Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 437/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art.209 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.437
Ședința ne publică de la 27 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Robert Emanoil Condurat JUDECĂTOR 2: Mihai Marin
- - JUDECĂTOR 3: Mirela
- - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror,
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de inculpatul A și părțile responsabile civilmente și, împotriva deciziei penale nr.10 din 27 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, și a sentinței penale nr.8694 din 4 iulie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, ambele în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns: recurentul inculpat - A arestat în altă cauză, asistat de avocat - - apărător ales, și recurentul parte responsabilă civilmente, lipsind recurenta parte responsabilă civilmente și intimații părți civile și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care a fost audiat inculpatul prezent, procesul verbal de consemnare a declarației fiind atașat la dosar.
Întrucât părțile prezente nu au de formulat excepții ori cereri, s-a reținut cauza în stare de judecată și s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat - pentru recurentul inculpat a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și în prima teză, trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului pe latură civilă, motivându-se că decizia nu este motivată sub acest aspect, în sensul că acțiunile părților civile au fost admise, deși acestea nu au justificat prejudiciile invocate; în teză subsidiară s-a solicitat rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, în sensul achitării inculpatului în temeiul art.10 lit.c p, pentru infracțiunile de furt calificat deduse judecății și a respingerii acțiunilor civile promovate în cauză. În motivarea acestei teze s-a arătat că în speță nu există probe certe de participație a recurentului inculpat la săvârșirea furturilor, în realitate faptele fiind săvârșite de alte persoane trimise în judecată în altă cauză, solicitând să se rețină declarațiile acestora în calitate de martori date cu ocazia judecării în primă instanță; pe latură civilă s-a arătat că părțile civile nu au administrat dovezi nici în cauza disjunsă și nici în prezenta cauză, astfel că în mod eronat s-a reținut existența și întinderea pagubelor.
Recurentul parte responsabilă civilmente a solicitat admiterea recursului inculpatului și recursul propriu, în sensul achitării inculpatului și înlăturării obligației de despăgubiri a părților civile.
Reprezentantul parchetului a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea hotărârilor recurate, ca legale și temeinice, motivând că participarea recurentului inculpat la comiterea infracțiunilor de furt este dovedită atât cu probe științifice ( rapoartele de expertiză dactiloscopică) cât și cu probe testimoniale privitor la vânzarea bunurilor provenite din furturi; în privința declarațiilor celorlalți participanți s-a solicitat să fie reținute declarațiile din faza de urmărire penală, ca reflectând adevărul.Sub aspect civil s-a arătat că latura civilă a fost corect soluționată.
Având ultimul cuvânt recurentul inculpat a solicitat admiterea recursului, însușindu-și concluziile formulate de apărătorul său.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința penală nr.1694 din 4 iulie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, a fost condamnat inculpatul A - fiul lui și, născut la data de 16.05.1988 în C, la pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat în formă continuată prev. art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. a, e, g, i Cod penal, cu aplic. art. 99 și urm. Cod penal, rap. la art. 41 al. 2 Cod penal.
În baza art. 71 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, pe durata executării pedepsei principale, după împlinirea vârstei de 18 ani.
Au fost admise acțiunile civile formulate de părțile civile și, dispunându-se obligarea inculpatului, în solidar cu părțile responsabile civilmente si, la plata către acestea a sumelor de 2.700 euro (sau echivalentul în lei la data plății) respectiv 5.000 lei, daune materiale.
S-a luat act că părțile vătămate, și nu s-au constituit părți civile în procesul penal, prejudiciile fiind recuperate.
A fost obligat inculpatul, în solidar cu părțile responsabile civilmente și, la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 300 lei.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că a fost investită prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova nr.4254/P/2006, prin care a fost trimis în judecată, în stare de libertate inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată prev.de art.208 alin.1 și 4, art.209 alin.1 lit.a,e,g,i p, cu aplic.art.41 alin.2 p și art.99 și urm.p, în fapt, expunându-se următoarele:
În noaptea de 30/31.03.2006 în jurul orelor 23,00-24,00, inculpatul s-a deplasat în zona restaurantului, situat pe B-dul G - din C, și, prin forțarea portierei stânga, a pătruns în autoturismul marca Ford, cu nr. de înmatriculare -, aparținând părții vătămate, de unde a sustras CD player-ul auto marca care era montat în bord. De la locul faptei au fost ridicate urme papilare, la examinarea cărora s-a stabilit că aparțin inculpatului (raportul de expertiză criminalistică dactiloscopică nr.50420 din 18.09.2006 întocmit de IPJ D).
În seara de 02.05.2006, orele 23.00, inculpatul împreună cu numiții -, și A, în baza înțelegerii anterioare, s-au deplasat cu mașina proprietatea lui, marca Ford Fiesta cu nr. de înmatriculare OH 3762, pe str. -, din municipiul C, în parcarea blocului a7, unde, în timp ce asigura paza, inculpatul a spart cu o piatră geamul portierei stânga față a autoturismului Ford Mondeo, cu nr. 250, aparținând lui, însă deoarece partea vătămată a auzit zgomotul produs, cei patru au părăsit locul faptei fără a sustrage vreun bun.
Apoi, toți patru s-au deplasat pe str. C-tin, în parcarea blocului 71, unde, în timp ce asigura paza, inculpatul a forțat portiera stânga față a autoturismului Ford Mondeo cu nr. -, proprietatea părții vătămate,pătrunzând în interiorul mașinii împreună cu A și și au încercat să pornească autoturismul pentru a-l sustrage, însă nu au reușit.
Ulterior, prin același mod de operare, inculpatul și prietenii săi au mai încercat să sustragă și autoturismul marca Ford Mondeo cu nr. - de pe str. - -, proprietatea lui, dar nu au reușit să-l pornească și au renunțat.
în hotărârea infracțională, cei patru au mers în cart. lui, în parcarea blocului, unde, în timp ce și asigurau paza, A și au forțat portiera dreaptă a mașinii Ford Mondeo cu nr. B-23- aparținând lui și au pătruns în interior. Prin utilizarea unei șurubelnițe, Aar eușit să pornească motorul mașinii și a plecat cu aceasta, fiind urmat de ceilalți trei ce se aflau în mașina lui. Cei patru au abandonat mașina furată în pădurea. A doua zi, inculpatul împreună cu A și au revenit la autoturismul abandonat, căruia i-au demontat cele patru anvelope pe care i le-au vândut ulterior lui. În acest timp, cei trei au fost însoțiți și de martorul -, căruia i-au solicitat ajutorul, comunicându-i că autoturismul aparține unuia dintre ei și s-a defectat în zona pădurii.
Din mașina sustrasă au fost ridicate urme papilare, iar prin raportul de expertiză 49742 din 7.06.2006 întocmit de IPJ s-a stabilit că aceste urme papilare au fost produse de inculpatul A.
Față de probatoriul administrat în cauză (plângerile și declarațioile părții vătămate, declarațiile martorilor, -, -, A, procesele verbale de reconstituire, procesele verbale de cercetare a locului infracțiunilor și asupra autoturismelor sustrase, procesul verbal întocmit cu ocazia restituirii unora din bunuri către partea civilă, certificat de cazier judiciar al inculpatului, rapoartele de expertiză dactiloscopică) prima instanță a reținut în totalitate situația de fapt expusă în rechizitoriu, activitatea infracțională care s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni de furt calificat în formă continuată săvârșită în minoritate prev.de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a,e,g,i p, cu aplic.art.99 și urm.p și art.41 alin.2
în aceste condiții s-a procedat la condamnarea inculpatului la o pedeapsă privativă de libertate orientată către minimul special, respectiv de 1 an și 6 luni închisoare, cu executare în detenție și aplicarea corespunzătoare a pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev.de art.64 lit.a teza a II lit.b p, pe durata executării pedepsei principale, după împlinirea vârstei de 18 ani.
Sub aspect civil, s-a luat act că părțile vătămate, și nu s-au constituit părți civile în procesul penal, iar pentru acțiunile civile promovate de părțile civile și pentru sumele de 2700 euro și, respectiv, 5.000 lei s-a reținut răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a inculpatului și solidară a reprezentanților legali, în calitate de părți responsabile civilmente, conform art.998, 999 și 1000 civil, dispunându-se obligarea în solidar la plata acestor sume.
Împotriva sentinței penale au declarat apel inculpatul A și părțile responsabile civilmente și, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate atât în ce privește modul de soluționare al laturii penale cât și al laturii civile a cauzei, astfel:
În apelul inculpatului s-au invocat critici de netemeinicie și nelegalitate susținându-se că acesta nu a participat la comiterea infracțiunii, autori fiind numiții A, și trimiși în judecată și condamnați în altă cauză, solicitând achitarea sa în temeiul art.10 lit.c p și exonerarea de plata despăgubirilor, cu motivarea că acestea nu au fost dovedite.
Apelul părții responsabile civilmente nu a fost motivat scris, iar cu ocazia dezbaterilor s-a solicitat exonerarea de plata despăgubirilor către părțile civile.
Tribunalul Dolj, prin decizia penală nr.10 din 27 ianuarie 2009, pronunțată în dosar nr-, a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpat și părțile responsabile civilmente, obligând apelanții la plata a câte 20 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că prima instanță a stabilit corect situația de fapt, privitoare la participația și vinovăția inculpatului, la săvârșirea infracțiunilor deduse judecății. Astfel s-a reținut ca elocventă declarația martorului - care a fost solicitat, de chiar inculpatul din cauză, să-i ajute la deplasarea autoturismului sustras de la, martorul relatând că inculpatul se afla împreună cu ceilalți 3 făptuitori judecați în altă cauză.
Apărarea apelantului inculpat fondată pe declarațiile din faza de judecată ale făptuitorilor condamnați în altă cauză, a fost înlăturată, reținându-se că aceștia sunt subiectivi față de situația lor procesuală (persoane condamnate aflate în executarea pedepsei) precum și de împrejurarea că față de inculpatul apelant s-a disjuns urmărirea penală în cauza anterioară.
Împotriva deciziei pronunțată în apel au formulat recurs inculpatul și părțile responsabile civilmente, invocând critici de nelegalitate privitor la nemotivarea deciziei sub aspectul laturii civile și critici de netemeinicie privitoare la greșita stabilire a situației de fapt, sub aspectul participației recurentului inculpat, solicitându-se rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, în sensul achitării inculpatului în temeiul art.10 lit.c p și a înlăturării obligației de plată a despăgubirilor către părțile civile pentru prejudicii care nu au fost justificate de acestea.
Curtea, analizând recursurile promovate, reține:
În privința motivul de casare prev.de art.3859pct.9 p, se constată că toate criticile vizând latura civilă a cauzei cuprinsă în motivele de apel, sunt critici subsidiare celor care vizează soluționarea laturii penale a cauzei, inculpatul și părțile responsabile civilmente contestând calitatea de coautor la săvârșirea infracțiunii.
Ori, cât timp instanța de apel a analizat criticile vizând participația penală a inculpatului, reținând că prima instanță a stabilit corect situația de fapt și implicit activitatea infracțională a inculpatului, concluzionând că faptele acestuia întrunesc elementele constitutive - sub aspect obiectiv și subiectiv - ale infracțiunii de furt calificat în formă continuată, implicit s-a pronunțat și asupra răspunderii civile, prejudiciile produse părților civile fiind consecința tocmai a săvârșirii infracțiunii.
În ceea ce privește soluționarea fondului cauzei sub aspectul vinovăției inculpatului, actelor sale de participație și a rezolvării laturii civile a cauzei, se rețin însă următoarele:
Participația recurentului inculpat a fost reținută în actul de sesizare a instanței în raport de: probele științifice administrate, constând în urmele papilare descoperite asupra autoturismelor aparținând părților vătămate (fapta din noaptea de 30/31 martie 2006) și (fapta din noaptea de 2/3 mai 2006), pentru care s-a stabilit că aparțin recurentului inculpat; probele testimoniale reprezentate de depozițiile martorilor - (declarația de la fila 66 dosar fond) care a cumpărat la data de 4 mai 2006, de la recurentul inculpat două roți de autoturism, în cursul urmăririi penale stabilindu-se că proveneau de la autoturismul părții vătămate, căruia i-au fost restituite; martorul (declarații de la filele 123 - 127 dos.urm.pen.), care în noaptea de 2/3 mai 2006 a fost acroșat de un autoturism în care se aflau 4 tineri identificați ulterior în persoana inculpatului și a numiților, și A, după care i-a însoțit pe aceștia la domiciliul martorului, unde a avut loc tranzacția pentru cumpărarea roților autoturismului, discuțiile fiind purtate de inculpatul, autoturism identificat ulterior ca aparținând părții vătămate; declarațiile inculpatului care recunoaște că a vândut roțile, și a arătat că nu își explică existența urmelor sale papilare pe două din autoturismele sustrase.
De asemenea, se reține că în faza de urmărire penală ceilalți trei participanți -, și A - au declarat constant că la activitatea infracțională a luat parte și inculpatul, care a executat acțiuni în scopul deschiderii autoturismelor fie prin forțarea portierei față, fie prin distrugerea geamului de la aceasta, după care, fiind condamnați la pedepse cu executarea în detenție, la audierea cu ocazia judecății în primă instanță au revenit asupra declarațiilor, confirmând versiunea inculpatului în sensul că după comiterea furtului, a doua zi s-au întâlnit cu inculpatul și acesta i-a condus la persoana care a cumpărat roțile.
Ori, această împrejurare este contrazisă de poziția martorului care a întâlnit pe toți cei 4 inculpați în timp ce se deplasau cu autoturismul Ford sustras, în noaptea de 2/3 mai 2006, însoțind pe toți 4 la locuința martorului care a cumpărat roțile.
În aceste condiții se constată că în mod corect s-a reținut vinovăția inculpatului A, pentru care instanțele au procedat la condamnarea sa, la o pedeapsă corect individualizată în raport de criteriile prev.de art.72
În ceea ce privește însă soluționarea laturii civile a cauzei, se constată că părțile vătămate și au promovat acțiuni civile în cursul urmăririi penale, iar în cursul judecății, în fond, apel și recurs nu s-au prezentat, iar prejudiciile invocate nu au fost dovedite prin nici un mijloc de probă.
Ori, în materia răspunderii civile sarcina probei incumbă persoanei care formulează pretenția dedusă judecății, urmând să se constate că în prezenta cauză nu s-a probat întinderea prejudiciului, cu atât mai mult cu cât în faza de urmărire penală s-a recuperat o parte din paguba produsă de prin restituirea a două roți (procesul verbal de restituire aflat la fila 60 dos.urm.pen.).
Mai mult, se constată că prin sentința penală nr.2415 din 19 iulie 2007 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr.3068/P/2006 în care au fost judecați pentru aceleași fapte și inculpații A, - și, acțiunile civile formulate de părțile civile și au fost respinse ca nefondate, cu motivarea că pretențiile solicitate nu au fost dovedite.
Față de acestea recursurile din cauză apar ca fondate, urmând să fie admise și procedând la rejudecarea laturii civile conform art.38515pct.2 lit.d p, după casarea în parte a hotărârilor recurate, se va dispune respingerea acțiunilor civile formulate în procesul penal.
Pentru celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate care nu contravin soluției din prezenta decizie, se vor aplica prevederile art.38517alin.2 p și vor fi menținute.
Văzând și dispoz.art.192 alin.3 p;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul A și părțile responsabile civilmente și, împotriva deciziei penale nr.10 din 27 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, și a sentinței penale nr.8694 din 4 iulie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, ambele în dosarul nr-.
Casează în parte hotărârile atacate pe latură civilă, în sensul că respinge acțiunile civile formulate de părțile civile și.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate, cheltuielile judiciare în sumă de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 27 aprilie 2009.
- - - - - - -
Grefier,
Red.jud.
CC.
PS/IS/02.06.2009
27 aprilie 2009.
- Administrația Finanțelor Publice C, județul D, va încasa de la inc. A, în solidar cu părțile responsabile civilmente și, suma de 360 lei cheltuieli judiciare statului, stabilite la fond și apel.
Președinte:Robert Emanoil ConduratJudecători:Robert Emanoil Condurat, Mihai Marin, Mirela
