Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 648/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.648
Ședința publică din 29 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Arin Alexandru Mengoni
JUDECĂTOR 2: Bogdan Adrian
JUDECĂTOR 3: Ioana Președinte Secție
GREFIER: -
*********************************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacăua fost reprezentat legal de - procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț împotriva deciziei penale nr.42/AP/12.02.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod proc.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul - inculpat, asistat de apărător, avocat, lipsă fiind intimatul - parte vătămată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea aduce la cunoștința intimatului - inculpat dispozițiile art.70 al.2 CPP, întrebându-l dacă înțelege să dea declarații în fața instanței de recurs.
Intimatul - inculpat arată că nu are aspecte noi de arătat, se prevalează de declarațiile date anterior și nu are de făcut alte declarații în cauză.
Nemaifiind alte cereri, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pe dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public arată că Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamța declarat recurs împotriva deciziei pronunțate de Tribunalul Neamț, pe care o critică pentru motive de netemeinicie, în ce privește achitarea inculpatului în baza art.10 lit.c CPP. Susține că s-a apreciat că Tribunalul Neamța comis o gravă eroare de fapt deoarece din probatoriul administrat rezultă că inculpatul a săvârșit infracțiunile deduse judecății. Afirmă că s-a reținut că la începutul lunii aprilie 2004 inculpatul a sustras motoscuterul aparținând părții vătămate. În luna mai 2005 partea vătămată a recunoscut motoscuterul, care era condus de o altă persoană, respectiv. La identificarea lui, acesta a declarat că a împrumutat motoscuterul de la inculpat, care i-a spus că îl are din Italia, iar motoscuterul îl are de la soția inculpatului. Soția inculpatului dă declarații contradictorii cu privire la proveniența motoscuterului, cum că l-ar fi cumpărat de la o persoană "" din B, că a fost adus din Italia, că a fost cumpărat de la, care dovedesc că știa adevărul și a încercat să-l ascundă, pentru a-și ajuta soțul. Învederează faptul că actul de răscumpărare, la rubrica " ", este semnat de inculpat și a fost făcut în Penitenciarul Bacău, unde inculpatul și erau colegi de cameră. Arată că a declarat că inculpatul i-a spus că a sustras motoscuterul, dar poliția nu are probe împotriva sa, rugându-l să declare că el a furat motoscuterul. Martorul nu a fost de acord, dar s-au înțeles să declare că l-a vândut cu 300 euro. Precizează că la recunoașterea din grup soția inculpatului nu a putut să-l recunoască pe. Susține că numitul a declarat că inculpatul a spus inițial că el a furat motoscuterul și ulterior a dat vina pe finul lui. Pentru infracțiunea prev. de art.261 Cod penal, afirmă că în mod neîntemeiat instanța a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii. Din declarația numitului, aflată la fila 35 dosar urmărire penală, rezultă că inculpatul i-a promis 300 lei și țigări pentru a declara că a sustras acel motoscuter. Învederează faptul că rezultă săvârșirea infracțiunilor din probele administrate. Arată că dacă s-ar fi reținut că fapta a fost săvârșită de finul inculpatului, fapta acestuia nu ieșea de sub incidența legii penale, impunându-se eventual schimbarea încadrării juridice în favorizarea inculpatului. Precizează că inculpatul a săvârșit faptele, conform probelor administrate. Pune concluzii de admitere a recursului, casarea în totalitate a deciziei penale pronunțată de Tribunalul Neamț și pe fond menținerea sentinței penale 1011/31.10.2007 pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț.
Apărătorul intimatului - inculpat, avocat, solicită respingerea recursului. Arată că Tribunalul Neamța apreciat că pentru cele două fapte se impune achitarea. Precizează că în apel abia s-a făcut o reală apreciere a probelor și s-a ajuns la concluzia că nu inculpatul este vinovat. Susține că organele de urmărire penală au efectuat o urmărire penală greșit îndreptată. Inculpatul a dat o declarație de circumstanță asupra căreia a revenit, încercând să nu fie considerat vinovat nici el nici finul său și ulterior au fost efectuate și celelalte acte. Afirmă că nu au fost efectuate acte de urmărire penală care coroborate cu declarația inculpatului să ducă la vinovăția inculpatului. Învederează faptul că tribunalul a apreciat corect că declarația inculpatului, necoroborată cu alte probe, nu are valoare probatorie. Arată că în apelul inițial s-au administrat niște probe care coroborate cu celelalte duc la concluzia că fapta a fost săvârșită de C-tin. Din declarațiile martorilor rezultă că singura persoană văzută cu acel scuter este C-tin. Precizează că martorul spune că C-tin a venit la el cu niște piese și a recunoscut o particularitate a acelui motoscuter. Susține că nu inculpatul a săvârșit faptele, organul de urmărire penală nu a dovedit vinovăția acestuia, fapta fiind săvârșită de altă persoană. Afirmă că martorul spune că prima dată inculpatul i-a spus că a sustras, dar ulterior i-a spus că a încercat să-l acopere pe finul său și el a dat credibilitate acestei a doua declarații. Cu privire la ce-a de-a doua infracțiune reținută în sarcina inculpatului, învederează faptul că nu inculpatul a încercat să determine favorizarea. Cu privire la schimbarea încadrării juridice pentru favorizarea inculpatului, arată că ar fi trebuit ca pentru să se facă urmărire penală și să fie trimis în judecată. Solicită respingerea recursului declarat de parchet.
Intimatul - inculpat arată că recunoaște că a vrut să ajute, dat fiind că a fost crescut la casa de copii. Precizează că a fost învățat de șeful de cameră să procedeze așa.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Prin decizia penală nr. 42/AP/12.02.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul penal nr- a fost admis apelul declarat de apelantul - inculpat împotriva sentinței penale nr. 1011 din 31.10.2007 pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț, a fost desființată în totalitate sentința apelată și, rejudecând cauza a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat prevăzută de art. 208,209 al. 1 lit. e,g cu Cod Penal aplicarea art. 37 lit. a, b și Cod Penal încercarea de a determina mărturia mincinoasă prevăzută de art. 261.Cod Penal cu aplicarea art. 37 lit. a, b p. în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat C.P.P. la art. 10 lit. c C.P.P. deoarece faptele nu au fost săvârșite de inculpat.
În temeiul art. 14 raportat la art. 346 al. 3.C.P.P. a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea civilă în despăgubiri solicitată de partea civilă.
Au fost aplicate și dispozițiile art. 189 și 192.
C.P.P.Pentru a decide astfel instanța de apel a avut în vedere că prin sentința penală nr.1565 din 07.12.2005, pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț, în dosarul penal nr.4580/2005, a fost condamnat inculpatul, la pedepsele de 4 (patru) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin.1 lit. e, g Cod penal, cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal și de 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de încercarea determinării mărturiei mincinoase, prev.de art.261 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
În baza art.33 lit. a, art.34 lit. b și art. 39 alin.1 Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta hotărâre, cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.456/17.03.2003 a Judecătoriei Piatra Neamț, definitivă prin decizia penală nr.215/01.04.2004 a Curții de Apel Bacău, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 (patru) ani închisoare.
S-a dedus din pedeapsa rezultantă, pedeapsa executată de 488 zile închisoare.
În baza art. 14, art. 346 Cod procedură penală, raportat la art. 998 și urm. Cod civil, a fost obligat inculpatul să plătească părții civile, suma de 4.500 lei, despăgubiri civile.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut în fapt că, la începutul lunii aprilie 2004, pe timp de noapte, partea vătămată s-a deplasat la pensiunea "" din comuna - cel, județul N, și a lăsat la intrare motoscuterul cu care venise. Când a ieșit din pensiune a observat că acesta lipsea.
La data de 08.05.2005, inculpatul a observat motoscuterul său condus de o persoană pe raza localității, județul
Lucrătorii de poliție au identificat persoana care conducea motoscuterul ca fiind din comuna. Acesta a declarat că a împrumutat motoscuterul de la inculpat.
La domiciliul inculpatului a fost găsită soția acestuia, care a dat declarații contradictorii în legătură cu proveniența bunului, declarând mai întâi că a dat motoscuterul unei persoane pe nume, precizând și numărul de telefon al acestuia, iar apoi declarând că motoscuterul nu a mai fost restituit de. Ulterior, s-a stabilit că numărul de telefon pe care l-a dat soția inculpatului aparținea chiar acestuia.
După aceste declarații, soția inculpatului a susținut că motoscuterul a fost achiziționat de la, prezentând și un înscris sub semnătură privată, act care a fost întocmit de inculpat, care a semnat în locul soției sale. Inculpatul l-a cunoscut pe în timpul executării unei pedepse cu închisoarea și i-a cerut acestuia să întocmească actul sub semnătură privată și apoi să declare că a vândut motoscuterul. Cu toate că soția inculpatului a declarat că s-a cumpărat motoscuterul de la, nu a putut să-l recunoască pe acesta din grup.
Instanța de fond a reținut că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor de furt calificat și încercarea determinării mărturiei mincinoase și l-a condamnat pe acesta, după cum s-a arătat mai sus.
Împotriva sentinței a declarat apel, în termenul legal, inculpatul, care a criticat-o pentru nelegalitatea condamnării sale, cu motivarea că infracțiunea de furt calificat a fost comisă de, finul său, pe care a încercat să-l acopere și că în mod greșit au fost computate cele 488 zile închisoare din pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.456/17.03.2003 a Judecătoriei Piatra Neamț, în loc să se constate că pedeapsa a fost integral executată, întrucât furtul scuterului s-a produs după ce s-a împlinit termenul liberării condiționate.
Prin decizia penală nr.179 din 27.04.2006 a Tribunalului Neamț, în temeiul art.379 pct.1 lit. b Cod procedură penală, s-a respins ca nefondat, apelul declarat de inculpatul, reținându-se că din probele administrate în cauză, rezultă fără echivoc vinovăția inculpatului în comiterea celor două infracțiuni, pedepsele aplicate fiind just individualizate, în raport de cazierul judiciar al inculpatului, iar computarea celor 488 zile închisoare din pedeapsa de 2 ani închisoare este corectă.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs, inculpatul, care a solicitat reducerea pedepsei și computarea pedepsei anterioare de 2 ani închisoare, considerată ca executată.
Prin decizia penală nr.718 din 26.10.2006 a Curții de Apel Bacău, s-a admis recursul declarat de inculpat, s-a casat în totalitate decizia și sentința penală nr.1565/7.12.2005, pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț și s-a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond.
Prin sent. pen. nr. 1011 din 31.10.2007, pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț, în dosarul penal nr-, în baza art. 334 Cod procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, din infracțiunile de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin.1, art. 209 alin.1 lit. e,g Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal și încercarea de a determina mărturia mincinoasă, prevăzută de art. 261 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, în infracțiunile de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin.1, art.209 alin.1 lit. e,g Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a, b Cod penal și încercarea de a determina mărturia mincinoasă, prevăzută de art. 261 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a,b Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
În baza art. 208 alin.1,art. 209 alin.1 lit. e,g Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a, b Cod penal, a fost condamnă inculpatul, la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 261 cu aplicarea art. 37 lit. a, b Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de încercare de a determina mărturia mincinoasă.
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal și art. 39 alin.1 Cod penal, s-au contopit pedepsele de 4 ani închisoare și 1 an închisoare, ce i-au fost aplicate inculpatului prin prezenta hotărâre, cu pedeapsa de 2 ani închisoare, ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 456/17.03.2003 a Judecătoriei Piatra Neamț, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 215/01.04.2004 a Curții de Apel Bacău, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.
S-a computat din pedeapsa aplicată partea executată de 450 zile închisoare.
În baza art. 71 Cod penal, s-au interzis inculpatului, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a doua și lit. b Cod penal, pe durata executării pedepsei închisorii.
În baza art. 14 si art. 346 alin.1 Cod procedură penală, raportat la art.998,999 Cod civil, s- admis acțiunea civilă formulată de partea civilă și a fost obligat inculpatul să-i plătească suma de 4.500 lei, cu titlu de daune materiale.
Analizând actele si lucrările dosarului instanta de fond a retinut că, la data de 11.05.2004, partea vătămată, a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că, la începutul lunii aprilie 2004, i-a fost sustras de către persoane necunoscute un motoscuter marca, din fața pensiunii situată în comuna - cel, județul N, în timp ce acesta se afla în interiorul pensiunii, fără însă să anunțe imediat după incident dispariția bunului.
La data de 8.05.2004, în timp ce se afla pe raza comunei, județul N, partea vătămată a observat o persoană care conducea un motoscuter, pe care, alături de martorii și, l-a identificat ca fiind vehiculul ce i-a fost sustras în luna aprilie 2004, recunoscut după anumite semne particulare.
Sesizând organele de poliție, aceștia au identificat persoana care conducea motoscuterul, stabilind că se numește, care a declarat că a împrumutat vehiculul de la inculpatul, pe care l-a restituit în aceeași zi, precizând că inculpatul i-a spus că a cumpărat motoscuterul din Italia.
La domiciliul inculpatului a fost identificată numai soția acestuia, numita, care a dat o serie de declarații contradictorii încercând să ascundă faptul că bunul respectiv a fost sustras de inculpat.
Astfel, mai întâi, a arătat că nu mai deține motoscuterul deoarece l-ar fi predat unei persoane de sex masculin din municipiul B, județul B, pe nume, indicând și un număr de telefon mobil, care, în urma verificărilor efectuate s-a dovedit că aparținea și era utilizat de inculpatul. Ulterior, a revenit asupra primelor declarații, arătând că motoscuterul nu a mai fost restituit de către numitul, aspect nereal, astfel cum rezultă din confruntarea acesteia cu numitul și cu soția acestuia -.
În ceea ce privește proveniența bunului, a declarat că acesta ar fi fost achiziționat de către inculpat, de la numitul, prezentând în acest sens un înscris sub semnătură privată din care rezultă că la data de 28.04.2004, ar fi fost realizată achiziția respectivului bun între cei doi, iar la data de 15.05.2004, respectivul motoscuter ar fi fost înapoiat numitului de către soția inculpatului. Constatarea tehnico-științifică grafoscopică efectuată în cauză a stabilit faptul că semnătura de pe înscrisul menționat mai sus și intitulat "act de răscumpărare" de la rubrica " ", a fost realizată de către inculpat care a încercat mascarea acesteia prin alungirea propriei semnături și modificarea finalului semnăturii.
Ulterior s-a stabilit că, inculpatul (care după identificarea motoscuterului a fost arestat în altă cauză), s-a aflat în Penitenciarul Bacău împreună cu și a solicitat acestuia din urmă, să întocmească actele respective pentru a dovedi proveniența bunului și pentru a ascunde comiterea infracțiunii de furt, semnând în dreptul numelui soției sale.
Inculpatul i-a solicitat lui să declare în fața organelor de poliție că i-ar fi vândut acel motoscuter, pe care l-ar fi primit ulterior înapoi, dar martorul a relatat adevărul afirmând totodată că, față de el, inculpatul a recunoscut sustragerea acelui bun.
În sensul celor reținute, s-a adăugat și împrejurarea că, deși a afirmat că a restituit motoscuterul lui, aceasta nu a putut să îl recunoască pe cu prilejul prezentării pentru recunoaștere din grup, care a fost realizată de organele de poliție.
Inculpatul a recunoscut inițial că a sustras motoscuterul părții vătămate, precizând însă că l-a vândut unei persoane necunoscute din municipiul B și că motoscuterul condus de, nu este cel sustras, aspect neadevărat și datorat încercării inculpatului de a proteja pe soția sa,.
Instanța de fond a reținut că faptele comise de inculpat la începutul lunii aprilie 2004 și respectiv la începutul lunii mai 2004, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin.1, art. 209 alin.1 lit. e,g Cod penal, cu aplicarea art.37 lit. a,b Cod penal, respectiv încercarea de a determina mărturia mincinoasă, prevăzută de art. 261 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a,b Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, atât din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv.
Astfel, în baza probelor administrate s-a făcut dovada că inculpatul, pe timp de noapte și din loc public, cu intenție directă, a sustras un motoscuter din posesia părții vătămate, cu scopul de a-și însuși acel bun pe nedrept și a încercat să-l determine pe, prin corupere, să dea declarații mincinoase într-o cauză penală, comițând aceste fapte mai înainte de a fi fost condamnat definitiv pentru vreuna din ele.
Prima instanță a avut în vedere și împrejurarea că inculpatul a mai fost condamnat anterior la mai multe pedepse cu închisoarea pentru comiterea unor infracțiuni de același gen sau a altor genuri de infracțiuni, executând în parte aceste pedepse fără ca acest lucru să conducă la formarea unei atitudini corecte a acestuia față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, dispunând schimbarea încadrării juridice a faptelor, prin reținerea și a dispozițiilor art. 37 lit. b Cod penal.
Instanța a dedus din pedeapsa aplicată, durata de 450 zile închisoare, executată de la data de 6.05.2004, la data de 29.07.2005.
În baza art. 14 si art. 346 alin.1 Cod procedură penală, raportat la art. 998-999 Cod civil, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă și a fost obligat inculpatul să-i plătească, suma de 4.500 lei, cu titlu de daune materiale.
Împotriva sentinței a declarat apel, inculpatul, invocând că nu el este autorul faptei de sustragere a motoscuterului în dauna părții vătămate și că autorul real este, finul său; că inițial a luat asupra sa comiterea acestei fapte la rugămintea lui C-tin care l-a vizitat la Penitenciar împreună cu soția sa, și pentru a crea aparența acestei fapte a încheiat cu colegul său de celulă, un înscris fictiv de achiziționare a motoscuterului.
Prin decizia penală nr. 176 din 28.05.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a procedură penală, s-a admis apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 1011 din 31.10.2007 a Judecătoriei Piatra Neamț, s-a desființat în totalitate sentința și judecând cauza în fond, conform dispozițiilor art. 345 și urm. procedură penală:
În. art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 la. 1 lit. c Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208, 209 al. 1 lit. e, g penal, cu aplic. art. 37 lit. a, b Cod penal.
În. art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 al. 1 lit. c Cod penal, a fost achitat același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de încercare de a determina mărturia mincinoasă, prev. de art. 261 Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. a, b penal.
În. art. 14. pr. penală raportat la art. 346 al. 3. pr. Penală, s- respins ca inadmisibilă, acțiunea civilă în despăgubiri formulată de partea civilă.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel analizând probele administrate în urmărirea penală și în cercetarea judecătorească, astfel cum au fost completate cu declarațiile martorilor și și cu declarația inculpatului, audiați în apel, a dat o nouă a apreciere probatoriului cauzei, conform art. 378 pr. penală, reținând următoarele considerente:
Prin declarațiile luate în primă instanță și în apel( 14, ds. 9798/2006 și 11 ds. apel), inculpatul a arătat că inițial a recunoscut comiterea sustragerii motoscuterului aparținând părții vătămate la rugămintea finului său, care l-a vizitat împreună cu soția sa, în timp ce se afla arestat preventiv și l-a rugat să ia asupra sa vina comiterii faptei.
În acest sens, a discutat cu, colegul său de celulă și au încheiat un act fictiv de vânzare cumpărare, din care rezulta că inculpatul a achiziționat motoscuterul de la. În realitate, inculpatul a arătat că este cel care a sustras motoscuterul părții vătămate, iar partea vătămată și-a recunoscut motoscuterul care se afla asupra părții vătămate la o discotecă din com., jud. Declarația inculpatului se coroborează în acest sens cu declarația martorului ( 32,ds. 9798/2006).
Partea vătămată audiat în apel( 37 ), a declarat că și-a recunoscut motoscuterul sustras în timp ce se afla la discoteca din com., jud. N asupra lui C-tin, care l-a lăsat în fața localului discotecii. Partea vătămată a cerut explicații lui C-tin și acesta a susținut că a împrumutat motoscuterul de la soția inculpatului.
De asemenea, partea vătămată a mers să solicite ajutorul unor prieteni pentru a-și recupera motoscuterul, însă C-tin plecat cu motoscuterul și, deși l-au urmărit un timp, acesta a reușit să dispară pe niște ulițe laterale. Aceste împrejurări, sunt confirmate și prin declarațiile martorilor ( 54, ds. 9798/2006 și 46, ds. 4580/2005) și ( 45, ds. 9798/2006).
Partea vătămată a mai declarat că în ziua următoare a mers cu lucrătorii de poliție la domiciliul finului inculpatului, însă acesta nu a fost găsit și că, la discotecă a putut recunoaște în mod sigur motoscuterul, care se afla în posesia lui C-tin, datorită unor urme particulare( zgârîieturi), deși fusese proaspăt vopsit.
Aceste împrejurări devin relevante deoarece se coroborează cu declarația martorului C-tin( 32, ds. apel), proprietarul unui atelier de reparații, care a arătat că în perioada anului 2004 venit la atelierul său, C-tin, pe care îl cunoștea bine deoarece se ocupa în mod repetat cu sustrageri de motoscutere și revânzarea lor, i-a adus niște carcase de motoscuter și l-a rugat să le vopsească.
Martorul a mai arătat că în perioada următoare a venit la atelierul său un tânăr care l-a întrebat despre C-tin dacă știe unde locuiește și dacă acesta mai are un motoscuter, situație în care martorul și-a pus problema dacă piesele aduse de C-tin pentru a fi vopsite nu provin din comiterea unei sustrageri.
În apel, nu a fost posibilă audierea martorului C-tin, deoarece conform procesului verbal întocmit pentru îndeplinirea mandatului de aducere( 29 ), la data termenului acesta era plecat în Italia.
Declarația martorului C-tin luată la urmărirea penală( 17), se coroborează cu probele analizate anterior în măsura în care susținerile acestuia că a împrumutat motoscuterul de la soția inculpatului, au fost făcute conform înțelegerii realizate cu inculpatul prin care acesta a fost de acord să ia asupra sa sustragerea motoscuterului.
Declarațiile inculpatului luate la urmărirea penală ( 45-52 ), prin care acesta a recunoscut inițial comiterea faptei, nu se coroborează cu probatoriul analizat anterior și chiar prin ele însele nu au relevanță probatorie deoarece inculpatul a făcut o simplă afirmație că a sustras motoscuterul fără a arăta nicio împrejurare concretă privind modul de comitere a faptei.
În aceiași măsură, celelalte declarații de martori de la urmărirea penală nu au putere probatorie nemijlocită, întrucât nici un martor nu a dat declarații referitoare la împrejurările directe în care s-a sustras motoscuterul.
Din întreg probatoriul analizat, instanța de apel a reținut că inculpatul nu este autorul faptei de sustragere a motoscuterului pentru care a fost trimis în judecată penală prin rechizitoriul nr. 2051/P/2004 al Judecătoriei Piatra Neamț.
Referitor la fapta de a determina mărturia mincinoasă, prev. de art. 261. penal, s-a constată că nu sunt întrunite în cauză elementele specifice ale laturii obiective a infracțiunii, deoarece inculpatul nu a încercat determinarea martorului, să declare în sensul celor menționate anterior, nici prin constrângere fizică sau morală și nici prin corupere.
Ca urmare s-a dispus achitarea inculpatului, după cum s-a arătat mai sus.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, care a criticat hotărârea ca nelegală și netemeinică, pentru greșita achitare a inculpatului pentru cele două infracțiuni, deoarece în cauză există suficiente probe care dovedesc vinovăția acestuia.
Procurorul a susținut că Tribunalul Neamța pronunțat achitarea inculpatului, fără a face o analiză pertinentă a probelor existente la dosarul cauzei, luând în calcul doar susținerile inculpatului, care sunt contradictorii și de natură a crea convingerea că acesta a încercat să ascundă realitatea, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și menținerea sentinței penale nr.1011 din 31.10.2007 a Judecătoriei Piatra Neamț.
Prin decizia penală nr.618 din 16.10.2008, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în temeiul art.38515pct. 2 lit. c Cod procedură penală, s-a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, împotriva deciziei penale nr.176/AP/28.05.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț, s-a casat în totalitate decizia atacată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.
S-a reținut în considerentele deciziei că, domnul judecător a făcut parte din completul de judecată care a pronunțat decizia penală nr.179/AP/27.04.2006, iar după casarea acestei decizii și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță și exercitarea din nou a căilor de atac, din completul care a soluționat apelul declarat de inculpat, a făcut din nou parte domnul judecător, cu toate că, în conformitate cu dispozițiile art.47 alin.1 Cod procedură penală, nu mai putea participa la judecarea cauzei.
În rejudecare, apelul a fost înregistrat la această instanță sub nr-.
Analizând probele administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, s-au reținut următoarele:
Inculpatul în cursul urmăririi penale a dat trei declarații, două scrise de mână și una bătută la mașină.
În declarațiile scrise de mână, inculpatul a susținut că motoscuterul cu care a fost văzut numitul în comuna nu era cel furat de el, aceste declarații fiind contradictorii cu declarația luată inculpatului la parchet, în care s-a consemnat că este autorul furtului comis în luna aprilie 2004 în dauna părții vătămate, declarație pe care inculpatul a semnat-
În declarația dată de inculpat în instanță (14 ds.nr-), acesta nu a recunoscut sustragerea motoscuterului aparținând părții vătămate, precizând că a luat fapta asupra sa, la rugămintea finului său, care l-a vizitat în timp ce se afla în penitenciar și l-a rugat în acest sens.
Din declarația martorului (32 ds.nr-), care era coleg de celulă în penitenciar cu inculpatul, rezultă că inculpatul i-a spus că ar fi furat un motoscuter, fără să precizeze de unde, însă la circa o lună sau două, inculpatul i-a spus că motoscuterul a fost furat de numitul. Martorul a mai susținut că la influența șefului de camera din penitenciar, a căzut de acord cu inculpatul să spună că i-a vândut acestuia motoscuterul, și că, apoi l-ar fi primit înapoi de la inculpat.
Martorii și (16 și 54 ds.nr-), au arătat că în ziua de 08.05.2004, au mers împreună cu partea vătămată la discoteca organizată în comuna, iar acolo au recunoscut motoscuterul furat după o serie de stricăciuni și lipsuri pe care le prezenta. se afla în posesia numitului și până ca partea vătămată să-l anunțe pe șeful de post din comună despre acest aspect, a fugit din fața discotecii.
Nici declarația numitului (17 )nu este credibilă, acesta susținând că în ziua de 09.05.2004, i-a dus inculpatului motoscuterul împrumutat de la soția acestuia, pe care l-a lăsat lângă gard, fără a lua legătura cu cineva din familie. Ori, este de la sine înțeles, că atunci când iei cu împrumut un lucru de la cineva, când îl înapoiez îl predai respectivei persoane și nu îl lași la voia întâmplării pe stradă.
Chiar dacă inculpatul a încheiat în penitenciar un act fictiv de vânzare-cumpărare cu numitul, pe care l-a semnat în numele soției sale, acest lucru l-a făcut pentru ascunderea adevărului privind autorul real al faptei de sustragere.
În consecință, declarațiile părților și a martorilor nu au putere probatorie nemijlocită, niciunul dintre aceștia, nefăcând susțineri referitoare la împrejurările directe în care s-a sustras motoscuterul.
Prin urmare, din întreg probatoriul administrat în cauză, nu rezultă indubitabil că inculpatul este autorul sustragerii motoscuterului, pentru care a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr.2051/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț.
Pentru infracțiunea de a determina mărturia mincinoasă, nu este realizată latura obiectivă a acestei infracțiuni, întrucât inculpatul nu a încercat să-l determine pe, nici prin constrângere morală sau fizică și nici prin corupere, să declare aspecte cu adevărat relevante pentru fapta de sustragere a motoscuterului, care face obiectul acestei cauze.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, în motivarea recursului arătându-se că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală, în mod greșit a fost achitat inculpatul, toate probele administrate în cauză sunt concludente și dovedesc vinovăția inculpatului. instanțele de fond au dispus condamnarea inculpatului în baza acelorași probe administrate inițial. Oral, parchetul a extins motivele de recurs arătându-se că în situația în care instanța de apel considera că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 261. p. ar fi trebuit să procedeze la schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de favorizare a infractorului și să dispună condamnarea inculpatului pentru această infracțiune, actele de influențare a numitului pentru a declara că acesta a cumpărat motoscuterul de la o persoană necunoscută și l-a vândut ulterior inculpatului constituind infracțiunea de favorizare a infractorului.
Analizând decizia recurată în raport de motivele de recurs invocate și de actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Decizia apelată a fost pronunțată de către Tribunalul Neamț în urma unei corecte interpretări a ansamblului probator administrat în cauză. Există astfel mai multe declarații contradictorii, atât ale inculpatului, soției acestuia, numitului și numitului, cât și ale martorilor audiați în diferitele faze ale procesului penal. Pe de altă parte, după cum în mod justificat a remarcat și instanța de apel nu există nici o probă prin care să se stabilească împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta de furt pentru care a fost acuzat inculpatul. În cauză autodenunțul inculpatului a constituit piesa probatorie care a stat la baza constituirii dosarului, însă trebuie observat că aceasta nu s-a coroborat ulterior, așa cum ar fi fost necesar, cu alte mijloace de probă.
În această situație s-ar ajunge astfel la situația ca inculpatul să fie obligat să-și dovedească nevinovăția față de declarația inițială de recunoaștere, contrar dispozițiilor art. 66 al. 1.
C.P.P.Soluția de achitare este corectă și cu privire la infracțiunea de încercare de a determina mărturia mincinoasă, nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, față de absența probelor cu privire la actele de corupere sau constrângere. Nu este posibilă nici schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de favorizare a infractorului, pentru că numitul, celălalt presupus autor al faptei de furt nu este "infractor" în sensul avut în vedre de prevederile art. 264.Cod Penal, respectiv nu s-a dispus față de acesta începerea urmăririi penale, cu atât mai puțin trimiterea în judecată ori condamnarea.
Pentru considerentele expuse va fi respins ca nefondat recursul
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț împotriva deciziei penale nr. 42/AP/12.02.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul penal nr-.
Constată că intimatul - inculpat a fost asistat de apărător ales.
În conformitate cu dispozițiile art. 192 al. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.10.2009
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - -
-
GREFIER
-
Red.
Red. /
Red.
Tehnored.
Ex.2
19.11.2009
Președinte:Arin Alexandru MengoniJudecători:Arin Alexandru Mengoni, Bogdan Adrian, Ioana
