Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 725/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 725/2009
Ședința publică din 03 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alina Lodoabă
JUDECĂTOR 2: Maria Elena Covaciu
JUDECĂTOR 3: Leontin
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și asigurătorul Genel prin reprezentant SC Broker de asigurare SA împotriva deciziei penale nr. 39/A/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns părțile civile intimate -, -, - și asistate de apărător ales, avocat, apărătorul ales al asiguratorului recurent Genel, avocat și apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat, avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care instanța constată că nu sunt alte cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta Parchetului solicită admiterea recursului declarat de Parchet, apreciind că hotărârile atacate sunt netemeinice și nelegale. Arată că hotărârea este nelegală în ceea ce privește încadrarea juridică a părăsirii locului accidentului, care este greșită. Arată că la momentul trimiterii în judecată infracțiunea era prevăzută de art. 81 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, iar ulterior, articolul a devenit art. 89 alin. 3, însă infracțiunea este prevăzută în formă agravantă. Apreciază că încadrarea juridică corectă a faptei este cea reținută în rechizitoriu, și anume, art. 81 alin. 3 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 13 Cod penal, aceasta fiind legea penală mai favorabilă, conform principiului legalității incriminării. În ce privește motivele de netemeinicie a hotărârii atacate arată că raportat la împrejurările concrete ale săvârșirii infracțiunii pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei nu corespunde scopului pedepsei. Precizează că inculpatul nu a recunoscut infracțiunea, a părăsit locul accidentului și nu a depus diligențe pentru evitarea accidentului. Pentru aceste motive apreciază că hotărârea atacată este nelegală. În concluzie, solicită admiterea recursului și în rejudecare, aplicarea unei pedepse cu executarea în regim de detenție.
Apărătorul ales al asiguratorului recurent Genel, avocat, arată că cele două hotărâri sunt nelegale pentru următoarele motive:
1. instanța a omis să constate limitarea răspunderii societății de asigurare, limită care, conform Ordinului Comisiei Superioare a Asigurărilor nr. 3108/2004, era stabilită la suma de 700.000.000 lei vechi, motiv pentru care solicită admiterea motivului de recurs și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.
2. instanța a omis să rețină culpa comună a inculpatului și a victimei la producerea accidentului, în procent de 50% fiecare și să acorde despăgubirile materiale corespunzător acestei culpe, conform art. 22 al Ordinului nr. 3113/2003 al Precizează că expertizele efectuate relevă faptul că acest căruțaș, în stare avansată de ebrietate, a pătruns pe carosabil și a fost accidentat prima dată de tractor. Solicită admiterea acestui motiv de recurs, casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel pentru reținerea culpei comune.
3. instanța a acordat în mod greșit prestațiile periodice, având în vedere că veniturile realizate anterior de victimă nu au fost dovedite, potrivit prevederilor art. 1169 Cod civil. Arată că s-a încercat dovedirea acestora cu proba testimonială, martorul audiat susținând la modul general realizarea unor anumite sume, astfel că apreciază că nu se puteau constata criteriile pentru stabilirea unor asemenea despăgubiri și astfel, potrivit Legii nr. 19/2000 acestea trebuiau stabilite în funcție de venitul minim pe economie. Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Nu solicită cheltuieli de judecată. Solicită instanței să aibă în vedere practica judiciară depusă la dosar în faza apelului.
Cu privire la recursul Parchetului, în ce privește primul motiv de recurs invocat, solicită respingerea acestuia ca neîntemeiat, iar cu privire la cel de-al doilea motiv, apreciază că pedeapsa aplicată este corespunzătoare.
Apărătorul ales al părților civile intimate, avocat, în ce privește recursul Parchetului solicită admiterea acestuia.
În ce privește recursul asigurătorului, cu privire la motivul de recurs referitor la omisiunea stabilirii limitelor răspunderii societății de asigurare consideră că nu se impunea a se constata aceste limite. În ce privește cel de-al doilea motiv de recurs arată că din rapoartele de expertiză s-a reținut o culpă comună a inculpatului și a victimei însă instanța, raportat la probele administrate, urmează să constate procentual culpa fiecăruia. Cu privire la cel de-al treilea motiv de recurs invocat solicită respingerea ca nefondat. Recunoaște că defunctul nu a fost încadrat în muncă, dar arată că a fost audiat în calitate de martor persoana la care acesta a fost încadrat ca cioban. Arată că admițând că aceste venituri nu s-au stabilit în mod corect, prestațiile periodice se stabilesc raportat la venitul minim pe economie, astfel că părțile civile ar fi beneficiat de aceste prestații.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat, avocat, solicită admiterea în parte a apelului declarat de Parchet, și anume, în ce privește aplicarea legii penale mai favorabile. În ce privește celălalt motiv de recurs invocat apreciază că pedeapsa aplicată a fost corect individualizată, iar gradul de vinovăție corect reținut în sarcina sa. În ce privește recursul asigurătorului arată că lasă soluția la aprecierea instanței, cu solicitarea de a se avea în vedere culpa comună a inculpatului și a victimei în producerea accidentului.
Reprezentanta Parchetului, cu privire la recursul asigurătorului, solicită respingerea acestuia ca nefondat, apreciind că instanțele au constatat corect calitatea de asigurător a societății de asigurare, acestea neputând stabili în mod concret cuantumul despăgubirilor având în vedere că aceasta nu era parte în proces. Mai arată că în mod corect instanțele au stabilit cuantumul despăgubirilor acordate părților vătămate, precum și prestațiile lunare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față:
În deliberare, constată că prin sentința penală nr. 134/2008 pronunțată de Judecătoria S în dosar penal nr- a fost condamnat inculpatul la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea în condițiile art.33, 34.pen. a infracțiunii prev.de art.178 al.2 pen. și art.89 al.1 din OUG 195/2002.
În baza art.81, 82.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 4 ani, ce constituie termen de încercare.
S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor prev.de art.83 pen.
A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC Transport - Turcia petrol la plata sumei de 20.000 lei pentru fiecare parte civilă, precum și la plata de despăgubiri periodice pentru părțile civile, A și -, respectiv câte 69,1 lei pentru fiecare, începând cu data decesului victimei și până la majoratul părților civile.
A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei 3200 lei în favoarea părții civile, cu titlu daune materiale.
A fost respinsă cererea formulată de SC Românească SA-Sucursala A, privind obligarea inculpatului la plata de despăgubiri civile.
S-a constatat că Societatea de Asigurare . prin corespondent SC Broker de Asigurare SA B are calitatea de asigurător în cauză.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat și de părțile civile în cauză.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut ca stare de fapt că, în data de 31.05.2004, în jurul orei 2,10 în timp ce conducea autotractorul cu nr.42-NZ-936pe DN.1 în direcția D-S-Sibiu, datorită necorelării permanente a vitezei de deplasare cu distanța de vizibilitate de care a dispus, inculpatul a intrat în impact frontal cu victima, care a decedat, după care, părăsit locul accidentului.
În drept s-a reținut că faptele inculpatului așa cum au fost descrise și dovedite cu probele administrate întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev.de art.178 al.2 pen. și de părăsire a locului accidentului fără încuviințarea organelor abilitate, prev.de art.81 al.1 din OUG 195/2002.
În baza acestor texte de lege s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii conform criteriilor prev.de art.72 pen. și cu suspendare condiționată a executării, conform art.81, 82, 83.pen.
Sub aspectul laturii civile a cauzei a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata de despăgubiri civile în favoarea moștenitorilor victimei.
În privința cererii formulate de SA - Sucursala A, de obligare a inculpatului la plata de despăgubiri, a fost respinsă ca inadmisibilă în raport de dispozițiile deciziei nr.I/2005 a ÎCCJ.
S-a constatat calitatea de asigurător a Societății de Asigurare prin corespondent SC Broker de Asigurare SA
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termenul legal prevăzut de lege Parchetul de pe lângă Judecătoria S, Societatea de Asigurare și SC Românească SA, aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie.
În expunerea motivelor de apel formulate de Parchet se relevă în esență că în raport de data săvârșirii infracțiunilor de către inculpat, de modalitatea de executare stabilită și de modificările intervenite cu privire la pedepsele accesorii, instanța de fond trebuia să facă aplicare art.13 pen. că trebuia să se dispună comunicarea hotărârii la IPJ A pentru anularea permisului inculpatului, că în mod greșit nu s-a dispus obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat și de părți și că pedepsele aplicate inculpatului sunt prea mici în raport de gradul de pericol social ridicat al faptelor comise.
Totodată se relevă că cererea formulată de SA trebuia respinsă ca neîntemeiată, întrucât între faptele inculpatului și avariile produse la autoturismul asigurat la această societate, respectiv autoutilitara Mercedes Benz cu număr de înmatriculare - condus de nu există legătură de cauzalitate și nicidecum ca inadmisibilă potrivit dispozițiilor deciziei nr. I/2005 a ÎCCJ.
În expunerea motivelor de apel formulate de asigurător se relevă în esență că instanța de fond a omis să constate limitarea răspunderii societății de asigurare conform Ordinului nr.3108/2004 și că în mod greșit s-au acordat despăgubirile civile periodice, deoarece nu s-a făcut dovada că anterior decesului, victima realiza venituri.
În expunerea motivelor de apel formulate de partea civilă SA se relevă în esență că în mod greșit a fost respinsă cererea de acordare a despăgubirilor civile în cuantum 11.800 lei deoarece această sumă a fost achitată de societate asigurătorului SC Internațional Transport SRL, pentru avariile produse autovehiculului marca Mercedes Benz cu număr de înmatriculare -, condus în data de 31.05.2004 de.
Prin decizia penală nr. 39/A/9 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr- a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria S împotriva sentinței penale nr. 134/2008 pronunțată de Judecătoria S în dosar penal nr- și, în consecință:
S-a desființat sentința penală atacată sub aspectul neaplicării art.13 pen. necomunicării hotărârii la.A în vederea anulării permisului de conducere emis pe numele inculpatului și neobligării acestuia în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat și de părți și procedând la o nouă judecată a cauzei în aceste limite:
S-a făcut aplicarea art.13 pr.pen. la încadrarea juridică a fiecărei infracțiuni reținute în sarcina inculpatului.
S-a dispus comunicarea hotărârii către J A în vederea anulării permisului de conducere emis pe numele inculpatului.
S-a dispus obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat la fond.
S-a dispus obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata cheltuielilor judiciare în cuantum de 800 lei efectuate la fond de partea civilă -.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
S-au respins ca nefondate apelurile declarate de asigurătorul Societatea de Asigurare. cu reședința procesuală la sediul Broker de Asigurare SA -B ( Genel ) și partea civilă SC Românească - SA - Sucursala
În baza art. 192 al.2 pr.pen. a fost obligată fiecare parte apelantă (asigurătorul și SA) la plata sumei de 300 lei cu titlu cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
În baza art.189 pr.pen. s-a dispus ca suma de 200 lei reprezentând c/val. onorariu apărător din oficiu pentru inculpatul intimat să fie virată în contul A, din fondurile Ministerului d e Justiție.
Tribunalul Alba și-a fundamentat soluția pe următoarele considerente de fapt și de drept:
Din coroborarea probatorului administrat în cauză, proces verbal de constatare a infracțiunilor, proces verbal de constatare depistare în trafic a inculpatului, proces verbal de cercetare la fața locului, planșele fotografice, adresa emisă de ARR - Agenția A, raportul de inspecție tehnică, buletinele de analiză toxicologică-alcoolemie, raportul de constatare medico-legală, raportul de expertiză tehnică-judiciară, raportul de expertiză criminalistică, declarațiile martorilor G, declarațiile numiților și, declarațiile părților civile --concubina victimei și - fiul victimei, declarațiile de recunoaștere a faptelor de către inculpat, rezultă că în data de 31.05.2004, în jurul orei 02,10, în timp ce conducea autotrenul cu nr.42-NZ-936, urmare a nerespectării dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice, inculpatul a intrat în impact frontal cu victima, care a decedat, după care a părăsit locul accidentului fără încuviințarea organelor abilitate.
Fiind dovedită existența faptelor și săvârșirea lor cu vinovăție de către inculpat, în mod corect instanța de fond a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii conform art.345 al.2 pr.pen. dând eficiență la individualizarea și proporționalizarea pedepselor tuturor criteriilor prev.de art.72 pen. respectiv limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite, gradului de pericol social al acestora și persoanei inculpatului, care nu posedă antecedente penale, a recunoscut și regretat faptele comise.
Prin urmare, în raport de criteriile prev. de art.72 pen. avute în vedere de instanța fondului, pedepsele aplicate inculpatului sunt de natură a contribui la realizarea scopului educativ și coercitiv prev. de art.52 pen. în speță neimpunându-se majorarea acestora și nici schimbarea modalității de executare din suspendare în detenție ( existând convingerea că scopul acesteia poate fi atins chiar fără executare în raport de cele mai sus expuse) așa cum nefondat solicită Parchetul.
Raportat însă la data săvârșirii infracțiunilor de către inculpat (31.05.2004), la data judecării cauzei în primă instanță (2 septembrie 2008) la modalitatea de executare a pedepsei (art.81, 82.pen.) și la modificările survenite cu privire la pedepsele accesorii (prin Legea 278/2000), instanța de fond trebuia să facă aplicarea în cauză a disp.art.13 pen. legea penală mai favorabilă inculpatului fiind codul penal nemodificat, care nu prevede obligativitatea aplicării pedepselor accesorii la suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Ori, în condițiile în care instanța de fond a optat pentru suspendarea condiționată a executării pedepsei, prin neaplicarea art.13 pen. a ultraactivat o lege penală de drept substanțial fără a avea temei legal, pronunțând astfel o soluție nelegală.
De asemenea, fiind stabilită vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii a două infracțiuni pentru care legea privind regimul circulației pe drumurile publice prevede sancțiunea anulării permisului de conducere (ambele infracțiuni regăsindu-se în situațiile prev.d e art.114 lit. a,b din OUG 195/2002) instanța de fond, trebuia ca în conformitate cu art.97 și 114 din OUG 195/2002 republicată și conform art.203 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, să dispună comunicarea hotărârii la IPJ A în vederea anulării permisului de conducere emis pe numele inculpatului.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, întrucât prin faptele sale inculpatul a cauzat un prejudiciu moștenitorilor victimei, în mod corect a fost antrenată răspunderea civilă delictuală a acestuia în solidar cu partea responsabilă civilmente, instanța de fond neavând obligația limitării răspunderii societății de asigurare conform Ordinului 3108/2004.
Această limitare a răspunderii societății de asigurare se dispunea de către instanțe doar până la momentul adoptării Deciziei nr.I/2005 a ÎCCJ, când societățile de asigurare aveau în procesele penale calitatea de partea responsabilă civilmente.
Ori, prin prisma Deciziei nr. I/2005 societatea de asigurare participă în procesele penale doar în calitate de asigurator de răspundere civilă, urmând ca plata despăgubirilor civile stabilite de instanța de judecată să fie suportate conform contractului de asigurare și conform dispozițiilor Legii 136/1995.
De asemenea, întrucât victima accidentului, avea 3 copii minori în întreținere și conform declarației martorului, aceasta a lucrat înainte de deces ca și cioban și realiza venituri în cuantum de 600 lei/lunar, în mod corect instanța de fond a stabilit în raport de suma ce ar fi revenit minorilor pentru întreținere (100 lei fiecare) și suma de care beneficiază cu titlu de pensie de urmaș (30,49 lei fiecare) că au dreptul la despăgubiri civile periodice în cuantum de 69,51 lei fiecare.
Prin urmare susținerile părții responsabile civilmente apelante, conform cărora aceste despăgubiri nu au fost dovedite au apărut ca nefondate (instanța de fond nestabilind arbitrar cuantumul despăgubirilor civile periodice, ci în baza declarațiilor martorului, probă pertinentă și utilă soluționării cauzei din acest punct de vedere, dat fiind faptul că victima nu era angajată cu carte de muncă).
În privința pretențiilor civile solicitate de partea civilă SA, Tribunalul a constatat că acestea în mod corect au fost respinse de instanța de fond, însă cu ocazia judecării apelului, a constatat că aceste pretenții sunt neîntemeiate și nu inadmisibile.
Așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, la data de 24.02.2006 SC SA s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 11.880 lei reprezentând despăgubiri achitate asigurătorului SC Internațional SRL pentru avariile provocate în contextul accidentului rutier din data de 30/31.05.2004, în care a fost implicat și autoutilitara Mercedes Benz cu număr de înmatriculare -, condus de.
Ori, așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, avariile autoturismului asigurat la SA și condus de au fost produse în contextul impactului cu atelajul condus de victima, care a pătruns în intersecție fără să se asigure și fără a avea o semnalizare corespunzătoare și nicidecum de către inculpat, între faptele acestuia și avariile produse la autoutilitara Mercedes Benz neexistând legătură de cauzalitate.
Prin urmare, pretențiile formulate de partea civilă SB. SA A au fost respinse ca neîntemeiate.
Potrivit disp.art.191 al.3 pr.pen. "partea responsabilă civilmente, în măsura în care este obligată solidar cu inculpatul la repararea pagubei, este obligată în mod solidar cu acesta și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat".
În cauza dedusă judecății, deși inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata de despăgubiri civile, nu a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente conf.art.191 al.3 pr.pen. și 193 al.4 pr.pen. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat și de părți, adoptându-se astfel o soluție nelegală.
Împotriva deciziei a declarat recurs, în termenul legal impus de art. 3853Cod procedură penală, Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și asigurătorul Genel prin reprezentant SC Broker de Asigurare SA, aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba
1. încadrarea juridică a infracțiunii de părăsire a locului accidentului este greșită, aceasta impunându-se a fi calificată în raport cu textul de lege în vigoare la data săvârșirii faptei, și anume, art. 81 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 13 Cod penal, avându-se în vedere că această normă este mai favorabilă.
2. pedeapsa aplicată inculpatului pentru fiecare dintre cele două infracțiuni a fost greșit individualizată în raport de prevederile art. 72 din Codul penal.
II. Asigurătorul Genel
1. instanța a omis să constate limitarea răspunderii societății de asigurare conform Ordinului nr. 3108/2004 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor () în vigoare la data producerii accidentului;
2. instanța a omis să constate culpa comună a inculpatului și victimei și astfel, să dea eficiență procentului de cel puțin 50% și să reducă corespunzător daunele acordate părților civile;
3. instanța a stabilit în mod eronat prestațiile periodice cuvenite succesorilor victimei, atâta timp cât nu s-a probat, în raport cu exigențele instituite de art. 1169 Cod civil, că aceasta presta o activitate remunerată în mod constant.
Verificând legalitatea și temeinicia deciziei penale atacate în raport cu aspectele critice expuse, dar și din oficiu, în limitele impuse de art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
1. Vizând primul aspect critic invocat de Parchet, Curtea arată că prin actul de sesizare al instanței acuzația de părăsire a locului accidentului a fost încadrată în textul de lege prevăzut de art. 81 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
2. Ulterior, acest act normativ a fost modificat, iar la data pronunțării soluției în prima instanță, infracțiunea era prevăzută de art. 89 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată.
3. În accepția Curții, forma nouă de incriminare este mai nefavorabilă în ce privește condițiile de părăsire și reîntoarcere la locul accidentului, în sensul că față de vechea reglementare impune obligații suplimentare conducătorului auto.
4. În aceste circumstanțe, fapta de părăsire a locului accidentului trebuia încadrată juridic în dispozițiile art. 81 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 13 Cod penal.
Încadrarea juridică a faptei, conform normei ulterioare modificată - art. 89 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată - este nelegală întrucât legea penală nu poate fi aplicată pentru trecut, decât dacă este considerată mai favorabilă, ipoteză inexistentă în speță.
5. Referitor la aspectele de netemeinicie invocate, Curtea arată că acestea sunt pe deplin justificate și impun o abordare mai strictă din punctul de vedere al criteriilor impuse de art. 52 Cod penal.
6. Curtea consideră, raportat la circumstanțele concrete ale săvârșirii infracțiunii de părăsire a locului accidentului și la urmările produse, că aplicarea beneficiului statuat de art. 81 Cod penal nu ar corespunde necesităților reale de reeducare ale inculpatului.
7. Curtea subliniază că în speță conduita absolut iresponsabilă a inculpatului în momentul imediat următor impactului impune un regim sancționator adecvat, sever și să ofere garanții minime în ce privește atingerea scopului preventiv și educativ instituit de art. 52 Cod penal.
8. Curtea face precizarea că o majorare a cuantumului sancțiunilor penale aplicate nu este impusă în speță de rațiuni plauzibile, considerând, în aceeași ordine de idei, că schimbarea modalității de executare a pedepsei, prin dispunerea ca aceasta să fie executată efectiv, este în măsură să aibă un impact mai puternic asupra conduitei ulterioare a inculpatului.
9. Referitor la prima critică expusă de către asigurător, Curtea reiterează, la rândul său, considerentele avute în vedere de jurisdicțiile inferioare întrucât, stabilirea unei limite conform plafonului acceptat nu prezintă eficiență și nici nu poate face obiectul aprecierii instanțelor, atâta timp cât prin hotărârile date nu se stabilesc obligații concrete de plată în sarcina asigurătorului.
10. Curtea reiterează faptul că natura răspunderii asigurătorului este una exclusiv civilă și nu delictuală, aspect ce determină reglementarea raporturilor juridice în afara cadrului procesual penal.
11. În aceste circumstanțe, Curtea arată că nimeni și nimic nu poate împiedica asigurătorul să ofere despăgubiri în limita plafonului stabilit prin Ordinul Comisiei de Asigurări, ordin ce nu poate fi aplicat de către instanțe în acest cadru procesual, atâta timp cât nu obligă efectiv asigurătorul la despăgubiri civile.
12. Vizând problema reținerii culpei comune și implicit a reducerii cuantumului despăgubirilor proporțional cu gradul de culpă, Curtea consideră că în cauză susținerile asigurătorului nu sunt confirmate în mod indubitabil de baza factuală reținută în mod corect de către instanțele inferioare și care au stabilit, în mod clar și neechivoc, vinovăția inculpatului în limitele infracțiunilor expuse.
13. Fără a reda în amănunt elementele ce au conturat baza factuală reținută, Curtea face precizarea că în speță culpa exclusivă a inculpatului reiese cu prisosință din următoarele stări de fapt:
- inculpatul a fost avertizat asupra stării de pericol existente, prin sistemul de avarii a două autoturisme aflate pe stânga și dreapta părții carosabile, precum și de către un conducător auto ce l-a avertizat cu brațele ridicate;
- acesta nu a schițat nici un gest care să-i trădeze intenția de a opri și nici nu a depus o minimă diligență pentru a încerca să evite producerea iminentă a accidentului de circulație, cu toate că vizibilitatea îi permitea, iar în partea dreaptă era o parcare și un drum lateral (raport de expertiză tehnică judiciară - fila 80 dup);
- inculpatul a lovit din plin atelajul și victima aflată pe partea carosabilă, proiectându-le în partea față de direcția sa de mers;
- inculpatul a părăsit locul accidentului, fiind deplin încredințat de consecințele dramatice produse, fiind oprit în trafic ca urmare a eforturilor conjugate ale conducătorilor auto, la aproximativ 15 km de locul accidentului;
- inculpatul a încercat și în aceste circumstanțe să scape, reîntorcându-se din drum spre municipiul S, ocazie cu care a fost oprit de către organele de poliție.
14. În ce privește modalitatea de stabilire a despăgubirilor periodice, Curtea reține că susținerile asigurătorului, în sensul nedovedirii venitului constant al victimei, sunt infirmate de către probele testimoniale administrate în cauză.
15. Curtea face precizarea că asigurătorul a dat o interpretare greșită dispozițiilor art. 1169 Cod civil, excluzând proba testimonială din categoria probelor admise pentru dovedirea veniturilor victimei.
16. În acest sens, Curtea reține că în lipsa unui înscris, până la proba contrară, declarațiile unui martor pot servi ca temei al stabilirii despăgubirilor periodice.
Atâta timp cât depoziția martorului - și prin care acesta atestă veniturile victimei - nu este susceptibilă de a fi, Curtea consideră că înlăturarea sa nu este justificată de rațiuni plauzibile.
17. Față de cele ce preced Curtea, conform art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală va admite recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba, casând decizia penală atacată, cât și sentința penală nr. 134/2008 a Judecătoriei S numai sub aspectul încadrării juridice a faptei de părăsire a locului accidentului și a modalității de executare a sancțiunii penale aplicate și procedând la rejudecare în aceste limite:
Va reține la încadrarea juridică a infracțiunii de părăsire a locului accidentului dispozițiile art. 81 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 13 Cod penal.
Va înlătura dispozițiile art. 81 Cod penal și va dispune ca inculpatul să execute sancțiunea penală de 2 ani închisoare în regim de detenție.
Va priva pe inculpat de exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal.
Va menține toate celelalte dispoziții ale hotărârilor penale atacate.
18. În conformitate cu art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul asigurătorului Genel, cu consecința obligării sale la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul, în cuantum de 200 lei, va fi avansat din fondurile
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba împotriva deciziei penale nr. 39/A/9.03.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr-.
Casează decizia penală atacată, cât și sentința penală nr. 134/2008 pronunțată de Judecătoria S în dosar penal nr- numai sub aspectul încadrării juridice a infracțiunii de părăsire a locului accidentului și a modalității de executare a sancțiunii penale aplicate și procedând la rejudecare în aceste limite:
Reține la încadrarea juridică a infracțiunii de părăsire a locului accidentului dispozițiile art. 81 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 13 Cod penal.
Înlătură dispozițiile art. 81 Cod penal și dispune ca inculpatul să execute sancțiunea penală de 2 ani închisoare în regim de detenție.
pe inculpat de exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal.
Menține toate celelalte dispoziții ale hotărârilor penale atacate.
Respinge ca nefondat recursul declarat de asigurătorul Genel împotriva aceleiași decizii penale.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe asigurător să plătească statului suma de 240 lei cheltuieli judiciare.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul, în cuantum de 200 lei, va fi avansat din fondurile
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 3.12.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./08.12.2009
jud. apel,
jud. fond
Președinte:Alina LodoabăJudecători:Alina Lodoabă, Maria Elena Covaciu, Leontin
