Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 485/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂN I
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 485/R/2008
Ședința publică din 12 august 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Morar Judecător
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Morar, Vasile Goja Iuliana
-
GREFIER:
Ministerul Public este reprezentat prin Procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații și, deținuți în Penitenciarul Gherla, împotriva deciziei penale nr. 159/A din 12 mai 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, trimiși în judecată după cum urmează:
- inculpatul - pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g pen. cu aplic. art. 37 lit. a pen.
- inculpatul - infracțiunea de favorizare a infractorului, prev. de art. 264.pen. cu aplic. art. 37 lit. a pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială la dosar și inculpatul G, asistat de apărător desemnat din oficiu, av., cu delegație avocațială la dosar, lipsă fiind partea civilă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către, după care, Curtea constată că în cauză s-au comunicat relațiile solicitate Judecătoriei Gherla.
Apărătorul inculpatului G depune la dosar în susținerea recursului un memoriu al inculpatului.
Apărătorul inculpatului depune la dosar un certificat de naștere al unui minor aflat în întreținerea inculpatului.
Apărătorul inculpatului G, față de motivele de recurs invocate de către inculpat, solicită o scurtă audiere a inculpaților, pentru a confirma dacă cele afirmate de clientul său sunt reale.
Reprezentanta Parchetului arată că în principiu nu se opune audierii inculpaților, dar având în vedere că va invoca nulitatea sentinței penale pronunțată de instanța de fond și nulitatea deciziei penale atacate, apreciind că atât sentința penală cât și decizia penală sunt lovite de nulitate absolută, consideră că nu se impune audierea inculpaților.
Apărătorul inculpatului apreciază că pentru aceleași considerente nu se impune audierea inculpaților.
Curtea, deliberând, apreciază că în acest moment procesual nu se impune audierea celor doi inculpați, astfel că respinge cererea formulată de apărătorul inculpatului
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, considerând în principal că hotărârea atacată este nulă, iar în subsidiar solicită rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care în temeiul art. 11 pct. 2 raportat la art. 10 lit. c pr.pen. să se dispună achitarea inculpatului.
Apreciază că, chiar dacă instanța de fond a administrat un vast probatoriu, aceasta a stabili în mod greșit vinovăția inculpatului în sustragerea calului, prin aceea că nu a analizat în mod obiectiv probatoriul administrat în cauză, câtă vreme a existat un schimb de cai între inculpați. În acest sens, solicită a se avea în vedere prima declarație a inculpatului, din care rezultă că schimbul de cai a avut loc în data de 28 septembrie 2005 la un târg organizat, aceste aspecte fiind confirmate de martorii și, care au văzut calul încă din data de 26 septembrie 2005 în proprietatea lui. Apreciază că trebuie avută în vedere prima declarație a inculpatului, mai ales că din aceeași declarație rezultă că inculpatul a solicitat martorului un certificat de proveniență a calului, iar acesta i-a înmânat un act, pe care inculpatul nu l-a citit, deoarece nu știe scrie și citi și care după verificări s-a dovedit a nu fi valabil. Consideră că nu pot reținute susținerile martorilor și, care arată că l-au văzut pe inculpat la poarta lor cu un sustras și că acesta le-ar fi solicitat o pătură pentru că animalul era foarte transpirat, deoarece acestea au fost date pentru a deruta organele de anchetă.
Învederează instanței că inculpatul nu avea de unde să știe că pe actul de proveniență pe care l-a primit nu era trecut calul în cauză. De asemenea, solicită a se avea în vedere că nu se știe în ce împrejurări a ajuns calul în posesia coinculpatului, neexistând nici o declarație de martori în acest sens, iar varianta prezentată de acesta că un cu căruța se plimba noaptea într-un sat nu s-a confirmat.
Solicită a se analiza cu acuratețe toate probele administrate în cauză, a se avea în vedere situația personală a inculpatului, precum și rezultatele testului poligraf. Totodată, solicită a se reține și sinceritatea inculpatului, care și-a menținut declarația pe parcursul cercetărilor, inclusiv cu ocazia confruntării, precum și solidaritatea dintre romi, raportat la pozițiile celor doi inculpați, care ambii au copii minori.
Câtă vreme există dubii serioase că inculpatul se face vinovat de sustragerea calului, în subsidiar, solicită aplicarea unei pedepse egală cu perioada executată de acesta, cu consecința punerii în libertate, cu mențiunea că restul de pedeapsă a fost greșit stabilit față de actele comunicate la dosar, fiind vorba de fapte în concurs, care trebuiesc contopite.
Apărătorul inculpatului G solicită admiterea recursului declarat atât împotriva deciziei penale cât și împotriva sentinței penale pronunțată în cauză, în principal pe motiv că pedeapsa aplicată a fost greșit încadrată juridic. Astfel, învederează faptul că infracțiunea pentru care a fost condamnat inculpatul nu trebuia să fie cea favorizare a infractorului, ci cea de mărturie mincinoasă, astfel că, rejudecând cauza, pe fond, solicită achitarea inculpatului, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. b/1 pr.pen. Solicită a se constata că din toate probele administrate în cauză rezultă că niciodată inculpatul nu a luat asupra sa fapta, ci a spus doar că acel s-a luat după căruța sa, coinculpatul fiind cel care l- inculpat în vederea disculpării sale, inducând astfel în eroare instanța de judecată și organele de cercetare în încercarea de a posta dubii cu privire la inculpatul. Cu toate acestea, cu ocazia soluționării recursului inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii de care se face vinovat. În aceste condiții, apreciază că instanța de fond și instanța de apel a greșit încadrarea juridică dată și că în mod exagerat au dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 4 ani închisoare. Chiar dacă s-a avut în vedere cazierul inculpatului la momentul pronunțării hotărârii de condamnare, apreciază că trebuia individualizat și avut în vedere că prejudiciul redus a fost recuperat, săvârșirea infracțiunii a fost determinată din dorința nobilă de a sigura cel puțin o prezență masculină în familie, cei doi inculpați fiind cumnați și ambii au copii minori în întreținere.
În subsidiar, solicită a se da dovadă de clemență și reindiviualizarea pedepsei spre minimul special. Având în vedere că inculpatul se află în executarea pedepsei de 3 ani închisoare, consideră că noua pedeapsă poate fi stabilită la același cuantum. Cu onorariu din.
Reprezentanta Parchetului constatând că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 385/9 pct. 10.pr.pen. astfel că solicită admiterea recursurilor declarate de inculpați.
Pentru inculpatul apreciază că acestuia i s-a încălcat dreptul la apărare, având în vedere că la data de 26 noiembrie 2007 când a dat un supliment de declarație inculpatului, procurorul a arătat că înțelege să extindă procesul penal și față de inculpatul, iar instanța de judecată a amânat pronunțarea pe acest aspect pentru data de 7 decembrie 2007, când extinde procesul penal față de inculpat. Învederează faptul că instanța deși avea obligația, nu a adus la cunoștința inculpatului că are dreptul de a da sau nu declarații, că are dreptul la un apărător ales și că poate solicita amânarea judecării cauzei, în vederea pregătirii apărării cu privire la acest aspect. Abia în data de 8 ianuarie 2008 s-a luat un supliment de declarație inculpatului, care nu a mai fost audiat în cauză. Apreciază la fel ca și apărările formulate în apel și în această fază procesuală, că încadrarea juridică reținută în sarcina inculpatului este discutabilă. Astfel, față de aceste împrejurări, consideră că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 197 alin. 1.pr.pen. pentru inculpatul, cercetarea judecătorească în fond fiind lovită de nulitate absolută.
Pentru inculpatul, în urma verificărilor efectuate cu privire la condamnările anterioare, apreciază că se impune revocarea grațierii ambelor pedepse, contopirea acestora cu pedeapsa care se va pronunța prin prezenta hotărâre, cu sau fără spor și deducerea perioadei executate până în prezent. Față de practica Înaltei Curți de Casație și Justiție și de deciziile în interesul legii, apreciază că o cerere de contopire formulată numai în fața instanței de recurs nu poate fi admisă pentru că inculpatul ar fi privat de două căi de atac, astfel că în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. c pr.pen. fiind incidente dispozițiile art. 385/9 pct. 10.pr.pen. solicită admiterea recursurilor declarate de cei doi inculpați, casarea deciziei tribunalul și a sentinței penale pronunțată de instanța de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Huedin, cu menținerea măsurii arestului preventiv luată față de inculpatul.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită reducerea cuantumului pedepsei aplicate.
Inculpatul G, având ultimul cuvânt, solicită reducerea pedepsei aplicate, cu mențiunea că recunoaște că a greșit când a dat declarații în favoarea coinculpatului, dar au împreună 6 copii, care au nevoie de o prezență masculină în familie.
CURTEA
Asupra recursurilor de față,
Deliberând reține că prin sentința penală nr.13 din 24.01.2008, a Judecătoriei Huedin, s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prev și ped.de art.208 al.1, 209 al.1 lit.g cu art.37 lit.a penal.
În baza art.7 din Legea 543/2002 s-a revocat grațierea restului de 1216 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani și 7 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.1402/23.10.2002 a Judecătoriei Gherla și s-a dispus executarea restului pe lângă pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa de 4 ani și 1216 zile închisoare.
În baza art.71 pen. pe durata executării pedepsei s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a teza a II-a pen.
În baza art.350 pr.pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului și în baza art.88 pen. s-a dedus durata arestării preventive de la 16.11.2007 până la zi.
În baza art.14 și 346.pr.pen. rap. la art.998 și urm. civ. s-a constatat că părții civile, domiciliat în com., sat -sat, nr.112, jud.C i-a fost restituit calul sustras, respingând celelalte pretenții civile ca neîntemeiate.
S-a dispus condamnarea inculpatului G, la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de favorizare a infractorului, prev și ped. de art.264 pen. cu aplic.art.37 lit.a pen.
În baza art.71 pen. pe durata executării pedepsei s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a teza a II-a pen.
În baza art.191 alin.1 pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 100 lei onorariul apărător din oficiu, av., sumă ce s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului C conform delegației avocațiale nr.89/2007.
În baza art.191 alin.1 pr.pen. a fost obligat inculpatul G la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 100 RON onorariu apărător din oficiu av., sumă ce s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului C conform delegației nr.158 din 07.12.2007.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în esență că în noaptea de 23/24.09.2005, inculpatul a sustras de pe pășunea satului un armăsar de culoare galbenă, în valoare de 3.000 lei, aparținând părții vătămate, care legase calul să pască în apropiere de stâna de oi. Inculpatul G, fără o înțelegere prealabilă cu inculpatul, în cursul procesului penal a dat declarații mincinoase în fața organelor judiciare, pretinzând că el este autorul infracțiunii de furt calificat săvârșită în noaptea de 23/24.09.2005, pentru a-l disculpa pe inculpatul și pentru a zădărnici judecarea și condamnarea acestuia.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel ambii inculpați, solicitând achitarea lor de sub învinuirea faptelor penale reținute în sarcina lor, respectiv că ei nu au comis aceste infracțiuni, nefiind probe în inculparea lor.
Prin decizia penală nr. 159 din 12 mai 2008 Tribunalului Cluj au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpații, fiul lui și, născ. la 16.01.1982 și, fiul lui G și, născ. la 04.04.1970, ambii deținuți în Penitenciarul Gherla, împotriva sentinței penale nr.13/24.01.2008 a Judecătoriei Huedin.
S-a constatat că inculpatul G este arestat în altă cauză, iar potrivit art.350 pr.pen. a fost menținută starea de arest față de inculpatul și în baza art.88 penal, deduce din pedeapsa aplicată acestui inculpat durata arestului preventiv începând cu data de 16.11.2007 la zi.
Potrivit art.189 pr.pen. onorariile avocațiale din oficiu, av. și, în sumă de câte 100 lei au fost suportate de la.
În temeiul art.192 al.2 pr.pen. a obligat pe fiecare dintre inculpați să plătească câte 130 lei cheltuieli judiciare în apel în favoarea statului.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că apelurile declarate sunt nefondate deoarece prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică sub toate aspectele.
Pe baza unui probatoriu obiectiv și corect interpretat s-a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea, din care a rezultat fără dubiu vinovăția celor doi inculpați față de infracțiunile reținute în sarcina lor. Astfel, deși cei doi inculpați au susținut că nu au legătură nici unul cu furtul acelui ori cu declarația în favoarea inculpatului, aceste susțineri ale lor nu se coroborează cu nici una dintre probele administrate.
Astfel, martorii, l-au văzut pe inculpatul călare pe calul de culoare galbenă, animal care a fost găsit la locuința acestui inculpat; aceste probe se coroborează cu declarațiile martorilor și. Însuși inculpatul dă declarații contradictorii în legătură cu aceste aspecte, în cauză realizându-se chiar o confruntare între inculpat și martorii menționați mai sus. În mod corect și obiectiv, aceste declarații de nerecunoaștere ale inculpatului au fost cenzurate de către prima instanță, neputând fii reținute; chiar s-a procedat la testarea poligraf a inculpatului, iar concluziile acestui test au indicat că inculpatul nu a fost sincer la întrebările relevante în cauză,reactivitatea prezentată indicându-l ca fiind autorul furtului în cauză.
În legătură cu inculpatul G, acesta a arătat în prima declarație dată în calitate de martor în cursul urmăririi penale că armăsarul de culoare galbenă a fost primit de inculpatul de la, în schimbul unui, declarând ulterior că el este autorul furtului. În cursul procesului din primă instanță nu s-a administrat nici o probă din care să rezulte că vinovat de săvârșirea infracțiunii de furt calificat ar fi inculpatul S-a dispus și testarea acestuia la testul poligraf, specialistul concluzionând că la întrebările relevante ale cauzei, răspunsurile acestui inculpat au relevat reacții specifice comportamentului simulat; nu trebuie uitat că acest inculpat și-a asumat răspunderea comiterii faptei și datorită faptului că se află în executarea unei alte pedepse privative de libertate.
Astfel, pe baza întregului probator din cauză, instanța de fond a procedat corect la stabilirea vinovăției celor doi inculpați, procedând la condamnarea lor, astfel încât cele două apeluri declarate în cauză vor fi respinse ca nefondate.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termenul legal inculpații și
În motivarea recursului inculpatul se arată că instanța de fond în mod greșit a stabilit că inculpatul este vinovat de sustragerea calului deoarece nu a analizat în mod obiectiv toate probele administrate în cauză.
De asemenea se arată că restul de pedeapsă rămas neexecutat a fost greșit stabilit având în vedere actele comunicate la dosar, faptele fiind concurente și deci trebuie contopite.
Ca atare se solicită admiterea recursului, casarea hotărârii anterioare și în urma rejudecării cauzei să se dispună achitarea inculpatului în baza art. 10 lit c Cod procedură penală, adică fapta nu a fost comisă de către inculpat.
În motivarea recursului inculpatul G se arată că din probe nu rezultă că inculpatul ar fi afirmat că el ar fi comis fapta, iar instanțele de fond și de apel au încadrat greșit fapta comisă, pedepsele aplicate fiind prea mare deși prejudiciul a fost recuperat și inculpații sunt rude ambii având copii minori în întreținere.
Ca atare se solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor anterioare și în urma rejudecării cauzei să se dispună achitarea inculpatului în baza art. 10 lit1Cod procedură penală, adică fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Examinând probele dosarului Curtea va constata că recursurile declarate în cauză sunt fondate însă pentru alte motive decât cele invocate.
Astfel deși au fost administrate probe utile, pertinente și concludente, instanța de fond la data de 26 noiembrie 2007 i-a luat un supliment de declarație inculpatului, iar procurorul de ședință a arătat că înțelege să extindă procesul penal în baza art. 337 Cod procedură penală și față de inculpatul G, instanța amânând pronunțarea în acest sens pentru data de 7 decembrie 2007.
La această dată instanța de fond a procedat la extinderea procesului penal față de inculpatul G - care însă a fost audiat în calitate de martor și căruia nu i-a adus la cunoștință că are dreptul de a nu face nici o declarație, nu i s-a atras atenția că are dreptul la un apărător ales și că poate solicita amânarea judecării cauzei în vederea pregătirii apărării,eludându-se astfel dispozițiile art. 70 alin 2 Cod procedură penală.
La data de 8 ianuarie 2008 inculpatului Gis -a luat un supliment de declarație,deși a dobândit o altă calitate procesuală- cea de inculpat și trebuie să fie audiat în această nouă ipostază și ca atare să i se ia o declarație amănunțită cu privire la circumstanțele și modalitatea de comiterea faptei.
În acest context cercetarea judecătorească este deficitară, iar instanța de apel nu a sesizat aceste aspecte și ca atare au fost eludate drepturile procesuale ale inculpatului G de natură să influențeze soluția procesului, fiind incident cazul de casare prev. de art. 385 indice 9 pct. 10.
C.P.P.Referitor la inculpatul deși s-au depus diligențe de către instanța de apel pentru obținerea unor informații privind situația juridică a acestui inculpat, instanța de apel a făcut abstracție de acestea și nu a clarificat situația juridică a inculpatului, deși acesta a săvârșit fapte concurente care au fost și grațiate astfel că se impunea mai întâi contopirea acestora și ulterior revocarea grațierii pedepsei rezultante, pentru a se stabili corespunzător pedeapsa finală.
Conform însă Deciziei nr. LXX din 15.10.2007 a ÎCCJ- (recurs în interesul legii), instanțele de control judiciar nu pot dispune direct în căile de atac contopirea pedepselor, în cazul în care contopirea nu a fost dispusă de către prima instanță.
În contextul celor expuse mai sus, Curtea în baza art. 38515pct 2 lit c Cod procedură penală va admite recursurile declarate de către inculpații și G împotriva deciziei penale nr.159 din 12 mai 2008 Tribunalului Cluj pe care o va casa împreună cu sentința penală nr. 13. / 24.01.2008 a Judecătoriei Huedin și va trimite cauza spre rejudecare instanței de fond, Judecătoria Huedin.
Cu ocazia rejudecării cauzei, instanța de fond va proceda la audierea inculpatului G față de care s-a extins procesul penal, cu respectarea dreptului la apărare reglementat de dispozițiile procedurale în materie, va administra dacă apreciază că se impune și alte probe utile și pertinente și concludente cauzei și vor fi analizate și celelalte aspecte invocate de către inculpat cu ocazia judecării recursului.
Totodată va stabili o încadrare juridică corectă a faptei reținute în sarcina inculpatului G și va pronunța o soluție în concordanță cu probele administrate-conform art. 345 Cod procedură penală.
De asemenea referitor la inculpatul având în vedere hotărârile de condamnare anterioare ( 44-47 sent. pen. 1401/23.10.2002 a Judecătoriei Gherla, dec. pen. nr. 747/20.12.2002 a Tribunalului Cluj,sent. pen. 1402. 23.10.2002 a Judecătoriei Gherla, dec. pen. 688/25.11. 2002 Tribunalului Cluj dos. C de Apel ), precum și adresa emisă de Penitenciarul Gherla ( f 31 dos. tribunalului ) existente la dosar instanța de fond va proceda la efectuarea corectă a operațiilor juridice care se impun respectiv contopirea pedepselor și revocarea grațierii care influențează pedeapsa finală ce se va aplica acestui inculpat.
Având în vedere că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive luate față de inculpatul, subzistă și în prezent Curtea va menține această măsură și va constata că inculpatul este arestat în altă cauză.
În baza art. 189 onorariul avocatial din oficiu pentru inculpatul G de 100 lei se va avansa din.
În baza art. 192 alin 2 Cod procedură penală cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Având în vedere că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv față de inculpatul, Curtea va menține această măsură.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct.2 lit.c Cod proc.penala, admite recursurile declarate de inculpatii (fiul lui și născut la 16 ianuarie 1982) si (fiul lui G și născut la 4 aprilie 1970), formulate împotriva deciziei penale nr. 159 din 12 mai 2008 Tribunalului Cluj, pe care o casează împreună cu sentința penala nr. 13 din 24 ianuarie 2008 Judecătoriei Huedin și trimite cauza spre rejudecare instanței de fond, respectiv Judecătoria Huedin.
Mentine starea de arest a inculpatului si constată că inculpatul G este arestat in altă cauză.
Onorariul avocatial din oficiu pentru inculpatul 100 lei se avansează din.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 12 august 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red./
Președinte:Ioana Cristina MorarJudecători:Ioana Cristina Morar, Vasile Goja Iuliana
