Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 488/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 488/R/2008
Ședința publică din data de 12 august 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Morar judecător
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Morar, Vasile Goja Iuliana
-
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR:
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpații și împotriva încheierii penale din data de 1 august 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, cu privire la menținerea măsurii preventive față de inculpații, aceștia fiind trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunilor de tentativă la omor deosebit de grav, prev. și ped. de art. 20.pen. raportat la art. 174, 176 lit. d pen. și tâlhărie, prev. și ped. de art. 211 alin. 2 lit. b și c, alin. 2/1 lit. a și b pen. cu aplicarea art. 33 lit. a pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpații și AB. ambii aflați în stare de arest preventiv, asistați de apărător desemnat din oficiu, av. R, cu delegație avocațială la dosar. Se prezintă traducătorul de limba rusă autorizat în cauză,.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, față de lipsa unei copii de pe autorizație, s-a procedat la identificarea traducătoarei autorizate, cu sediul în com., jud.
În temeiul art. 128.pr.pen. raportat la art. 84 și 85.pr.pen. s-a procedat la prestarea jurământului de către traducătoarea autorizată.
Întrebați fiind de către instanță, prin intermediul traducătoarei, inculpații și arată că își mențin recursurile declarate în cauză și că sunt de acordă să fie asistați de apărătorul desemnat din oficiu, în condițiile în care apărătorul lor ales nu este prezent.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul inculpaților și arată că își reiterează argumentele din fața instanței de fond, în esență apreciind că nu se poate dispune prelungirea unei măsurii preventive luată de la bun început în mod nelegal, având în vedere că o nulitate absolută nu poate fi acoperită. Astfel, solicită a se avea în vedere că Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat existența nulității absolute cu privire la lipsa interpretului autorizat, raportat și la dispozițiile art. 6 CEDO. Învederează instanței că dreptul la un interpret nu este facultativ lăsat la dispoziția instanței, mai ales pornindu-se de la presupunerea rezonabilă că inculpații nu sunt cetățeni români și nu cunosc limba română. Instanța de fond a dispus prelungirea duratei măsurii arestului preventiv, spunând că de la bun început inculpații nu au solicitat un traducător, iar limba moldovenească este o variantă a limbii române, astfel încât acuzațiile și probele ar fi oarecum legale, însă solicită a se avea în vedere că nu există în penal cuvântul oarecum. În aceste împrejurări, solicită a se constata că existența nulității absolute, care atrage nulitatea propunerii de arestare.
Învederează instanței că al doilea argument al instanței de fond pentru menținerea măsurii preventive este acela că Înalta Curte de Casație și Justiție a menținut măsura față de inculpați, însă în opinia sa chiar dacă nu s-au indicat care acte sunt lovite de nulitate, toate actele administrate în lipsa unui interpret autorizat sunt lovite de nulitate. Dacă nu există propunere de arestare preventivă, atunci nu există hotărâre de condamnare în fond și în apel, deci nu există temei pentru menținere. În opinia sa, menținerea măsurii preventive s-a dispus de Înalta Curte de Casație și Justiție doar până când dosarul a ajuns în fața instanței de fond, când aceasta trebuia să-și termine efectul.
De asemenea, solicită a se constata că termenul rezonabil prev de CEDO s-a depășit, inculpații fiind arestați din aul 2004. Motivarea instanței de fond și argumentele acesteia sunt solide și de bun simț, existând riscul săvârșirii unei noi infracțiuni și inculpații nu au domiciliul în țară, dar consideră că cel puțin primul argument rămâne doar la stadiul de afirmație. Solicită a se avea în vedere că în fața instanței de fond s-a depus un contract de închiriere a unei locuințe în C-N, fiind singura modalitate în care s-ar asigura domiciliul în România, cu mențiunea că nu există nici un impediment în Codul d e procedură penală prin lăsarea în libertate a unei persoane cu domiciliul în altă țară. Pentru aceste motive, apreciază că încheierea penală atacată este nulă și deficitară.
Mai mult, arată că instanța de fond a considerat încă de la început că în cauză este îndeplinit temeiul prev. de art. 143.pr.pen. chiar dacă Înalta Curte de Casație și Justiție vorbește de o administrare a unor probe solicitate de inculpați la fond și în apel, neadministrându-se astfel întreaga probațiune și existând deci dubii cu privire la vinovăția inculpaților. În acest sens, solicită a se avea în vedere că tuburile de la cartușe s-au găsit în interiorul casei de schimb valutar, deși se susține că s-au tras de afară. Astfel, solicită a se constata că existența unor dubii este favorabilă inculpaților.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursurilor ca nefondate.
Apreciază că problema care se ridică și care a fost verificată de instanța de fond este aceea verificării condițiilor prev. de art. 143 și art. 148 lit. f pr.pen. În ceea ce privește existența unor probe sau indicii, din care să rezulte vinovăția inculpaților, apreciază că din dosar rezultă cu prisosință că există asemenea probe și că în mod corect inculpații au fost condamnați. Este adevărat că decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție este criticabilă în ceea ce privește motivarea admiterii recursurilor declarate de inculpați și a trimiterii cauzei spre rejudecare, instanța supremă având obligația de a se pronunța asupra legalității actelor întocmite până la acea dată. Având în vedere motivarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în opinia sa, dosarul trebuia trimis spre rejudecare la procuror, însă față de dispoziția instanței supreme, apreciază că s-au considerat legale probele administrate în faza de urmărire penală, implicit deci și luarea măsurii arestului preventiv, sens în care a și menținut starea de arest a celor doi inculpați. Fiind apreciază măsura preventivă de către Înalta Curte de Casație și Justiție ca fiind legală, consideră că tribunalul în mod corect a verificat întrunirea condițiilor prev. de art. 148 lit. f pr.pen. respectiv dacă lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică. așa cum rezultă din practica constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție și instanța de fond la aprecierea pericolului social trebuia să aibă în vedere fapta, pericolul concret și consecințele acesteia și persoanele inculpaților. Tribunalul a reținut corect împrejurarea că inculpații au putut fi prinși la 4 ani de la comiterea faptei, pentru că au părăsit țara imediat, că nu au domiciliul în România, iar la momentul prinderii în mașina acestora s-a găsit un întreg arsenal necesar comiterii unor noi infracțiuni. Având în vedere aceste aspecte și impactul pe care l-au avut cei doi asupra opiniei publice, consideră că lăsarea în libertate a două persoane ce au comis infracțiuni deosebit de grave ar prezenta pericol în sensul art. 148 lit. f pr.pen.
Referitor la problema ridicată în sensul depășirii termenului rezonabil al arestării preventive a inculpaților, apreciază că instanța de fond în mod corect a reținut că tergiversarea soluționării cauzei s-a datorat tocmai inculpaților, care au formulat cereri repetate. Din practica constanță a CEDO consideră că acest termen rezonabil este dat exclusiv în puterea instanței, care trebuie să aibă în vedere aspectele de mai sus. Pentru toate aceste motive, consideră că hotărârea atacată este legală și temeinică, astfel că solicită respingerea recursurilor.
Apărătorul inculpaților și apreciază că Înalta Curte de Casație și Justiție nu a dispus trimiterea cauzei la procuror deoarece dosarul de urmărire penală nu ar putut conduce la condamnarea inculpaților, pentru că nu există soluție de condamnare a acestuia, însă consideră că instanța trebuie să analizeze și să filtreze toate probele cauzei.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, pentru că nu este valabil mandatul de arestare preventivă, raportat la dispozițiile art. 197.pr.pen. și punerea în libertate supravegheată. În opinia sa, dosarul în care este cercetat s-a transformat într-o mascaradă, nerespectându-se drepturile și dispozițiile legale. Consideră că era obligatorie asigurarea unui traducător, iar nerespectarea acestui drept atrage încălcarea art. 8 și art. 128.pr.pen. care duce la încălcarea dreptului la apărare, care este fundamental în orice țară. Mai mult, acesta este un drept garantat de art. 123 din Constituția României.
Învederează, totodată, că tergiversarea cauzei ține exclusiv de Procuratură, care timp de 4 ani nu au asigurat prezența sa în instanță, iar procurorul a falsificat documente din dosar, în vederea inculpării lor.
Consideră, de asemenea, că arestarea preventivă s-a făcut cu încălcarea fundamentală a Codului d e procedură penală și a Constituției României, precum și a prevederilor CEDO, care prevăd prezumția de nevinovăție, deși în cauză starea de arest s-a transformat într-o pedeapsă.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită a se avea în vedere că nu a fost chemat la judecată și nu i s-a pus în vedere că este învinuit de comiterea vreunei fapte penale și nici nu a fost reținut, ci singur s-a întors în țară. De asemenea, apreciază că acuzarea din dosar se bazează pe acte false, precum și că s-a împlinit termenul rezonabil al arestării preventive. Solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv, având în vedere că poate oferi o adresă unde să fie citat în C, că există persoane cercetate pentru infracțiuni mai grave care sunt cercetate în stare de libertate, precum și că nu consideră că prezintă pericol social.
CURTEA
Asupra recursurilor de față,
Deliberând reține că prin Încheierea penală din 1 august 2008 Tribunalului Clujs -a dispus în baza art.3002rap.la art.160 alin.3 pr.pen. a menținut starea de arest a inculpaților, fiul lui și, născut la data de 22.08.1967 În Sadova - Republica M și, fiul lui și, născut la data de 11.11.1974 în Chișinău - Republica M, ambii deținuți în prezent în Penitenciarul Gherla.
Potrivit art.189 combinat cu art.l90 pr.pen. a stabilit suma de 120 lei reprezentând onorariu pentru traducere simultană (trei ore) în favoarea interpretului autorizat, sumă ce s-a achitat din
În considerentele încheierii s-a reținut că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de cei doi inculpați subzistă și în prezent, și impun în continuare privarea de libertate a acestora, pentru considerentele mai jos expuse:
Astfel, în primul rând, în cauză există indicii temeinice că inculpații și au săvârșit faptele reținute în sarcina lor (fapte constând în aceea că, în noaptea de 30 decembrie 2000, în jurul orelor 4,30, aceștia s-au deplasat la Casa de schimb valutar "Prima " situată pe--4 din municipiul C-N, unde inculpatul a tras două focuri de armă asupra părții vătămate-, casieră la casa de schimb valutar, cauzându-i leziuni care au necesitat peste 60 de zile de îngrijiri medicale și care i-au pus viața în primejdie, după care au pătruns în interior și au sustras din seif diferite sume de bani în lei și în valută), aceste indicii fiind relevate de procesul-verbal de cercetare la fața locului, raportul de expertiză balistică și suplimentul la acest raport, declarațiile părții vătămate, precum și recunoașterea de către aceasta a inculpatului de pe planșelefoto,respectiv recunoașterea vocii inculpatului de pe caseta audio, procesul-verbal de recunoaștere din grup, recunoaștere efectuată de către partea vătămată asupra inculpatului, declarațiile martorilor, -, -, și -, raportul de expertiză criminalistică - poligraf al martorului, procesele-verbale de confruntare dintre martorul și cei doi inculpați, raportul de expertiză medico-legală privind leziunile cauzate părții vătămate, data producerii acestora și punerea în primejdie a vieții victimei, precum și adresele efectuate și procesele-verbale cuprinzând activitățile desfășurate pentru verificarea apărărilor inculpați lor.
În al doilea rând, inculpații sunt acuzați că au comis două infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar referitor la probele din care rezultă pericolul social concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a celor doi inculpați, acesta rezultă mai întâi din gravitatea deosebită a faptelor imputate (îndreptate, în mod premeditat, atât împotriva vieții cât și împotriva patrimoniului persoanei), din modul și mijloacele de săvârșire a acestora, din împrejurările în care a fost comisă (inculpații venind din Republica M în municipiul C-N, înarmați cu un, în scopul de a săvârși jaful la casa de schimb valutar), precum și din faptul că lăsarea în libertate a unor persoane care au comis astfel de infracțiuni, ce au ajuns la cunoștința opiniei publice producând un puternic impact negativ (prin trecerea timpului nestingându-se rezonanța socială negativă produsă de săvârșirea acestor fapte), ar crea o stare de insecuritate socială gravă și de neîncredere în organele abilitate ale statului în luarea de măsuri ferme împotriva celor care comit fapte penale cu un grad de pericol social foarte ridicat.
În al treilea rând, susținerile apărătorului inculpaților conform cărora încheierea prin care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive față de aceștia ar fi lovită de nulitate absolută, întrucât cei doi inculpați, cetățeni moldoveni, nu au fost asistați de un interpret pentru limba rusă, sunt neîntemeiate întrucât, pe de o parte, în considerentele deciziei penale nr.2045/2008 a Inaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a dispus rejudecarea cauzei de către instanța de fond, nu se arată care sunt actele procedurale și procesuale lovite de nulitate absolută, precizându-se doar la modul general că au fost încălcate în cauză dispozițiile art.128 pr.pen. art.64 alin.2 pr.pen. precum și cele ale art.325C.pr.pen. și lăsându-se practic în sarcina instanței de fond să stabilească care acte sunt lovite de nulitate absolută, în funcție de atingerea adusă dreptului la apărare al inculpaților în fiecare caz în parte (dreptul de a fi asistat de un interpret fiind de natură să garanteze exercitarea dreptului la apărare).
Că este așa o dovedește fără putință de tăgadă împrejurarea că instanța supremă nu a indicat, astfel cum era obligată potrivit dispozițiilor art.385 alin.3 pr.pen. care este ultimul act procedural rămas valabil de la care procesul penal trebuie să-și reia cursul și, mai ales, faptul că dispunând rejudecarea, a menținut starea de arest a inculpaților, ceea ce înseamnă, implicit, că a constatat atât legalitatea măsurii preventive cât și faptul că temeiurile care au determinat arestarea inculpaților impun în continuare privarea lor de libertate, conform prevederilor art.160 alin.3 pr.pen.
Este de la sine înțeles că, în situația în care instanța supremă ar fi constatat nulitatea absolută a încheierii de arestare, pe motivul neasistării inculpați lor de către un interpret pentru limba rusă, ar fi dispus punerea de îndată în libertate a inculpaților, ceea ce însă nu s-a întâmplat.
Pe de altă parte, este adevărat că inculpații nu au fost asistați de un interpret, cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă, dar acest lucru s-a făcut în condițiile în care inculpații nu au solicitat să fie asistați de interpret pentru limba rusă, exprimându-se în fața instanței în limba română și dând declarații în limba română cu privire la acuzațiile care li se aduc (5, 6 și 10 din dosarul nr.10878/2004 al Tribunalului Cluj ), lucru care este până la urmă perfect normal și plauzibil având în vedere faptul că inculpații sunt cetățeni moldoveni, de naționalitate moldovenească (și nu rusă), având așadar ca limbă maternă limba moldovenească, care este o doar o denumire alternativă pentru limba română, fiind practic identică cu aceasta.
Rezultă așadar că inculpații au înțeles foarte bine natura procedurilor desfășurate de organele judiciare împotriva lor, au avut în mod real posibilitatea de a lua cunoștință de acuzații le care li se aduc și a răspunde la acestea, cu atât mai mult cu cât au fost asistați de către un apărător desemnat din oficiu (care nici el nu a reclamat necesitatea asistării inculpaților de un interpret pentru limba rusă), neputându-se astfel pune problema încălcării dreptului la apărare al acestora (mai cu seamă că, din momentul în care inculpații au solicitat să fie asistați de un interpret de limba rusă, pentru o mai bună înțelegere a unor termeni și expresii juridice, li s-a asigurat acest drept de către organele judiciare, inculpații beneficiind de traducere simultană în limba rusă și de traducerea corespunzătoare a actelor de la dosar începând cu data de 6 ianuarie 2005 și până în prezent).
În sfârșit, referitor la împrejurarea că inculpații sunt arestați în cauză de mai bine de 3 ani și 6 luni (începând cu data de 25.12.2004),s-a constatat că la prelungirea duratei procesului penal au contribuit și inculpații prin atitudinea obstrucționistă avută pe tot parcursul procesului (concretizată în exercitarea abuzivă a unor drepturi procesuale, respectiv formularea repetată a unor cereri de recuzare și excepții de neconstituționalitate, toate respinse ca neîntemeiate), trebuie avut în vedere faptul că, potrivit jurisprudenței CEDO, la aprecierea caracterului rezonabil a duratei arestării preventive, se ia în considerare, în afară de gravitatea infracțiunilor comise-și -existența unor indicii serioase cu privire la vinovăția inculpaților, și alte criterii cum ar fi pericolul ca inculpații să se sustragă procedurilor sau riscul de a săvârși noi infracțiuni, aceste două criterii (riscuri) fiind evident incidente în speță și justificând cercetarea inculpaților în continuare în stare de arest preventiv, având în vedere natura infracțiunilor de care sunt acuzați inculpații, faptul sunt cetățeni moldoveni, fără domiciliu sau reședință în România, precum și dificultatea și circumstanțele prinderii acestora de către organele de urmărire penală (la aproape patru ani de la comiterea faptelor, respectiv la data de 25.12.2004, în vama de la frontiera cu Republica M, având asupra lor unelte și instrumente care relevă faptul că au intrat în România pregătiți pentru comiterea unor noi fapte prevăzute de legea penală - 249-250 ).
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs în termenul legal inculpații și solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate și în urma rejudecării cauzei să se dispună punerea în libertate a acestora.
În motivarea recursurilor se arată că încheierea penală este lovită de nulitate absolută deoarece inculpaților nu li s-a asigurat un interpret- fiind cetățeni moldoveni și nu cunosc limba română- cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă și ulterior cu ocazia prelungirii măsurii arestării preventive, iar ÎCCJ deși a menținut măsura arestării și nu a indicat care acte sunt lovite de nulitate absolută ar rezulta că toate actele administrate în lipsa unui interpret autorizat sunt lovite de nulitate.
Se mai invocă depășirea termenului rezonabil prevăzut de CEDO deoarece sunt arestați din anul 2004 și având în vedere că inculpații nu au domiciliul în țară nu există riscul săvârșirii de noi infracțiuni.Pe de altă parte s-a depus un contract de închiriere a unei locuințe în C-N ce ar asigura prezența inculpaților la proces dacă ar fi lăsați în libertate.Probele dosarului nu relevă pe deplin vinovăția inculpaților, astfel că orice dubiu este în favoarea inculpațilorși se impunepunerea lor în libertate.
Examinând probele dosarului Curtea va constata că recursurile declarate în cauză sunt nefondate.
Din examinarea dosarului de fond aflat în curs de soluționare pe rolul Tribunalului Cluj, rezultă că inculpatul și au fost trimiși în judecată pentru tentativă la săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prev. de art.20 rap.la Cod Penal art.174, 176 lit.d pen. și tâlhărie prev. de art.211 alin.1, alin.2 lit.b și c și alin. 21lit.a și b pen. cu aplicarea art.33 lit.a pen. luându-se încă din faza de urmărire penală măsura arestării preventive a acestora.
Și în prezent subzistă condițiile reglementate de art.148 lit.h pr.pen. astfel fapta inculpaților pentru care sunt trimiși în judecată prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestora ar prezenta pericol pentru ordinea publică, pericol care rezidă din natura și gravitatea infracțiunilor comise - cea de tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav - urmările acesteia și rezonanța socială negativă produsă în comunitate.
În momentul procesual actual instanța de fond conform art.160 pr.pen. a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpaților și deoarece nu a intervenit nici o schimbare care ar putea justifica revocarea măsurii arestării și punerea în libertate a acestora în mod corect a fost menținută măsura arestării în concordanță cu dispozițiile legale.
Referitor la motivul invocat în recurs în sensul că în momentul procesual în care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpaților în luna decembrie 2004 nu li s-a asigurat traducător, din actele dosarului rezultă că prin Încheierea penală nr.839/29 dec. 2004 Curții de Apel Cluja fost respins recursul declarat de inculpați împotriva luării măsurii arestării preventive, hotărâre care are autoritate de lucru judecat, fiind legală și temeinică, iar obiectul prezentului dosar îl constituie menținerea măsurii arestării care implică un alt stadiu procesual.
Pe de altă parte și ÎCCJ prin decizia penală 2045/2008 prin care a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare a dispus și menținerea măsurii arestării inculpaților implicit a apreciat că și măsura arestării preventive este legală și temeinică, în caz contrar ar fi dispus revocarea acesteia.
Termenul rezonabil a duratei arestării preventive prin prisma jurisprudenței CEDO trebuie apreciat, în funcție de gravitatea infracțiunilor săvârșite,existența unor indicii și probe a vinovăției inculpaților, precum și alte criterii cum ar fi pericolul ca inculpații să se sustragă procedurilor sau riscul de a săvârși noi infracțiuni, dar și de dificultatea și de circumstanțele prinderii acestora de către organele de urmărire penală după circa 4 ani de la comiterea faptelor.
Referitor la existența sau inexistența vinovăției inculpaților aceste aspecte vor fi analizate de instanța de fond într-un moment procesual ulterior când instanța va pronunța o hotărâre conform art. 345 Cod procedură penală.
În contextul celor expuse mai sus,Curtea în baza art. 385 indice 15 pct. 1 lit.b)va C.P.P. respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatii (fiul lui și născut la 22 august 1967) si (fiul lui și născut la 11 noiembrie 1974), detinuti in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii pronunțată în Camera de Consiliu din 1 august 2008 Tribunalului Cluj.
În baza art. 189.C.P.P. va stabili onorariu avocațial în favoarea Baroului C în suma de câte 40 lei pentru fiecare inculpat suma ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
În temeiul art. 190 Cod proc.penală si art. 7 din Legea nr. 178/1997, modificată, stabilește onorariu pentru interpret, în suma de 200 lei, suma ce se va avansa din, care a asigurat traducerea simultană în prezenta cauză.
În baza art. 192 alin 2.va C.P.P. obliga pe inculpatii recurenti la plata cheltuielilor judiciare în suma de câte 200 lei, din care câte 40 lei reprezintă onorariu avocațial
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatii (fiul lui și născut la 22 august 1967) si (fiul lui și născut la 11 noiembrie 1974), detinuti in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii pronunțată în Camera de Consiliu din 1 august 2008 Tribunalului Cluj.
Stabilește onorar avocațial în favoarea Baroului C in suma de câte 40 lei suma ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
În temeiul art. 190 Cod proc.penală si art. 7 din Legea nr. 178/1997, modificată, stabilește onorariu pentru interpret, in suma de 200 lei, suma ce se va avansa din.
Obligă pe inculpatii recurenti la plata cheltuielilor judiciare in suma de câte 200 lei, din care câte 40 lei reprezintă onorariu avocațial.
Definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 12 august 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red./
Președinte:Ioana Cristina MorarJudecători:Ioana Cristina Morar, Vasile Goja Iuliana
