Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 603/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 603
Ședința publică de la 11 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 2: Otilia Susanu
JUDECĂTOR 3: Aurel Dublea
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului penal, avand ca obiect "furtul calificat 8art.209 Cod penal)", formulat de catreinculpatii, fiul lui si, nascut la 02.01.1974 - detinut in Penitenciarul I (arestat in alta cauza), si, fiul lui si, nascut la 11.09.1969 - aflat in stare de libertate, impotriva deciziei penale nr.76 din 19.02.2008 pronuntata de Tribunalul I in dosarul penal nr-.
La apelul nominal facut in sedinta publica, se prezinta inculpatii recurenti si asistati de av. care substituie pe av.oficiu si pe av.oficiu. Lipsa fiind partile vatamate intimate.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care;
Interpelat de catre instanta, inculpatul recurent sustine ca este arestat in alta cauza.
Luand cuvantul av. sustine ca inculpatul solicita a i se acorda un nou termen de judecata pentru a-si angaja aparator.
Verificand actele si lucrarile dosarului, instanta constata ca domnul avocat a declarat recurs pentru ambii inculpati.
Interpelati de catre instanta, inculpatii recurenti si sustin ca isi insusesc recursul declarat de aparatorul care l-au avut la instanta de fond.
Instanta precizeaza ca, inculpatilor li s-a acordat cate un termen pentru a-si angaja aparator, domnul avocat are delegatie la dosar, dar nu se prezinta de cateva termene de judecata, s-au acordat mai multe termene pentru aparare, pentru motivare recurs. La dosar nu exista nici o dovada ca inculpatii au reziliat contractul de asistenta juridica cu domnul avocat.
Inculpatul sustine ca domnul avocat a renuntat să le mai acorde asistenta juridica.
Instanta precizeaza ca, domnul avocat a depus delegatia la dosar pentru ambii inculpati la termenul din 24.06.2008 si a cerut termen pentru a motiva recursurile. Pentru ca inculpatii au avut desemnati avocati din oficiu la momentul la care s-a inregistrat cauza pe data de 27.05.2008 pe rolul instantei si pentru ca inculpatii nu au vrut avocati din oficiu, si-au angajat aparator pe domnul avocat, iar la termenul de azi a renuntat la el.
Inculpatul sustine ca nu au renuntat ei, ci domnul avocat a renunțat să le mai reprezinte interesele. Nu cunosc motivul.
Instanta invedereaza inculpatilor, ca la dosar nu exista nici o dovada ca ar fi reziliat vreun contract de asistenta juridica. Intrucat lipseste aparatorul desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent, respectiv doamna avocat, va lasa cauza la sfarsitul sedintei de judecata pentru a se prezenta aparatorul.
Dupa reluarea cauzei, la apelul nominal facut in sedinta publica, se prezinta inculpatul recurent asistat de av.oficiu si inculpatul recurent asistat de av.oficiu care substituie pe av.oficiu. Lipsa fiind partile vatamate intimate.
Luand cuvantul av. sustine ca inculpatul recurent solicita a i se acorda un termen de arhiva, pentru ca doreste sa verifice o anumita declaratie a sa in calitate de inculpat. sa-si modifice declaratia. A se aprecia.
Reprezentanta Ministerului Public avand cuvantul cu privire la cererile formulate de catre inculpati, sustine ca este de acord cu termenul de arhiva solicitat de inculpatul, iar in ce-l priveste pe coinculpatul este prezent aparatorul din oficiu.
Instanta, consultandu-se, apreciaza ca nu se impune acordarea unui nou termen de judecata pentru a-si angaja un alt avocat inculpatul, in ce priveste cererea formulata de inculpatul de a beneficia de un termen de arhiva pentru motivele invocate, apreciaza ca nu este fondata, de aceea respinge cererea de acordare a unui termen de arhiva.
Av. sustine ca inculpatul doreste sa dea declaratii in fata instantei de recurs.
Dupa verificarea datelor de stare civila, care corespund datelor inscrise la dosar, instanta procedeaza la luarea unei declaratii scrise inculpatului recurent, cele declarate fiind consemnate in procesul verbal care, dupa semnarea de catre inculpat, grefierul de sedinta si presedintele completului de judecata, se ataseaza la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, instanta constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul in sustinerea recursurilor.
Av. avand cuvantul pentru inculpatul recurent, sustine ca recursul vizeaza doar redozarea pedepsei. Solicita admiterea recursului si a se dispune reducerea pedepsei aplicată, ținând cont de modalitatea concreta de savarsire a faptei si de persoana inculpatului. A se aprecia in functie de materialul probator.
Av. avand cuvantul pentru inculpatul recurent, solicita a se dispune achitarea inculpatului in baza disp. art.11 pct.2 lit.a, coroborat cu art.10 lit.c Cod procedura penala. Din intregul probator administrat in fața instantei de fond cât și in fata instantei de apel, nu rezulta ca inculpatul a savarsit aceasta fapta. A se avea in vedere si declaratia dată astăzi de inculpatul.
Solicita admiterea recursului si a se dispune achitarea inculpatului.
Reprezentanta Ministerului Public avand cuvantul, considera ca este corect individualizata pedeapsa in ce priveste pe inculpatul, iar in ce priveste pe inculpatul s-a facut dovada vinovatiei lui, raportat la incadrarea retinuta in actul de inculpare, verificari efectuate si in calea apelului, de aceea apreciaza ca decizia este temeinica si legala, solicita a fi mentinuta, iar recursurile sa fie respinse ca fiind nefondate.
Avand ultimul cuvant inculpatul recurent solicita a i se reduce pedeapsa aplicata.
Avand ultimul cuvant inculpatul recurent sustine ca este nevinovat, telefonul s-a gasit asupra lui.
Declarand inchise dezbaterile, instanta lasa cauza in pronuntare.
Ulterior deliberarii,
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față;
Judecătoria Iași, prin sentința penală nr. 3198/6 2008 a hotărât condamnarea inculpatului la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 - 209 lit. a, e, Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
Inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 208 - 209 alin. 1 lit. a, e, Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
S-au interzis inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal.
S-a dedus din pedepsele aplicate inculpaților durata reținerii și arestării preventive de la 31 ianuarie 2007 la 30 aprilie 2007 pentru inculpatul și de la 31 ianuarie 2007 la 1 iunie 2007 pentru inculpatul.
S-au respins cererile inculpaților de ridicare controlului judiciar. S-a dispus restituirea cauțiunii de 7.500 lei, către inculpatul la rămânerea definitivă a hotărârii.
S-a dispus încetarea stării de liberare provizorie a inculpaților la rămânerea definitivă a hotărârii.
S-a restituit inculpatului patentul și antena telescopică ridicate la 31 ianuarie 2007.
S-a constatat recuperat prin restituire prejudiciul.
Inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpații și se cunosc de aproximativ un an și locuiesc în același imobil, ambii având antecedente penale.
La data de 31.01.2007, inculpații s-au întâlnit și s-au deplasat în cartierul, intrând, în jurul orelor 15.30, în magazinul aparținând părții vătămate " România" La acel moment, dintre angajați, în magazin se afla doar partea vătămată, care i-a observat pe inculpați intrând în magazin și uitându-se, inițial, la panoul de telefoane mobile. Întrucât părții vătămate i s-a părut suspectă conduita inculpaților, a hotărât să îi urmărească din centrul magazinului, unde avea o vizibilitate sporită.
În timp ce inculpatul încerca să distragă atenția părții vătămate punându-i întrebări în legătură cu un telefon mobil, inculpatul s-a îndreptat spre biroul service, lăsat nesupravegheat, sustrăgând de pe tejghea telefonul mobil marca Nokia 6630. Inculpatul s-a îndreptat apoi spre un panou unde erau expuse cardurile de memorie și a sustras un memory stick marca Sony. Inculpații au părăsit magazinul de îndată, iar partea vătămată, observând deconectarea căștii bluetooth asociată telefonului său mobil, a anunțat organele de poliție.
La aproximativ 10 minute după aceasta, partea vătămată împreună cu agenții de poliție au ieșit în căutarea inculpaților, pe care i-au depistat și oprit pe trotuarul opus benzinăriei. După legitimare, au fost întrebați dacă dețin telefoane mobile și au prezentat două telefoane(Samsung și Sony Ericsson ). La un control corporal sumar, în buzunarul posterior al pantalonilor inculpatului s-a găsit un al treilea telefon, marca Nokia 6630. Cei doi au fost conduși la secția de poliție, unde, în prezența martorului-asistent au fost supuși unei percheziții corporale. Cu această ocazie, au fost găsite telefonul mobil Nokia 6630, o cartelă, un adaptor Sony și un memory stick, pe care partea vătămată le-a recunoscut ca fiind proprietatea sa, respectiv a părții vătămate " România" Ulterior, toate bunurile au fost restituite părții vătămate.
Situația de fapt a fost reținută de prima instanță pe baza analizei coroborate a declarațiilor inculpaților, părții vătămate și martorilor audiați, precum și a aspectelor consemnate în procesele-verbale întocmite de organele de cercetare penală.
Astfel, inculpații și au recunoscut în declarațiile date(filele 44-45, 49-50, 52-54, 57-58, 61-63, 71-72 dosar urmărire penală; 48, 49 dosar instanță) că, la data de 31.01.2007, s-au întâlnit și au hotărât să se deplaseze în cartierul. Pe traseu s-au înțeles să intre în magazinul aparținând părții vătămate " România" Cu toate acestea, inculpații au afirmat în mod constant că în magazin s-a interesat de un telefon mobil, iar de un cablu de date, însă nu au cumpărat și nici nu au sustras nimic. Aceste susțineri sunt infirmate de aspectele declarate de partea vătămată (filele 14-17 dosar urmărire penală; 244 dosar instanță), care a arătat că, în jurul orelor 15.30, i-a văzut pe inculpați intrând și, părându-i-se suspectă conduita acestora, i-a urmărit cu privirea poziționându-se în acest scop în centrul magazinului. În timp ce inculpatul încerca să îi distragă atenția părții vătămate, punându-se în fața acesteia și pretinzând că este interesat de un telefon mobil, inculpatul s-a îndreptat spre biroul service, de pe tejgheaua căruia a sustras telefonul mobil Nokia 6630 cu cartelă încorporată aparținând părții vătămate. În continuare, același inculpat s-a îndreptat spre panoul cu carduri de memorie și a sustras un memory stick Sony.
Imediat după aceasta, ambii inculpați au părăsit magazinul, însă au fost opriți aproximativ 10 minute mai târziu de agenții de poliție însoțiți de partea vătămată, pe trotuarul opus benzinăriei. Coroborând declarațiile părții vătămate, cu cele ale martorului-asistent (filele 12-13 dosar urmărire penală; 86 dosar instanță), precum și cu aspectele reținute în procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante (filele 6-10 dosar urmărire penală) și procesul-verbal de efectuare a percheziției corporale (fila 11 dosar urmărire penală), rezultă că asupra inculpatului au fost găsite, printre alte bunuri, telefonul mobil marca Nokia 6630, cardul de memorie Sony și adaptor aceeași marcă, pe care partea vătămată le-a recunoscut ca fiind ale sale. În plus, la percheziția corporală a inculpatului, în șoseta a fost găsit memory stick-ul proprietatea părții vătămate " România"
Inculpații au negat atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza de judecată săvârșirea faptei. Întrebați fiind asupra modului în care au ajuns în posesia telefonului mobil Nokia 6630, cartela și adaptorul Sony, aceștia au susținut că l-a cumpărat cu câteva minute înainte de a fi opriți de organele de poliție de la o persoană al cărei nume nu îl știu și pe care inculpatul o cunoștea doar din vedere, aspect pe care au încercat să-l dovedească prin declarația martorului. (fila 281 dosar instanță). Prima instanță a înlăturat aceste susțineri, apreciindu-le ca nesincere, apreciind că deși partea vătămată nu a văzut efectiv sustragerea telefonului său de către inculpatul, acest lucru reiese din concluziile experimentului judiciar (filele 37, 39-42 dosar urmărire penală) și declarația martorului-asistent (fila 38 dosar urmărire penală, 85 dosar instanță), efectuat în legătură cu timpul scurs între momentul săvârșirii faptei și momentul opririi inculpaților de către organele de poliție - aproximativ 8-10 minute, precum și din declarația acesteia, în sensul că deconectarea aparatului bluetooth a intervenit la ieșirea inculpaților din magazin. oferite de partea vătămată asupra persoanelor aflate în magazin la momentul săvârșirii faptei și a timpului cât acestea au rămas în incinta acestuia după plecarea inculpaților, corelat cu aspectul menționat mai sus, sunt de natură să convingă instanța că telefonul mobil se afla asupra inculpatului la părăsirea magazinului, că acesta l-a sustras.
De altfel, informațiile furnizate de martorul cu ocazia audierii sale (fila 281 dosar instanță) în legătură cu persoana care, potrivit susținerilor inculpaților, i-ar fi vândut telefonul mobil în cauză, sunt prea vagi, acesta nevăzând vreun schimb de bani sau telefon între cei doi. Mai mult, aspectele legate de presupusa cumpărare a telefonului le-a cunoscut abia câteva luni mai târziu de la inculpatul însuși. Pe de altă parte, dacă într-adevăr afirmațiile inculpatului ar fi sincere, cu siguranță că nu ar fi avut nici o reținere în a declara agenților de poliție faptul că deține două telefoane mobile, în momentul în care a fost oprit și controlat.
În ceea ce privește cartela aparținând părții vătămate, inculpatul a declarat că a primit-o de la celălalt inculpat, dar că nu știe de unde o avea acesta din urmă, negând faptul că ar fi sustras vreun bun din magazin. Cu toate acestea, în faza de urmărire penală, inițial nu a putut oferi o justificare a faptului că a pus cartela în șosetă, ulterior susținând că ar fi avut buzunarul hainei rupt și că s-a temut să nu o piardă, din cauza dimensiunilor mici ale bunului. De asemenea, din consemnările în procesul-verbal de efectuare a percheziției corporale (fila 11 dosar urmărire penală) reiese că inculpatul a fost întrebat după controlul hainelor dacă mai are asupra sa alte bunuri, a răspuns negativ, după care în șoseta a fost găsită cartela. Această atitudine nu se explică dacă într-adevăr inculpatul ar fi spus adevărul.
În sfârșit, sustragerea memory stick-ului proprietatea părții vătămate România de către inculpatul reiese din declarația părții vătămate, care a văzut când acesta a luat bunul de pe panou, precum și din mențiunile procesului-verbal de efectuare a percheziției corporale. Partea vătămată a recunoscut, așa cum rezultă din procesul-verbal de efectuare a recunoașterii din grup(filele 30-35 dosar urmărire penală), pe inculpatul ca fiind cel care a sustras bunurile arătate mai sus, iar pe inculpatul ca fiind cel care a încercat să îi distragă atenția sub pretextul că e interesat de un telefon mobil și să îi obstrucționeze vizibilitatea înspre locul în care celălalt inculpat acționa, precum și toate bunurile sustrase.
În legătură cu afirmațiile apărătorului inculpaților, cu ocazia acordării cuvântului în dezbateri, consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, în sensul că este suspectă lipsa de reacție a părții vătămate față de pretinsa faptă de furt, precum și întârzierea de a pleca în căutarea inculpaților, instanța consideră că aceste aspecte au fost pe deplin lămurite prin declarația dată de partea vătămată în fața instanței, astfel încât nu există nici un temei de diminuare a credibilității sale. Aceasta o oferit toate explicațiile necesare asupra motivelor care au determinat-o să aștepte întoarcerea colegei de serviciu, în loc să plece personal și de îndată în urmărirea inculpaților - procedura complicată de închidere a magazinului, faptul că la acel moment era singurul angajat în magazin, valoarea considerabilă a gestiunii, dar și asupra lipsei de reacție cât timp inculpații se aflau în magazin.
În drept:
Fapta inculpatului, care la data de 31.01.2007, în jurul orelor 15.30, a sustras un telefon mobil Nokia 6630 aparținând părții vătămate, precum și un memory stick Sony aparținând părții vătămate România, în timp ce inculpatul îi distrăgea atenția părții vătămate E, cauzând un prejudiciu de 1.800 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzut și pedepsit de art. art. 208 (1)-209 (1) lit. a, e cu aplicarea art. 37 (1) lit. b Cod Penal.
Fapta inculpatului, care cu aceeași ocazie, în baza unei înțelegeri prealabile, i-a dat ajutor material și moral inculpatului, distrăgând atenția părții vătămate, în timp ce inculpatul sustrăgea un telefon mobil Nokia 6630 acesteia, precum și un memory stick Sony aparținând părții vătămate România, cauzând un prejudiciu de 1.800 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 26 raportat la art. 208 (1) - 209 (1) lit. a, e cu aplicarea art. 37 (1) lit. b Cod Penal.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii de furt presupune o acțiune de luare a unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia și se realizează prin două acte distincte: deposedare și imposedare. Scoaterea bunului din sfera de stăpânire a posesorului a avut loc prin sustragerea de către inculpatul a bunurilor din magazinul aparținând părții vătămate România și a fost urmată de trecerea în sfera de stăpânire a inculpatului, care a părăsit magazinul având bunurile asupra sa.
De asemenea, participația penală sub forma complicității presupune înlesnirea sau ajutorul acordat în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală. Inculpatul a acordat ajutor la săvârșirea furtului, prin acțiunea de distragere a atenției părții vătămate și încercarea de a obstrucționa vizibilitatea acestea spre celălalt inculpat.
Sub aspectul laturii subiective, se reține pentru ambii inculpați săvârșirea faptei cu intenție directă, deoarece au avut reprezentarea faptei și a consecințelor sale, urmărind conștient producerea rezultatului, scopul cu care au acționat fiind însușirea pe nedrept a bunului, respectiv acordarea de ajutor la aceasta.
Săvârșirea faptei într-un loc public, așa cum este definită de art. 152 Cod penal, reflectă o periculozitate socială sporită a inculpaților și determină existența infracțiunii în formă agravată.
Din fișele de cazier judiciar (filele 56 dosar urmărire penală, 278 dosar instanță), rezultă că inculpații au mai fost condamnați pentru săvârșirea unor infracțiuni de același gen. Astfel, inculpatul a fost condamnat la:
- 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 (1) - 209 (1) lit. a Cod Penal, cu aplicarea art. 71-64 (sentința penală 2630/28.07.1997 a Judecătoriei Iași, definitivă prin neapelare);
- 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 (1) - 209 (1) lit. a, e cu aplicarea art. 71-64 Cod Penal (sentința penală 263/1997 a Judecătoriei Iași, decizia penală 912/11.11.1997 a Tribunalului Iași );
- 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 (1) - 209 (1) lit. e, cu aplicarea art. 37 (1) lit. a Cod Penal (Arestat la 23.09.1999, eliberat la 14.08.2001. Rest de pedeapsă neexecutat: 526 zile)
Întrucât după executarea unei pedepse cu închisoare mai mare de 6 luni, inculpatul a săvârșit din nou o infracțiune cu intenție pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 1 an, și nu există vreunul din cazurile prevăzute de art. 38 Cod penal, în cauză devin aplicabile dispozițiile art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal impunându-se reținerea stării de recidivă postexecutorie.
Inculpatul a fost condamnat la:
- 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20, 208 (1) - 209 (1) lit. a, e cu aplicarea 74 lit. a, 76 lit. c Cod Penal (sentința penală 1173/21.06.2000 a Judecătoriei Constanța, definitivă prin neapelare)
- 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 (1) - 209 (1) lit. a, e, g cu aplicarea 74 lit. a, c, 76, 81 - 83 Cod Penal (sentința penală 1061/22.02.2002 a Judecătoriei Iași )
- 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 (1) - 209 (1) lit. a, c cu aplicarea 71 - 64 Cod Penal (sentința penală 76/06.02.2001 a Judecătoria Câmpulung Argeș, decizia penală 261/24.04.2001 a Tribunalului Argeș, decizia penală 318/12.06.2001 a Pitești. Arestat la 29.11.2000, eliberat la 16.01.2001. Arestat la 10.03.2004, liberat condiționat la 11.10.2005. Rest neexecutat de pedeapsă: 472 zile)
Întrucât după executarea unei pedepse cu închisoare mai mare de 6 luni, inculpatul a săvârșit din nou o infracțiune cu intenție pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 1 an, și nu există vreunul din cazurile prevăzute de art. 38 Cod penal, în cauză devin aplicabile dispozițiile art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal impunându-se reținerea stării de recidivă postexecutorie.
Constatând că fapta există, constituie infracțiune și că a fost săvârșită de inculpați, potrivit art. 352 (2) Cod procedură penală instanța urmează să îi condamne pe inculpați pentru fapta reținută în sarcina lor.
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța va avea în vedere disp. art. 72 Cod penal, art. 52 Cod penal și necesitatea realizării prevenției generale și speciale. Astfel, instanța va lua în considerare pentru ambii inculpați, pericolul social concret al faptei contra patrimoniului - inculpatul realizând acțiunile de sustragere a bunurilor, în timp ce l-a ajutat distrăgând atenția părții vătămate, cuantumul prejudiciului cauzat - 1.800 lei, care a fost recuperat integral--, datele privind persoana inculpaților. Instanța va lua în considerare și faptul că ambii inculpați au săvârșit fapta în stare de recidivă postexecutorie, demonstrând perseverență infracțională, potențial criminogen ridicat și dispreț față de normele de conduită socială, precum și atitudinea acestora pe parcursul procesului penal - inculpații adoptând o poziție procesuală greșită, dând dovadă de nesinceritate. La stabilirea și aplicarea pedepsei principale vor fi avute în vedere și probele în circumstanțiere administrate - declarație martor (fila 226 dosar instanță) din care rezultă că inculpatul nu are ocupație stabilă, este necăsătorit dar trăiește în concubinaj și are 2 copii minori, iar inculpatul nu are o ocupație stabilă, este necăsătorit dar trăiește în concubinaj și are un copil minor.
Punând în balanță ansamblul acestor considerente, instanța apreciază, în ceea ce îi privește pe ambii inculpați, că o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege, cu executarea în regim de detenție este aptă să atingă scopul preventiv și educativ al sancțiunii.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța reține că natura faptei săvârșite, persistența infracțională, ansamblul circumstanțelor personale ale inculpaților duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a și b din Codul penal, respectiv dreptul de a alege și a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care exercițiul acestora le va fi interzis pe perioada executării pedepsei.
Inculpații și au solicitat să dispună ridicarea controlului judiciar instituit în privința lor, motivat de faptul că ar fi împrumutat suma de bani reprezentând cauțiunea plătită, sumă a cărei restituire i se pretinde, și că dreptul la libertate trebuie să existe în privința ambilor inculpați, dincolo de bănuiala că aceștia ar fi comis o faptă prevăzută de legea penală.
Potrivit dispozițiilor art. 160 indice 3 Cod procedură penală "Controlul judiciar instituit de instanța poate fi oricând modificat sau ridicat de aceasta, în total sau în parte, pentru motive temeinice." Instanța reține că temeiurile care au determinat luarea măsurilor preventive față de inculpații și nu au încetat să existe și că, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal și pentru a împiedica sustragerea inculpaților de la executarea pedepselor, se impune ca aceștia să rămână pe teritoriul României și sub supravegherea instituită în mod legal asupra lor. Față de aceste considerente, instanța va respinge ca nefondate cererile formulate de inculpați privind ridicarea controlului judiciar.
Din pedepsele aplicate inculpaților și se vor deduce durata reținerii și arestării preventive.
În temeiul dispozițiilor art. 160 indice 5 aliniatul 6 Cod procedură penală se va dispune încetarea stării de liberare provizorie a inculpaților și la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.
În temeiul dispozițiilor art. 357 aliniatul 2 litera e Cod procedură penală se va dispune restituirea către inculpatul a patentului și antenei telescopice ridicate de la acesta la data de 31.01.2007 (dovadă - fila 20) constatându-se că acestea nu au fost folosite și nici destinate să folosească la comiterii vreunei infracțiuni.
Se va lua act că părțile vătămate și " Romania" nu s-au constituit părți civile în cauză, prejudiciul fiind integral recuperat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul prevăzut de art. 363 Cod procedură penală inculpații și criticând-o pentru netemeinice și nelegalitate, fără a arăta motivele, apărătorii desemnați din oficiu pentru inculpați solicitând reanalizarea întregului material probator administrat care dovedește nevinovăția inculpaților.
Tribunalul Iași prin decizia penală nr. 76/19 februarie 2008 a respins ca nefondate apelurile inculpaților și împotriva sentinței penale 3198/6 2007 a Judecătoriei Iași pe care a menținut-
Inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel.
Instanța de control judiciar a reținut următoarele:
Prima instanță a administrat în mod legal un probatoriu pertinent concludent și util, pe care l-a evaluat corect și în baza căruia a stabilit just situația de fapt, ce nu comportă critici.
Totodată, prima instanță a făcut o analiză atât a mijloacelor de probă pe baza cărora a stabilit vinovăția lor, precum și a apărărilor formulate de aceștia care au fost înlăturate motivat. De asemenea, a fost descrisă fapta reținută în sarcina inculpaților cu indicarea datei la care a fost săvârșită și a locului comiterii ei, a modalității de săvârșire, a participanților și a contribuției fiecăruia la săvârșirea faptei, prin urmare, se constată că au fost respectate exigențele art. 356 lit. b, c Cod procedură penală.
Analiza coroborată a mijloacelor de probă administrate pe tot parcursul procesului penal relevă, fără echivoc, vinovăția inculpaților în ce privește fapta dedusă judecății. Astfel, în mod corect s-a reținut că:
Faptele inculpatului, care la data de 31.01.2007, în jurul orelor 15,30 sustras un telefon mobil Nokia 6630 aparținând părții vătămate, precum și un memory stick Sony aparținând părții vătămate SC " România SA, în timp ce inculpatul distrăgea atenția părții vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin 1, 209 alin 1 lit. a, e Cod penal, cu aplicarea art. 37 alin 1 lit. b Cod penal.
Fapta inculpatului, care cu aceeași ocazie, în baza unei înțelegeri prealabile, i-a dat ajutor material și moral inculpatului, distrăgând atenția părții vătămate, în timp ce inculpatul sustrăgea un telefon mobil Nokia 6630 acesteia, precum și un memory stick Sony aparținând părții vătămate România, cauzând un prejudiciu de 1.800 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 26 raportat la art. 208 (1) - 209 (1) lit. a, e cu aplicarea art. 37 (1) lit. b Cod Penal.
În mod corect prima instanță a apreciat că susținerile inculpaților, în încercarea de a justifica prezența asupra lor a telefonului mobil sustras părții vătămate, cum că l-ar fi cumpărat de la o persoană, nu sunt justificate prin probe.
În mod just s-a apreciat ca atare, că ansamblul probator administrat în cauză a răsturnat fără putință de tăgadă prezumția de nevinovăție a inculpaților.
Această situație de fapt rezultă indubitabil din analiza coroborată a probatoriului administrat în cauză, respectiv declarațiile părții vătămate, procesul - verbal de recunoaștere din grup, procesul - verbal încheiat cu ocazia percheziționării corporale a inculpaților, declarațiile inculpaților.
În mod corect s-a reținut deci de către prima instanță că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, încadrarea juridică fiind deci cea corectă.
Prin urmare motivele de apel ce vizau nevinovăția inculpaților sunt nefondate.
Trecând la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, prima instanță a făcut o justă aplicare a criteriilor prevăzute de art. 72 Cod penal.
Astfel, s-au avut în vedere, pe de o parte pericolul social concret al faptei contra patrimoniului - inculpatul realizând acțiunile de sustragere a bunurilor, în timp ce l-a ajutat distrăgând atenția părții vătămate, cuantumul prejudiciului cauzat - 1.800 lei, care a fost recuperat integral, datele privind persoana inculpaților. Prima instanța a luat în considerare și faptul că ambii inculpați au săvârșit fapta în stare de recidivă postexecutorie, demonstrând perseverență infracțională, potențial criminogen ridicat și dispreț față de normele de conduită socială, precum și atitudinea acestora pe parcursul procesului penal - inculpații adoptând o poziție procesuală greșită, dând dovadă de nesinceritate. La stabilirea și aplicarea pedepsei principale au fost avute în vedere și probele în circumstanțiere administrate - declarație martor (fila 226 dosar instanță) din care rezultă că inculpatul nu are o ocupație stabilă, este necăsătorit dar trăiește în concubinaj și are 2 copii minori, iar inculpatul nu are o ocupație stabilă, este necăsătorit dar trăiește în concubinaj și are un copil minor.
În funcție de toate aceste criterii, analizate coroborat,m prima instanță a aplicat inculpaților câte o pedeapsă cu închisoarea pe care a dozat-o corespunzător, chiar la limita minimă prevăzută de lege și care nu se impunea a fi redusă, mai ales că inculpații nu s-au prezentat în fața instanței de apel și nu și-au modificat conduita procesuală.
Și în ceea ce privește pedeapsa accesorie, prima instanță a reținut în mod corect că natura faptei săvârșite, persistența infracțională, ansamblul circumstanțelor personale ale inculpaților duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a și b din Cod penal, respectiv dreptul de a alege și a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care exercițiul acestora le-a fost interzis pe perioada executării pedepsei.
Față de toate cele de mai sus arătate, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii criticate, tribunalul, în baza disp. art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge apelurile declarate de inculpații și, împotriva sentinței penale nr. 3198/6.11.2007 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o va menține.
În termenul prevăzut de art. 385 ind. 3 alin. 1 Cod procedură penală au declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel inculpații și, criticând-o pentru netemeinice și nelegalitate.
În motivarea recursului inculpatul solicită redozarea pedepsei în sensul reducerii acesteia în raport de modalitatea concretă de săvârșire a faptei și de persoana inculpatului.
Inculpatul solicită achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a coroborat cu art. 10 lit. c Cod procedură penală, întrucât din probele administrate nu rezultă că a săvârșit fapta de complicitate la furt calificat.
Solicită inculpatul ca instanța de recurs să aibă în vedere declarația dată în recurs de inculpatul.
Examinând recursurile declarate în raport de criticile formulate și cu decizia dată în cauză, Curtea constată că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
În mod corect și în concordanță cu materialul probator administrat în cauză, instanțele de fond și de apel au reținut că inculpatul a comis o infracțiune de furt calificat, prevăzută de art. 208 - 209 lit. a, e Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, iar inculpatul a comis o infracțiune de complicitate la furt calificat, prevăzută de art. 26 Cod penal, raportat la art. 208 - 209 lit. a, e Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
Situația de fapt reținută de instanța de fond și de apel este corectă și corespunde probelor administrate, care au fost judicios interpretate.
În ziua de 31 ianuarie 2007 inculpații și, în baza unei înțelegeri prealabile au intrat într-un magazin aparținând România și în timp ce inculpatul distrăgea atenția angajatului firmei - - punându-i întrebări în legătură cu un telefon mobil, inculpatul s-a îndreptat spre biroul service nesupravegheat și a sustras de pe tejghea un telefon mobil marca Nokia 6630, după care s-a îndreptat spre un panou unde erau expuse cardurile de memorie și a sustras un memory stick marca Sony.
Apoi inculpații au părăsit imediat magazinul și după aproximativ 10 minute au fost depistați de organele de poliție, anunțate de partea vătămată, găsindu-se asupra inculpatului telefonul sustras, cardul de memorie Sony și adaptorul aceeași marcă, aparținând părții vătămate, iar asupra inculpatului, în șoseta, a fost găsit memory stick-ul proprietatea părții vătămate
Coroborând probele administrate în cauză instanța de fond a ajuns la concluzia justă că faptele există, au fost comise de cei 2 inculpați și s-a reținut în mod temeinic și legal vinovăția acestora.
Individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților s-a făcut în mod corect de către instanța de fond, care a ținut cont atât de criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, gradul ridicat de pericol social al faptelor comise, modalitatea concretă a săvârșirii faptelor, precum și circumstanțele personale ale inculpaților care sunt recidiviști, dând dovadă de persistență infracțională și au recunoscut doar parțial faptele, inculpatul încercând să-l absolve de răspundere penală pe inculpatul, asupra căruia s-a făcut unul din bunurile sustrase.
În cauză nu se impune reducerea pedepselor aplicate inculpaților și de instanța de fond față de atitudinea inculpaților după săvârșirea faptei care au încercat să inducă în eroare organele de urmărire penală și apoi instanța de judecată, declarând că au cumpărat bunurile sustrase de la o persoană, negând cu ocazia percheziției că dețin asemenea bunuri asupra lor.
În faza recursului inculpatul a negat sustragerea memory stick-ului, deși din probele administrate rezultă că a fost văzut luând bunul de pe panou de partea vătămată, iar la percheziția corporală bunul a fost găsit în șoseta a inculpatului, deși acesta declarase că nu are nimic asupra sa, iar ulterior a declarat că l-a primit de la, dar că nu știe de unde îl are, acesta din urmă negând că inculpatul ar fi sustras vreun bun din magazin.
Față de această situație, motivul de recurs invocat de inculpatul privind achitarea pe motiv că fapta nu a fost comisă de el este nefondat, rezultând fără dubiu din probele administrate ajutorul material și moral pe care l-a dat inculpatul la săvârșirea faptei de furt calificat, distrăgând atenția părții vătămate.
Constatând din examinarea cauzei, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. 12 Cod procedură penală că nu există motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, pentru aceste considerente, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și împotriva deciziei penale nr. 76/19 februarie 2008 Tribunalului Iași, pe care o va menține.
Se va constata că inculpatul este arestat în altă cauză.
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală instanța va obliga recurenții la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și împotriva deciziei penale nr. 76/19 februarie 2008 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Inculpatul arestat în altă cauză.
Obligă recurenții la plata sumei de câte 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care câte 200 lei, către Baroul d e Avocați I, reprezentând onorariu avocat desemnat din oficiu se avansează din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
19.11.2008
Tribunalul Iași:
Jud.
Jud.
Președinte:Mihaela ChirilăJudecători:Mihaela Chirilă, Otilia Susanu, Aurel Dublea
