Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 523/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 523
Ședința ne publică de la 11 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ene Ecaterina
JUDECĂTORI: Ene Ecaterina, Pocovnicu Dumitru Crîșmaru Gabriel
- -
-A- grefier
***********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat de - - procuror
Pe rol fiind judecarea recursurilor penale declarate de inculpata și părțile responsabile civilmente și împotriva deciziei penale nr.230/A/08.05.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta inculpată asistată din oficiu de avocat și recurentul parte responsabilă civilmente lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei după care:
Întrebată fiind de instanță dacă dorește să dea o nouă declarație, recurenta inculpată a răspuns că înțelege să se prevaleze de dreptul la tăcere.
Recurenta inculpată prin apărător, recurentul parte responsabilă civilmente și procurorul au învederat instanței că nu au alte cereri de formulat.
Nefiind formulate alte cereri, instanța a constatat recursurile în stare de judecată și a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurenta inculpată a solicitat instanței să rețină că aceasta a avut o poziție constantă, a negat în mod constant că ar fi participat la săvârșirea faptei. S-a pretins de către numita că ar fi găsit un set de chei pe care le-a predat inculpatei crezând că sunt ale prietenului ei. Ulterior a aflat că acele chei aparțineau unei alte colege și i le-a predat, nefolosindu-le în nici un fel. Având în vedere și concluziile puse la instanța de fond și cea de apel și probele administrate în cauză, a solicitat admiterea recursului și în temeiul art.10 lit.c cu art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală să se dispună achitarea inculpatei deoarece nu se face vinovată de fapta reținută în sarcina sa. A solicitat plata onorariului din fondul special al
Recurentul parte responsabilă civilmente având cuvântul a susținut că, acest dosar s-a făcut pentru a-l denigra pe el, ancheta și judecata s-au desfășurat eronat, deși s-a cerut confruntarea cu martora, ea nu s-a prezentat. Cei patru coinculpați au declarat inițial că nu cunosc nimic iar ulterior au revenit asupra declarației. În plus dispozițiile art.209 al.41au fost declarate neconstituționale și judecata trebuia suspendată, O persoană nu poate fi trasă la răspundere în baza unui articol neconstituțional. A solicitat admiterea recursurilor și achitarea inculpatei deoarece fapta nu există.
Procurorul având cuvântul a pus concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică și care a apreciat corect că inculpata a comis fapta precum și măsura aplicată.
Recurenta inculpată având ultimul cuvânt a susținut că este nevinovată și solicită a fi achitată.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursurilor penale de față;
Prin sentința penală nr.257/11.02.2008 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr-, s-a dispus în temeiul art. 101 Cod penal raportat la art.102 Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat prevăzute de art.26 Cod penal raportat la art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit. a,i Cod penal cu aplicarea art.99 Cod penal, aplicarea inculpatei, fiica lui și al lui, născută la data de 03.08.1989 în municipiul P N, județul N, domiciliată în B,-, județul B, cetățean român, studii 11 clase, elevă la Colegiul Național, CNP - -, fără antecedente penale, măsura educativă MUSTRARE.
În temeiul art.487 Cod procedură penală coroborat cu art.102 Cod penal, s-a procedat la aducerea la îndeplinire a măsurii educative, prin dojenirea minorului, arătarea pericolului social al faptei săvârșite, sfătuirea minorului să se poarte în așa fel încât să dea dovadă de îndreptare, atrăgându-i-se totodată atenția că, dacă va săvârși din nou o infracțiune, se va lua față de el o măsură mai severă sau i se va aplica o pedeapsă.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit partea civilă.
În temeiul art.189 Cod procedură penală s-a dispus plata din fondurile MJ a sumei de 100 lei către avocat cu titlu de onorariu avocat din oficiu.
În temeiul art.191 alin.1 Cod procedură penală a fost obligată inculpata la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a avut în vedere următoarea situație de fapt:
Organele de cercetare penală au fost sesizate de că în ziua de 11.05.2006, persoane necunoscute au pătruns în locuință cu chei potrivite și i-au sustras aparatură electronică în valoare de 75.000.000 ROL și suma de 11.500.000 ROL.
Din verificările ulterioare s-a stabilit că autorii faptei sunt, și, care de comun acord s-au înțeles ca la data de 11.05.2006 să sustragă bunuri din locuința părții vătămate, după ce în prealabil, inculpații, împreună cu inculpata au făcut o copie după cheile de la apartamentul părții vătămate.
Cheia a fost sustrasă de inculpata care este colegă de clasă cu sora părții vătămate. De menționat este faptul că inculpata fiind prietenă cu inculpatul cunoștea motivul pentru care acesta i-a solicitat să sustragă cheia de la.
Astfel, după ce au intrat în posesia cheilor, în ziua de 11.05.2006, inculpații s-au deplasat pe str. - din municipiul B, unde în timp ce a asigurat paza, ceilalți trei învinuiți au intrat cu ajutorul cheii contrafăcute în apartamentul părții vătămate, de unde au sustras bunurile reclamate de aceasta pe care le-au transportat la numitul, fără a-i spune proveniența acestora.
Suma de 11.500.000 ROL a fost împărțită între cei patru inculpați, iar pentru ajutorul dat, fiecare inculpat a dat câte 250.000 rol inculpatei.
În timpul cercetărilor au fost găsite cheile contrafăcute care au fost folosite de inculpați la comiterea faptei.
Prejudiciul cauzat a fost recuperat prin restituirea obiectelor sustrase și a sumei de bani, astfel încât prejudiciul este recuperat în totalitate.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău nr. 3120/P/14.08.2006 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților, și pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat și disjungerea cauzei cu privire la întrucât nu s-a putut efectua în termen ancheta socială.
Audiată fiind cu privire la săvârșirea faptei, inculpata nu a recunoscut fapta comisă, deși cei patru inculpați, în declarațiile date la urmărirea penală, confirmă ajutorul dat prin sustragerea cheilor de la.
În cauză s-a efectuat recunoașterea inculpatei de martora care a recunoscut-o ca fiind persoana care a venit la grupul sanitar al Liceului și a întrebat-o dacă a găsit o legătură de chei tip yală, precizându-i martorei că sunt ale prietenului ei.
În apărare, inculpata a solicitat audierea martorei care al data de 5.10.2006 a declarat că martora, femeie de serviciu la liceu, i-a dat inculpatei o legătură de chei.
Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpata a solicitat confruntarea cu cei patru inculpați, probă ce a fost admisă de procuror, prin ordonanță, din procesele verbale rezultând menținerea declarațiilor inculpaților în sensul că inculpata a fost cea care a sustras cheile de la colega de clasă și cu dublura cheii au pătruns în locuința părții vătămate.
Inculpații au declarat de asemenea, că inculpata cunoștea motivul sustragerii cheilor.
Cu privire la confruntarea inculpatei cu martora de menționat că martora a fost audiată la data de 19.09.2006, confruntarea neputând fi efectuată întrucât martora este plecată din țară în Italia.
Fapta inculpatei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la furt calificat, faptă prevăzută de art. 26 raportat la art.208 - 209 lit. a,i Cod penal cu aplicarea art.99 Cod penal.
Această faptă s-a dovedit prin proces verbal de cercetare la fața locului, plângerea părții vătămate, dovezile de restituire a bunurilor sustrase, planșă foto, proces verbal de conducere în teren și planșe foto, declarațiile inculpaților, și, procesele verbale de prezentare a materialului de urmărire penală, declarațiile martorilor, procesele verbal de confruntare a inculpatei cu inculpații, și, procesul verbal de căutare la domiciliu a martorei, ordonanța de admitere a probatoriului solicitată de învinuita, procesul verbal de recunoaștere a învinuitei după fotografie, anchetă socială, declarațiile inculpatei, procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.
La individualizarea sancțiunii, instanța a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal și anume: gradul de pericol social al faptei, împrejurările concrete în care a fost comisă, urmările produse, precum și de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală și morală, de condițiile în care a fost crescut și în care a trăit, apreciind că îndreptarea minorului poate fi atinsă prin aplicarea unei măsuri educative, măsură îndestulătoare pentru atingerea scopului social al pedepsei.
S-a lua act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Împotriva acestei soluții au declarat apel în termen legal inculpata minoră și părțile responsabile civilmente și.
Atât inculpata cât și părțile responsabile civilmente au criticat soluția primei instanțe sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, invocând în primul rând neconstituționalitatea art. 209 alin. 4/1 cod pr. penală, motivat de faptul că prin decizia nr. 1058/14.11.2007 s-a constatat neconstituționalitatea articolului ce reglementează competența procurorului în faza de urmărire penală.
În cerere inculpata a criticat soluția primei instanțe motivat de faptul că instanța s-a pronunțat asupra infracțiunii și nu asupra faptei, iar în ceea ce o privește pe inculpată nu există nici măcar dubii că ar fi comis infracțiunea iar soluția pronunțată în cauză are la bază probe fabricate, declarații nesincere, contradictorii, iar aspectele esențiale în stabilirea unei situații de fapt corecte nici măcar nu au fost clarificate.
Tribunalul analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu, a apreciat că apelurile declarate sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Astfel cât privește primul motiv, respectiv cel referitor la neconstituționalitatea art. 209 al. 4/1 cod pr. penală, tribunalul apreciază că apelanții sunt în eroare, cu privire la situația juridică a dosarului, apelanții critică și solicită aplicarea deciziei nr. 1058/14.11.2007, raportându-se la un rechizitoriu întocmit la data de 12.02.2007, ori este bine știut că efectele juridice ale unui asemenea act operează pentru viitor așa încât nu are cum să constate neconstituționalitatea unui act care la data întocmirii sale a fost efectuat cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în materie, așa încât acest motiv intitulat de apelanți ca excepție este nefondat.
Cât privește celelalte motive invocate, în sensul nevinovăției, nepronunțării pe faptă precum și cât privește critica adusă întregii cercetări judecătorești de la instanța de fond catalogată drept superficială, echivocă, bazată pe declarații mincinoase, contradictorii, tribunalul a apreciat că sunt aprecieri subiective, nesusținute probator, soluția pronunțată în cauză de care instanța de fond având la bază un probatoriu complet ori complex, o cercetare judecătorească amănunțită, judicioasă fiind corect stabilită.
Nu s-au reținut apărările apelanților, atâta timp cât rezultă neechivoc, contribuția inculpatei la comiterea faptei reținută în sarcina sa, referirea la declarații neechivoce, contradictorii sau chiar lipsa de probe neregăsindu-se în actele și lucrările dosarului.
Tribunalul a apreciat că în cauză există fără echivoc o faptă penală comisă de inculpată și care constituie infracțiune așa că nu poate fi admis faptul că instanța de fond s-a pronunțat pe infracțiune și nu pe faptă.
Analiza celor două noțiuni de fapte penale și infracțiuni a fost corect corelată de către instanța de fond, iar probele administrate în cauză converg spre soluția la care corect a ajuns și instanța de fond.
Și măsura educativă aleasă de instanța de fond la aprecierea pericolului social concret a fost corect stabilită de instanță care a avut în vedere în primul rând vârsta inculpatei minore și abia ulterior fapta reținută în sarcina sa care este destul de gravă așa încât tribunalul a apreciat că soluția primei instanțe este legală și temeinică, motiv pentru care în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b cod pr. penală a respins ca nefondate apelurile formulate.
Împotriva deciziei au declarat recurs în termen legal inculpata și părțile responsabile civilmente și, fără nicio motivare în declarația de recurs.
Ulterior, printr-un memoriu separat, părțile responsabile civilmente au invocat necompetența procurorului care a efectuat urmărirea penală și a emis rechizitoriul, solicitând trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău.
În susținerea acestui motiv au invocat Decizia nr.1058/14.nov.2007 a Curții Constituționale.
De asemenea, au menționat că reiterează în recurs și celelalte motive de recurs (21).
Oral, cu ocazia dezbaterilor, prin apărător, inculpata a solicitat achitarea în temeiul art.10 lit. c Cod procedură penală, invocând că din probele administrate rezultă că nu a participat la comiterea faptei și nici nu a știut că ceilalți inculpați s-au înțeles să comită furtul.
Verificând decizia pe baza motivelor invocate, a lucrărilor dosarului, dar și din oficiu în limitele prevăzute de art.3859al.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursurile nu sunt fondate.
Cu privire la necompetența procurorului care a efectuat urmărirea penală în cauză instanța constată că recurenții au interpretat în mod eronat Decizia nr.1058/14.11.2007 pronunțată de Curtea Constituțională.
Din considerentele și dispozitivul acestei decizii rezultă că nu a fost declarat neconstituțional tot articolul 209 al.41Cod procedură penală, ci numai dispozițiile de la lit. a,b,c,și d ale acestui text de lege, ceea ce înseamnă că primul paragraf nu a fost declarat neconstituțional. Potrivit acestuia " procurorii din cadrul parchetelor ierarhic superioare pot prelua în vederea efectuării urmăririi penale, cauze de competența parchetelor ierarhic inferioare prin dispoziția conducătorului parchetului ierarhic superior ".
De altfel, în motivarea deciziei, Curtea Constituțională a și reținut că dispozițiile de la lit. a,b,c și d ale art.209 al.41Cod procedură penală încalcă dispozițiile art.132 al.1 din Constituție, deoarece restrânge posibilitatea procurorilor din cadrul parchetelor ierarhic superioare de a prelua în vederea efectuării urmăririi penale, cauze de competența parchetelor ierarhic inferioare.
Rezultă așadar că, începând cu 28.11.2007, data intrării în vigoare a deciziei menționate, procurorii de la parchetele ierarhic superioare pot prelua orice cauză de competența parchetelor ierarhic inferioare, evident prin dispoziția conducătorului de la parchetul ierarhic superior, ceea ce înseamnă că excepția de necompetență invocată de recurenți nu este întemeiată.
În ce privește celelalte motive privind nevinovăția inculpatei, nici acestea nu sunt întemeiate, din următoarele considerente:
În mod constant coinculpatul a declarat că la sugestia lui recurenta inculpată i-a sustras cheile colegei sale și a făcut copie după ele, copii folosite ulterior pentru a pătrunde în apartamentul părții vătămate.
Depozițiile inculpatului sunt confirmate și de ceilalți inculpați autori ai infracțiunii de furt, aceștia fiind prezenți când, după sustragerea bunurilor, s-au întâlnit într-un local cu inculpata și i-au dat suma de 100 lei.
În plus, martora - îngrijitor la Colegiul Național - unde au fost eleve atât inculpata cât și sora părții vătămate, a declarat că la începutul lunii mai a găsit într-un de gunoi o legătură de chei, pe care ulterior i-a cerut-o inculpata iar din probele administrate în cauză s-a stabilit că acele chei fuseseră uitate la școală de martora.
Potrivit art.63 al.2 Cod procedură penală probele nu au valoare mai dinainte stabilită, iar aprecierea fiecăreia se face în urma examinării tuturor probelor administrate în cauză.
Pe tot parcursul procesului penal inculpata a negat că a sustras cheile de la colega sa, dar declarațiile sale nu se coroborează cu nicio altă probă, astfel încât, în conformitate cu dispozițiile art.69 Cod procedură penală nu pot servi la aflarea adevărului.
În acest context, se impune precizarea că martora, invocată în apărare, are cunoștință de o împrejurare anterioară săvârșirii faptei ce face obiectul prezentei cauze.
Toate celelalte probe dovedesc vinovăția inculpatei, din examinarea lor rezultând că aceasta a sustras cheile de la apartamentul părții vătămate știind că vor fi folosite în scopul comiterii infracțiunii de furt.
Din considerentele arătate, în temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală se vor respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct.1 lit. b Cod procedură penală respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpata și părțile responsabile civilmente și împotriva deciziei penale nr.230/A/08.05.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dispune plata din fondul Ministerului Justiției a sumei de 100 lei reprezentând onorariu pentru avocatul desemnat din oficiu.
În baza art.192 al.2 Cod procedură penală obligă pe fiecare recurent parte responsabilă civilmente să plătească statului câte 40 lei cheltuieli judiciare, iar pe recurenta inculpată o obligă la 140 lei cheltuieli judiciare, sumă în care se include și onorariul de avocat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 11.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Ene Ecaterina, Pocovnicu Dumitru Crîșmaru Gabriel
GREFIER,
Red.sent.- Șt.
Red.dec.apel - /
Red.dec.recurs
Tehnored.
2 ex.
25/25.09.2008
Președinte:Ene EcaterinaJudecători:Ene Ecaterina, Pocovnicu Dumitru Crîșmaru Gabriel
