au fost amanetate de inculpatul la un amanet din P
De asemenea, inculpatul a precizat că produsele electronice (sustrase în data de 12.11.2006) au fost vândute prin intermediul inculpatului, acesta din urmă neprimind nici un la împărțeală pentru că i-a ajutat dezinteresat.
Declarația de recunoaștere a faptelor dată de inculpatul a fost coroborată cu conținutul declarației date de inculpatul în fața instanței de judecată ( fila 97 din dosar ), care a arătat că în seara zilei de 07.11.2006 era la volanul autoturismului marca împreună cu ceilalți inculpați; la un moment dat a oprit mașina, iar inculpații "" și au coborât în zona parcului Nord, iar după circa 5-10 minute l-a luat în mașină pe inculpatul din locul în care îl lăsase pe acesta.
Inculpatul a aratat că a amanetat bijuterii din pe numele său în orașul P N, deplasându-se împreună cu ceilalți inculpați de 3 ori în acest sens în acest oraș, inculpații cerându-i să amaneteze bijuteriile pe numele său întrucât nu au buletine de identitate asupra lor.
Inculpatul a mai aratat că banii au fost luați de către inculpații și "".
În continuarea declarației sale, inculpatul a arătat că în seara zilei de 12.11.2006 s-a deplasat împreună cu ceilalți patru inculpați în zona B unde l-a lăsat pe inculpatul, iar după ce s-au deplasat la locuința celorlalți inculpați (unde au stat circa 10 minute) s-au întors și l-au luat pe inculpatul din aceeași zonă în care îl lăsaseră; inculpatul a încărcat în portbagajul mașinii o cutie pe care ulterior au lăsat-o la locuință aparținând inculpaților și.
În aceeași seară s-au întors în aceeași zonă ( în care se aflau niște garaje) de unde inculpații, și au încărcat în portbagaj o altă cutie pe care au transportat- într-o locuință de pe str. - - aparținând acelorași inculpați.
Inculpatul a aratat că a doua zi s-a întâlnit cu inculpații și, care i-au cerut să transporte la locuința sa mai multe bunuri electronice în vederea vânzării către diverși cumpărători; aceste bunuri au fost vândute unui băiat cu mașină albastră, iar în calitate de vânzători erau inculpații și, "" primind banii.
După vânzarea bunurilor electronice, inculpatul, împreună cu inculpatul a încărcat în portbagajul mașinii un seif pe care l-au abandonat în zona, la ieșirea din
Din concluziile raportului de expertiză dactiloscopică (fila 298 din ), s-a reținut că urma papilară descoperită în casa părții vătămate aparține inculpatului.
Acest probatoriu administrat ( declarațiile de recunoaștere ale inculpatului, declarația inculpatului, concluziile raportului de expertiză dactiloscopică ) a fost întregit cu declarația dată de partea vătămată ( fila 46 din, în care aceasta recunoaște bijuteriile sustrase și amanetate), declarația părții vătămate ( filele 16-17, în care aceasta recunoaște bijuteriile sustrase și amanetate) și declarația părții vărtămate ( filele 19-20 din, în care arată că inculpatul i-a relatat despre amanetarea bijuteriilor în orașul P N în data de 9,14 și 14 nov. 2006 și că poartă la gât lanțuri din aparținând părții vătămate).
Față de acest probatoriu administrat, s-a constatat că a fost pe deplin dovedită vinovăția inculpatului și săvârșirea de către acesta a infracțiunii de care este acuzat, întrucât cu intenție (reliefată de scopul însușirii bunurilor ) a sustras bunuri aparținând părților vătămate, cu scopul de a și le însuși (scop reieșit din actele de dispoziție efectuate asupra bunurilor apropiate), în baza aceleiași rezoluții infracționale ( probată de intervale scurte de timp dintre actele materiale, modalitatea sustragerii, identitatea participanților ) faptă care în drept se încadrează în prevederile art. 208 al.1-209 alin. 1 lit. a,g,i cu Cod Penal aplicarea art. 41 alin. (2) și Cod Penal a art. 37 lit. a Cod Penal(infracțiunea a fost săvârșită în termenul de liberare condiționată a restului de 827 zile rămas de executat din pedeapsa aplicată prin 2590/2003 a Judecătoriei Bacău, fila 308 ).
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile prevăzute la art. 72.Cod Penal și în special faptul că infracțiunea a produs un prejudiciu mare părții vătămate ( în mare parte rămas nerecuperat), faptul că inculpatul este recidivist și că participat în calitate de autor la cele 3 acte materiale de furt, motive pentru care instanța a apreciat că o pedeapsă de 4 ani și 10 luni închisoare reprezintă un cuantum adecvat și necesar reeducării inculpatului și care, reflectă în mod obiectiv pericolul social al faptei.
Instanța a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 827 zile rămas de executat din pedeapsa aplicată prin 2590/2003 a Judecătoriei Bacău, a contopit acest rest cu pedeapsa de 4 ani și 10 luni și va da spre executare pedeapsa cea mai grea ( de 4 ani și 10 luni închisoare) care a fost sporită cu 4 luni închisoare, spor care să reflecte în mod adecvat pedeapsa care nu se mai execută ca urmare a contopirii.
Instanța a interzis ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod Penal pe durata pedepsei închisorii și a dedus din pedeapsă perioada deja executată prin arest preventiv; de asemenea, ținând cont de faptul că inculpatul a fost găsit vinovat, menținut și starea de arest a acestuia.
Cu privire la inculpatul, instanța reținut că acesta a recunoscut în fața instanței de judecată (fila 97 din dosar) că l-a transportat pe inculpatul în serile din 07.11.2006 și 12.11.2006 la locul săvârșirii a două acte materiale de furt; cu privire la partea din declarație în care arată că nu a știut că bunurile sunt furate ( și implicit că nu știa că- l transportă pe inculpatul în acest scop) instanța nu a putut-o lua în considerare ca și credibilă, întrucât materialitatea faptei (transport efectuat noaptea, încărcarea portbagajului din locuri suspecte, amanetarea repetată a unor bunuri care nu-i aparțineau, declarațiile contradictorii date de inculpat în cursul urmăririi penale ) precum și declarația inculpatului ( în care arată că inculpatul i-a "vândut pontul", adică i-a relatat că partea vătămată are bijuterii de valoare, exclud posibilitatea ca inculpatul să nu fi știut în ce scop îl transportă pe inculpatul și că bunurile sunt sustrase fără drept.
Astfel, inculpatul nu poate explica de ce partea vătămată l-a agresat numai pe el considerându-l vinovat, și nici nu a putut combate credibil afirmația inculpatului, care-l arătase ca inițiator al ideii de a pătrunde și de a sustrage bunuri din locuința părții vătămate, mai ales că inculpatul cunoștea domiciliul părții vătămate ( la care lucrase ca angajat).
De asemenea, amanetarea de 3 ori ( pentru același motiv, respectiv lipsa buletinelor celorlalți inculpați) a unor bunuri despre care știa că nu sunt ale sale, exclude necunoașterea de către inculpat a provenienței bunurilor și intenției cu care l-a transportat pe inculpatul la locurile în care aceasta sustras bunurile; de altfel, inculpatul a negat inițial că ar fi ajutat la abandonarea seifului și la ștergerea în acest fel a urmelor infracțiunii, motive pentru care instanța a apreciat că a fost dovedită intenția directă cu care inculpatul l-a transportat (și ajutat în acest fel) pe inculpatul, scopul acțiunii întreprinse de inculpat fiind obținerea de bunuri și bani, faptă care în drept se încadrează în prevederile art. 26.Cod Penal raportat la art. 208 al.1-209 al.1 lit. a,g,i cu Cod Penal aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal (întrucât a participat în același scop la două acte materiale într-un interval scurt de timp).
La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere criteriile prevăzute la art. 72.Cod Penal și în special faptul că inculpatul a participat în calitate de complice, că și-a recunoscut fapta (chiar dacă a negat că știa scopul pentru acre îl transporta pe inculpatul ), motiv pentru care instanța a menținut circumstanța atenuantă judiciară prevăzută la art. 74 lit. Cod Penal, dar și de faptul că infracțiunea a produs un prejudiciu mare părților vătămate, rămas în mare parte nerecuperat; având în vedere aceste elemente, instanța a apreciat că se impune coborârea sub minimul special al pedepsei și că aplicarea unei pedepse în cuantum de 2 ani închisoare reflectă în mod adecvat și obiectiv, atât pericolul social al faptei, cât și necesarul reeducării acestui inculpat.
Instanța a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b pe Cod Penal durata executării pedepsei închisorii și a dedus perioada reținerii din pedeapsa aplicată.
În ceea ce privește acuzația adusă inculpatului instanța a reținut că acesta recunoaște (declarația de la fila 93 din dosar) că i-a ajutat pe inculpații și să vândă niște produse electronice, însă susține că a crezut că acestea sunt proprietatea inculpatului, fiind dăruite de mama acestuia din Italia; de asemenea, inculpatul a recunoscut că intrat în amanetul din PNc ând inculpatul a amanetat bijuterii.
Din declarația martorului fila 104 din dosar), s-a reținut că a cumpărat produse electronice de la inculpatul, fiind sunat în prealabil de către care i-a zis că are niște obiecte din "afară", obiecte care au fost ridicate de martor dintr-o locuința din zona ""în care primul a intrat inculpatul.
Din declarația inculpatului, a rezultat că acesta a amanetat bijuterii la îndemnul inculpaților, și care știau că bunurile vândute și amanetate provenind din furt.
Din procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante (filele 66-67 din ) a rezultat că în data de 19.11.2006 organele de poliție au surprins pe inculpatul care încerca să schimbe bijuteriile amanetate anterior cu alte bijuterii pe care le avea asupra sa; dintre acestea, partea vătămată a recunoscut fără dubiu un lanț de din zale dreptunghiulare unite în centru printr-o piesă în formă și cu relief (declarația martorului asistent, fila 72 din ), declarația martorei (fila 85 din ) confirmând același lucru, aceeași martoră declară că inculpatul voia să schimbe aurul amanetat anterior cu alte bijuterii de în echivalent.
Față de acest probatoriu administrat (declarația inculpatului, declarația inculpatului prin care recunoaște că a participat la amanetarea și vânzarea unor bunuri, conținutul procesului verbal de constatare a infracțiunii flagrante, declarația martorilor și ) a rezultat fără îndoială că inculpatul a participat în mod repetat la amanetarea și vânzarea unor bunuri despre care știa că provin din furt, faptă care în drept se încadrează în prevederile art. 221.Cod Penal cu aplicarea art. 41(2)
Cod PenalInstanța nu a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea de către acesta a infracțiunii de complicitate la furt calificat, întrucât complicitatea presupune ajutorul sau promisiunea de ajutor dată autorului cel mai târziu până la consumarea faptei, ori în cauză nu există un mijloc de probă care să dovedească participarea morală sau materială în calitate de complice a inculpatului, decât declarația inculpatului, care singură nu poate duce la aflarea adevărului (și implicit la soluționarea pricinii) decât dacă se coroborează cu alte mijloace de probă prevăzute de lege; față de aceste dispoziții (art. 69.p Cod Penal) instanța a constatat că nu mai există nici o declarație de martor, înregistrarea video sau audio, urmă papilară etc. care să dovedească faptul că inculpatul l-ar fi sprijinit (moral sau material) pe inculpatul la săvârșirea actelor materiale de furt; mai mult, inculpatul a declarat că nu a asistat la discuții între ceilalți inculpați din care să reiasă că inculpatul ar fi vorbit cu inculpatul să sustragă bunuri împreună.
Instanța a apreciat că se poate reține (fiind dovedită în acest sens prin mijloacele prevăzute de lege) în sarcina inculpatului numai infracțiunea de tăinuire în formă continuată, motiv pentru care s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în rechizitoriu în sarcina inculpatului.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile prevăzute la art. 72.Cod Penal și a ținut cont în special de faptul că prin activitatea de valorificare a bunurilor sustrase, inculpatul a produs un prejudiciu mare părții vătămate, de faptul că inculpatul nu și-a recunoscut faptele, dar și de faptul că acesta posedă antecedente penale, motiv pentru care instanța a apreciat că o pedeapsă de 8 luni închisoare reprezintă un cuantum adecvat și reflectă în mod obiectiv atât pericolul social al faptei, cât și necesarul reeducării acestui inculpat.
Instanța i-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b pe Cod Penal durata executării pedepsei închisorii și a dedus din pedeapsa aplicată perioada deja executată prin arest preventiv.
În ceea ce privește acuzația formulată împotriva inculpatului G, instanța a reținut că acesta a recunoscut că a intermediat vânzarea unor produse electronice provenite din furt și că a fost de față atunci când au fost amanetate bijuterii cu aceeași proveniență.
Susținerile inculpatului conform cărora nu a știut de reala proveniență a bunurilor amanetate și vândute sunt contrazise în mod categoric de declarația inculpatului ( în care a arătat că inculpatul i-a zis să declare cumpărătorilor eventuali că bunurile provin din Italia ), declarația martorului dată în faza de urmărire penală în care a aratat că inculpata "" a promis restituirea banilor dați pe bunuri, dacă-și retrage declarația dată la poliție ) precum și de materialitatea faptei în sensul că prezența repetată la amanet în momentele în care inculpatul amanetat bijuterii ) și racolarea de cumpărători nu pot primi alte explicație rațională decât că inculpatul știa de proveniența bunurilor și că a intermediat vânzarea și amanetarea acestora pentru obținerea de foloase materiale, însă este greu de crezut (dacă nu imposibil) ca inculpatul să fi permis celuilalt inculpat ( ( să se folosească de mașină gratuit, dacă avem în vedere că inculpatul era angajatul inculpatului; toate aceste mijloace de probă arătate duc la concluzia că inculpatul știa de proveniența reală a bunurilor și a ajutat direct sau indirect la valorificarea lor, în mai multe rânduri, faptă care în drept se încadrează în prevederile art. 221.Cod Penal cu aplicarea art. 41(2)
Cod PenalFață de aceste considerente, instanța a apreciat că se impune schimbarea încadrării juridice a faptei reținută de Parchet în sarcina inculpatului G, întrucât nu există nici un alt mijloc de probă care să se coroboreze cu declarația inculpatului și din care rezultă că inculpatul ar fi efectuat acte morale sau materiale de ajutorare a inculpatului și care să constituie acte materiale specifice complicității.
Astfel, chiar dacă s-ar reține că inculpatul ajutat la spargerea seifului, acest act material nu constituie decât tot un act material specific tăinuirii, iar nu complicității, întrucât actele materiale specifice complicității se pot săvârși cel mai târziu până la consumarea faptei; ori, furtul s-a consumat în momentul apropierii bunurilor de către inculpatul, motiv pentru care instanța a apreciat că singura infracțiune ce se poate reține în sarcina inculpatului este cea de tăinuire.
În favoarea ipotezei deplasării inculpatului împreună cu ceilalți inculpați spre locurile de unde inculpatul a sustras bunurile, nu există decât declarația inculpatului care, în lipsa coroborării cu alte mijloace de probă (care să-l plaseze pe inculpat în mașina cu care a fost transportat inculpatul spre locul faptei) nu poate duce singură la aflarea adevărului și implicit la soluționarea cauzei penale ( și la dovedirea vinovăției inculpatului).
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile prevăzute la art. 72.Cod Penal și a ținut cont în special de faptul că activitatea infracțională a inculpatului a dus la mărirea și consolidarea prejudiciului produs părților vătămate, de faptul că nu și-a recunoscut fapta, motive pentru care instanța a apreciat că o pedeapsă în cuantum de 8 luni închisoare reprezintă în mod adecvat și obiectiv atât necesarul reeducării inculpatului, cât și pericolul social concret al faptei.
Instanța i-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prevăzute la art. 64 lit. teza a II-a și lit. b pe Cod Penal durata executării pedepsei închisorii și a dedus din pedeapsa aplicată perioada deja executată în stare de arest preventiv.
În ceea ce privește acuzația formulată împotriva inculpatei poreclită "", instanța, pentru aceleași motive ca și în cazul inculpaților și, nu a reținut în sarcina acestuia săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat, întrucât în afara declarației inculpatului (care arată că inculpata s-a aflat în mașină atunci când inculpatul se deplasa la locul săvârșirii actelor materiale de furt), nu există nici un alt mijloc de probă cu care să se coroboreze și prin aceasta să se dovedească participarea inculpatei în calitate de complice; în schimb, la fel ca și în cazul celorlalți inculpați este dovedită participarea acestuia în calitate de coautor la infracțiunea de tăinuire în formă continuată, întrucât, în repetate rânduri a amanetat și primit bani pe bijuteriile furate, știind că acestea provin din furt.
Astfel, inculpata a telefonat martorului, rugându-l să nu declare la poliție adevărul; tot ea s- prezentat la amanetul din PNs ub numele de (filele 176-177 din ), fiind recunoscută de către martorul (fila 170 ) drept persoana care s-a prezentat sub numele fals de, fapt care dovedește că singurul motiv pentru care s-ar fi prezentat inculpata sub un nume fals ar fi fost acela că știa de proveniența reală a bunurilor amanetate și nu voia să apară pe contractul de amanet și să fie astfel descoperită activitatea sa infracțională.
În acest sens, aceste probe au fost coroborate și cu declarația inculpatului care a arătat că inculpata s-a prezentat sub un nume fals și a primit banii de pe bijuteriile amanetate, motive pentru care instanța a schimbat încadrarea juridică a faptei reținută prin rechizitoriu, considerând că singura faptă dovedită și săvârșită de către inculpată este cea de tăinuire în formă continuată, prevăzută de art. 221.Cod Penal cu aplicarea art. 41(2)
Cod PenalLa individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile prevăzute la art. 72.Cod Penal și a ținut cont de faptul că inculpata are antecedente penale, că nu și- recunoscut fapta și că fapta sa a mărit și consolidat prejudiciul părților vătămate, dar și faptul că participarea sa este una redusă în comparație cu a celorlalți inculpați, motive pentru care instanța a apreciat că o pedeapsă de 3 luni închisoare satisface pe deplin scopurile legii penale și exprimă în mod obiectiv contribuția inculpatei și pericolul social al faptei.
Instanța i-a interzis inculpatei ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b pe Cod Penal durata executări pedepsei închisorii.
Pe latură civilă, instanța a reținut în primul rând că atât faptele inculpaților și, cât și faptele celorlalți inculpați au cauzat în mod direct prejudiciul părților vătămate, în sensul că dacă fapta de furt a dus la deposedarea părților vătămate de bunurile lor, atunci faptele de tăinuire au dus la consolidarea acestui prejudiciu prin aceea că au făcut aproape imposibilă recuperarea în natură a bunurilor amanetate; pentru aceste considerente instanța a obligat în mod solidar pe toți inculpații la recuperarea pagubei pricinuite părților vătămate.
În ceea ce privește cuantumul acestor despăgubiri, instanța a reținut că părțile vătămate nu și-au dovedit prin înscrisuri cuantumul pretențiilor, iar unele bunuri (produsele electronice în cazul părții vătămate și unele bijuterii în cazul părții vătămate ) au fost deja restituite în natură, motive pentru care instanța a acordat în echitate (în lipsa altor criterii certe) sumele de: 30.000 lei către partea vătămată, 10.000 lei către partea vătămată și suma de 2.000 lei către partea vătămată.
De asemenea, instanța a menținut până la recuperarea pagubei, măsura sechestrului asigurator asupra bijuteriilor ridicate de la inculpatul și a dispus obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, proporțional cu ocazionarea lor.
Instanța a menținut starea de arest a inculpatului, având în vedere că a fost dovedită vinovăția acestuia.
Împotriva sentinței penale menționate au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău și inculpații -, -, () G și.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău invocă nelegalitatea hotărârii apelate cu privire la inculpații, și, întrucât, în mod greșit, s-a pronunțat schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de aceștia, din art.26 raportat la art.208 al.1 --209 alin.1 lit.a, g, i, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, în art.221, cu aplicarea art.41 alin.2 din același cod. Se consideră că fapta inculpaților, care, la datele de 07.11.2006 și 12.11.2006, pe timp de noapte, l-au ajutat pe inculpatul - să pătrundă în locuințele părților vătămate și (), transportându-l cu autoturismul marca BMW, aparținând inculpaților și, și condus de inculpatul, de unde au sustras bani, bijuterii din și obiecte electronice în valoare de 153.950 lei, ajutând la amanetarea și vânzarea bunurilor sustrase, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la furt calificat și nu de tăinuire, iar tăinuirea repetată a bunurilor sustrase, conduce în mod obiectiv la conturarea unui act de complicitate, deoarece autorii se bazează pe ajutorul ulterior al tăinuitorului.
S-a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii apelate și pronunțarea unei soluții legale și temeinice.
Inculpatul, atât în cererea scrisă de apel, cît și oral, în instanță, personal și pron apărătorul desemnat din oficiu, a criticat hotărârea atacată pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepsei. A solicitat reducerea pedepsei aplicate pe care o consideră prea mare, având în vedere circumstanțele reale în care au fost comise faptele și circumstanțele personale.
Inculpații și () G nu și-au motivat în scris apelurile declarate. Oral, în instanță, personal și prin apărătorul angajat, inculpații au precizat că apelurile declarate vizează latura penală a cauzei, în sensul că se impune achitarea, deoarece nu au comis faptele reținute de prima instanță. În subsidiar, au solicitat aplicarea dispozițiilor privind suspendarea condiționată a executării pedepsei, fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art.81 Cod penal. A mai cerut inculpatul admiterea apelului și în ceea ce privește rezolvarea laturii civile, în sensul de a se dispune ridicarea sechestrului asigurător, la instanța de fond făcându-se dovada că bunurile, ce formează obiectul sechestrului, sunt proprietatea sa.
Inculpata, personal și prin apărătorul angajat, a solicitat achitarea, întrucât lipsește un element constitutiv al infracțiunii, respectiv, intenția. În subsidiar, a cerut a se face aplicarea dispozițiilor art.81 Cod penal, privind suspendarea condiționată a executării pedepsei și înlăturarea dispozițiilor referitoare la menținerea sechestrului asigurător, bunurile supuse măsurii asigurătorii fiind proprietatea sa.
Inculpatul și-a intitulat apelul declarat, un "apel peste termen", iar prin cererea aflată la fila 14 dosar tribunal, a solicitat repunerea în termenul de apel, fiind arestat la data de 11.01.2008, în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii emis potrivit sentinței penale apelate.
În instanță, personal și prin apărătorul angajat, inculpatul a invocat, în principal, nelegala citare la instanța de fond și încălcarea dreptului la apărare în cursul judecății la instanța de fond. A solicitat desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. În subsidiar, inculpatul a invocat greșita condamnare, întrucât la dosar nu există probe din care să rezulte că a existat o înțelegere cu ceilalți inculpați. A cerut inculpatul a se dispune achitarea sa, iar în subsidiar, aplicarea unei pedepse într-un cuantum orientat spre minim, având în vedere circumstanțele personale.
Prin decizia penală nr. 229/A din data de 06 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău, n baza art.379 pct.2 lit.b Cod procedură penală, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău și apelanții-inculpați -, -, () G și, s-a desființat în totalitate sentința penală menționată și încheierea din 03.01.2008 și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță - Judecătoria Bacău.
S-a menținut starea de arest a apelantului inculpat - și, în baza art.381 alin.1 Cod pr. penală, s-a dedus în continuare detenția, începând cu data de 13.12.2007, până la zi.
S-a constatat că prin încheierea din 04.03.2008 a Tribunalului Bacăus -a dispus anularea formelor de executare emise pentru apelantul-inculpat -.
În temeiul art.383 alin.3 Cod pr. penală, s-au menținut actele procedurale îndeplinite în cauză până la termenul de judecată din 13.02.2007, inclusiv.
S-a constatat că, în apel inculpații, -, () G și au fost asistați de apărători angajați.
S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 150 lei - onorariu pentru avocatul desemnat din oficiu în apel - av..
În baza art.192 alin.3 Cod pr. penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel, au fost lăsate în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a reținut următoarele:
În primul rând, se constată că apelul inculpatului este un apel declarat în termenul prevăzut de art.363 alin.1 Cod pr. penală, nefiind respectate dispozițiile legale procedurale privind comunicarea copiei de pe dispozitiv. Astfel, se reține că inculpatul, în declarația aflată la fila 350 dosar urmărire penală precizează că locuiește în B,-/A/3, jud. B și fără forme legale în B,-/A/5.
Inculpatul a lipsit atât de la dezbateri cât și de la pronunțare, iar copia dispozitivului hotărârii i-a fost comunicată la o singură adresă, din B,-/A/3 (fila 154 dosarul instanței de fond).
În aceste condiții, apelul inculpatului fiind considerat un apel declarat în termen, se constată că nu se impune repunerea în termenul de apel și nici aplicarea art.365 Cod pr. penală, ce reglementează apelul peste termen.
În al doilea rând, instanța de control judiciar consideră întemeiate motivele de apel privind nelegala citare și încălcarea dreptului la apărare invocate de inculpatul.
Așa cum s-a arătat anterior, în cursul urmăririi penale, inculpatul a indicat, cu ocazia ascultării, adresele la care locuia. După sesizarea instanței, inculpatul a fost prezent la termenul de judecată din 13.02.2007, când a fost audiat în prezența apărătorului angajat (fila 97 din dosarul instanței de fond volumul I).
La termenul de judecată următor, din 06.03.2007, prin încheierea întocmită la acea dată, instanța dispune citarea și a inculpatului (care a fost reprezentat la acest termen de apărătorul ales), acesta fiind citat la adresa din B,-/A/3. La termenele de judecată care au fost stabilite ulterior, instanța a dispus citarea acestuia la aceeași adresă, cu toate că, în condițiile în care nu socotea necesară prezența sa, ar fi putut constata prin încheiere că în mod greșit s-a dispus citarea și că acesta figurează cu termen primit în cunoștință. Or, rezultă din datele dosarului că inculpatul a fost citat la o singură adresă, cu toate că, așa cum s-a reținut mai sus, în cursul urmăririi penale, a indicat și un alt domiciliu (la părinții săi), unde locuiește și în prezent - B, str. - 2/A/5. În plus, din adresele aflate la filele 62-64 dosarul instanței de fond - vol.I, rezultă că inculpatul nu mai locuiește la adresa din B, str. - 1/A/3, unde a fost citat în cursul judecății.
Se mai reține că inculpatul a fost asistat și reprezentat la instanță de un apărător angajat, respectiv d-na avocat, care, ulterior, a delegat prin substituire pe d-na av.. Se constată că la termenul de judecată din 24.04.2007 (fila 202 dosarul instanței de fond), termen pentru care inculpatul a fost citat în modalitatea descrisă mai sus, și la care au fost administrate probe, acesta a lipsit. În încheierea de ședință se menționează că "pentru inculpatul a răspuns d-na av. ", deși la dosar nu există nici o delegație care să confirme că a fost asigurată asistența obligatorie pentru inculpat.
Rezultă că inculpatului i s-a încălcat dreptul la apărare, garantat prin art.6 din Codul d e procedură penală.
Potrivit art.197 alin.1 Cod pr. penală, încălcările dispozițiilor legale ce reglementează desfășurarea procesului penal atrag nulitatea actului numai atunci când s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act.
Conform art.197 alin.(2) din același cod, sunt prevăzute sub sancțiunea nulității și dispozițiile relative la asistarea inculpatului de către apărător, când este obligatorie potrivit legii, iar dispozițiile alin.(3) din același text reglementează că nulitatea prevăzută în alin.(2) nu poate fi înlăturată în nici un mod, ea putând fi invocată în orice stare a procesului, luându-se în considerare chiar din oficiu.
Raportând aceste texte de lege la situația reținută în cauză, se motivează de instanța de apel, se constată că instanța nu a asigurat respectarea garanțiilor procesuale în timpul judecății pentru apelantul inculpat, hotărârea fiind lovită de nulitate absolută, astfel încât, soluția care se impune este desființarea acesteia cu trimiterea spre rejudecare, conform art.379 pct.2 lit.b Cod pr. penală.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în cadrul termenului legal inculpații:, () și.
Prezenți în fața instanței de recurs cei trei recurenți-inculpați au declarat că înțeleg să-și retragă recursurile declarate în cauză.
În consecință, în temeiul art.385/4 alin.2, cu art.369 Cod procedură penală, se va lua act că recurenții - inculpați:, () G și își retrag recursurile declarate împotriva deciziei penale nr.229/A din data de 06.05.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
În conformitate cu prevederile art.69 alin.1 din Legea nr.51/1995, cu art.189 Cod procedură penală, se va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Bao norariilor avocat oficiu în sumă totală de 450 lei.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive;
În numele legii:
DECIDE:
În temeiul art.385/4 alin.2, cu art.369 Cod procedură penală, ia act că recurenții - inculpați:, () G și își retrag recursurile declarate împotriva deciziei penale nr.229/A din data de 06.05.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Bao norariilor avocat oficiu în sumă totală de 450 lei (150x3).
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurenții-inculpați să plătească statului suma de câte 190 RON cu titlul de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19.06.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Dumitru Pocovnicu, Ecaterina Ene, Valerica Niculina
Ptr.JUDECĂTOR 3: Valerica Niculina
aflată în CO semnează
Președinte complet,
GREFIER,
Red.sent.
Pronunțat dec.apel -
Red.dec.recurs
2 ex.
20.06/20.06.2008
Președinte:Dumitru PocovnicuJudecători:Dumitru Pocovnicu, Ecaterina Ene, Valerica Niculina
