Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 563/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-(737/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.563/
Ședința publică de la 14 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Daniel Grădinaru
JUDECĂTOR 2: Niculina Alexandru
JUDECĂTOR 3: Francisca Maria
GREFIER -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.1463/11.09.2008 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 B și a deciziei penale nr.143/A/2.03.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat în stare de arest, asistat de avocat din oficiu împuternicire avocațială nr.-/02.04.2009, lipsind intimatele părți civile și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurentul inculpat, întrebat fiind, arată că nu a declarat apel dat fiind că se afla internat la dezintoxicare și se afla sub efectul medicației.
Curtea, pune în discuție admisibilitatea căii de atac, promovată de recurentul inculpat, având în vedere disp.art.385/1 alin.4 Cod procedură penală.
Apărătoarea recurentului inculpat, având cuvântul, arată că față de împrejurarea că inculpatul nu a declarat apel, menționează că lasă soluționarea cererii la aprecierea instanței.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca inadmisibil, întrucât inculpatul nu a declarat apel împotriva hotărârii pronunțată în fond, iar prin decizia din apel hotărârea nu a fost modificată.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că consideră că recursul declarat este admisibil și precizează că era internat și de aceea nu a declarat apel.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față.
Prin sentința penală nr.1463/11.09.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B, în dosarul penal nr-, în baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală, rap. la art.10 lit.c Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 alin.1 - art.209 lit.a, e, g, i Cod penal (fapta din data de 6/7.07.1997).
În baza art.208 alin.1 - art.209 lit.a, e, g, i Cod penal, cu aplic. art.37 lit.a Cod penal, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (fapta din data de 18/19.03.2006).
În baza art.61 alin.1 Cod penal, s-a revocat beneficiul liberării condiționate acordate inculpatului cu privire la restul rămas neexecutat de 353 zile închisoare din pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.459/19.04.2005 a Judecătoriei Aiud și s-a dispus contopirea acestuia cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată, inculpatul urmând să execute în final o pedeapsă de 4 ani închisoare.
În baza art.86 alin.1 din nr.OUG195/2002 cu aplic. art.37 lit.a Cod penal, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere.
În baza art.61 alin.1 Cod penal, s-a revocat beneficiul liberării condiționate acordate inculpatului cu privire la restul rămas neexecutat de 353 zile închisoare din pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.459/19.04.2005 a Judecătoriei Aiud și dispune contopirea acestuia cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată, inculpatul urmând să execute în final o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare.
S-a constatat că faptele pentru care inculpatul a fost condamnat în prezentul dosar sunt concurente cu infracțiunile de furt calificat și conducere fără permis săvârșite la data de 12/13.11.2006 (sentința penală nr.114/7.02.2007 a Judecătoriei Sectorului 6 B, definitivă prin decizia penală nr.309/7.05.2007 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală).
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.114/7.02.2007 a Judecătoriei Sectorului 6 B și repune în individualitatea lor pedepsele componente de 5 ani închisoare (aplicată în baza art.208 alin.1, 4 - 209 alin.1 lit.e, g, i Cod penal, cu aplic. art.41 alin.2 și art.37 lit.b Cod penal) și 1 an și 6 luni închisoare (aplicată în baza art.78 alin.1 din nr.OUG195/2002 cu aplic. art.37 lit. b Cod penal).
În baza art.33 lit.a Cod penal și art.34 lit.b Cod penal, s-au contopit pedepsele de 4 ani închisoare și 1 an și 6 luni închisoare aplicate în prezenta cauză cu pedepsele de 5 ani închisoare și 1 an și 6 luni închisoare menționate mai sus astfel cum au fost repuse în individualitatea lor și s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
În baza art.71 Cod penal, s-au interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prev. de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.
În baza art.36 alin.3 Cod penal, s-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada executată de la 13.11.2006 la zi.
În baza art.118 lit.e Cod penal, s-a confiscat de la inculpat suma de 200 RON obținută în urma valorificării bunurilor sustrase.
În baza art.35 alin.4 Cod penal, s-a menținut pe lângă pedeapsa aplicată măsura de siguranță a confiscării de la inculpat a unei chei auto și a unei mănuși aplicată în baza art.118 lit.b Cod penal, prin sentința penală nr.114/7.02.2007 a Judecătoriei Sectorului 6
S-a anulat nr.249/14.05.2007 emis de Judecătoria Sectorului 6 B și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare.
În baza art.14 Cod procedură penală, rap. la art.346 Cod procedură penală, s-a constatat că părțile vătămate și au renunțat la pretențiile civile formulate.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare față de stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
1. Mai întâi, cu privire la prima infracțiune de furt calificat reținută în sarcina inculpatului prin rechizitoriu (fapta din 06/07.07.1997), instanța a apreciat că probele administrate în cauză nu demonstrează că numitul este autorul acesteia.
Astfel, la data de 07.07.1997, partea vătămată a reclamat furtul autoturismului marca 1310 cu nr. de înmatriculare B-76-, pe care îl parcase cu o zi înainte pe - din B (12-13 ). La data de 10.07.1997, autoturismul părții vătămate a fost descoperit de poliție în stației Sud (15-16 ). Autoturismului îi lipseau mai multe componente - de rezervă, bateria acumulator, boxele audio, blocul contact, plăcuțele de înmatriculare ( 15-17 ).
Ulterior, la data de 25.05.2007, inculpatul, arestat la acel moment într-o altă cauză, dă o declarație în fața organelor de poliție prin care arată că autoturismul sus-menționat a fost sustras de către el împreună cu prietenul său, acesta fiind decedat la data de 25.10.2001(33-35). În cuprinsul declarației sale, reiterată de mai multe ori în faza de urmărire penală (22, 30-32 ), inculpatul a descris în detaliu circumstanțele săvârșirii faptei, cele declarate de el corespunzând cu constatările din procesul-verbal de cercetare la fața locului efectuat de organele de poliție la data de 10.07.1997 (în ce privește componentele autoturismului care au fost sustrase).
Instanța de fond a constatat că în cadrul probatoriului prezentat mai sus, singurul element demonstrat fără prea mari dubii este că în cursul anului 1997 inculpatul și numitul au sustras un autoturism, dar nu și faptul că acel autoturism era cel aparținând părții vătămate. Practic, declarația inculpatului este singurul mijloc de probă care demonstrează că el ar fi autorul acelei fapte.
Trebuie menționat însă că inculpatul este interesat în a fi condamnat pentru această infracțiune deoarece speră să obțină deducerea unor perioade executate în anii 2002-2005 din pedeapsa pe care o execută în prezent (5 ani închisoare), după cum rezultă dintr-o cerere formulată de acesta în cursul procesului (13 dosar instanță), aspect care ridică mari semne de întrebare cu privire la veridicitatea declarației sale. În acest context, declarațiile sale extrem de detaliate date în cursul anului 2007 cu privire la o faptă săvârșită în anul 1997 apar cu atât mai surprinzătoare.
În ce privește faptul că declarația inculpatului se coroborează cu aspectele reținute prin procesul-verbal de cercetare la fața locului (evident, doar în privința bunurilor sustrase din autoturism), instanța a apreciat că inculpatul putea cunoaște circumstanțele săvârșirii faptei și din alte surse decât din participarea directă în calitate de autor la săvârșirea acesteia (de exemplu infracțiunea putea fi săvârșită doar de singur, iar inculpatul să fi aflat chiar de la acesta detaliile).
Nu în ultimul rând, trebuie remarcat că declarația dată de inculpat în fața procurorului la data de 15.06.2007 (22 ) conține grave inadvertențe în comparație cu declarația extrem de amănunțită dată la poliție cu doar 4 zile înainte, la 11.06.2007 (30-32 ).
Astfel, în declarația dată la poliție inculpatul afirmă că el și s-au deplasat până pe - cu autoturismul acestuia din urmă, (indicându-i până și nr. de înmatriculare, B 03, 30 ), acolo au sustras autoturismul părții vătămate pe care ulterior chiar el l-ar fi condus până în zona Sud, fiind urmat de, care conducea autoturismul proprietatea sa (31 ). În fața procurorului însă, inculpatul a afirmat că, după sustragerea autoturismului, atât el, cât și s-au urcat în acesta și au plecat împreună (22 ). De asemenea, inculpatul a arătat la poliție că plăcuțele de înmatriculare ale mașinii furate au fost păstrate de la sugestia sa, "pentru a le fi de folos la săvârșirea altor infracțiuni", neștiind ce s-a mai întâmplat cu ele (31 verso ), în timp ce la procuror a afirmat că a luat el plăcuțele de înmatriculare și le-a aruncat (22 )
În aceste condiții, dincolo de declarația inculpatului, care trebuie apreciată în contextul art.69 Cod procedură penală, putând servi la aflarea adevărului doar în condițiile în care se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente, instanța constată că celelalte mijloace de probă administrate în cauză au un caracter pur indirect, iar condamnarea inculpatului în temeiul acestora ar constitui o încălcare a principiului prezumției de nevinovăție de care acuzatul se bucură chiar și în situația în care declară că a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat.
Față de cele arătate, instanța, în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală, a achitat pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 - art. 209 lit. a, e, g, i Cod penal (fapta din data de 6/7.07.1997).
2. Cu privire la infracțiunile de furt calificat și conducere fără permis din data de 18/19.03.2006, instanța a apreciat că acestea există și au fost săvârșite de inculpat. Astfel, la data sus-menționată, acesta, împreună cu numitul (decedat la data de 4.08.2006) s-a deplasat în zona Pieței, de unde, folosind chei potrivite a sustras autoturismul 1310 cu nr. de înmatriculare B-12- aparținând părții vătămate.
Inculpatul a condus autoturismul până la locuința lui, unde, împreună cu acesta, au înlocuit roțile autovehiculului și, de asemenea, au demontat boxele aflate pe polița de lângă lunetă. Ulterior, inculpatul a abandonat autoturismul pe str. - din B, iar numitul a vândut roțile sustrase și a dat inculpatului suma de 200 RON.
Inculpatul a condus organele de poliție la locul unde fusese abandonat autoturismul (de menționat este faptul că, până la acel moment, organele de cercetare penală nu reușiseră să găsească autovehiculul), în interiorul acestuia fiind găsit un pachet de țigări de pe care s-au ridicat două urme papilare aparținând numitului (raport de constatare tehnico-științifică dactiloscopică, 68-73 ).
S-a mai stabilit în urma verificărilor efectuate în Sistemul Național de Evidențe Auto că inculpatul nu posedă și nici nu a posedat permis de conducere pentru nici o categorie de vehicule (28-29 )
În drept, faptele inculpatului, care la data de 18/19.03.2006 folosind chei potrivite, împreună cu numitul, a sustras un autoturism marca 1310 și l-a condus pe drumurile publice deși nu poseda permis de conducere, iar ulterior și-a însușit roțile și boxele audio ale acestuia realizează conținutul constitutiv al infracțiunilor de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a, e, g, i Cod penal și conducere fără permis, prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr.195/2002.
Ambele infracțiuni au fost săvârșite de inculpat în stare de recidivă postcondamnatorie, conform art. 37 lit. a Cod penal, având în vedere că la data de 28.06.2005 acesta fusese liberat condiționat cu un rest de 353 zile închisoare din pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 459/19.04.2005 a Judecătoriei Aiud.
La individualizarea pedepsei pentru infracțiunile săvârșită, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 alin.1 Cod penal. Analizând fișa de cazier judiciar a inculpatului (9-10), s-a observat că acesta a suferit până în prezent nenumărate condamnări pentru infracțiuni de furt calificat și conducere fără permis. Totodată, inculpatul nu are ocupație, loc de muncă sau calificare profesională.
Cu toate acestea, instanța a avut în vedere la stabilirea pedepsei și faptul că acesta a avut o atitudine cooperantă, recunoscând săvârșirea faptei și ajutând organele de poliție să descopere autoturismul sustras.
În consecință, în baza art. 208 alin. 1 - art. 209 lit. a, e, g, i Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal, instanța a condamnat pe inculpatului o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (fapta din data de 18/19.03.2006).
S-a revocat, în baza art. 61 alin. 1 Cod penal, beneficiul liberării condiționate acordate inculpatului cu privire la restul rămas neexecutat de 353 zile închisoare din pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 459/19.04.2005 a Judecătoriei Aiud și se va dispune contopirea acestuia cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată, inculpatul urmând să execute în final o pedeapsă de 4 ani închisoare.
De asemenea, în baza art. 86 alin. 1 din nr.OUG 195/2002 cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal, a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere.
Și în cazul acestei infracțiuni se va dispune revocarea beneficiul liberării condiționate acordate inculpatului cu privire la restul rămas neexecutat de 353 zile închisoare din pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 459/19.04.2005 a Judecătoriei Aiud și se va dispune contopirea acestuia cu pedeapsa de 1 an și 6 luni menționată mai sus, rezultând o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare.
S-a constatat că faptele pentru care inculpatul a fost condamnat în prezentul dosar sunt concurente cu infracțiunile de furt calificat și conducere fără permis săvârșite la data de 12/13.11.2006 (sentința penală nr. 114/7.02.2007 a Judecătoriei Sectorului 6 B, definitivă prin decizia penală nr. 309/7.05.2007 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, 35-40).
În consecință, instanța a descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 114/7.02.2007 a Judecătoriei Sectorului 6 B și va repune în individualitatea lor pedepsele componente de 5 ani închisoare (aplicată în baza art. 208 alin. 1, 4 - 209 alin. 1 lit. e, g, i Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 și art. 37 lit. b Cod penal) și 1 an și 6 luni închisoare (aplicată în baza art. 78 alin. 1 din nr.OUG 195/2002 cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal).
În baza art. 33 lit. a Cod penal și art. 34 lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele de 4 ani închisoare și 1 an și 6 luni închisoare aplicate în prezenta cauză cu pedepsele de 5 ani închisoare și 1 an și 6 luni închisoare menționate mai sus astfel cum au fost repuse în individualitatea lor și aplică pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
În baza art. 71 Cod penal, instanța a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
În baza art. 36 alin. 3 Cod penal, s-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada executată în baza sentinței penale nr. 114/7.02.2007 a Judecătoriei Sectorului 6 B, anume de la 13.11.2006 la zi.
În baza art. 118 lit. e Cod penal, s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 200 RON obținută în urma valorificării bunurilor sustrase.
În baza art. 35 alin. 4 Cod penal, instanța a menținut pe lângă pedeapsa aplicată măsura de siguranță a confiscării de la inculpat a unei chei auto și a unei mănuși aplicată în baza art. 118 lit. b Cod penal, prin sentința penală nr. 114/7.02.2007 a Judecătoriei Sectorului 6
S-a anulat nr. 249/14.05.2007 emis de Judecătoria Sectorului 6 B și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare.
În baza art. 14 Cod procedură penală, rap. la art. 346 Cod procedură penală, instanța a constatat că părțile vătămate și au renunțat la pretențiile civile formulate.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare față de stat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apelParchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4, criticând soluția primei instanțe sub aspectul greșitei achitări a inculpatului pentru săv. infr. prev. de art. 208 alin. 1 -209 alin. 1 lit. a, e, g și i din din Cod Penal data de 07.07.1997.
Astfel, s-a arătat că martorii indirecți și OG chiar dacă nu au putut indica cu certitudine care a fost autoturismul referitori la care le-ar fi spus că l-a sustras împreună cu inculpatul, totuși aceștia ar fi declarat că le-ar fi spus că a sustras un singur autoturism. De asemenea, apelantul a mai făcut referire la detaliile furnizate de cu privire la bunurile sustrase din interiorul autoturismului, respectiv boxe auto, baterie și o canistră care se coroborează cu declarațiile inculpatului și ale părții vătămate. S-a mai arătat că nu trebuie ignorată nici data precizată de numitul ca fiind cea la care ar fi fost comisă fapta și anume imediat anterior arestării inculpatului, arestare care a avut loc la data de 08.07.1997, data faptei recunoscute fiind 06/07.07.1997. În concluzie, apelantul a arătat că declarațiile inculpatului se coroborează cu cele ale martorilor indirecți, iar contradicțiile existente între declarațiile inculpatului sunt minore și pot fi explicate prin aceea că de la data comiterii faptei a trecut o perioadă lungă de timp, esențial fiind faptul că inculpatul a recunoscut comiterea faptei.
Analizând hotărârea criticată pe baza probelor aflate la dosar, sub toate aspectele, tribunalul a apreciat că apelul este nefondat pentru următoarele motive.
Potrivit art. 69 din C.P.P. "declarațiile învinuitului sau inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză."
În cauză, tribunalul a reținut că fapta cu privire la care prima instanță a dispus soluția criticată în apel s-a comis la data de 06/07.07.1997, deci în urmă cu 10 ani față de momentul dării primelor declarații de către inculpat cu privire la comiterea acesteia.
Tribunalul a mai reținut că, în mod surprinzător, inculpatul a dat în fața organelor de urmărire penală o declarație plină cu detalii ce par a confirma versiunea părții vătămate (filele 30-32, 33-35 dup) și la numai câteva zile în fața procurorului dă o declarație (filele 22-23 dup) ce conține mai multe contradicții față de declarația anterioară precum și față de declarațiile martorilor audiați în cauză, neputându-se astfel explica cum de a ținut minte 10 ani o mulțime de detalii pe care în câteva zile le-a uitat. Se mai reține și împrejurarea că inculpatul a fost condamnat în perioada cuprinsă între 1997-2007 în numeroase rânduri pentru comiterea de diferite furturi, fiind astfel greu de înțeles cum de a reușit să rețină o perioadă atât de îndelungată de timp exact detaliile legate de o anume faptă (în cuprinsul declarației date în fața poliției a indicat chiar parțial și numărul de înmatriculare al mașinii sustrase).
Tribunalul a mai arătat că în fața instanței, inculpatul a dat o declarație extrem de succintă (fila 12 ds. fd.).
Având în vedere cele de mai sus, respectiv contradicțiile existente între declarațiile inculpatului - singura probă directă din cauză cu privire la faptă și autor - tribunalul a considerat corectă soluția primei instanțe care a dispus achitarea inculpatului pentru comiterea faptei de furt în dauna părții vătămate având în vedere că doar declarația inculpatului nu poate servi a temei al unei soluții de condamnare în condițiile în care cele două probe indirecte reprezentate de declarațiile celor doi martori audiați nu conduc fără putință de tăgadă la concluzia că furtul despre care le-ar fi povestit numitul, decedat, ar fi fost tocmai furtul acestui autoturism.
În ce privește soluția primei instanțe cu privire la cealaltă faptă din data de 18/19.03.2006 pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, tribunalul constată că nici una dintre părți și nici procurorul nu au formulat critici nici cu privire la temeinicia soluției de condamnare nici cu privire la cuantumul pedepsei aplicate.
Tribunalul București - secția I penală, prin decizia penală nr.143/A din 2.03.2009 a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 B împotriva sentinței penale nr.1463/11.09.2008 a Judecătoriei Sectorului 4
S- luat act că inculpatul e arestat în altă cauză.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul, fără a arăta motivele.
Examinând recursul declaratde către inculpatul Curtea constată că următoarele:
Împotriva sentinței penale nr.1463/11.09.2008 a Judecătoriei Sectorului 4 Bad eclarat apel numai Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 B, apel ce a fost respins ca nefondat prin decizia penală nr.143/A/02.03.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală.
Astfel că, recursul declarat de către inculpatul este inadmisibil față de dispozițiile art.3851alin.4 Cod proc. pen. care dispun că nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința cărora persoanele prevăzute în art. 362 nu au folosit calea apelului ori când apelul a fost retras, dacă legea prevede această cale de atac.
Potrivit aceluiași articol, persoanele prevăzute în art.362 pot declara recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, chiar dacă nu au folosit apelul, dacă prin decizia pronunțată în apel a fost modificată soluția din sentință și numai cu privire la această modificare, ceea ce nu s-a întâmplat în cauza de față.
Față de cele reținute, Curtea în baza art.38515pct.1 lit.a Cod proc. pen. va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul .
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care 200 lei onorariu apărător oficiu se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.1463/11.09.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B și a deciziei penale nr.143/A din 2.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - secția I penală.
Obligă inculpatul la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariul apărătorului din oficiu ce se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.2 ex./23.04.2009
- - jud.;
15 Iunie 2009
Președinte:Daniel GrădinaruJudecători:Daniel Grădinaru, Niculina Alexandru, Francisca Maria
