Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 445/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- art.2781pr.pen.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR.445
Ședința publică din 02 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Androhovici Daniela
JUDECĂTOR 2: Andronic Tatiana Luisa
JUDECĂTOR 3: Acsinte
Grefier
Ministerul Public este reprezentat de procuror -
Pe rol, judecarea recursului declarat de petenții și, ambii domiciliați în com., sat C, jud. B, împotriva deciziei penale nr.1972 R din 06.10.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava.
La apelul nominal a răspuns petenta recurentă, lipsă fiind petentul recurent și intimatul.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care întrebată fiind, petenta consideră că este îndreptățită în a formula recurs împotriva deciziei Tribunalului Botoșani.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca inadmisibil, deoarece împotriva hotărârilor penale definitive nu există calea de atac a recursului.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.773 din data de 20.03.2009 pronunțată de Judecătoria Botoșani în dosarul nr-, s-a respins ca nefondată, plângerea formulată de petenții și împotriva rezoluției nr.5489/P/2007 din data de 12.12.2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoșani.
Pentru a hotărî astfel, a reținut prima instanță că prin plângerea adresată Judecătoriei Botoșani și care a fost înregistrată pe rol la data de 26 aprilie 2009, petenții și au solicitat în contradictoriu cu, primarul comunei, județul B, desființarea rezoluției prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de acesta.
Motivându-și plângerea, petenții arată că au stăpânit o suprafață de 0,50 ha teren grădină, situată pe raza comunei, județul B, la care sunt îndreptățiți în calitate de moștenitori pentru care li s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii fondului funciar însă din anul 2002 au fost deposedați de acel teren. Datorită vânzării, petenții sunt lipsiți de dreptul lor de proprietate, astfel că solicită încetarea abuzurilor a căror victimă sunt și restituirea terenului în discuție.
La data de 20 noiembrie 2007, numitul s-a adresat cu plângere penală parchetului prin care solicita tragerea la răspundere penală a primarului comunei, județul B, pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu constând în refuzul de a-l pune în posesie pe petent cu suprafața de 0,50 ha teren amplasată pe raza acestei comune. susținea că suprafața de teren revendicată a aparținut părinților său și că, deși a solicitat în nenumărate rânduri să-i fie retrocedată, cererile sale au fost respinse în mod nejustificat.
În urma cercetărilor efectuate, s-a stabilit că petentul a solicitat în baza Legii nr.18/1991, reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de 0,50 ha teren situată pe raza comunei, județul Comisia locală de aplicare a Legii nr.18/1991 a comunei a respins cererea petentului, întrucât acesta nu a făcut dovada dreptului său de proprietate.
s-a adresat instanței de judecată, solicitând anularea hotărârii comisiei locale. Prin sentința civilă nr.10803/2002, Judecătoria Botoșania admis plângerea petentului și a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,50 ha teren intravilan. Hotărârea judecătorească a fost modificată în apel d e către Tribunalul Botoșani care a dispus prin decizia civilă nr.910 A din 19 noiembrie 2003, respingerea acțiunii petentului.
În aceste condiții, procurorul a apreciat că solicitarea lui de a fi pus în posesie cu suprafața de 0,50 ha teren nu poate în discuție, existând autoritate de lucru judecat. Prin urmare, nici comisia locală nu poate proceda altfel și deci nu se poate reține o faptă culpabilă a președintelui comisiei, respectiv primarul comunei.
Pentru aceste motive s-a dispus prin rezoluția procurorului din 12 decembrie 2008, neînceperea urmăririi penale față de numitul sub aspectul comiterii infracțiunii de abuz în serviciu prevăzute de art.246 Cod penal, conform dispozițiilor art.10 lit.a Cod procedură penală.
Împotriva acestei soluții au formulat plângere și, plângere ce a fost respinsă de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoșani prin ordonanța nr.73/II/2 din 9 februarie 2009.
La stabilirea situației de fapt prezentate, au fost avute în vedere plângerea lui, declarația făptuitorului, declarațiile martorilor, procesul-verbal întocmit de lucrătorii de poliție cu ocazia verificării registrului agricol, actul de veșnică vânzare din anul 1940, copia sentinței civile nr.10803 din 1 octombrie 2002 Judecătoriei Botoșani, copia deciziei nr.1213 din 14 octombrie 2004 Tribunalului Botoșani.
Din coroborarea acestor mijloace de probă a rezultat că cererea petentului de a i se reconstitui în proprietate suprafața de 5000. teren în comuna, județul B, nu este întemeiată din punct de vedere juridic, întrucât acesta nu a probat că are vreun drept de proprietate asupra terenului. S-a reținut că petentul a obținut reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3,89 ha tern pe raza comunei, județul B, iar tatăl său a obținut reconstituirea proprietății pentru terenul amplasat pe raza comunei. Această situație a fost constatată de Tribunalul Botoșani, care a respins solicitarea petentului, astfel că nu mai poate fi imputat Comisiei locale de aplicare a Legii nr.18/1991 a comunei, județul B, faptul că nu a fost pus în posesie. Hotărârile comisiei locale prin care s-a refuzat atribuirea terenului, au fost confirmate de tribunal, care a constatat că nu există nici o dovadă a dreptului de proprietate pretins.
Având în vedere cele de mai sus, prima instanță a considerat că nu poate fi reținută în sarcina făptuitorului - președintele comisiei locale și primar al comunei - vreo faptă constând în neîndeplinirea unei acțiuni în baza atribuțiilor de serviciu, care să aibă drept consecință vătămarea intereselor legale ale petentului. Făptuitorul nu putea proceda la punerea în posesie a numitului cu o suprafață de teren pentru care nu a existat o reconstituire a dreptului de proprietate, obligația lui fiind de a se conforma hotărârii judecătorești ce se bucură de autoritate de lucru judecat.
În ce privește pe petenta - soția lui - instanța a apreciat că justifică un interes în atacarea soluției procurorului și că intră în categoria persoanelor prevăzute de art.2781alin.1 Cod procedură penală ce pot formula plângeri împotriva soluției procurorului. Ca și soțul său, petenta a considerat că i s-a nesocotit dreptul de proprietate asupra terenului, teren la care și ea ar fi fost îndreptățită în caz de reconstituire.
Pentru aceste motive, prima instanță a apreciat că rezoluția procurorului de neîncepere a urmăririi penale față de intimatul, este legală și temeinică, fiind susținută de probele dosarului și a dispus menținerea ei în baza art.2781alin.8 lit.a Cod procedură penală și implicit, respingerea plângerii promovate de soții și.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs petenții și, invocând nelegalitatea și netemeinicia soluției.
În motivarea recursului petenții au susținut că în mod abuziv Consiliul Local al comunei, respectiv intimatul în calitate de primar, i-au lipsit de suprafața de 0,50 ha teren situat în intravilanul comunei, deși obținuseră o hotărâre definitivă și irevocabilă.
Recursurile acestora au fost respinse, ca nefondate, prin decizia penală nr.1972 R din data de 06.10.2009 a Tribunalului Botoșani.
Pentru a decide astfel, a reținut instanța de control judiciar că din analiza înscrisurilor aflate la dosar (avute în vedere atât de procuror, cât și de prima instanță) reiese că hotărârile Comisiei Locale a comunei, comisie prezidată de intimatul, prin care s-a refuzat atribuirea terenului în suprafață de 0,50 ha teren intravilan au fost confirmate de către instanțe, astfel încât nu se poate reține că petenții ar fi dovedit vreun drept de proprietate căruia intimatul să-i fi adus atingere. Astfel, prin decizia civilă nr. 910 din 19 noiembrie 2003 Tribunalului Botoșani (rămasă irevocabilă în urma respingerii recursului declarat de petentul ), s-a stabilit că petentul nu a avut teren în comuna, ci în comuna, teren pentru care a obținut reconstituirea dreptului de proprietate. Prin aceeași decizie s-a reținut că nici tatăl petentului nu a avut teren pe raza acestei comune, ci pe raza comunei.
Prin urmare, în mod corect procurorul a constatat că nu există vreo faptă de natură penală comisă de intimat, dispunând în temeiul art. 10 lit. a Cod procedură penală, neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246 Cod penal.
Împotriva acestei decizii au declarat prezentul recurs petenții. În motivarea recursurilor, aceștia au arătat că deși au hotărâre judecătorească în acest sens, nu li se respectă dreptul de proprietate conform actelor doveditoare.
Analizând recursurile declarate de petenți, Curtea constată că sunt inadmisibile, pentru următoarele considerente:
Potrivit disp. art.2781alin.10 pr.pen. hotărârile pronunțate, în conformitate cu alin.8 lit.a și b al aceluiași articol, pot fi atacate cu recurs de procuror, de persoana care a făcut plângerea, de persoana față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum și de orice altă persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate.
În speță, prin sentința penală nr.773 din 20.03.2009 a Judecătoriei Botoșanis -a soluționat plângerea formulată de petenții recurenți și împotriva rezoluției nr.5489/P/2007 din 12.12.2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoșani.
Împotriva acestei sentințe petenții au declarat recurs, respins, ca nefondat, prin decizia penală nr.1972 R/6.10.2009 a Tribunalului Botoșani.
Or, din interpretarea disp. art.3851pr.pen. deciziile pronunțate în recurs nu pot fi atacate cu recurs, legea neprevăzând această posibilitate.
Așa fiind, Curtea, în conformitate cu disp. art.38515pct.1 lit.a teza a II-a pr.pen. va respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de cei doi petenți împotriva deciziei penale nr.1972 R/2009 a Tribunalului Botoșani.
Văzând și disp. art.192 alin.2 pr.pen.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Respinge recursurile declarate de petenții și, ambii domiciliați în com., sat C, jud. B, împotriva deciziei penale nr.1972R din data de 06.10.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosar nr-, ca inadmisibile.
Obligă petenții să plătească statului câte 20 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 02.12.2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
2 ex.
10.12.2009
Președinte:Androhovici DanielaJudecători:Androhovici Daniela, Andronic Tatiana Luisa, Acsinte
