Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 75/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.75
Ședința publică din data de 18 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Vasile Mărăcineanu
JUDECĂTORI: Vasile Mărăcineanu, Ștefan Fieraru Ion Stelian
- - -
GREFIER - - -
Ministerul publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul fiul lui și, născut la data de 13 septembrie 1979, domiciliat în comuna, sat de, județul D, împotriva deciziei penale nr.238 din 27 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care s-a admis apelul declarat de inculpat, s-a desființat în parte sentința nr.423/25 aprilie 2007 pronunțată de Judecătoria Moreni, în latură penală, în sensul că a limitat aplicarea pedepselor accesorii la cele prevăzute de dispozițiile art.71 - 64 lit.a Teza a II-a și lit.b Cod penal. S-au menținut restul dispozițiilor sentinței penale apelate.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurentul - inculpat, care a fost reprezentat de avocat, apărător desemnat din oficiu din Baroul Prahova, conform delegației nr.263/2008, fila 10 dosar și intimata - parte civilă SC" "SA
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, având cuvântul pentru recurentul - inculpat, arată că nu mai are cereri de formulat și solicită cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu mai are cereri de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbateri.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, solicită instanței admiterea recursului, casarea hotărârilor anterioare și pe fond redozarea pedepsei conform art.74, art.76 Cod penal, urmând a se aplica o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea hotărârilor atacate ca fiind legale și temeinice, deoarece în mod corect au fost aplicate criteriile generale de individualizare prev.de disp.art.72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările în care s-a comis fapta, persoana inculpatului care este recidivist, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru
infracțiunea săvârșită, s-a reținut circumstanța agravantă prev.de art.75 lit.c Cod penal, precum și disp.art.52 Cod penal, privind scopul pedepsei aplicate.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față:
Verificând lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.423 din 25 aprilie 2007 pronunțată de Judecătoria Moreni, județul D, în dosarul nr- din 25 aprilie 2007, în baza art.208 alin.1 - art.209 alin.1 lit.a Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a și art.75 lit.c Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului fiul lui și, născut la 13 septembrie 1979 în M, județul D, CNP -, domiciliat în comuna, sat de, județul D, fără forme legale în comuna, județul D, la pedeapsa închisorii de 4 ani, iar în temeiul art.7 din Legea nr.543/2002 s-a dispus revocarea beneficiului grațierii pentru restul de pedeapsă din pedeapsa închisorii de 1 an aplicată prin sentința penală nr.1071/19 septembrie 2002 Judecătoriei Moreni, restul de pedeapsă neexecutat de 302 zile urmând a fi executat alături de pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute în total 4 ani și 302 zile închisoare, cu aplicarea art.71 - 64 lit.a,b,c și e Cod penal.
În temeiul art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a Cod penal, cu aplicarea art.99 și următoarele din Codul penal, s-a dispus condamnarea inculpatului - la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni, cu aplicarea art.71 - 64 lit.a,b,c și e Cod penal.
În baza art.14 și art.346 Cod procedură penală, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă SC" s"SA cu sediul în M, inculpații fiind obligați în solidar, iar inculpatul minor în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de 2.953 lei către partea civilă, cu titlu de despăgubiri materiale.
Potrivit art.191 Cod procedură penală, inculpații au fost obligați la câte 200 lei cheltuieli judiciare statului, inculpatul minor în solidar cu partea responsabilă civilmente.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că din ansamblul probatoriului administrat în cauză a rezultat vinovăția celor doi inculpați sub aspectul infracțiunilor de furt calificat pentru care au fost trimiși în judecată, iar la individualizarea pedepselor aplicate au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prev.de art.72 Cod penal. Sub aspectul laturii civile, au fost acordate despăgubiri materiale pentru acoperirea prejudiciului în limita probatoriului administrat.
Împotriva acestei soluții a declarat apel în termen inculpatul, care a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, motivele de apel nefiind expuse însă nici în scris, iar apelantul inculpat neprezentându-se la nici un termen de judecată în fața instanței de apel. Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, în necunoștință de motivele a apel, a presupus că apelul a fost declarat de către inculpatul, sub aspectul redozării pedepsei aplicate, solicitând reducerea acesteia având în vedere infracțiunea săvârșită. Inculpatul - nu a declarat apel.
Prin decizia penală nr.238 din 27 noiembrie 2007 Tribunalul Dâmbovițaa admis apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.423/25 aprilie 2007 Judecătoriei Moreni, s-a desființat în parte sentința penală, în sensul că a limitat aplicarea pedepselor accesorii cele prevăzute de disp.art.71 - art.64 lit.a și b Cod penal.
S-a reținut restul dispozițiilor sentinței.
Tribunalul Dâmbovița și-a motivat hotărârea, reținând că inculpatul a fost cercetat și trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, întrucât la data de 09 noiembrie 2005 împreună cu alte două persoane minore a sustras mai multe componente ale unei instalații de foraj, pe care și le-a însușit pe nedrept, intenționând să le comercializeze, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a Cod penal, cu aplicarea pentru acest inculpat a disp.art.37 lit.a și art.75 lit.c Cod penal, fapta fiind săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie.
Sub aspectul individualizării pedepsei, au fost aplicate corect criteriile generale de individualizare prevăzute de dispozițiile art.72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările în care s-a săvârșit fapta, persoana inculpatului care este recidivist, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, reținerea circumstanței agravante prev.de art.75 lit.c Cod penal, fapta fiind comisă împreună cu un minor (în speță, cu doi minori), precum și dispozițiile art.52 Cod penal, privind scopul pedepsei aplicate.
Inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 1 an prin sentința penală nr.1017/19 septembrie 2002 Judecătoriei Moreni, tot pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, hotărâre rămasă definitivă prin decizia penală nr.833/02 decembrie 2002 Tribunalului Dâmbovița.
Inculpatul a fost încarcerat la 31 ianuarie 2003 și eliberat la 04 aprilie 2003, restul de pedeapsă rămas neexecutat fiind grațiat în baza Legii nr.543/2002 modificată prin OUG nr.18/2003.
Această pedeapsă constituie primul termen al recidivei postcondamnatorii potrivit art.37 lit.a Cod penal, revocându-se legal restul de pedeapsă rămas neexecutat de 302 zile care urmează să se execute alături de pedeapsa aplicată în cauză de prima instanță, în aplicarea art.7 din Legea nr.543/2002.
Sub aspectul aplicării pedepselor accesorii însă, tribunalul a apreciat că în cauză se impune limitarea acestora doar la drepturile prevăzute de art.71 - art.64 lit.a Teza a II-a și lit.b Cod penal, pentru apelantul inculpat având în vedere atât disp.art.71 alin.3 Cod penal, cât și Hotărârea CEDO în cauza Sabou și împotriva României. Pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor părintești constituie o ingerință în exercitarea dreptului la respectarea vieții private și de familie se aplică potrivit art.8 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, dacă instanța constată că în raport cu tipul de infracțiune săvârșită de inculpat, cu conduita acestuia și cu interesul minorului, limitarea exercitării acestui drept pe durata executării pedepsei privative de libertate este o măsură necesară pentru protejarea minorului și, ca atare, urmărește un scop legitim.
Potrivit art.71 alin.3 Cod penal, interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.d și e Cod penal, se aplică ținându-se seama de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, de împrejurările cauzei, de persoana infractorului și de interesele copilului ori ale persoanei aflate sub tutelă sau curatelă, nefiind cazul în speță a se reține nici pedeapsa accesorie prev.de art.64 lit.e Cod penal, nici a celor prevăzute de art.64 lit.c și lit.a Teza I Cod penal.
Mai mult, instanța de fond a aplicat pedepsele accesorii prevăzute de art.64 lit.a,b,c și e Cod penal, fără a motiva considerentele avute în vedere la reținerea acestora, în speță, a dreptului de a alege și a drepturilor prevăzute de art.64 lit.c și e Cod penal, pe latură civilă, despăgubirile au fost acordate corect în limita dovedită prin probatoriul administrat.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul, criticându-le sub aspectul individualizării pedepsei, susținând că pedeapsa aplicată este prea aspră.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și reducerea pedepsei.
Curtea, verificând hotărârile atacate pe baza actelor și lucrărilor dosarului, în raport de critica formulată, constată că recursul declarat este nefondat, așa cum se va arăta în continuare:
Curtea, constată că la aplicarea pedepsei, s-a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor art.72 Cod penal, ținând seama de împrejurările concrete în care s-a comis fapta, pericolul social ridicat al acesteia, de faptul că inculpatul este recidivist, iar fapta a fost săvârșită cu încă doi minori.
Prin urmare, se constată că hotărârile atacate sunt temeinice și legale, fapt pentru care, Curtea, în temeiul art.385/15 pct.1lit.b Cod procedură penală, va respinge recursul declarat, ca nefondat.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 13 septembrie 1979, domiciliat în comuna, sat de, județul Dâmbovita, împotriva deciziei penale nr.238 din 27 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunal
Obligă recurentul la plata sumei de 140 lei cheltuieli judiciare către stat, din care, suma de 100 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerul Justiției în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 ianuarie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Vasile Mărăcineanu, Ștefan Fieraru Ion Stelian
Grefier
Red.ȘF
Tehnored.EV
2 ex./28.01.2008
dos.f- Judecătoria Moreni
dos.a- Tribunalul Dâmbovița
,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
Președinte:Vasile MărăcineanuJudecători:Vasile Mărăcineanu, Ștefan Fieraru Ion Stelian
