Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 438/2009. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr- - Art. 2781Cod procedură penală -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI

INSTANȚA DE RECURS

DECIZIE PENALĂ Nr. 438

Ședința publică de la 27 Aprilie 2009

PREȘEDINTE: Robert Emanoil Condurat JUDECĂTOR 2: Mihai Marin

- - - JUDECĂTOR 3: Mirela

- - - judecător

Grefier

Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

.

Pe rol, soluționarea recursului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DOLJ împotriva sentinței penale nr.5 de la 05 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Pentru Minori și Familie în dosarul cu nr-, privind pe intimatul învinuit G și reprezentantul legal al minorilor și, numita.

La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul G, asistat de avocat ales, lipsind minorii și și reprezentanta legală.

Procedura legal îndeplinită.

S-a efectuat referatul oral al cauzei, după care, constatându-se că nu mai sunt cereri sau excepții, s-a trecut la soluționare, precizându-se că la dosarul cauzei există concluzii scrise depuse de către reprezentanta legală a minorilor,.

Reprezentantul Ministerului Publica solicitat admiterea recursului conform motivelor detaliate în scris, casarea sentinței Tribunalului Dolj și pe fond, respingerea plângerii formulate de către reprezentanta legală a minorilor, deoarece urmărirea penală efectuată în cauză și finalizată cu ordonanța atacată a fost completă.

Avocat pentru intimatul inculpat, a solicitat admiterea recursului Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, în baza art.38515pct.2 lit.b Cod pr.penală, cu consecința casării sentinței Tribunalului Dolj și pe fond, a respingerii plângerii formulate împotriva ordonanței prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului G, deoarece la dosarul cauzei există două adrese în ceea ce privește posibilitatea efectuării unei expertize medicale a acestuia, iar la fila 134 a, există declarația martorului -.

Intimatul învinuit Gaa rătat că își însușește concluziile apărătorului său.

CURTEA:

Asupra recursului penal de față;

Prin sentința penală nr. 5 de la 05 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Pentru Minori și Familie în dosarul cu nr-, s-a dispus admiterea plângerii formulată de petenții și, prin reprezentant legal - cu domiciliul în S, str. --- nr.17,.17,. A,.2,.5, jud. O, cu domiciliul ales la Cabinet avocat -, din S,-, jud. O - împotriva ordonanței din 17.05.2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj din dosarul nr. 388/P/2004, privind pe învinuitul G, domiciliat în com. Noi, sat,-, jud.

S-a desființat ordonanța din 17.05.2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj din dosarul nr.388/P/2004 și s-a dispus trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, în vederea redeschiderii urmăririi penale și completării probatoriului.

Cheltuielile judiciare avansate de stat, au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, la data de 02.09.2008, petenții și - prin reprezentant legal - au contestat ordonanța din 17.05.2007 Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj din dosarul nr.388/P/2004, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului G pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.197 alin.1, 3 din pen. și art. 203.pen. susținând că procurorul de caz a ignorat concluziile unui certificat medico-legal (nr.706/12/07.04.2004) și a dat mai multă putere legală unei soluții la care a ajuns printr-o cercetare incompletă, neintrându-se în esența speței prin administrarea de probatorii utile și relevante.

Astfel, s-a reținut că, la 04.04.2004, numita din com. i Noi, sat, jud. D, a sesizat D despre faptul că cei doi copii ai săi, in vârstă de 7 ani si, in vârstă de 3 ani, au fast abuzați sexual de către numitul G - in vârstă de 67 ani - bunicul patern al minorilor.

In temeiul acestei sesizări, reprezentanții D au inițiat verificări, din care a rezultat că, în anul 1995, numita s-a căsătorit cu, căsătorie din care au rezultat minorii și. În anul 2003, pe fondul unor relații familiale tensionate si conflictuale, dominate de violență si agresivitate verbală, precum, si de consum de alcool, părțile au divorțat, iar cei doi copii au fost încredințați spre creștere si educare tatălui, respectiv, care locuia împreună cu părinții săi in com. i Noi, sat, jud.

Imediat după pronunțarea divorțului, în luna decembrie 2003, petenta a revenit in domiciliul fostului ei soț si si-au reluat relațiile conjugale, întrucât acesta din urmă a renunțat la acțiunea de divorț, in calea de atac.

In luna martie 2004, numita a formulat acțiune de divorț, solicitând încredințarea celor doi copii, după care, la 04.04.2004 a părăsit domiciliul conjugal, mergând să locuiască la părinții săi, in mun. S, jud. Ulterior, cei doi copii, si au fost încredințați mamei lor. Referitor la fapta reclamată, la 06.04.2004, cei doi minori au fost examinați de către medicul legist, din certificatele medico-legale nr. 707/A2 din 06.04.2004 și nr. 706/A2 din 06.04.2004, rezultând că aceștia nu prezintă leziuni de violentă pe corp, iar la nivel anal, minora prezentând mucoasa -roșietică congestionată, cu pliuri parțial dispărute.

Învinuitul G, in vârstă de 67 ani, a negat in mod constant săvârșirea faptei, precizând că acuzațiile aduse de au ca scop dorința acesteia de răzbunare si reprezintă o modalitate de a determina instanța să-i încredințeze ei pe cei doi minori.

Din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 1455/A1 din 18.05.2004 rezultă că minora prezintă tulburări de comunicare cu mutism electiv, dizarmonie in dezvoltarea personalității, dificultăți de relaționare majore, deficiente instrumentale, afecțiuni prezente încă înainte de vârsta de 3 ani, care in timp au evoluat, determinând încadrarea acesteia in gradul de handicap accentual. In aceste împrejurări, fapta reclamată are suport probațional doar in afirmația minorului, in vârstă de 3 ani, afirmație făcută in fata mamei sale. Având in vedere vârsta acestuia, potrivit studiilor de psihologie infantile publicate, afirmațiile minorului trebuie privite cu rezervă.

Pentru specialiștii in psihologie infantilă (, ), problema credibilității afirmațiilor minorului este intr-adevăr complexă, mai ales intr-un context conflictual major de cuplu ( neînțelegere, separare) sau in cel al unui conflict violent, cum este cazul in speță.

In această situație, varianta faptică prezentată de petenta nu apare ca veridica, iar in lipsa unor elemente concrete care să o susțină, urmează a se considera ca leziunile prezentate de minora, la nivel anal, s-au produs in împrejurări ce exclud vinovăția penală.

Pentru aceste considerente s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului G cercetat pentru săvârșirea inf. prev. de art. 197 alin.1, 3 din și Cod Penal art. 203.

Cod Penal

Analizând plângerea formulată, instanța de fond a apreciat că aceasta este întemeiată, probatoriul administrat în cauză nefiind suficient, întrucât nu s-au epuizat toate mijloacele de proba aflate la dispoziția organelor de cercetare penală pentru stabilirea adevărului.

Astfel, în certificatul medico-legal întocmit cu ocazia examinării minorei, s-a menționat că "aceasta prezintă la nivel anal mucoasă -roșietică, congestionată, cu pliuri parțial dispărute, orificiul anal având aspect infundibuliform", în concluzie reținându-se "conformația orificiului anal pledează pentru contacte sexuale anale repetate", iar în certificatul medico-legal privindu-l pe minorul, deși au fost descrise leziuni asemănătoare celor menționate în actul medico-legal privind pe minora, nu s-a precizat dacă aceste leziuni pot sau nu pot pleda pentru existența unor contacte sexuale anale și în consecință, instanța de fond a apreciat că se impune completarea raportului de constatare medico-legală al miorului pentru lămurirea acestor aspecte.

Totodată, s-a mai reținut că, deși s-a apreciat prin rezoluția Parchetului de pe lângă Tribunalului Dolj din data de 14.12.2006 ca fiind necesară efectuarea unei expertize medico-legale privind stabilirea capacității sexuale a intimatului G, acest raport de expertiză nu a fost efectuat, organele de cercetare penală mulțumindu-se cu precizarea C potrivit căreia, efectuarea unei astfel de expertize nu este oportună, dată fiind vârsta numitului G și a mijloacelor de investigație limitate.

Totodată, instanța de fond a apreciat că se impune identificarea și audierea martorilor indicați în finalul declarației mamei minorilor, numita (fila 37 verso din dosarul parchetului), respectiv membrii familiei - sau despre care, aceasta a afirmat că au cunoștință despre cele întâmplate.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, deoarece în mod greșit instanța de fond a apreciat că nu s-au lămurit în cauză unele aspecte esențiale, desființând ordonanța nr.388/P/2004 din 17 mai 2007 și dispunând trimiterea cauzei procurorului la parchet, în vederea redeschiderii urmăririi penale și completării probatoriului.

În acest sens, se arată că din analiza materialului probator administrat în cauză, rezultă că au fost efectuate toate actele de urmărire penală relevante pentru lămurirea situației de fapt, fiind în acest sens audiați martori, inclusiv reprezentanți ai DGASPC și medicul de familie, iar în ceea ce privește efectuarea unei expertize medico-legale privind stabilirea capacității sexuale a învinuitului G, în mod just procurorul a avut în vedere adresa nr.870/1 din 12 martie 2007 a IML C care a apreciat că o astfel de expertiză este inoportună, în raport cu vârsta și mijloacele de investigație limitate. De asemenea, s-a mai arătat că în cuprinsul ordonanței atacate se face referire și la actele medico-legale privind pe minori, inclusiv investigații de ordin psihologic ale acestora.

Examinând recursul declarat, prin prisma criticilor formulate, Curtea urmează să-l respingă ca nefondat în baza art.38515pct.1 lit.b Cod pr.penală.

Având în vedere natura și gravitatea infracțiunilor care au făcut obiectul plângerii adresată organului de urmărire penală de către reprezentanta legală, în ceea ce-i privește pe minorii și, Curtea apreciază că soluția Tribunalului Dolj de admitere a plângerii, desființarea ordonanței atacate și trimiterea cauzei la parchet, în vederea redeschiderii urmăririi penale și completării probatoriului conform indicațiilor exprese din considerentele sentinței, este legală și temeinică.

Astfel, se constată că procurorul de caz nu a manifestat un rol activ, în conformitate cu dispozițiile art.202 Cod pr.penală, în sensul că nu s-a conformat obligației expres prevăzută de acest text, în sensul de a strânge probe necesare pentru aflarea adevărului și pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, respectiv atât probe în favoarea, cât și în defavoarea învinuitului. Acest aspect este cu atât mai de neînțeles cu cât prin rezoluția nr.388/P/2004 din 14 decembrie 2006 a aceleiași unități de parchet, s-a dispus începerea urmăririi penale față de făptuitorul G, iar în conținutul rezoluției se indică expres mijloacele de probă și etapele care trebuie urmate în vederea stabilirii unei corecte stări de fapt și a unei prezumtive vinovății a făptuitorului.

Ori, reprezentantul Ministerului Public nu s-a conformat decât parțial celor stabilite în mod expres de către procurorul care a dispus începerea urmăririi penale, mulțumindu-se doar a face referire la lipsa de relevanță juridică a celor două certificate medico-legale și a raportului de expertiză medicală psihiatrică nr.1455/1 din 18 mai 2004, prin raportare la situația psihică a minorei și la vârsta foarte mică (3 ani) a minorului, coroborate cu anumite studii de psihologie infantilă, fără a efectua demersuri în vederea realizării expertizei medicale a făptuitorului, fără a se realiza audierea unor persoane (vecini, prieteni apropiați ai familiei), precum și reaudierea în conformitate cu dispozițiile Codului d e procedură penală, a învinuitului, părților vătămate și altor martori.

Constatând aceste deficiențe majore ale modului în care a fost efectuată urmărirea penală, în mod legal și temeinic Tribunalul Dolj, în concordanță cu dispozițiile legale în materie că se impune desființarea ordonanței, cu consecința trimiterii cauzei la procuror, în vederea redeschiderii urmăririi penale și completării probatoriului, sub aspectul efectuării unei completări la raportul de constatare medico-legală al minorului pentru lămurirea unor aspecte contradictorii între concluziile în ceea ce-l privește și cele din certificatul medico-legal eliberat minorei, efectuarea unei expertize medico-legale pentru stabilirea capacității sexuale a făptuitorului, precum și efectuarea de demersuri în vederea identificării și audierii tuturor martorilor indicați de părți, astfel încât la finalul urmăririi penale procurorul să poată trage o concluzie legală și temeinică în ceea ce privește existența sau nu a infracțiunilor care au făcut obiectul plângerii.

Criticile Ministerului Public formulate în recurs în sensul că au fost efectuate toate actele de urmărire penală, nu pot fi reținute de către C, deoarece procurorul care a pronunțat ordonanța atacată nu s-a conformat nici chiar indicațiilor stabilite de procurorul care a dispus începerea urmăririi penale și cu atât mai puțin nu a avut în vedere și alte elemente suplimentare care au apărut pe parcursul desfășurării urmăririi penale.

Concluzionând, Curtea apreciază că soluția Tribunalului Dolj este legală și temeinică, astfel încât urmează a respinge recursul ca nefondat, urmând ca procurorul să se conformeze întocmai indicațiilor instanței.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DOLJ împotriva sentinței penale nr. 5 de la 05 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Pentru Minori și Familie în dosarul cu nr-, privind pe intimații G și reprezentantul legal al minorilor și, numita.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 27 aprilie 2009.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - - -

Grefier,

Red. jud.:

Jud. fond:

Dact. 2 ex./ 11 Iunie 2009

Președinte:Robert Emanoil Condurat
Judecători:Robert Emanoil Condurat, Mihai Marin, Mirela

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 438/2009. Curtea de Apel Craiova