Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 530/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
436/2009
DECIZIA PENALĂ NR. 530
Ședința publică de la data de 08.04.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Luciana Mera
JUDECĂTOR 2: Viorica Costiniu
JUDECĂTOR 3: Cristina Rotaru
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - a fost reprezentat prin procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI împotriva deciziei penale nr. 644/A din 13.10.2008 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - SECȚIA a II-a PENALĂ în dosarul nr- și a sentinței penale nr. 981 din 02.06.2008 pronunțată de JUDECATORIA SECTOR 4 în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde avocat din oficiu pentru intimatul inculpat, lipsind intimatul inculpat și intimatul parte civilă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Constatând că nu sunt excepții de invocat, probe de administrat și cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul parchetului precizează că susține motivele de recurs depuse in scris și în temeiul disp.art.385/15 pct.2 lit.d Cod Procedură Penală cu referire la art.385/9 pct.18 Cod Procedură Penală pune concluzii de admitere a acestuia, casarea hotărârilor și pe fond, rejudecând, condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.208 alin.1 și 4 și art.209 alin.1 lit.e,i,g Cod Penal si art.86 alim.1 din OUG nr.195/2002, ambele cu aplic.art.33 lit.a Cod Penal întrucât din probele administrate rezulta săvârșirea acestor doua infracțiuni, si mai mult, o bicicletă a fost găsită în autoturismul sustras, de unde s-au ridicat si urmele papilare, mijloc de proba care-l incriminează pe inculpat, astfel cum rezulta din actele aflate la filele 13-19 dosar urmărire penală. În ceea ce privește infracțiunea prevăzuta de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 susține că inculpatul nu posedă permis de conducere, mașina sustrasă fost depistată la o distanta de 10 de locul in care fusese parcata tocmai pentru că inculpatul, aflat în stare de ebrietate, datorită inabilității în conducere, l-a condus pe o distanță mică.
Apărătorul din oficiu numit pentru intimatul inculpat apreciază nefondat recursul și solicită respingerea acestuia, cu menținerea hotărârilor pronunțate de instanța de fond și cea de apel, ca fiind pe deplin legale și temeinice, în sensul achitării inculpatului.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin decizia penală nr.644 din 13.10.2008, pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - secția a II-a penală s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 B împotriva sentinței penale nr.981 din 3.06.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin sentința penala nr.981/2008 pronunțată de Judecătoria sector 4 B s-a dispus, în temeiul disp. art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.c Cod procedură penală, achitarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art.208 al.1 și 4, art.209 al.1 lit.e,g,i Cod penal, iar în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.a achitarea C.P.P. pentru infracțiunea prev. de art.86 al.1 din OUG nr. 195/2002.
Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut, în raport de ansamblul probator administrat în cauză că nu a rezultat cu evidență vinovăția inculpatului în comiterea faptelor reținute în sarcina sa. Astfel, a apreciat instanța fondului că absența amprentelor inculpatului din interiorul mașinii, ba mai mult decât atât, găsirea unora care nu aparțin acestuia, dar nici părții vătămate ridică suficiente dubii pentru a concluziona că inculpatul ar fi fost acela care ar fi încercat să plece cu autoturismul. în interiorul autoturismului a unei biciclete nu este un indiciu cert de vinovăția al inculpatului.
Singura probă respectiv amprenta creată de degetul mare de la mâna a inculpatului este o probă singulară care nu se coroborează cu un alt mijloc de probă, în acest sens instanța fondului făcut aplicarea principiuluiin dubio proreo.
Împotriva acestei soluții a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria sector 4, criticând soluția instanței pentru nelegalitate și netemeinicie, motivat de interpretarea greșită a probatoriului administrat în cauza prin omisiunea urmelor papilare ale inculpatului găsite pe autoturismul sustras.
S-a criticat totodată soluția instanței fondului pentru lipsa rolului său activ pentru că nu a elucidat locul de unde s-a ridicat aceasta urma papilară și s-a folosit de mențiunile din raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopica în care se consemnează exteriorul portierei, luând în considerare aprecierile expertului.
Primind cauza spre soluționare, pentru a elucida aspectele detaliate în apelul parchetului s-a procedat la audierea expertului criminalist care a efectuat cercetarea la fața locului și care a precizat în mod expres că urma nu a putut fi creată accidental ci a fost o urmă realizată prin sprijin și deschiderea portierei spate dreapta după care, presupune acesta, a fost introdusă bicicleta în autoturism.
Examinând apelul formulat în cauză, tribunalul a constatat critica nefondată, pentru următoarele considerente:
Singura probă în susținerea vinovăției inculpatului este acea urmă papilară ridicată de pe rama portierei, lăsată de degetul mare de la mâna a inculpatului, probă însă care nu s-a coroborat cu nici un alt mijloc de probă.
A concluziona în sensul vinovăției inculpatului, respectiv că ar fi sustras autoturismul marca 1310 parcat pe str.-.-, pe care ulterior l-ar fi condus, ar însemna o ignorare completă a prezumției de nevinovăției de care se bucura inculpatul dar și a principiuluiin dubio pro reo.
Instanța fondului a făcut o judicioasă apreciere a probatoriului administrat în cauză, neomițând și împrejurarea că inculpatul locuiește în zonă, dar și a faptului că în noaptea incidentului respectiv inculpatul era în stare de ebrietate după ce sărbătorise în prezența unor prieteni ziua sa de naștere.
De asemenea, nu trebuie ignorat că în aceste condiții, dacă inculpatul nu a manifestat prevedere și pe rama portierei față pe exteriorul mașinii a lăsat o urma, firesc era ca și în interiorul mașinii să se găsească o urmă papilară a acestuia sau măcar pe bicicleta în condițiile în care ar rezultat că aceasta a fost sustrasă și introdusă în interiorul mașinii.
De asemenea, mutarea autoturismului din locul în care a fost parcat nu constituie un element pe baza căruia să se concluzioneze în sensul vinovăției inculpatului în conducerea acestuia.
În acest context, tribunalul a constatat că în mod judicios instanța fondului a apreciat că nu există suficiente probe pentru a demonstra fără nici o îndoială vinovăție inculpatului, dispunând pe cale de consecință achitarea acestuia pentru cele două fapte reținute în sarcina sa.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI, criticând-o pentru netemeinicie în baza art.3859pct.18 Cod procedură penală, sub aspectul greșitei achitări a inculpatului, considerând că instanțele au apreciat greșit materialul probator administrat în cauză, considerând că inculpatul nu se face vinovat de infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.
În acest sens, se arată că așa cum rezultă din planșa foto depusă în dosarul de urmărire penală (filele 13-19), urma papilară lăsată de inculpat este ridicată de pe portiera -față de unde s-a pătruns în autoturism, la îmbinarea ramei cu stâlpul portierei și această urmă nu putea fi creată decât dacă inculpatul a deschis portiera trăgând cu degetele de ramă.
Inculpatul nu a putut explica cum a ajuns amprenta sa pe autoturismul părții vătămate și, inițial, a negat faptul că ar fi circulat pe strada unde era parcat vehiculul însă ulterior, ca urmare a insistenței primei instanțe, a afirmat că este posibil să fi intrat din greșeală pe str. -, fără să recunoască însă că
s-ar fi sprijinit din greșeală de respectivul autoturism, așa cum sugerează instanța în motivarea sentinței.
Mai mult, în cursul judecării apelului, expertul audiat de instanță a precizat că urma papilară nu a fost creată accidental, ci prin sprijin și deschiderea portierei spate-dreapta, după care se presupune că a fost introdusă bicicleta în autoturism.
Coroborând aceste probe cu faptul că în autoturism a fost găsită o bicicletă sustrasă dintr-o locuință din apropiere, cu faptul că o altă bicicletă sustrasă din acel imobil a fost găsită în posesia vărului inculpatului, Parchetul consideră că aceste aspecte reprezintă probe indirecte și nu simple coincidențe, cu atât mai mult cu cât din materialul probator reiese că la petrecerea dată de inculpat cu ocazia zilei de naștere, a participat și vărul său, în posesia căruia s-a găsit cea de-a doua bicicletă.
Referitor la infracțiunea de conducere fără permis, Parchetul arată că autoturismul a fost găsit la o distanță de 10 de locul în care a fost parcat, inculpatul nu posedă permis de conducere, autoturismul era parcat pe o stradă ce constituia drum public, rezultând că inculpatul l-a condus pe o distanță mică datorită stării de ebrietate și datorită inabilității, întrucât nu poseda permis de conducere.
Având în vedere soluția de achitare pronunțată de prima instanță și menținută de instanța de apel, în conformitate cu disp. art.38514alin.11Cod procedură penală, Curtea a dispus citarea intimatului inculpat cu mandat de aducere în vederea audierii, însă audierea acestuia nu a fost posibilă, deoarece, așa cum rezultă din procesul-verbal întocmit de organele de poliție, intimatul inculpat nu a fost găsit la domiciliu, soția acestuia susținând că este plecat la o cunoștință, însă îl va înștiința despre emiterea mandatului, dar cu toate acestea, intimatul inculpat nu s-a prezentat în fața instanței de recurs.
Examinând cauza în temeiul art.3856alin.1 și 2 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Soluția de achitare a inculpatului nu este urmarea unei erori grave de fapt și nici a unei greșite aprecieri a probelor, așa cum se arată în motivele de recurs ale Parchetului.
Ambele instanțe au respectat, deopotrivă, prezumția de nevinovăție și principiul aflării adevărului ce guvernează desfășurarea procesului penal, iar constatările primei instanțe și ale instanței de apel nu vin în contradicție cu probele administrate, ci corespund conținutului mijloacelor de probă.
Concluzia la care au ajuns cele două instanțe, mai precis că fapta de conducere pe drumurile a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere nu există și că fapta de furt nu a fost comisă de inculpat, nu este contrară nici măcar raportului de constatare tehnico-științifică dactiloscopică și lămuririlor date de expert în fața instanței de apel, întrucât respectivele probe nu sunt concludente, fiind insuficiente pentru fundamentarea unei hotărâri de condamnare.
Aceste mijloace de probă dovedesc doar faptul că inculpatul a pus mâna pe caroseria mașinii furate, în zona portierei stânga-față și a stâlpului învecinat, fără să dovedească însă, la adăpost de orice îndoială, că inculpatul este autorul infracțiunii de furt și a infracțiunii de conducere fără permis a automobilului.
În opinia Curții, lămuririle date de expert în fața instanței de apel sunt lipsite de valoare probatorie. Pe de o parte, nu sunt susținute de alte mijloace de probă, având în vedere că din procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele foto (fila 10 verso și fila 18 din dosarul de urmărire penală) rezultă cu claritate că urmele papilare au fost evidențiate și ridicate numai din exteriorul mașinii, nu și de pe partea interioară a ramei portierei stânga-față (în procesul-verbal se consemnează: "urmă papilară de peexteriorportieră stânga față" respectiv "de pe exterior ramă portieră stânga față", ceea ce corespunde imaginilor din planșele foto). Pe de altă parte, aceste lămuriri sunt lipsite de o fundamentare științifică, întrucât expertul nu a argumentat în nici un fel afirmația sa în sensul că urma a fost creată prin "deschiderea portierei". Mai mult, expertul și-a depășit atribuțiile, făcând supoziții referitoare la comiterea faptei de către inculpat, afirmând că "urma nu a putut fi creată accidental și a fost o urmă realizată prin sprijin și deschiderea portierei spate-dreapta, după care a fost introdusă acea bicicletă în autoturism".
Dar, și în situația în care s-ar considera că în cauză s-a dovedit că respectivele urme papilare au fost create prin deschiderea portierei, concluzia instanței de fond și a instanței de apel nu ar fi înlăturată, căci și în atare situație, respectivele urme papilare nu dovedesc prin ele însele faptul că inculpatul a comis infracțiunile pentru care este trimis în judecată.
Potrivit art.62 Cod procedură penală, în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală și instanța de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele pe bază de probe, iar potrivit art.63 alin.2 Cod procedură penală probele nu au valoare dinainte stabilită, aprecierea fiecărei probe făcându-se în urma examinării tuturor probelor administrate.
Or, probele invocate de Parchet în motivarea recursului, respectiv raportul de constatare tehnico-științifică și lămuririle date de expert, nu duc în mod direct la concluzia că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat, iar o asemenea concluzie nu rezultă nici din coroborarea acestor probe cu celelalte probe administrate în cauză.
Așa cum a apreciat și instanța de fond, raportul de constatare tehnico-științifică constituie o probă singulară, ce dovedește doar împrejurarea că la un moment dat, inculpatul s-a aflat lângă autoturismul sustras, neexistând însă alte dovezi în sensul că inculpatul a fost prezent în zona respectivă la momentul comiterii infracțiunilor, că a pătruns în autoturism și a introdus bicicleta, a îndepărtat semicochilia inferioară, a smuls firele butucului de contact și le-a conectat pe "direct" după care, fără a poseda permis de conducere, a condus pe drumurile publice autoturismul sustras.
Aceste împrejurări ar fi putut fi dovedite prin prezența unor urme papilare în interiorul mașinii, pe semicochilia inferioară ce a fost desprinsă din bord, pe volanul mașinii și pe bicicletă, căci în acest fel s-ar fi stabilit, fără îndoială, contactul fizic al inculpatului cu părți ale mașinii și cu obiecte relevante, ceea ce ar fi evidențiat comiterea de către inculpat a elementelor materiale corespunzătoare infracțiunilor de furt și de conducere fără permis.
Și celelalte probe invocate de Parchet sunt lipsite de concludență, căci găsirea unei alte biciclete sustrase la vărul inculpatului, starea de ebrietate a inculpatului, precum și declarațiile inconstante ale acestuia, nu au nici măcar valoarea unor probe indirecte care, coroborate cu raportul de constatare tehnico-științifică și cu lămuririle date de expert, să dovedească faptul că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.
Față de cele reținute, constată că soluția de achitare a inculpatului corespunde probelor administrate în cauză, nefiind urmarea unei erori grave de fapt, așa încât nu sunt incidente dispozițiile art.3859pct.18 Cod procedură penală.
Neputând constata incidența niciunuia din celelalte cazuri de casare ce pot fi avute în vedere din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI.
Conform art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI declarat împotriva sentinței penale nr.981 din 2.06.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B și a deciziei penale nr.644/A din 13.10.2008, pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - secția a II-a penală, privind pe inculpatul.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200 lei, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 8 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./7.05.2009
- II. - jud. și
Președinte:Luciana MeraJudecători:Luciana Mera, Viorica Costiniu, Cristina Rotaru
