Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 723/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 723/2009
Ședința publică din 03 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alina Lodoabă
JUDECĂTOR 2: Maria Elena Covaciu
JUDECĂTOR 3: Leontin
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 250/A/12 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar penal nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul recurent, în stare de arest preventiv, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat -, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care inculpatul arată că este nevinovat în ceea ce privește infracțiunea reținută în dauna părții vătămate, precum și a primei infracțiuni de violare de domiciliu, motiv pentru care solicită achitarea sa în ceea ce privește aceste două infracțiuni. Pentru celelalte infracțiuni solicită reducerea pedepsei.
Instanța constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent, avocat -, solicită, în completarea motivelor de recurs invocate de recurent, reanalizarea probatoriului administrat și a modalității de individualizare judiciară a pedepselor aplicate, cu consecința reducerii pedepselor aplicate inculpatului, precum și achitarea inculpatului pentru prima infracțiune de violare de domiciliu și a infracțiunii de furt calificat în dauna părții vătămate.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei penale atacate ca temeinică și legală, apreciind că încadrarea juridică este cea reținută de instanță, și anume violare de domiciliu și furt calificat. Apreciază că, raportat la împrejurarea că inculpatul este recidivist și la multitudinea faptelor comise, nu se impune reducerea pedepselor.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, arată că la dosar există o primă declarație dată de el și depusă într-un plic și precizează că a acceptat să dea această declarație, prin care a recunoscut faptele, pentru a fi cercetat în stare de libertate. Precizează că a fost prezent la fiecare termen și, referitor la infracțiunea de violare de domiciliu, că nu s-a apropiat de locuința respectivă.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 69/2009, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Hațega condamnat pe inculpatul, la:
- 4 (patru) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prev. și ped.de art. 192 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 37 lit. a cod penal, art. 61 și art. 39 alin. 1 din Codul penal;
-7 (șapte ) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit. g și din Codul penal cu aplicarea art. 37 lit. a din Codul penal, art. 61 și art. 39 alin. 1 din Codul penal.
În baza art.33 lit. a și 34 lit. b Cod penal, a contopit cele două pedepse, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7(șapte ) ani închisoare.
A interzis inculpatului drepturile civile prev.de art. 64 lit."a", "b" și "c" Cod penal în condițiile si pe durata prev. de art. 71 Cod penal.
În baza art. 61 din Codul penal a menținut liberarea condiționată a inculpatului cu privire la restul de pedeapsă de 1172 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 9 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 191/2000 a Judecătoriei Hunedoara, decizia penală nr. 2988/08.06.2001 a Curții Supreme de Justiție
A obligat pe inculpat la plata despăgubirilor civile în sumă de:
-8.000 lei către partea civilă -,
-5.000 lei către partea civilă -,
-10.000 lei către partea civilă -.
A constatat că părțile civile - și, nu au formulat pretenții civile în cauză.
In baza art.191 al.1 Cod procedură penală, a obligat inculpatul la plata sumei de 440 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva sentinței au declarat apel în termen Parchetul de pe lângă Judecătoria Hațeg și inculpatul.
Prin decizia penală nr. 91/A/2009, Tribunalul Hunedoaraa admis ambele apeluri și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, judecata urmând a se relua de la actele și lucrările ședinței din data de 15 iulie 2008.
În motivarea deciziei s-au reținut următoarele:
1.Inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea a trei infracțiuni de violare de domiciliu și cinci infracțiuni de furt calificat, comise în concurs conform art. 33 lit. a cod penal.
Instanța de judecată, fără a pune în discuție schimbarea încadrării juridice a faptelor de violare de domiciliu (cele de la pct. 1 și 2 din rechizitoriu) care s-au comis pe timp de noapte și se încadrează în prev. de art. 192 alin. 2 cod penal (greșit a fost reținut în rechizitoriu alin. 1), și fără a pune în discuție existența infracțiunii în formă continuată, l-a condamnat pe inculpat în modalitatea infracțiunii continuate, încălcând disp. art. 317 Cod procedură penală.
Nici în considerentele sentinței penale nu a motivat acest aspect.
Inculpatul a comis infracțiunile, o parte în anul 2005, iar o parte în anul 2007, deci la interval de 2 ani.
Pentru existența infracțiunii unice continuate este necesar ca acțiunile care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni, să fie săvârșite în realizarea aceleiași rezoluții. Cu alte cuvinte, este necesar să se stabilească că în momentul luării hotărârii, făptuitorul și-a reprezentat acțiunea infracțională pe care urma să o desfășoare ulterior, în ansamblul său, cel puțin în liniile ei generale.
În speță, faptele fiind săvârșite la intervale de timp mari, în locuri diferite, se impune concluzia că inculpatul nu a avut de la început reprezentarea concretă și de ansamblu a activității infracționale desfășurată ulterior, ci a acționat pe baza unor hotărâri distincte, reînnoite de fiecare dată când s-a ivit prilejul să comită noi acte infracționale.
În consecință, instanța trebuia să-l condamne pe inculpat pentru infracțiuni săvârșite în concurs real.
2.Instanța a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a,b și c cod penal în cadrul pedepsei accesorii.
Dreptul prev. de lit. c de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie, ori de a desfășura o activitate de natura aceleiași de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii, a fost interzis nelegal de către instanța de judecată, atâta vreme cât la comiterea infracțiunilor inculpatul nu s-a folosit de o anumită funcție sau profesie, sau să fie în strânsă legătură cu funcția sau profesia sa, el neavând nici o profesie.
În consecință, acest aspect trebuie eliminat din dispozitivul sentinței.
A se vedea Decizia nr. LXXIV (74) din 05.11.2007 a Secțiilor Unite prin care s-a decis că: "dispozițiile art. 71 cod penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a Teza I, lit. c cod penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 cod penal.
Forma continuată a infracțiunilor reprezintă o cauză de agravare facultativă a pedepsei, astfel încât reținând aplicabilitatea prevederilor art. 41 al. 2 cod penal instanța de fond a creat inculpatului o situație mai grea fără a i se respecta dreptul la apărare.
Încălcarea dreptului la apărare al inculpatului se sancționează potrivit dispozițiilor art. 197 al. 2 cod procedură penală cu nulitatea absolută.
În rejudecare, prin sentința penală nr. 108/2009, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Hațega condamnat pe inculpatul, la:
- 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prev. și ped. de art. 192 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a, art. 34 lit. b, art. 37 lit. a, art. 61 și art. 39 alin. 1 Cod penal;
- 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g și i Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a, art. 34 lit. b, art. 37 lit. a, art. 61 și art. 39 alin. 1 Cod penal.
În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal a stabilit ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 (cinci) ani închisoare.
A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal, în condițiile și pe durata prev. de art. 71 Cod penal.
În baza art. 61 Cod penal a menținut liberarea condiționată a inculpatului cu privire la restul de pedeapsă de 1172 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 9 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin Sentința Penală nr. 191/2000 a Judecătoriei Hunedoara, Decizia Penală nr. 2988 din 8.06.2001 a Curții Supreme de Justiție.
În baza art. 14 Cod procedură penală raportat la art. 346 Cod procedură penală coroborat cu art. 998 și urm. cod civil a obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile, după cum urmează:
- 8.000 lei către partea civilă -,
- 5.000 lei către partea civilă -,
- 10.000 lei către partea civilă -.
A luat act că părțile vătămate și, nu au formulat pretenții civile în cauză.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezintă onorar avocat din oficiu.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
1.Inculpatul a pătruns în imobilul situat pe strada -, din H, în noaptea de 26/27.08.2005, imobil aparținând părții vătămate -, unde a spart un geam de pe hol, a pătruns în interior și a sustras mai multe bijuterii din aur și 250 lei.
2. În aceeași noapte, folosind același mod de operare, inculpatul a pătruns în locuința părții vătămate situată pe aceeași stradă, și a sustras următoarele bunuri: aparat de sudură, pânze pentru flex, pânze de circular, aparat de șlefuit și altele, pe care le-a pus în mai multe sacoșe, însă când a vrut să plece, a fost surprins de un vecin, fapt ce l-a determinat să abandoneze sacoșele și să fugă.
3. În a doua Jal unii martie 2007, inculpatul s-a deplasat din nou pe strada -, din H, a intrat în locuința părții vătămate -, unde a spart geamul de la baie cu un fier și a pătruns în interior sustrăgând suma de 700 lei și bunurile: un televizor marca Philips, două plapume, trei pături, vaze și alte obiecte de porțelan, cupoane de stofă, îmbrăcăminte, prosoape, medicamente, bunuri pe care le-a pus în două geamantane și doi saci și le-a transportat în
4. La data de 28/29 aprilie 2007 inculpatul s-a deplasat din D, la H, cu autoturismul concubinei sale și a pătruns în locuința părții vătămate - de unde a sustras bijuterii din aur și gablonzuri, un aparat foto marca, produse cosmetice, instrumente medicale, o trusă de scule, o unitate centrală de la un calculator, un încărcător de telefon, CD-uri, băuturi alcoolice, cafea, role de hârtie menajeră, un hidrofor pe care le-a transportat în D, cu mașina concubinei sale.
5. La data de 01 mai 2007, inculpatul s-a deplasat din nou, cu autoturismul concubinei sale, în H și a intenționat să pătrundă în locuința lui - unde a aruncat cu pietre în două geamuri, însă nu a mai încercat să intre în locuință, ci a plecat.
Cele reținute mai sus s-au desprins din declarația inculpatului și declarațiile martorilor, -A, -, -, care au confirmat existența faptelor de furt descrise mai sus, precum și tentativa de furt de la domiciliul părții vătămate -.
Pe lângă aceste aspecte s-au mai apreciat ca relevante și procesele-verbale de efectuare a percheziției, întocmite de lucrătorii de poliție, ocazie cu care s-au descoperit mai multe bunuri sustrase din locuințele părților vătămate. Văzând aceste considerente, s-a apreciat că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt, prev. și ped. de art. 208 alin. 1 Cod penal, 209 alin. 1 lit. g și i Cod penal, precum și violare de domiciliu, prev. și ped. de art. 192 alin. 2 Cod penal.
La individualizarea pedepselor au fost avute în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal.
Inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile către părțile civile, și -, conform constituirilor de parte civilă formulate în cauză.
Împotriva sentinței a declarat apel, în termen, inculpatul.
În motivarea apelului, s-a solicitat achitarea inculpatului pentru infracțiunea de violare de domiciliu, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. d Cod proc. penală, susținându-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.
S-a solicitat de asemenea reducerea pedepsei pentru infracțiunea de furt calificat, raportat la faptul că inculpatul a dat dovadă de sinceritate în tot cursul procesului penal.
Inculpatul, personal, a solicitat în principal restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, deoarece dosarul de urmărire penală nu a fost verificat de procuror ( fila 14), iar în subsidiar, a achiesat la concluziile formulate de apărător.
Prin decizia penală nr. 250/A/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr- s-a admis ca fondat apelul introdus de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 108/2009 pronunțată de Judecătoria Hațeg, județul H, pentru temeiul prev. de art. 379 pct. 2 lit. a pr.pen. s-a desființat în parte sentința atacată și, în consecință:
S-au stabilit pedepsele aplicate inculpatului la:
- 3 ani închisoare pentru infracțiunea de violare de domiciliu, prev. și ped. de art. 192 al. 2 pen. cu aplic. art. 37 lit. pen. (săvârșită la 26/27.08.2005 - parte vătămată -);
- 3 ani închisoare pentru infracțiunea de violare de domiciliu, prev. și ped. de art. 192 al. 2 pen. cu aplic. art. 37 lit. pen. (săvârșită la 27.08.2005 - parte vătămată );
- 3 ani închisoare pentru infracțiunea de violare de domiciliu, prev. și ped. de art. 192 al. 2 pen. cu aplic. art. 37 lit. pen. (săvârșită în a doua Jal unii martie 2007 - parte vătămată );
- 4 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat, prev. și ped. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. g și i pen. cu aplic. art. 37 lit. a pen. (săvârșită la 26/27.08.2005 - parte vătămată -);
- 4 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat, prev. și ped. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. g și i pen. cu aplic. art. 37 lit. a pen. (săvârșită la 27.08.2005 - parte vătămată (;
- 4 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat, prev. și ped. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. g și i pen. cu aplic. art. 37 lit. a pen. (săvârșită în a doua Jal unii martie 2007 - parte vătămată );
- 4 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat, prev. și ped. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. g și i pen. cu aplic. art. 37 lit. a pen. (săvârșită la 28/29.04.2007 - parte vătămată );
- 2 ani închisoare pentru tentativă la infracțiunea de furt calificat prev. și ped. de art. 20.pen. rap. la art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. g și i pen. cu aplic. art. 37 lit. a pen. (săvârșită la 21.05.2007 - parte vătămată ).
În baza art. 33 lit. a și 34 lit. b pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.
Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței atacate.
A fost obligat inculpatul apelant la plata sumei de 210 lei, cheltuieli judiciare în apel, către stat.
S-a dispus ca onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 200 lei, să fie achitat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut următoarele:
Instanța de fond a stabilit corect starea de fapt și vinovăția inculpatului cu privire la faptele reținute în sarcina acestuia, pe baza probelor administrate în cauză, a căror apreciere s-a făcut în condițiile prev. de art. 63 al. 2 Cod proc. penală.
Susținerile inculpatului că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu, prev. și ped. de art. 192 alin. 2 Cod penal, au apărut ca neîntemeiate.
de domiciliu își pierde independența infracțională prin absorbție, numai dacă autorul săvârșește furtul prin pătrunderea în locuință prin efracție sau folosind chei adevărate ori mincinoase.
Inculpatul a pătruns în curtea locuințelor părților vătămate prin poarta descuiată, neasigurată cu sistemul de închidere, iar în continuare a săvârșit furturi prin efracție, situație față de care s-a reținut atât infracțiunea de violare de domiciliu, cât și infracțiunea de furt calificat, în concurs real.
Prin urmare, s-a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu, atât sub aspectul laturii obiective cât și sub aspectul laturii subiective, astfel încât nu sunt aplicabile dispozițiile art. 10 lit. d Cod proc. penală.
De asemenea, solicitarea inculpatului de restituire a cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale a apărut ca neîntemeiată.
Verificarea, confirmarea sau infirmarea rechizitoriului se realizează, conform dispozițiilor art. 264 alin. 3 Cod proc. penală, de către conducătorul parchetului sau de către procurorul ierarhic superior, când urmărirea a fost efectuată de conducătorul parchetului.
Prin urmare, rechizitoriul este supus verificări, sub aspectul legalității și temeiniciei, când urmărirea penală este efectuată de procuror.
În prezenta cauză, urmărirea penală nu a fost efectuată de procuror, astfel încât nu era necesară verificarea rechizitoriului.
Astfel, s-a apreciat că nu sunt incidente dispozițiile art. 379 pct. 2 lit. b Cod proc. penală.
Apelul inculpatului a apărut ca fondat sub aspectul încadrării juridice a faptelor și individualizării pedepselor.
Instanța de fond a apreciat că faptele inculpatului, astfel cum au fost descrise în considerentele sentinței atacate, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art. 208 al.1, 209 al. 1 lit. g și i Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod penal și de violare de domiciliu, prev. și ped. de art. 192 al. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod penal.
Inculpatul a săvârșit trei infracțiuni de violare de domiciliu ( faptele de la punctele 1-3), patru infracțiuni de furt calificat ( faptele de la punctele 1-4) și o tentativă la infracțiunea de furt calificat (fapta de la punctul 5), dar prima instanță a reținut o infracțiune de violare de domiciliu și o infracțiune de furt calificat, deși a indicat la fiecare infracțiune în parte dispozițiile art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod penal, dispoziții care presupun existența mai multor infracțiuni de violare de domiciliu și de furt calificat.
Prin urmare, încadrarea juridică legală a faptelor, astfel cum rezultă și din actul de sesizare a instanței de fond și din decizia de desființare cu trimitere spre rejudecare, este cea indicată de instanța de fond, cu mențiunea că sunt trei infracțiuni de violare de domiciliu, patru infracțiuni de furt calificat și o tentativă la infracțiunea de furt calificat, în concurs real, conform dispozițiilor art. 33 lit. a Cod penal.
În această situație, instanța de fond trebuia să aplice opt pedepse pe care să le contopească, conform dispozițiilor art. 34 lit. b Cod penal.
Prima instanță, în procesul de individualizare a pedepselor, face referire la dispozițiile art. 72 Cod penal, fără a indica elementele de individualizare avute în vedere la stabilirea pedepselor.
În aceste condiții, instanța de apel a procedat la individualizarea pedepselor, pe baza criteriilor prev. de art. 72 Cod penal, având în vedere următoarele: limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege, pericolul social concret al faptei și făptuitorului, împrejurările concrete în care au fost săvârșite faptele, cuantumul prejudiciilor, datele care caracterizează persoana și conduita inculpatului, respectiv împrejurarea că inculpatul a dat dovadă de sinceritate în tot cursul procesului penal.
Raportat la elementele de individualizare arătate mai sus, având în vedere necesitatea aplicării în mod distinct a câte unei pedepse pentru fiecare infracțiune în parte și raportat la dispozițiile art. 372 alin. 1 Cod proc. penală, potrivit cărora nu se poate crea o situație mai grea pentru cel care a declarat apel, s-au stabilit pedepsele aplicate inculpatului, procedându-se la redozarea pedepselor stabilite de instanța de fond.
Față de acestea, s-a admis ca fondat apelul formulat de inculpat, pentru temeiul prev. de art. 379 pct. 2 lit. a Cod proc. penală și s-a desființat în parte sentința atacată.
S-au stabilit pedepsele aplicate inculpatului la câte 3 (trei) ani închisoare pentru fiecare din cele trei infracțiuni de violare de domiciliu, prev. de art. 192 al. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, la câte 4(patru) ani închisoare pentru fiecare din cele patru infracțiuni de furt calificat, prev. și ped. de art. 208 al.1, 209 al. 1 lit. g și i Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal și la 2 (doi) ani închisoare pentru tentativa la infracțiunea de furt calificat, prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 208 al.1, 209 al. 1 lit. g și i Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
Infracțiunile fiind în concurs real, în baza art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 4 (patru) ani închisoare.
Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței atacate.
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel a declarat recurs inculpatul.
Recursul a fost declarat în termen.
În motivarea recursului inculpatul a criticat hotărârea atacată, sub aspect penal, susținând că nu a săvârșit infracțiunea de furt în dauna părții vătămate și prima infracțiune de violare de domiciliu.
De asemenea, inculpatul a solicitat reducerea pedepselor aplicate.
Criticile formulate de inculpat se încadrează în cazurile de casare prev. de art. 3859alin. 1 pct. 14 și 18 Cod procedură penală.
Din perspectiva cazurilor de casare menționate mai sus, verificând temeinicia criticilor formulate, pe baza lucrărilor și materialului probator aflat la dosarul cauzei, apreciază că recursul este nefondat din următoarele considerente:
Instanțele au administrat probele necesare elucidării laturii obiective și subiective a cauzei, reținând corect starea de fapt.
Între ceea ce spune hotărârea în cuprinsul ei și ceea ce spune dosarul prin piesele sale nu există o contradicție evidentă, de necontroversat, de natură a justifica existența unei erori esențiale, care a avut drept consecință greșita condamnare a inculpatului.
Din coroborarea declarației părții vătămate - (f 57 dup) cu declarația inculpatului (f 58 și 174 dup) și declarația dată de acesta în fața primei instanțe, în care recunoaște săvârșirea faptei precizând "că a sustras bijuterii și 100 de mărci, dar nu este de acord cu valoarea prejudiciului" (f 208), rezultă că în noaptea de 26/27 august 2005 inculpatul a pătruns în imobilul aparținând părții vătămate, situat în H pe str. -, pe poarta neasigurată, a spart un geam de la hol și a pătruns în locuință, de unde a sustras mai multe bijuterii și bani.
Faptele inculpatului întrunesc conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 192 alin. 2 Cod penal, realizat prin pătrunderea, în orice mod, într-o curte sau loc împrejmuit ce ține de domiciliul persoanei, urmată de un furt calificat, faptele fiind în concurs real.
Furtul calificat din locuință impune ca o condiție prealabilă pătrunderea fără drept în curte, cu atât mai mult cu cât nu a existat un consimțământ al victimei care folosea curtea și locuința.
Pentru motivele expuse mai sus, primul motiv de recurs invocat de inculpat este nefondat.
Din coroborarea declarației părții vătămate (f 207 dosar prima instanță) cu declarația inculpatului (f 180 dup), cu raportul de constatare tehnico-științifică care a concluzionat că urma de încălțăminte descoperită cu ocazia cercetării la fața locului a imobilului din H- (f 14 planșa foto dosar urmărire penală), din data de 22.05.2007, a fost creată de același gen de încălțăminte cu a inculpatului (f 191 dup), rezultă că în seara zile de 21 mai 2007, folosind același mod de operare, inculpatul a aruncat cu pietre în geam, pentru a constata dacă este cineva în locuință, după care a părăsit zona, întrerupându-și activitatea infracțională, împrejurări confirmate și de martora, care a reținut și numărul mașinii cu care s-a deplasat inculpatul.
Din probele menționate rezultă că inculpatul și-a pus în executare hotărârea de a săvârși infracțiunea de furt calificat, prin aruncarea cu pietre și spargerea geamurilor locuinței părții vătămate, dar executarea a fost întreruptă datorită acțiunii inculpatului, care a simțit că a fost observat.
Rezoluția infracțională a fost pusă în executare, fiind evidențiată de modul similar de operare în celelalte furturi, dar a fost întreruptă datorită nesiguranței acțiunii de pătrundere în locuință, inculpatul simțindu-se observat.
Fapta inculpatului, așa cum a fost descrisă mai sus, întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii de tentativă la infracțiunea de furt calificat în dauna părții vătămate, iar motivul de recurs invocat de inculpat este nefondat.
Raportat la numărul de infracțiuni, la existența concursului real de infracțiuni, la săvârșirea faptelor în stare de recidivă postcondamnatorie, la perseverența infracțională a inculpatului, precum și la reducerea pedepselor de către instanța de apel, în recurs nu se justifică reindividualizarea judiciară a pedepselor și reducerea acestora.
Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art. 38515alin. 1 lit. b Cod procedură penală, instanța va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor fi suportate de inculpatul recurent.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 250/A/12 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar penal nr-.
Casează decizia penală atacată, cât și sentința penală nr. 108/4.08.2009 pronunțată de Judecătoria Hațeg în dosar penal nr- numai sub aspectul conținutului pedepselor accesorii, în sensul înlăturării dispozițiilor privind interzicerea drepturilor elective (art. 64 lit. a teza a I-a).
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor penale atacate.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 3.12.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./09.12.2009
jud. apel,
jud. fond
Președinte:Alina LodoabăJudecători:Alina Lodoabă, Maria Elena Covaciu, Leontin
