Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 564/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (663/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.564/
Ședința publică de la 14 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Daniel Grădinaru
JUDECĂTOR 2: Niculina Alexandru
JUDECĂTOR 3: Francisca Maria
GREFIER -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.263/23.10.2007 pronunțată de Judecătoria Fetești și a deciziei penale nr.10/A/25.01.2008 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat în stare de arest, asistat de avocat din oficiu împuternicire avocațială nr.-/26.03.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurentul inculpat, întrebat fiind, arată că dorește a da declarații.
Curtea, în temeiul art. 385/14 alin.1/1 Cod procedură penală, procedează la ascultarea inculpatului, declarația fiind consemnată și atașată la dosar.
Curtea, ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, arată că față de împrejurarea că sunt îndeplinite condițiile privind recursul declarat peste termen, solicită admiterea recursului în temeiulart.385/15 pct.2 lit.d rap. la art.385*9 cpt.13 Cod procedură penală, casarea hotărârilor pronunțate de Judecătoria Fetești și Tribunalul Ialomița și pe fond a se dispune redozarea pedepsei aplicate inculpatului în sensul reducerii cuantumului acesteia.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul a recunoscut și regretat comiterea faptei, nu s- prezentat în fața organelor de cercetare dat fiind că lucra în străinătate și nu pentru că s-ar fi sustras de la cercetări, are familie, un copil minor, considerente pentru care solicită a se avea în vedere disp.art.72,74 și 76 Cod penal, considerente pentru care solicită micșorarea pedepsei aplicate de instanțe.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Consideră că pedeapsa aplicată inculpatului este corect individualizată, cuantumul acesteia fiind în mod legal fixat în raport de pericolul social al faptelor comis.
Menționează că instanțele au dat eficiență circumstanțelor personale ale inculpatului și mai mult a avut în vedere inculpatul a fost condamnat anterior pentru infracțiuni de aceeași natură și contra patrimoniului.
Precizează că în raport de antecedente penale ale inculpatului și de declarația din care reiese că obișnuia să conducă fără permis, pedeapsa ce i s-a aplicat a fost corect individualizată, motiv pentru care se impune respingerea recursului.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că nu are nimic de declarat și că lasă soluționarea cauzei la aprecierea instanței.
CURTEA,
Deliberând, constată:
Prin sentința penală nr. 263/23 oct.2007, Judecătoria Feteștia dispus condamnarea inculpatului - fiul lui și, născut la data de 16.02.1984 în F, jud. I, domiciliat în F,-, județul ialomița - la o pedeapsă de 1 an închisoare în baza art. 86 alin.1 din OUG nr. 195/2002 republicată.
În temeiul art.81-82 cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani.
S-au pus în vedere inculpatului prevederile art.359 pr. pen.
În baza art. 191 alin.1 pr. pen. inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 300 lei.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că la data de 14 aprilie 2007 inculpatul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare -, aparținând numitului, pe raza municipiului F, fără să posede permis de conducere.
Fapta a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă: procesul-verbal de constatare întocmit de organele de poliție, declarațiile martorilor, care se aflau în autoturism împreună cu inculpatul în momentul în care a fost depistat în trafic, declarațiile inculpatului de recunoaștere a faptei, adresa din care rezultă că inculpatul nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.
Sentința a fost atacată cu apel d e către Parchetul de pe lângă Judecătoria Fetești care a criticat-o ca nelegală și netemeinică întrucât nu s-a reținut starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit.a cod penal și nu s-au aplicat dispozițiile art.83 cod penal.
Prin decizia penală nr. 10/A/25.01.2008 pronunțată de Tribunalul Ialomițaa fost admis apelul Parchetului, s-a desființat în parte sentința atacată și, rejudecând, în baza art. 334. pr. pen. s-a schimbat încadrarea juridică din art. 86 alin.1 din OUG nr.195/2002 în art.86 alin.1 din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 37 lit.a cod penal.
În baza art. 83 cod penal s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr.653 din 30 noiembrie 2006 Judecătoriei Fetești, definitivă prin neapelare la 18 decembrie 2006, inculpatul având de executat pedeapsa de 2 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit.a și b cod penal.
S-a înlăturat aplic. art. 81-82 cod penal și art.359 pr. pen.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 130 ROn, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că inculpatul a comis fapta dedusă judecății în termenul de încercare de 3 ani stabilit prin sentința penală nr.653/2006 a Judecătoriei Fetești, definitivă la 19 dec.2006 prin neapelare, ceea ce atrage starea de recidivă prevăzută de art.37 lit.a cod penal și aplicarea art.83 cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei anterioare și cumularea acesteia cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză.
Întrucât decizia penală susmenționată nu a fost atacată cu recurs în termenul legal, pe numele inculpatului a fost emis de Judecătoria Fetești mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 768/2007 din 19.02.2008 care a fost pus în executare la data de 10.03.2009, după ce condamnatul a fost dat în urmărire generală.
Inculpatul, care a lipsit la toate termenele de judecată cât și la pronunțare, a declarat recurs peste termen în data de 12.03.2009 - la două zile după punerea în executare a mandatului de executare a pedepsei închisorii - fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 385/3 al. 2 rap. la art. 365. pr. pen.
Recursul nu a fost motivat în scris conform art.385/10 alin.2 pr. pen fiind susținut oral în ziua judecății de apărătorul ales al inculpatului care a criticat hotărârile atacate ca netemeinice sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, pe care o consideră exagerat de aspră, solicitând reducerea cuantumului acesteia. A arătat că recurentul a avut o poziție sinceră, recunoscând și regretând săvârșirea faptei, că nu s-a prezentat la judecată în fond și în apel întrucât a lucrat în străinătate, că are un copil minor, considerente pentru care a solicitat aplicarea art. 74-76 cod penal.
În drept, s-a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct.14 pr. pen.
Examinând hotărârile atacate prin prisma criticii formulate dar și din oficiu, conform art.385/9 alin.3 pr. pen. Curtea apreciază că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
Prin rechizitoriul nr.665/P/12 iunie 2007al Parchetului de pe lângă Judecătoria Fetești inculpatul, a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autoturism pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin.1 din OUG nr. 195/2002 constând în aceea că în data de 14.04.2007 acesta a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare - pe raza municipiului F fără să posede permis de conducere.
Cu privire la existența faptei și vinovăția inculpatului Curtea constată că atât instanța de fond cât și instanța de apel au făcut o judicioasă analiză a probelor administrate pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, concluzionând că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, prin raportare la: declarațiile inculpatului din faza de urmărire penală de recunoaștere a faptei, procesul verbal încheiat de organele de poliție, declarațiile martorilor, care se aflau în autoturism împreună cu inculpatul în momentul în care a fost depistat în trafic,adresa Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a vehiculelor I din care rezultă că inculpatul nu posedă permis de conducere auto pentru nici o categorie de autovehicule.
Sub aspectul individualizării pedepsei se constată că pedeapsa aplicată inculpatului este situată la limita minimă specială, în condițiile în care acesta nu este la prima încălcare a exigențelor legii penale, fiind recidivist în modalitatea prevăzută de art. 37 lit.a cod penal, astfel cum corect a reținut instanța de apel.
Fapta dedusă judecății în prezenta cauză a fost comisă la data de 14.04.2007, în termenul de încercare de 3 ani stabilit prin sentința penală nr. 653/30.XI.2006 a Judecătoriei Fetești, definitivă prin neapelare la data de 19 decembrie 2006 prin care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor prevăzute de art. 208-209 cod penal, art.192 alin.2 cod penal și art. 78 alin.1 din OUG nr. 195/2002 (art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 în actuala numerotare).
Pedeapsa de 2 ani închisoare pe care o are de executat inculpatul este consecința revocării suspendării condiționate a executării pedepsei anterioare de 1 an închisoare, care s-a adăugat la pedeapsa de 1 an închisoare aplicată în cauză, conform art. 83 cod penal.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului (17 ) rezultă că acesta a mai fost condamnat în minorat la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare, cu executare în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 208-209 cod penal, 211 alin.2 cod penal, art. 36 din Decretul nr. 328/1966 prin sentința penală nr. 107/8.04.2002 a Tribunalului Ialomița, definitivă prin decizia penală nr. 410/27.06.2004 a Curții de Apel București.
Așadar, inculpatul a fost condamnat anterior de două ori pentru conducerea unui autoturism fără să posede permis de conducere și cu toate acestea nu a înțeles să își îndrepte conduita și să se conformeze normelor ce reglementează circulația pe drumurile publice. Prin urmare, ar fi total nejustificat a se reține în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit a cod penal după cum, în opinia Curții, nu poate fi reținută nici circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c cod penal.
Este adevărat că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei în faza de urmărire penală dar atitudinea sa este lipsită de relevanță sub aspectul individualizării pedepsei în contextul în care a fost depistat în trafic la volanul autoturismului și nu a putut prezenta permisul de conducere, conștient fiind că organele de poliție vor efectua verificări și vor descoperi, oricum, că nu posedă permis.
In ceea ce privește atitudinea pe parcursul procesului penal Curtea reține că inculpatul s-a sustras de la judecată. Astfel, inculpatul avea cunoștință că va fi trimis în judecată, fiindu-i prezentat materialul de urmărire penală la data de 14 mai 2007 și apoi citat la Judecătoria Fetești pentru termenele din 24 iulie 2007 și 25 septembrie 2007, dar acesta nu s-a prezentat în instanță, rezultând din procesul-verbal întocmit de organele de poliție însărcinate cu executarea mandatului de aducere emis pe numele său că a plecat în luna septembrie 2007 în Spania.
Apărarea inculpatului în sensul că nu s-a prezentat la judecată întrucât a plecat să muncească în Spania, unde ar avea o reședință, pe lângă faptul că nu este dovedită cu nici un mijloc de probă, nu poate fi reținută în favoarea acestuia atâta timp cât rezultă din actele dosarului că avea cunoștință de faptul că împotriva sa se desfășoară un proces penal și cu toate acestea a înțeles să manifeste un dezinteres total, alegând să plece din țară. Dacă inculpatul ar fi fost de bună-credință și nu a intenționat să se sustragă de la judecată și de la executarea pedepsei ar fi informat organele judiciare că ar putea fi găsit la o anumită adresă. Atitudinea acestuia a făcut ca și mandatul de executare a pedepsei închisorii să fie pus în executare abia după 1 an de la emitere, după ce a fost dat în urmărire generală.
Curtea apreciază, de asemenea, că nu se poate face abstracție de pericol social concret ridicat al faptei comise de inculpat, dedus din împrejurările și modalitatea în care acesta a acționat ca și din urmările care s-ar fi putut produce.
Rezultă din probele dosarului că inculpatul a primit permisiunea de a conduce autoturismul prin inducerea în eroare a proprietarului acestuia, martorul, pe care l-a asigurat că are permis de conducere. A condus autoturismul pe raza municipiului F în timpul zilei, așadar în condițiile unui trafic aglomerat, având în habitaclu 3 persoane, punând în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic dar și a celor care se aflau împreună cu el în autoturism.
Audiat în recurs, inculpatul a arătat că în prezent are permis de conducere eliberat de autoritățile din Anglia dar nu a produs nici o dovadă în acest sens și, oricum, este o situație care nu modifică aprecierile privind conduita acestuia anterior săvârșirii faptei și pe parcursul procesului penal și nici nu diminuează cu nimic pericolul social concret al faptei comise în urmă cu 2 ani.
Pentru considerentele expuse mai sus, având în vedere datele care circumstanțiază persoana inculpatului, ținând seama și de natura și gravitatea faptei comise, Curtea apreciază că nu se justifică reținerea unor circumstanțe atenuante în favoarea acestuia cu consecința reducerii pedepsei aplicate de prima instanță și menținută de instanța de apel sub minimul special astfel că, în baza art.385/15 pct.1 lit.b recursul C.P.P. va fi respins ca nefondat.
În conformitate cu dispozițiile art.192 alin.2 pr. pen. inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în care se va include și plata onorariului apărătorului desemnat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În majoritate,
Respinge recursul inculpatului declarat împotriva sentinței penale nr.263/23.10.2007 pronunțată de Judecătoria Fetești și a deciziei penale nr.10/A/25.01.2008 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Penală, în dosarul nr-, ca nefondat.
Obligă inculpatul la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat din care 200 lei, onorariu avocat oficiu, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
OPINIE SEPARATĂ
Conform art.18/1 Cod penal nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneai din valorile apărate de lege și prin conținutul său concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Pentru determinarea gradului de pericol social alin.2 al aceluiași text de lege, enumeră o serie de criterii ce trebuie analizate cumulativ, respectiv modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările comiterii acesteia, urmarea produsă și circumstanțele personale.
Apreciem că circumstanțele personale respectiv, atitudinea sa în fața organelor judiciare, concretizată în recunoașterea infracțiunii cercetate, faptul că ulterior, conform afirmațiilor sale, neverificate de instanța de recurs prin administrarea unui probatoriu util, a obținut permis de conducere valabil pentru spațiul european, demonstrează gradul extrem de redus de pericol social al faptei și inculpatului. De asemenea, mobilul săvârșirii faptei dedus din declarația inculpatului dată în faza de recurs, evidențiază faptul că resortul săvârșirii infracțiunii a fost determinat de nevoia de a obține mijloacele de subzistență prin prestarea unor activități agricole care au necesitat, la acel moment, folosirea unui autoturism. Existența unor antecedente penale constând în condamnări pentru încălcări ale dispozițiilor privitoare la circulația rutieră pe drumurile publice, nu pot conduce, privite izolat, la concluzia contrară, în sensul că se impune aplicarea unei pedepse.
În consecință, în cauză se impunea achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.b/1 Cod procedură penală cu aplicarea art.18/1 și 91 Cod penal.
Judecător,
Președinte:Daniel GrădinaruJudecători:Daniel Grădinaru, Niculina Alexandru, Francisca Maria
