Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 591/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
R O MA NIA
CURTEA DE APEL BACAU
SECTIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.591
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 15 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adrian Bogdan JUDECĂTOR 2: Silviu Anti
- - - JUDECĂTOR 3: Monica Vadana
- - - judecător
- - - grefier
*********************
Ministerul Public: Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău
- reprezentat legal prin procuror
Pe rol fiind judecarea recursului penal declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.141/A din 24.03.2009, pronunțată de pronunțată de Tribunalul Bacău.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat pentru recurentul inculpat - avocat din oficiu în substituire pentru av.of. - lipsă fiind părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Nemaifiind cereri de formulat curtea, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, arată că față de lipsa recurentului inculpat - și pentru că în cererea de recurs nu sunt precizate motivele, solicită admiterea recursului, invocând netemeinicia hotărârilor pronunțate la fond și în apel, apreciind că pedeapsa aplicată de către instanță este prea severă în raport de pericolul social concret al faptelor comise și de persoana acestuia, solicitând reducerea acesteia, fără a ține seama de starea de recidivă prevăzută de art.37 lit.b Cod penal și a face aplicarea art.86/1 Cod penal.
De asemeni, solicită plata onorariului de avocat oficiu.
Reprezentantul parchetului avântul cuvântul, arată că hotărârile pronunțate sunt legale și temeinice, instanța apreciind corect dispozițiile art.37 lit.b Cod penal, sens în care solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentului-inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr.69 din 30.04.2008 pronunțată de Judecătoria Podu Turcului în dosarul nr-, s-a dispus în baza art. 334.C.P.P. schimbarea încadrării juridice a faptei pentru inculpatul din infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208, 209 lit. a, i cu Cod Penal aplicarea art. 37 lit. b în Cod Penal infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208, 209 lit. a, g, i cu Cod Penal aplicarea art. 37 lit. b
Cod PenalÎn baza art. 208, 209 lit. a, g, i cu Cod Penal aplicarea art. 37 lit. b a Cod Penal fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 22.09.1972, în municipiul Bârlad, județul V, domiciliat în municipiul Bârlad, județul V,-, - 14, scara A, apart. 11, studii 10 clase, fără ocupație, căsătorit, recidivist, CNP -, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 71.Cod Penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 lit. a teza a II a și lit. b
Cod PenalS-a dedus din perioada pedepsei de executat de 3 ani închisoare perioada executată începând cu data de 11.11.2007 până la data de 23.01.2008.
În baza art. 14, 346.p Cod Penal raportat la art. 998-999.civ. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.759,250 lei către partea civilă SC " COM" SRL, în solidar cu inculpații și, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând daune materiale.
S-a luat act că inculpatul a avut apărător ales.
În temeiul art. 191 alin. 1.p Cod Penal a fost obligat inculpatul la plata sumei de 70 de lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că:
În seara de 2 februarie 1998, inculpatul - a venit de la Bârlad în satul la bunicii săi, împreună cu numitul. Cei doi s-au oprit la casa lui, în jurul orelor 22,00, unde au consumat băuturi alcoolice. Mai târziu, în jurul orei 1,00, cei trei, fiind sub influența băuturilor alcoolice, au hotărât să se ducă la magazin să își cumpere țigări. Când au ajuns în fața magazinului SC COM SRL, văzând că acesta era închis cu lacătul, au spart lacătul și au pătruns în incinta magazinului de unde au sustras toți mai multe bunuri, printre care o combină muzicală, câteva cartușe de țigări, mai multe dulciuri, bunuri pe care le-au pus în trei genți de rafie, după care au părăsit magazinul și au plecat spre Bârlad.
Situația de fapt a fost astfel reținută de către instanță prin coroborarea probelor administrate în faza cercetării judecătorești dar mai ales în faza de urmărire penală, având în vedere că singurul martor din lucrări a decedat între timp, precum și faptul că între data comiterii faptei și data actualei cercetări judecătorești s-a scurs o perioadă mare de timp, de 10 ani, probele concludente regăsindu-se în dosarul de urmărire penală. Astfel, instanța a coroborat declarația dată de inculpat în fața instanței (fila 8) cu celelalte declarații date în faza de urmărire penală, ale părții vătămate, ale martorilor, precum și cu procesul verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice.
S-a apreciat că în drept, fapta inculpatului - de a sustrage mai multe bunuri, împreună cu alte două persoane, pe timp de noapte, dintr-un magazin în care au pătruns prin efracție, având reprezentarea faptului că prin această faptă va produce prejudicii patrimoniale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, g, i, Cod Penal, motiv pentru care instanța a dispus schimbarea încadrării juridice pe care a pus-o în discuție la termenul din 26.03.2008, din infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208, 209 lit. a, i Cp cu aplicarea art. 37 lit. b Cp în infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208, 209 lit. a, g, i Cp cu aplicarea art. 37 lit. b Cp.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce s- aplicat inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cp, precum și faptul că acesta a comis fapta în stare de recidivă postexecutorie, fiind condamnat anterior pentru infracțiunea de viol prin sentința penală nr. 21/02.02.1995 de Tribunalul București, fiind arestat la data de 27.05.1995, liberat la data 31.01.1997, cu un rest de 672 de zile, care s-ar fi împlinit la 31.11.1997. Având în vedere că inculpatul a recunoscut atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței săvârșirea faptei, instanța a orientat pedeapsa aplicată spre minimul special prevăzut de lege.
Conform adresei nr. din 27.11.2007 (fila 173 dosar 1183/2002) inculpatul a fost arestat de I la data de 11.11.2007 și eliberat la data de 23.01.2008, motiv pentru care instanța a dedus din pedeapsa aplicată durata pedepsei executate în această perioadă.
Instanța a constatat că partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 4500 de lei, reprezentând valoarea prejudiciului suferit actualizată în prezent.
Instanța a considerat că în speță sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 998-999 cod civil și a admis în parte acțiunea civilă a părții civile, luând în considerare suma de 3759,250 de lei, așa cum rezultă din inventarul efectuat în dosarul 1183/2002, obligând inculpatul la plata acestei sume în solidar cu celelalte două persoane cu care a săvârșit fapta. Aspectul actualizării sumei este o problemă de executare, paguba fiind cea suferită la momentul producerii faptei.
Instanța a luat act că inculpatul a avut apărător ales.
În temeiul art. 191 alin. 1.p Cod Penal instanța a obligat inculpatul la plata sumei de 70 de lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva sentinței penale menționate, în termen legal, a declarat apel inculpatul, fără a preciza în cererea scrisă motivele de netemeinicie sau nelegalitate.
Oral, în instanță, apărătorul angajat al inculpatului a criticat hotărârea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie în ceea ce privește încadrarea juridică a faptei și modalitatea de executare a pedepsei. S-a solicitat înlăturarea de la încadrarea juridică a faptei a prevederilor art.37 lit.b Cod penal, întrucât în cauză sunt incidente dispozițiile art.38 Cod penal. Ca o consecință a înlăturării stării de recidivă, în cauză s-a invocat necesitatea aplicării prevederilor art.86/1 Cod penal, privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Tribunalul, examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate în raport de motivele de apel formulate și susținute oral, a constatat că apelul declarat este nefondat.
Instanța de fond în mod corect și legal a reținut dispozițiile art.37 lit.b Cod penal, având în vedere antecedentele penale ale inculpatului. Astfel, din fișa de cazier (fila 22 ds.urm.penală), rezultă că inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.21/02.02.1995 a Tribunalului Militar București la o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare, pentru art.197 alin.2 lit.b cu art.41 alin.2 și art.37 lit.b Cod penal, în executarea căreia a fost arestat la data de 27.05.1993 și liberat condiționat la 31.01.1996, cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 672 zile închisoare.
În raport de data arestării, se consideră pedeapsa de mai sus ca executată, la data de 26.11.1997.
Potrivit art.38 alin.2 Cod penal, la stabilirea stării de recidivă nu se ține seama de hotărârea de condamnare pentru care a intervenit reabilitarea sau privința căreia s-a împlinit termenul de reabilitare.
Potrivit art.135 alin.1 lit.a Cod penal, condamnatul poate fi reabilitat la cerere în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de un an până la 5 ani, după trecerea unui termen de 4 ani la care se adaugă J din durata pedepsei pronunțate.
Conform art.136 Cod penal, termenele prevăzute în art.135 se socotesc de la data când a luat sfârșit executarea pedepsei principale sau de la data când aceasta s-a prescris.
Având în vedere pedeapsa aplicată anterior inculpatului, modul de calcul al termenelor de reabilitare și dispozițiile legale mai sus analizate, s-a constatat că dispozițiile art.38 Cod penal, ar fi devenit aplicabile după data de 26.02.2004. Cum inculpatul a săvârșit infracțiunea dedusă judecății la data de 02/03.02.1998, rezultă că la această dată, inculpatul se afla în stare de recidivă postexecutorie, conform art.37 lit.b Cod penal, așa cum, de altfel, în mod corect s-a reținut prin hotărârea atacată.
Apărătorul angajat al inculpatului se află în eroare susținând că în prezent termenul de reabilitare s-ar fi împlinit, având în vedere că starea de recidivă se stabilește în raport de data comiterii faptei, care constituie al doilea termen al recidivei și în nici un caz data condamnării inculpatului.
În acest condiții, instanța de control judiciar nu a putut reține nici cel de al doilea motiv de apel ce vizează aplicarea art.86/1 Cod penal, privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Potrivit art.86/1 alin.1 Cod penal, "instanța poate dispune suspendarea executării pedepsei aplicate persoanei fizice sub supraveghere, dacă sunt întrunite următoarele condiții:
a) pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 4 ani;
b)infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, afară de cazurile când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute în art.38;
c) se apreciază, ținând seama de persoana condamnatului, de comportamentul său după comiterea faptei, că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta și, chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârși infracțiuni".
Or, condamnatului i-a fost anterior aplicată o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare, cu privire la care așa cum s-a arătat, nu s-a împlinit termenul de reabilitare, astfel că în cauză nu sunt realizate cerințele textului de lege analizat pentru a se dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Pentru aceste considerente prin nr. 141/A din 24.03.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău, în baza art.379 pct.1 lit.b din Cod pr.penală, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat,împotriva sentinței penale nr.69 din 30.04.2008 pronunțată de Judecătoria Podu Turcului în dosarul nr-.
S-a constatat că în apel, apelantul-inculpat a fost reprezentat de un apărător angajat.
În baza art.1 și 3 din Protocolul nr.61573/2008 s-a dispus plata din fondurile a sumei de 25 lei, reprezentând 25 din onorariul apărător desemnat din oficiu - av.C.
În temeiul art.192 alin.2 Cod pr.penală, a fost obligat apelantul-inculpat la plata sumei de 75 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva deciziei penale mai sus menționate a declarat recurs în termen legal inculpatul - fără a arăta în scris criticile aduse hotărârii recurate.
Oral în fața instanței de recurs recurentul-inculpat prin apărătorul desemnat din oficiu, invocă netemeinicia hotărârilor anterioare, considerând că pedeapsa aplicată acestuia de instanțe este prea severă în raport de pericolul social concret al faptelor comise și de persoana sa, solicitând reducerea acesteia.
Analizând decizia penală recurată, din oficiu în limitele cazurilor de casare prev. de art.385/9 al.3 Cpp, Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce se vor înfățișa în continuare.
Criticile invocate de recurentul inculpat care solicită reducerea pedepsei aplicate, nu pot fi primite.
La stabilirea pedepsei închisorii ce s-a aplicat inculpatului, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare indicate în art. 72. pen, respectiv gradul de pericol social concret al faptelor,circumstanțele de comitere, urmările produse, precum și perseverența infracțională a recurentului-inculpat care se află în stare de recidivă post executorie,împrejurare ce demonstrează o periculozitate sporită a acestuia.
De altfel, reducerea pedepsei sub minimul special prev. de lege ar fi posibilă numai prin reținerea în favoarea inculpatului a unor circumstanțe atenuante or, în mod just instanțele nu au constatat împrejurări care să justifice reținerea acestora ca circumstanțe atenuante.
Modul concret în care au conceput și au săvârșit infracțiunea (furt pe timp de noapte, prin efracție împreună cu o altă persoană), nu justifică, reținerea circumstanțelor atenuante.
Curtea constată de asemenea, că în mod corect Tribunalul Bacău nu a primit solicitarea inculpatului de a i se suspenda executarea pedepsei sub supraveghere în conformitate cu dispozițiile art.86/1 Cod Penal, având în vedere existența unei condamnări anterioare de 4 ani și 6 luni închisoare suferită de inculpat, care atrage neîndeplinirea condiției prev. de art.86/1 al.1 lit b și Cod Penal implicit inadmisibilitatea individualizării pedepsei în modalitatea solicitată de către acesta.
Pentru aceste considerente constatând că hotărârea instanței de apel este legală și temeinică, nefiind incident nici unul din cazurile de casare prev. de art.385/9 Cpp, Curtea în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b pr. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat.
Văzând și dispozițiile art.189,192 alin.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit.b respinge C.P.P. ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat, împotriva deciziei penale nr. 141/A din 24.03.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
În baza art.189 onorariul C.P.P. apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul
În baza art.192 al.2 obligă C.P.P. recurentul să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, în care s-a inclus și onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red. -
Red. - /
Red. -
Tehnored. - 2 ex.
27.10.2009
Președinte:Adrian BogdanJudecători:Adrian Bogdan, Silviu Anti, Monica Vadana
