Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 426/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
579/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 426
Ședința publică din data de 25 martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cîrstoiu Veronica
JUDECĂTOR 2: Dumitrașcu Sofica
JUDECĂTOR 3: Ciobanu Corina
GREFIER: G -
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor formulate de recurentul-inculpat împotriva Deciziei Penale nr. 98/ din data de 11.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest și asistat de apărător din oficiu cu delegație de substituire a d-nei avocat, depusă la dosar, lipsă fiind intimatul-parte-vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs:
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat, solicită în temeiul art. 3859pct. 14 Cod procedură penală admiterea recursului formulat împotriva Deciziei Penale nr. 98/ din data de 11.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-, casarea deciziei și reindividualizarea pedepsei, având în vedere vârsta fragedă a inculpatului, circumstanțele personale inculpatul a recunoscut fapta, a avut o atitudine sinceră, are un copil minor, iar partea-vătămată nu s-a constituit parte-civilă.
Reprezentanta Ministerului Public formulează concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, apreciind că în cauză nu se impune redozarea pedepsei întrucât în cauză s-au aplicat circumstanțele atenuante prev de art. 74 lit. c Cod penal, fapta de furt a fost săvârșită prin efracție, inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, consideră că pedeapsa de 1 an închisoare este corect individualizată.
Recurentul-inculpat, este de acord cu concluziile apărătorului din oficiu.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.806/15.12.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B, în baza art. 208 al. 1-209 al. 1 lit. i Cod penal cu aplic. art. 74 lit. b Cod penal și art.76 lit. c Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 85 Cod penal s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală 2620/24.10.2006 a Judecătoriei Sectorului 6 B, definitivă prin decizia penală nr. 114/19.02.2007 a Tribunalului București.
În baza art. 36 al. 1 Cod penal rap. la art. 34 lit. b Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
În baza art. 71 Cod penal i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II -a și b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, prejudiciul fiind acoperit în echivalent.
În baza art. 191 al. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, în data de 03.07.2006, inculpatul a pătruns prin efracție în locuința părții vătămate, de unde a sustras un cuptor cu microunde.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând înlăturarea aplicării prev. de art.85 Cod penal și, respectiv redozarea pedepsei aplicate în sensul reducerii acesteia și aplicarea prevederilor art.81 Cod penal.
Prin decizia penală nr.98 din 11 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, a fost respins - ca nefondat - apelul declarat de inculpatul, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În motivarea acestei decizii, Tribunalul a arătat că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a apreciat în mod corect materialul probator administrat în cauză, în raport cu care a rezultat vinovăția inculpatului pentru fapta dedusă judecății, iar la individualizarea judiciară a pedepsei ce i-a fost aplicată acestuia, au fost avute - în mod corect - atât prevederile art.72 Cod penal, cât și cele prevăzute de art.52 Cod penal.
Împotriva acestei decizii, vizând și hotărârea primei instanțe, în termen legal, a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate, pe care o apreciază ca fiind prea aspră.
Examinând decizia atacată, în raport de criticile invocate care formal se încadrează în cazul de casare prevăzut de art.3859pct.14 Cod procedură penală, cât și din oficiu - potrivit dispozițiilor art.3859alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Situația de fapt și încadrarea juridică dată faptei comise de către inculpat au fost corect reținute de prima instanță, iar vinovăția acestuia a fost stabilită cu certitudine și fără echivoc, pe baza întregului material probator administrat în cauză.
Cât privește susținerea apărătorului recurentului inculpat, în sensul că în cauză își află incidența disp.art.3859pct.14 Cod procedură penală, este de observat că pedeapsa aplicată inculpatului nu a fost greșit individualizată de către instanța de fond, (fiind menținută de tribunal), ci, dimpotrivă, se remarcă faptul că, în procesul de individualizare au fost avute în vedere prevederile consacrate de art.72 Cod penal.
Pornind de la scopul în vederea căruia se angajează răspunderea penală a unei persoane, respectiv reeducarea sa în vederea prevenirii comiterii de noi infracțiuni, Curtea arată că pedeapsa aplicată trebuie adaptată nu numai în raport cu fapta săvârșită, ci și cu periculozitatea infractorului, cu șansa de reeducare pe care o prezintă.
În acest context, nu poate fi ignorat faptul că recurentul inculpat a mai suferit anterior o condamnare, pentru săvârșirea unor fapte similare.
Mai mult, în favoarea inculpatului a fost reținută circumstanța atenuantă prevăzută de art.74 lit.c Cod penal, fiind astfel coborâtă pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege.
În raport cu gradul de pericol social și modalitatea concretă de săvârșire a faptei, reducerea pedepsei sub cuantumul de un an închisoare, astfel cum solicită inculpatul, ar fi total nejustificată, instanța de fond apreciind în mod corect că scopul pedepsei prev. de art.52 Cod penal,poate fi atins prin privare de libertate, în condițiile art.57 Cod penal.
De asemenea, instanțele anterioare - în mod corect - au dat eficiență prevederilor art.36 Cod penal, în condițiile în care, fapta dedusă judecății este concurentă cu altă faptă de furt calificat săvârșită de inculpat, pentru care acesta a fost condamnat definitiv la 1 an închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei prin sentința penală nr.2620/24.1 0.2006 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B, rămasă definitivă prin decizia penală nr.114/19.02.2007 pronunțată de Tribunalul București.
Așadar, se constată că prin hotărârile criticate, s-a realizat o justă individualizare a pedepsei,ținându-se seama de criteriile consacrate de dispozițiile art.72 Cod penal, pentru asigurarea scopurilor - punitiv și educativ - al respectivei sancțiuni, instanțele adaptând corect cuantumul pedepsei la nevoile de apărare socială și apreciind - în mod just - că reeducarea inculpatului se poate înfăptui - în condițiile în care acesta a recidivat în săvârșirea de infracțiuni de furt - numai prin executarea pedepsei în regim de detenție.
În raport de toate cele arătate și cum la examinarea din oficiu nu rezultă alte motive care să conducă la casarea hotărârilor, în temeiul art.38515pct.1, lit.b Cod procedură penală, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat.
Constatând că recurentul este cel care se află în culpă procesuală, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală, Curtea îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.98 din 11 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei - reprezentând onorariul apărătorului din oficiu - se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
G -
Red.
Dact./29.04.2009
Ex.2
Red.-
Red.-Jud.Sect.6
Președinte:Cîrstoiu VeronicaJudecători:Cîrstoiu Veronica, Dumitrașcu Sofica, Ciobanu Corina
