Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 444/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art.209 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR.444
Ședința publică din 02 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Androhovici Daniela
JUDECĂTOR 2: Andronic Tatiana Luisa
JUDECĂTOR 3: Acsinte
Grefier
Ministerul Public este reprezentat de procuror -
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 06.08.1969 în B, cu același domiciliu,-,.A,.1,.44, jud. B, împotriva deciziei penale nr.193 A din 22.10.2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosar nr-.
La apelul nominal a răspuns inculpatul recurent, asistat din oficiu de avocat, lipsă fiind partea vătămată intimată.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Avocat, pentru inculpatul recurent, solicită reaudierea unor martori din lucrări ale căror declarații sunt contradictorii.
Procurorul pune concluzii de respingere a probei ca inadmisibilă, întrucât nu poate fi administrată proba cu martori în această fază procesuală.
Instanța, având în vedere disp. art.38514pr.pen. respinge proba testimonială solicitată ca inadmisibilă.
Întrebat fiind, inculpatul recurent arată că nu dorește să dea declarație în această fază procesuală, precizând că își menține declarațiile date anterior.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru inculpatul recurent, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea deciziei atacate și reținerea cauzei spre rejudecare, întrucât pe fondul unor neînțelegeri cu organele de cercetare penală, inculpatului i s-au întocmit mai multe dosare penale fără o bază legală. Arată că inculpatul nu recunoaște săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, iar probatoriului administrat în cauză este limitat și insuficient.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și de menținere a deciziei ca fiind legală și temeinică, apreciind că modul de individualizare a pedepsei și cuantumului acesteia au fost corect stabilite de către instanțe. Având în vedere raportul de constatare tehnico-științifică a celor două urme papilare prelevate pe de portiera mașinii din care au fost sustrase bunurile, coroborate cu declarațiile martorilor audiați în faza de urmărire penală, cele două instanțe au apreciat în mod corect vinovăția inculpatului.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, precizează că a motivat recursul în temeiul art.3859pct.2, 9, 10, 21.pr.pen. Arată că se află în relație de dușmănie cu șeful cercetărilor penale de la B, întrucât a formulat plângere penală împotriva acestuia, dar apoi din motive obiective și-a retras- De asemenea, învederează faptul că așa-numita parte vătămată nu s-a prezentat în instanță.
Mai arată că instanța de fond nu a analizat toate probele existente la dosar, întrucât martorul, întrebat fiind de către instanță, a aratat clar că nu inculpatul este autorul faptei. De asemenea, face referire la disp. art.75 alin.1 pr.pen. în care se arată că declarația părții vătămate este folosită ca probă, dar că aceasta trebuie coroborată cu împrejurări sau fapte din ansamblul probelor existente în cauză, ori partea vătămată nu a dovedit cu nici un fel de act prejudiciul cauzat. Consideră că atâta timp cât nu există prejudiciu, faptei îi lipsește atât latura obiectivă, cât și latura subiectivă. Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și reținerea cauzei spre rejudecare.
Declarând dezbaterile închise, dezbateri ce au fost înregistrate în sistem audio,
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoșani nr.4749/P/2007 din 28 august 2008, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e și g Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a și b Cod penal, reținându-se în sarcina acestuia că, la data de 01 octombrie 2007, în jurul orelor 21,00, a pătruns într-un autoturism neasigurat ce se afla parcat pe o stradă din B, de unde a sustras bunuri în valoare totală de 600 lei.
Investită cu soluționarea cauzei, Judecătoria Botoșani prin sentința penală nr. 888 din 27 martie 2009, l-a condamnat pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e) și g) Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal la pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare.
În temeiul art. 61 alin. 1 Cod penal, a fost revocat beneficiul liberării condiționate privind restul de 1109 zile închisoare, rămas de executat din pedeapsa de 9 (nouă) ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 728/29.03.2001 a Judecătoriei Botoșani, rest care a fost contopit cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare.
S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal, pe durata și în condițiile prev. de art. 71 Cod penal.
A fost respinsă ca nefondată acțiunea civilă, iar în temeiul art. 191 alin.1 Cod de procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 450 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare, sumă în al cărei cuantum s-a inclus și onorariul pentru asistența juridică din oficiu.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, în seara zilei de 01 octombrie 2007, în jurul orelor 20,00 inculpatul s-a întâlnit în fața unui magazin de pe strada -. - din B, cu martorii, e și, împreună cu care a consumat băuturi alcoolice timp de aproximativ o oră, în fața scării imobilului situat peste drum de magazin.
În aceeași zonă, era parcat un autoturism Opel, de culoare roșie cu numărul de înmatriculare -, aparținând părții vătămate, persoană care obișnuia să-și parcheze mașina în fața blocului.
În jurul orelor 2030, cei trei martori au plecat pe rând spre casă, iar ultimul martor, a fost însoțit de către inculpat până la intrarea blocului în care acesta locuia.
Profitând de întuneric și de faptul că a rămas singur, inculpatul a încercat portierele autoturismului Opel și, constatând că cea din stânga față nu era asigurată, a deschis-o și a pătruns în interior de unde a sustras o bormașină cu acumulator și geanta aferentă de transport, 2 sticle de whisky și un rucsac cu mai multe articole vestimentare.
În timp ce inculpatul mai scotocea prin autoturism, a fost observat de martorul care intenționa să meargă la un modul stradal din apropiere însă, văzându-l pe inculpat, s-a întors la locuința sa și l-a sunat pe martorul după care, împreună, cei doi au coborât în fața blocului.
Întrucât, între timp, inculpatul părăsise autoturismul părții vătămate, martorii, și - chemat între timp de către ceilalți doi martori - au contactat-o telefonic pe partea vătămata, înștiințând-o despre cele întâmplate. La solicitarea proprietarului, care era plecat din localitate, martorul a asigurat portierele autoturismului.
A doua zi au fost sesizate organele de poliție de către partea vătămata iar, în urma cercetărilor efectuate la fața locului a fost identificat și prelevate două urme papilare de pe portierele stânga și dreapta față ale autoturismului, urme despre care s-a stabilit, printr-un raport de constatare tehnico-științifică că au fost create de către inc..
Pe baza probatoriului administrat, respectiv declarațiile părții vătămate, procesul verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșe foto, fotogramele urmelor papilare prelevate de pe autoturismul părții vătămate, raportul de constatare tehnico-științifică nr. - din 25 octombrie 2007, întocmit de Serviciul Criminalistic al IPJ B și declarațiile martorului, și e, prima instanță a reținut vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e, g Cod penal și l-a condamnat la pedeapsa închisorii, la individualizarea căreia a avut în vedere faptul că inculpatul are vârsta de 39 ani, este necăsătorit, nu are copii, însă este recidivist în condițiile prevăzute de art. 37 lit. a Cod penal, față de mai multe condamnări anterioare la pedepse cuprinse între 1,6 ani și 9 ani închisoare.
Cu privire la latura civilă a cauzei, prima instanță a respins, ca nefondată, acțiunea civilă cu motivarea că partea vătămată, legal citată, nu s-a prezentat în instanță, nici măcar când a fost citată cu mandat de aducere și nici nu a trimis la dosar vreo cerere de constituire ca parte civilă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, la data de 08 aprilie 2009, declarat apel inculpatul, susținând că este nevinovat, context în care a solicitat a se proceda la o nouă apreciere a probelor, cât la administrarea unor probe noi. A mai arătat că nu a fost văzut de nici un martor sustrăgând bunuri din mașina părții vătămate și că nu a lăsat nici o urmă papilară pe portierele autoturismului.
Prin memoriile ulterioare trimise la dosarul de apel, a arătat că s-a făcut o încadrare juridică greșită a faptei și că ar trebui înlăturate prevederile art. 209 Cod penal, că nu a fost audiată partea vătămată, deși prezența acesteia era absolut necesară, că prima instanță nu a analizat toate probele de la dosar, cum ar fi declarația martorilor e și și că i s-a încălcat dreptul la apărare.
Prin decizia penală nr.193A din 22.10.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale menționate, apelantul fiind obligat la plata cheltuielior judiciare către stat în suma de 230 lei.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că probatoriul administrat la urmărirea penală, cât și în cursul cercetării judecătorești confirmă, fără nici un dubiu, vinovăția inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de furt calificat cu încadrarea prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e și g Cod penal.
S-a arătat că inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, admițând doar că a consumat băuturi alcoolice, însă numai împreună cu martorul, atitudine procesuală ce a fost infirmată prin probele administrate, probe analizate în mod amănunțit de către prima instanță.
Astfel, martorii, și, prin declarațiile date la urmărirea penală (file 38-40, 41-42, 43-46), cât și în cursul cercetării judecătorești (filele 22, 34 și 41), au precizat că îl cunosc pe inculpat și, în seara zilei de 01 octombrie 2007, au consumat băuturi alcoolice împreună în fața scării unui bloc de pe strada - -, din În plus, martorul eap recizat că l-a văzut pe inculpat scotocind prin mașina părții vătămate, descriind și modul cum era îmbrăcat acesta. De asemenea, acest martor l-a recunoscut pe inculpat dintr-un grup de persoane ce au fost prezentate la sediul poliției, ca fiind persoana pe care a văzut-o în mașina părții vătămate.
Din procesul verbal de cercetare la fața locului (fila 10) rezultă că au fost identificate și prelevate două urme papilare de pe portierele stânga și dreapta față ale autoturismului -, urme care au fost fotografiate, iar raportul de constatare tehnico-științifică (filele 18-22 dosar urmărire penală) având ca obiectiv examinarea celor două urme papilare din fotograme a concluzionat că acestea au fost create de către inculpatul.
Din cele expuse anterior, instanța de apel a concluzionat că inculpatul a cercetat portierele de la autoturismul părții vătămate și că a pătruns în interiorul acestuia, găsind una dintre portiere deschise.
În ceea ce privește lipsa părții vătămate la termenele de judecată, aspect invocat de către inculpat într-unul din memoriile depuse la dosarul de apel, s-a precizat că nici o dispoziție procesual penală nu impune prezența acesteia în fața instanței de judecată iar, în speța de față, prezența ei nu ar fi avut nici o relevanță în ceea ce privește stabilirea corectă a situației de fapt întrucât, în momentul comiterii furtului, partea vătămată nici nu se afla în localitate.
S-a mai arătat că în cursul procesului penal, inculpatului i s-a asigurat deplina exercitare a drepturilor procesuale în condițiile prevăzute de lege, fiind asistat permanent de către un apărător, a fost ascultat atât de către organele de urmărire penală, cât și de către prima instanță, i s-au consemnat amănunțit toate precizările în legătură cu învinuirea adusă, i s-a dat posibilitatea să ceară și depună la dosar probe și concluzii scrise. Cât privește probele în apărare, la cererea sa, i s-au acordat mai multe termene pentru a preciza numele unui martor propus, despre care inițial știa că se numește doar "-", iar ulterior și-a amintit numele martorului, însă nu a asigurat prezența acestuia la termenele de judecată pentru a fi audiat, nici nu a indicat adresa de unde ar putea fi citat iar, la termenul din 22 septembrie 2009, declarat că renunță la audierea acestei persoane.
În ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului, Tribunalul a apreciat că aceasta a fost corect individualizată atât sub raportul întinderii cât și a modului de executare, prima instanță având în vedere toate circumstanțele care caracterizează persoana acestuia, respectiv vârsta de 39 ani, necăsătorit, fără copii, însă cu nenumărate condamnări anterioare la pedepse cuprinse între 1,6 ani și 9 ani închisoare, pedepse aplicate pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat, tâlhărie și viol. Relevant cu privire la persoana și conduita inculpatului a fost și faptul că fapta care constituie obiectul prezentei cauze a fost săvârșită în cursul termenului de încercare de 1109 zile închisoare, rămase de executat din ultima pedeapsă de 9 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3042 din 29 noiembrie 2001 Judecătoriei Botoșani.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivat de faptul că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată și condamnat, în condițiile în care partea vătămată nu a dovedit existența vreunui prejudiciu, declarațiile martorilor, și e, audiați în faza urmăririi penale și în cursul judecății, sunt contradictorii, iar raportul de constatare tehnico-științifică nu reflectă realitatea, atâta timp cât se susține că au fost identificate și prelevate două urme papilare de pe portierele stânga și dreapta față ale autoturismului care aparțin doar lui, contrar afirmațiilor martorului care a asigurat mașina.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate și care se circumscriu cazului de casare prev. de art. 3859alin. 1 pct. 18 Cod procedură penală, precum și în conformitate cu art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că acesta este întemeiat pentru următoarele considerente:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoșani nr.4749/P/2007 din 28 august 2008, fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e și g Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a și b Cod penal, constând în aceea că, la data de 01 octombrie 2007, în jurul orelor 21,00, a pătruns într-un autoturism neasigurat, aparținând părții vătămate, ce se afla parcat pe o stradă din B, de unde a sustras bunuri în valoare totală de 600 lei.
Inculpatul a susținut constant că nu se face vinovat de comiterea faptei reținute în sarcina sa, întrucât martorii audiați inițial în cursul urmăririi penale și ulterior în cursul judecății, nu l-au indicat pe el, ca autor al spargerii din autoturismul părții vătămate, că aceasta nu a dovedit vreo pagubă și că ar fi fost imposibil să fie identificate amprentele sale, în condițiile în care pe sistemul de închidere și mânerul portierelor, ulterior presupusei sustrageri au pus mâna și alte persoane.
Față de această situație, de contradicțiile existente în declarațiile martorilor, și, audiați în faza urmăririi penale și apoi în fața primei instanțe, privitor la descrierea și eventuala identificare a persoanei observate în habitaclu mașinii, la data critică, și a clarificării contextului în care mașina a fost asigurată, Curtea apreciază că cercetarea judecătorească nu este încheiată în cauză, cu efect asupra temeiniciei soluției pronunțate, fiind dat cazul de casare prev. de art. 3859alin. 1 pct. 18 Cod procedură penală, așa încât constatând întemeiat recursul, în conformitate cu disp. art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală îl va admite.
Va casa în totalitate decizia penală nr.193 din data de 22.10.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani și sentința penală nr. 898 din data de 27.03.2009 pronunțată de Judecătoria Botoșani și va reține cauza spre rejudecare.
În conformitate cu disp. art. 38516alin. 1 Cod procedură penală va dispune citarea în calitate de martori a numiților numiților:, și ce vor fi citați pentru termenul de judecată din data de 06.01.2010.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul, domiciliat în B,-,.A,.1,.44, jud. B, împotriva deciziei penale nr.193 din data de 22.10.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosar nr-.
Casează în totalitate atât decizia penală mai sus-menționată cât și sentința penală nr. 898 din data de 27.03.2009 pronunțată de Judecătoria Botoșani și reține cauza spre rejudecare.
Dispune citarea în calitate de martori a numiților:, și.
Stabilește termen de judecată pentru data de 06.01.2010, ora 8.30, pentru când se vor cita părțile.
Adresă Barou S pentru desemnare avocat oficiu inculpat.
Cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu inculpat se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 02.12.2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Președinte:Androhovici DanielaJudecători:Androhovici Daniela, Andronic Tatiana Luisa, Acsinte
