Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 549/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.549
Ședința publică din 18 septembrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru Pocovnicu
JUDECĂTOR 2: Gabriel Crîșmaru
JUDECĂTOR 3: Ecaterina Ene
GREFIER: ---
**********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂUa fost reprezentat legal de - procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul - inculpat, împotriva deciziei penale nr.210/A/12.06.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod proc.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al recurentului - inculpat, avocat, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pe dezbateri.
Apărătorul recurentului - inculpat, avocat, arată că inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni. Tribunalul a admis apelurile parchetului și inculpatului și în rejudecare a condamnat inculpatul la pedeapsa de 9 luni, cu aplicarea art.74, 76 Cod penal, reținând circumstanțele atenuante și a dispus ca din această pedeapsă să se reducă pedeapsa de 3 luni executată, rezultând că inculpatul urmează să execute 6 luni. Analizând declarația inculpatului, în sensul că atunci când a pătruns în domiciliul părții vătămate și a luat acele unelte, a pătruns urmare a faptului că a lucrat la partea vătămată și cum urma să fie arestat pentru executarea acelei pedepse de 3 luni, a dorit să lase niște bani familiei. Precizează că tribunalul a admis apelul și a redus pedeapsa. Arată că dacă se va avea în vedere atingerea minimă adusă valorilor sociale prin scopul urmărit, urmările produse, se poate admite recursul și să se dispună achitarea inculpatului în baza art.181Cp. Dacă se va trece peste această apărare, solicită admiterea recursului și să se dea o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante față de împrejurările în care inculpatul a intrat în locuința părții vătămate și față de faptul că acele unelte au fost recuperate. Solicită plata onorariului pentru apărător din oficiu.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, cu obligarea recurentului - inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.397 din data de 18.09.2007, pronunțată de Judecătoria Roman, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 25.07.1967 în R, județul N, cu domiciliul în municipiul R,-, județul N, cetățean român, necăsătorit, fără ocupație, cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1- 209 alin.1 lit. și i Cod penal, cu aplicarea art.40 alin.1 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice, la pedeapsa de 3 ani închisoare.
S-au descontopit pedepsele de 2 luni închisoare și de 3 luni închisoare la care a fost condamnat inculpatul prin sentința penală nr.166 din data de 1.03.2006 a Judecătoriei Roman, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 583 din data de 14.09.2006 a Curții de APEL BACĂU și potrivit art.33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă cea mai grea după contopire, de 3 ani închisoare.
Potrivit art.36 alin.3 Cod penal, s-a scăzut din pedeapsa aplicată durata arestării și încarcerării la Penitenciarul Bacău în executarea sentinței penale nr. 166 din data de 1.03.2006 a Judecătoriei Roman, de la 12.11.2006 la 11.02.2007, urmând ca inculpatul să execute 2 ani și 9 (nouă) luni închisoare.
În baza art.71 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal.
S-a luat act că partea vătămată și-a recuperat bunurile sustrase în valoare de 1250 RON și că aceasta nu s-a mai constituit parte civilă în cauză.
În baza art.191 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 400 RON cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Roman nr.2945/P/2006, inculpatul a fost trimis în judecată în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.209 alin.1 lit.g și i Cod penal.
S-a reținut în actul de sesizare instanței că, în noaptea de 11/12.11.2006, după ce consumase băuturi alcoolice, în jurul orei 01,00, inculpatul s-a deplasat la locuința vecinului său, care își construia o locuință în R, pe-, cu intenția de a sustrage bunuri. Ajuns la locul faptei, acesta, prin efracție, a pătruns printr-un geam termopan, pe care l-a scos din, în interior, de unde a sustras un flex, o mașină electrică de găurit, un fierăstrău electric circular și o mașină electrică de rașchetat.
Bunurile furate au fost transportate de către inculpat la locuința numitului cu domiciliul în R,-, căruia i-a cerut să le păstreze un timp, pentru a-l căuta pe șeful său.
Cum însă a doua zi inculpatul a fost reținut de organele de poliție care îl căutau pentru punerea în executare a unei pedepse cu închisoare, a dus toate bunurile la domiciliul inculpatului și le-a predat mamei acestuia.
Valoarea bunurilor sustrase este de 1250 lei și cum bunurile furate au fost restituite părții vătămate în cursul urmăririi penale, aceasta nu s-a mai constituit parte civilă în cauză.
Inculpatul a negat săvârșirea infracțiunii de furt.
În cauză au fost audiați martorii din lucrări (fila 27) și (fila 32).
În apărare, inculpatul a solicitat audierea martorilor și (fl.21) însă, deși au fost acordate 4 termene de judecată pentru a-și dovedi nevinovăția, inculpatul nu l-a adus pe martorul în vederea audierii.
La termenul din 29 mai 2007 procurorul de ședință a solicitat punerea în discuție a încadrării juridice inițiale a faptei comise de inculpat, solicitând ca să se schimbe încadrarea juridică din art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.g și i Cod penal în art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.g și i, cu aplicarea art. 40 Cod penal, motivat de faptul că pedeapsa de 3 luni la care a fost condamnat inculpatul prin sentința penală nr. 166/2006 a Judecătoriei Roman rămasă definitivă prin decizia penală nr.583/2006 a Curții de APEL BACĂU nu atrage starea de recidivă.
Examinând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății prima instanță a reținut următoarele:
Urmare a sesizării părții vătămate cu privire la spargerea locuinței sale aflate în construcție în R,- din noaptea de 11/12.11.2006, lucrători din cadrul Poliției mun. R au efectuat o cercetare la fața locului (fila 6) în data de 12.11.2006, ora 11,00 unde, în prezența părții vătămate și a unui martor asistent, au relevat mai multe urme papilare de pe canatul ferestrei termopan ce a fost spartă - mai exact patru urme papilare care în urma examinărilor criminalistice s-au dovedit a fi ale inculpatului. Tot cu acea ocazie au fost executate mai multe planșe foto cuprinzând aspecte de la cercetarea la fața locului (fil. 7-12).
Din raportul de constatare tehnico-științifică nr.- din 14.11.2006 a Poliției municipiului R (fl.14-18) rezultă indubitabil că fragmentul din urmă papilară, respectiv al treilea fragment de la foto 3, ridicat de la fața locului în data de 12.11.2006 (chiar în ziua în care inculpatul a fost reținut și condus la locul de încarcerare pentru a-și ispăși o condamnare pentru o infracțiune săvârșită anterior) a fost creat de degetul mijlociu de la mâna a numitului.
Celelalte fragmente ridicate cu aceeași ocazie nu au fost relevante în identificarea criminalistică a autorului faptei deoarece conțineau insuficiente elemente de identificare.
Coroborând această probă cu depozițiile martorilor audiați în cauză, prima instanță a reținut că inculpatul a fost dovedit fără nici un dubiu ca fiind autor al furtului comis în noaptea de 11/12.11.2006.
În consecință, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate și având în vedere prejudiciul cauzat și circumstanțele personale ale acestuia s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 72 Cod penal și s-a coborât pedeapsa spre minimul special de 3 ani.
În cauză nu s-au putut reține circumstanțe atenuante având în vedere poziția procesuală a inculpatului atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, aceea de nerecunoaștere a săvârșirii faptei și de obstrucționare a aflării și stabilirii adevărului prin tergiversarea administrării probei testimoniale propuse chiar de el.
Ca modalitate concretă de stabilire a pedepsei ce urmează aoe xecuta, prima instanță a reținut că inculpatul a executat o pedeapsă de 3 luni închisoare în regim de penitenciar în baza sentinței penale nr.166/2006 a Judecătoriei Roman, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 583/2006 a Curții de APEL BACĂU în perioada 12.11.2006-11.02.2007, astfel că a scăzut această perioadă din pedeapsa ce a aplicat-o, potrivit art. 36 alin.3 Cod penal.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termenul prevăzut în art. 363 Cod procedură penală, procurorul și inculpatul.
Prin decizia penală nr.210/AP din data de 12.06.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț, în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, au fost admise apelurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA ROMAN și de inculpatul, a fost esființată în parte sentința apelată și, judecând cauza, s-a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. g și i Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit.b și 40 alin. 1 Cod penal, cu artr.74 lit. b și c, 76 lit. c și art. 80 Cod penal, la pedeapsa de 9 luni închisoare.
S-a dispus descontopirea pedepsei rezultantă de 3 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.166 din data de 1.03.2006 a Judecătoriei Roman, definitivă prin decizia penală nr.583 din data de 14.09.2006 a Curții de APEL BACĂU și au fost repuse în individualitatea lor pedepsele componente de:
-2 (două) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 78 alin. 2 din OUG nr.195/2002, cu aplic. art. 74,76 Cod penal, și;
-3 (trei) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 81 alin.1 din OUG nr. 195/2002;
În baza art.40 alin.1, raportat la art. 34 lit. b Cod penal, s-a dispus contopirea acestor pedepse cu pedeapsa de 9 luni închisoare aplicată inculpatului prin prezenta sentințăși s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 9 luni închisoare.
În baza art. 36 alin. 3 Cod penal, s-a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului durata de 3 luni închisoare, executată în baza sentinței penale nr. 166 din data de 1.03.2006 a Judecătoriei Roman, definitivă prin decizia penală nr. 583 din data de 14.09.2006 a Curții de APEL BACĂU.
S-a înlăturat dispoziția privind interzicerea exercițiului dreptului civil prevăzut de art. 64 lit.a teza I-a Cod penal și s-a dispus ca inculpatului să-i fie interzisă exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal, în condițiile și pe durata prevăzute în art.71 Cod penal.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
În baza art.192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au fost lăsate în sarcina statului.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele.
În apelul declarat de procuror s-a arătat că inculpatul a săvârșit fapta în stare de recidivă postexecutorie, însă prima instanță nu a reținut această stare.
În motivarea apelului, inculpatul a arătat că fapta sa trebuie încadrată în infracțiunea de furt și nu de furt calificat pentru că nu a fost săvârșită noaptea, iar în casă a intrat pe geamul larg deschis. A mai solicitat reducerea pedepsei prin reținerea de circumstanțe atenuante întrucât a săvârșit fapta pentru că proprietarul bunurilor îi datora o sumă de bani pentru munca pe care i-a prestat-
Inițial, în motivele de apel, inculpatul și-a susținut nevinovăția, însă ulterior, și-a modificat motivele de apel în sensul celor arătate anterior.
În declarația dată în apel, inculpatul a arătat că în ziua de 11.11.2006, când se îngâna ziua cu noaptea, a mers la locuința vecinului său și i-a cerut banii pentru munca pe care a făcut-o pentru el și de care avea nevoie pentru că a doua zi urma să înceapă executarea unei pedepse privative de libertate. Pentru că nu i-a dat banii, a intrat în casă pe geamul deschis și când afară încă nu era întuneric, și i-a luat mai multe scule. A dus bunurile la locuința lui care urma să le valorifice și să dea banii copiilor. A mai arătat inculpatul că a săvârșit fapta sub influența băuturilor alcoolice.
În apel, s-a administrat proba cu înscrisuri, respectiv certificatele de naștere ale copiilor inculpatului, adeverință medicală privind starea sănătății soției inculpatului și o adeverință eliberată de liceul frecventat de un copil al inculpatului.
Prima instanță a reținut corect, pe baza unor probe legal administrate, situația de fapt, vinovăția inculpatului și încadrarea juridică.
Astfel, din plângerea și declarațiile părții vătămate, procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa foto, procesul verbal de ridicare a genților folosite la săvârșirea faptei și declarațiile martorilor:, și, coroborate cu declarația dată de inculpat în apel, rezultă că prin efracție și pe timp de noapte a sustras un flex, o mașină electrică de găurit, un ferăstrău electric circular și o mașină electrică de rașchetat, pe care le-a transportat în două sacoșe și într-o geantă la locuința martorului, căruia i-a cerut să le păstreze.
Solicitarea inculpatului de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1, 209 alin. 1 lit.g și i Cod penal, în infracțiunea de furt, prevăzută de art.208 alin. 1 Cod penal este nefondată.
Din procesul verbal de cercetare la fața locului (filele 5-6 dosar urmărire penală) rezultă că inculpatul a intrat în imobil prin forțarea canatului din partea a ferestrei. Chiar și dacă geamul ar fi fost deschis, lit. a art. 209 Cod penal trebuie reținută pentru că inculpatul a pătruns în imobil prin escaladare, geamul aflându-se la o distanță de 1,25. față de sol, astfel că nu putea fi trecut ușor cu pasul. Pe de altă parte, persoana vătămată a declarat că ferestrele au fost lăsate în poziția întredeschis, că le verifica în fiecare zi și că urmele de forțare au fost găsite în dimineața zilei de 12.11.2006 la ora 7,30, iar martorul a declarat că inculpatul i-a adus bunurile în noaptea de 11/12.11.2006, ceea ce înseamnă că furtul a fost săvârșit pe timp de noapte, deci trebuie reținută și agravanta prevăzută în art. 209 lit. g Cod penal.
În ceea ce privește calitatea de parte vătămată, Tribunalul a constatat că are această calitate și nu fiul său, așa cum a susținut inculpatul. Este adevărat că bunurile sustrase erau proprietatea lui, însă infracțiunea de furt ocrotește relațiile sociale privind posesia sau detenția și nu proprietatea. Or, în momentul săvârșirii faptei posesorul bunurilor sustrase era.
Hotărârea primei instanțe este nelegală, se motivează de instanța de apel, datorită nereținerii recidivei mari postexecutorii și a circumstanțelor atenuante și datorită greșitei aplicări a pedepsei accesorie.
Din copia cazierului inculpatului (fila 44 dosar urmărire penală), rezultă că prin sentința penală nr.160 din data de 25.03.1991 a Judecătoriei Roman, definitivă prin decizia penală nr. 312 din data de 5.06.1991 a Tribunalului Neamț, a fost condamnat la pedeapsa de 13 ani închisoare, din a cărei executare a fost liberat condiționat la data de 20.05.1998, cu un rest neexecutat de 2034 de zile. Infracțiunea care a determinat această condamnare nu este dintre acelea prevăzute în art.38 Cod penal pentru a nu fi atrasă starea de recidivă, iar infracțiunea pentru care inculpatul este judecat în prezenta cauză este săvârșită cu intenție, după executarea pedepsei anterioare și înainte de împlinirea termenului de reabilitare pentru aceasta și este pedepsită cu închisoarea mai mare de 1 an. Sunt, astfel, îndeplinite cerințele art. 37 lit. b Cod penal, pentru a se reține recidiva mare postexecutorie.
Prin sentința penală nr.166 din data de 1.03.2006 a Judecătoriei Roman, definitivă prin decizia penală nr.583 din data de 14.09.2006 a Curții de APEL BACĂU, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 luni închisoare, executarea acesteia începând la data de 12.11.2006. Infracțiunea pentru care este judecat în prezenta cauză a fost săvârșită înainte de această dată. însă nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru recidivă (pedeapsa anterioară este mai mică de 6 luni închisoare), astfel că în mod corect a aplicat prima instanță dispozițiile art. 40 Cod penal.
Față de poziția procesuală a inculpatului în apel și de recuperarea de partea vătămată a bunurilor sustrase, Tribunalul a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute în art.74 lit. b și c Cod penal.
La individualizarea pedepsei Tribunalul a arătat că a avut în vedere și motivul pentru care a săvârșit fapta, recuperarea unei sume de bani pe care partea vătămată i-o datora.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în cadrul termenului legal, inculpat.
Recurentul-inculpat nu a motivat recursul în scris, iar în susținerile orale făcute prin apărătorul desemnat din oficiu a fost criticată pentru aspectele prezentate în preambulul prezentei decizii.
Recurentul-inculpat, deși legal citat, nu s-a prezentat în fața instanței de recurs.
Analizând decizia recurată în raport de motivele de recurs invocate și examinând-o și din oficiu, în conformitate cu prevederile art.385/9 alin.3 Cod procedură penală, pentru motivele de casare prevăzute de acest text, Curtea constată că recursul este nefundat și urmează a fi respins pentru considerentele care vor fi dezvoltate.
În cauză, atât prima instanță, cât și instanța de apel, au reținut o situație de fapt corespunzătoare probelor administrate și s-a dat faptei săvârșite de recurentul-inculpat în noaptea de 11/12.noiembrie.2006 o corectă încadrare juridică, instanța de apel a reținut corect și prevederile art.37 lit.b Cod penal, referitoare la recidiva postexecutorie și a dat dovadă, în raport de gravitatea infracțiunii comise, fiind un furt săvârșit pe timp de noapte și prin efracție și de persoana recurentului-inculpat care este recidivst și de poziția acestuia pe parcursul procesului penal, de multă înțelegere prin aplicarea unei pedepse de doar 9 (nouă) luni închisoare.
Din probele administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și la cele două instanțe, respectiv: procesul verbal de consemnare a plângerii-fl.4, procesul verbal de cercetare la fața locului-fl.5-6 dosar urmărire penală și planșele fotografice efectuate cu această ocazie-fl.8-12, raportul de constatarea tehnico-științifică-fl.14-18 dosar urmărire penală, declarațiile părții vătămate -fl.20-21 dosar urmărire penală, procesul verbal de ridicare de la domiciliul inculpatului a unor bunuri-fl.24 și planșele fotografice cu bunurile sustrase-fl.26-28 dosar urmărire penală, declarațiile martorilor: -fl.22-23 dosar urmărire penală, -fl.30, -fl.31-32 dosar urmărire penală șifl.27 prima instanță, --fl.33, -fl.34 și fl.32 prima instanță, -fl.35, -fl.36, coroborate cu declarațiile recurentului-inculpat-fl.38-38, 45-46 dosar urmărire penală, fl.20 prima instanță și fl.24 instanța de apel, rezultă pe deplin vinovăția acestuia.
De altfel, audiat de instanța de apel-fl.24, inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii, dar, din dorința de a diminua răspunderea penală, a susținut că în momentul săvârșirii infracțiunii nu era întuneric și că nu a pătruns în locuința părții vătămate prin efracție, ci pe geamul, care era deschis.
Analizând probele menționate mai sus, dar cu deosebire procesul verbal de cercetare la fața locului, declarațiile părții vătămate și a martorului, rezultă cu certitudine că infracțiunea de furt a fost săvârșită pe timp de noapte și prin efracție.
Referitor la aplicarea dispozițiilor art.18/1 Cod penal, Curtea constată că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru următoarele considerente:
Instituția de drept penal a faptei care nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni este o instituție de excepție, care poate fi incidentă doar dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.18/1 alin.1 alin.1 și 2 Cod penal.
Potrivit acestui text, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Gradul de pericol social concret al infracțiunilor săvârșite de recurentul-inculpat, ca și criteriu de individualizare, apare a fi determinat de conținutul concret al faptei penale săvârșite, precum și de unele trăsături de fapt, stări, situații, împrejurări, care, fără a aparține propriu-zis conținutului, pot avea o anumită influență asupra gravității infracțiunilor.
Apoi, la stabilirea în concret a gradului de pericol social trebuie să se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita inculpatului.
În primul rând trebuie observat că în cauză inculpatul a săvârșit o infracțiune furt calificat, sustragerea bunurilor fiind comisă pe timp de noapte și prin efracție.
Cât privește persoana recurentului-inculpat, așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar-fl.44 dosar urmărire penală, acesta a cunoscut de mai multe ori consecințele legii penale.
Astfel, prin sentința penală nr.160 din data de 25.03.1991 a Judecătoriei Roman, județul N, i s-a aplicat pedeapsa rezultantă de 13 (treisprezece) ani închisoare, pentru săvârșirea în concurs real a infracțiuni de viol, prevăzută de art.197 aln.2 Cod penal și a infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art.189 Cod penal, pedeapsă din executarea căreia a fost liberat condiționat la data de 20.05.1998, rămânându-i un rest de pedeapsă de 2.034 zile închisoare, condamnare care a atras și starea de recidivă postexecutorie.
Prin sentința penală nr.166 din data de 01.03.2006, pronunțată tot de Judecătoria Roman, i s-a aplicat pedeapsa rezultantă de 3 (trei) luni închisoare, pentru săvârșirea unor infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice, prevăzute de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.195/2002.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va fi respins ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat.
În conformitate cu dispozițiile art.69 alin.1 din Legea nr.51/1995, cu art.189 Cod procedură penală, se va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Bao norariului avocat oficiu.
Văzând și prevederile art.192 alin.2 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive;
În numele legii;
DECIDE:
În temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat împotriva deciziei penale nr.210/AP din data de 12.06.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Bao norariului avocat oficiu în sumă de 100 RON, avocat.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă recurentul-inculpat să plătească statului suma de lei 200 lei RON cu titlul de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - -
- -
GREFIER,
- - -
Red. sent.
. dec. apel -
Red.dec.recurs
2 ex.
24.09./24.09.2008
Președinte:Dumitru PocovnicuJudecători:Dumitru Pocovnicu, Gabriel Crîșmaru, Ecaterina Ene
