Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 822/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (1275/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 822
Ședința publică de la 1 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Simona Cîrnaru
JUDECĂTOR 2: Anca Alexandrescu
JUDECĂTOR 3: Adriana Elena
GREFIER -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIICOT - reprezentat de procuror .
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de inculpații, șiîmpotriva încheierii de ședință din 7 mai 2009 pronunțată de 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat recurenții inculpați, șitoți în stare de arest și asistați de apărător din oficiu, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. - emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică și în stare de arest și asistat de apărător ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. - emisă de Baroul București - Cabinet Individual.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor, recurenții inculpați, și fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Apărătorul din oficiu al recurenților inculpați, șiavând cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii din 7 mai 2009 Tribunalului București - Secția a II-a Penală și pe fond, revocarea măsurii arestări preventive,cu punerea în libertate a inculpaților, considerând că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și nu au apărut temeiuri noi, care să justifice privarea de libertate a recurenților. În continuare susține că aceștia au avut o atitudine procesuală sinceră, recunoscând și regretând comiterea faptei și apreciază că nu există indicii sau temeiuri că odată puși în libertate ar împieta în vreun fel buna desfășurare a procesului penal. În ceea ce îi privește pe inculpații și, aceștia sunt înscriși la instituții de învățământși nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, astfel că nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Apărătorul recurentului inculpatarată că recursul vizează încheierea de ședință din 7 mai 2009 Tribunalului București - Secția a II-a Penală, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii și pe fond, punerea în libertate a inculpatului,apreciind că nu se mai mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și nu au apărut temeiuri noi,care să impună privarea acestuia de libertate. Astfel, susține că dispozițiile art. 41 alin. 2 Cod penal au fost reținute în mod eronat întrucât inculpatul a vândut o singură dată - la data de 10 februarie 2009 -, la insistențele martorului 10 timbre.Solicită a se avea în vedere participarea sa la comiterea unor astfel de infracțiuni, faptul că nu este traficant de droguri, fiind doar un intermediar în comiterea faptei, nu este cunoscut cu antecedente penale,este student și provine dintr-o familie organizată.
Mai mult, în dosar nu există nici un fel de probă din care să rezulte că recurentul prezintă pericol pentru ordinea publică, nici un fel de dată că el ar pregăti săvârșirea de infracțiuni, că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului sau s-ar sustrage de la judecarea cauzei.
Solicită admiterea recursului,casarea în parte a încheierii atacate și judecarea clientului său în stare de libertate, pentru a-i da posibilitatea să își continue studiile.
Reprezentantul parchetuluiconsideră încheierea pronunțată de Tribunalului București - Secția a II-a Penală ca fiind legală și temeinică.
Cu privire la apărarea inculpatului, în sensul că a fost determinat la săvârșirea infracțiunii de către colaborator, a fost folosită de către toți cei 12 inculpați din dosar, toți fiind studenți și provenind din familii organizate.Activitatea inculpaților este probată cu interceptări telefonice,iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din gravitatea faptei. Apreciază că odată lăsați în libertate, inculpații își pot relua cu ușurință activitatea infracțională, având în vedere că în mod repetat, în trecut, au mai comis asemenea fapte. Pe de altă parte, faptul că majoritatea inculpaților sunt studenți, din punctul de vedere al Ministerului Public - reprezintă o circumstanță în defavoarea recurenților pentru că gradul de educație ridicat al acestora ar fi trebuit să îi oprească, să-și înfrâneze pornirile antisociale.
Pe cale de consecință solicită menținerea încheierii instanței de fond și respingerea recursurilor ca fiind nefondate.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de liberate pentru a-și putea continua studiile.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt, regretă fapta comisă și solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de liberate, arătând că este consumator de droguri de 3 ani și 6 luni, dar nu a făcut trafic.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de liberate.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de liberate, arătând că era consumator de canabis, dar nu se ocupa cu traficul de droguri.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Constată următoarele:
Prinîncheierea din data de 07.05.2009, pronunțată în dosarul nr-al Tribunalului București - Secția a II-a Penală, s-a dispus, în baza art. 3002.C.P.P. și art. 160 alin. 3.C.P.P. menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților, și.
În baza art. 1608pct. 6.C.P.P. a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
Au fost respinse cererile de revocare și de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpați, prin apărători.
Pentru a dispune menținerea stării de arest preventiv a inculpaților, instanța de fond a reținut, în esență, că aceștia au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. 1, 2 din Legea nr. 143/2000 și art. 4 alin. 1 și 2 din legea nr. 143/2000, iar temeiurile de fapt și de drept avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat și, în raport de stadiul procesual al cauzei, justifică în continuare privarea inculpaților de libertate.
n ceea ce privește condiția prevăzută de art. 143 Cod procedură penală, Tribunalul a reținut că în cauză există probe directe și indicii temeinice (probe indirecte), că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care au fost cercetate și pentru care s-a emis mandatul de arestare preventivă.
Astfel, conform art. 143 Cod procedură penală, măsura arestării preventive poate fi dispusă în cazul în care există probe sau indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, în speța de față vinovăția inculpaților fiind dovedită prin următoarele mijloace de proba: convorbiri telefonice interceptate, procesele verbale de supraveghere operativă, procesele verbale întocmite de investigatorul sub acoperire, procesele verbale întocmite de colaboratorul sub acoperire, procesele verbale de constatare a săvârșirii unor infracțiuni flagrante, declarațiile de recunoaștere ale inculpaților,
Analiza temeiurilor de fapt ale acestei arestării preventive de către instanța presupune antamarea de către instanța a faptelor principale (res probandae) sau a probatorii (res probantes) în vederea constatării existenței unei suspiciuni rezonabile în sensul art. 5 parag. 1 lit. c parag. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO), cu privire la săvârșirea unei infracțiuni iar nu analiza probelor, a mijloacelor de probă, sau a modalității administrării acestora.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților, este închisoarea, fiind astfel satisfăcută condiția prevăzută de art. 136 alin. 6 Cod procedură penală.
De asemenea, Tribunalul a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit f Cod procedură penală, respectiv pedeapsa prevăzute de lege este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Aprecierea acestei ultime condiții presupune atât o analiză procedural penală cat și o analiză criminologică.
Tribunalul a avut în vedere în analiza ambelor aspecte natura și modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunilor în privința cărora există bănuiala legitimă că au fost comise de inculpați, care violează regulile și normele referitoare la interesul general existente în societate. Infracțiunile reținute, prin amploarea, intensitatea și formele lor de manifestare, perturba grav desfășurarea relațiilor sociale la nivel instituțional și interpersonal, determinând scăderea prestigiului autorităților și instituțiilor publice române precum și creșterea indicelui de percepție a relațiilor sociale normale în domeniul justiției.
Acțiunile infracționale pentru care inculpați au fost cercetați și trimiși în judecată aduc atingere principiului statului de drept, pe baza căruia este consacrată supremația legii, toți cetățenii fiind egali în fața acesteia precum și credibilității sistemului judiciar întrucât, realizarea unui sistem judiciar independent, imparțial, credibil și eficient reprezintă o condiție necesară pentru supremația legii și a principiilor statului de drept.
De asemenea s-a avut în vedere amploarea pe care a luat-o acest gen de infracțiunii în țara noastră, cu o dezvoltare impresionantă în capitală unde în fiecare zona există grupuri infracționale specializate pe traficul de droguri, organizate ierarhic, existând uneori tendința de a se exclude uni pe alții pentru acapararea de noii clienți consumatori de droguri precum și răspândirea acestui gen de infracțiunii în rândul tineretului, acesta fiind punctul de atracție a marilor traficanți de droguri ce profită de lipsa de experiență de viață a acestora.
Astfel, Tribunalul a considerat că infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpați și pentru care s-a dispus arestarea preventiva a acestora, prin gravitatea deosebită (vânzarea de droguri) și reacția publicului, creează o stare de neliniște capabilă să justifice menținerea arestării preventive fiind satisfăcute astfel și prevederilo art. 5 parag. 1 lit. c și parag. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( CEDO).
Totodată, menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților corespunde scopului reglementat de dispozițiile art. 136 Cod procedură penală, privarea acestora de libertate fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
Tribunalul a apreciat că durata arestării preventive a inculpaților nu depășește durata rezonabilă a arestării preventive, prin raportare la dispozițiile art. 5 alin. 3 din CEDO și la principiile și criteriile stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului(cauza c Austriei,Hotărârea din 28 martie 1990,cauza Labita c Italiei,Hotărârea din 6 aprilie 2000, parag. 152 și urm. cauza c Elveției, Hotărârea din 26 ianuarie 1993, parag. 30-40, cauza Contrada c Italiei, Hotărârea din 24 august 1998, parag. 51-57, cauzaLA. c Franței,Hotărârea din 23 septembrie 1998, parag. 94- 122).
In ceea ce privește susținerile apărării în sensul că inculpaților trebuie să li se dea o șansă întrucât au o vârstă fragedă cuprinsă între 19-24 de ani, marea lor majoritate sunt elevi cu rezultate bune, nu au antecedente penale, acestea neputând la acest moment procesual să constituie motive care să determine cercetarea în stare de libertate a acestora, toate aceste circumstanțe vor fii avute în vedere la soluționarea cauzei pe rond, în procesul individualizării sancțiunii penale, desigur în ipoteza în care instanța va ajunge la concluzia dovedirii vinovăției inculpaților.
De altfel, potrivit art. 139 alin 2 Cod procedură penală măsura arestării preventive poate fii revocată din oficiu sau la cerere atunci când a fot luată cu încălcarea prevederilor legale sau nu mai vreun temei care să justifice menținerea măsurii iar potrivit art. 139 alin. 1.pr.pen. rap. la art. 145.C.P.P. măsura arestării preventive poate fi înlocuită cu o altă măsură preventivă, dacă s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, cu condiția satisfacerii cerinței prevăzute de art 143 alin 1.pr.pen.
Tribunalul a apreciat, însă, așa cum a arătat, că temeiurile de fapt și de drept care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpați se mențin și impun în continuare privarea de libertate a acestora, față de gravitatea infracțiunilor pentru care sunt cercetați, precum și față de modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunilor, astfel că nu se impune revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive luate inițial.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs, în termen legal,inculpații, și,care au criticat soluția instanței pentru motive de netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, inculpații, și au arătat, în esență, că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și nu au apărut elemente noi, care să justifice privarea lor de libertate. Astfel, față de atitudinea procesuală sinceră, de împrejurarea că și sunt înscriși în instituții de învățământ și de lipsa antecedentelor penale, inculpații au arătat că lăsarea lor în stare de libertate nu mai prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Inculpatul a susținut, de asemenea, că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive deoarece dispozițiile art. 41 alin. 2.Cod Penal au fost reținute în mod eronat, inculpatul vânzând droguri o singură dată, la insistențele martorului. Având în vedere această contribuție limitată, lipsa antecedentelor penale, faptul că este student și provine dintr-o familie organizată, inculpatul a apreciat că nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică și se impune judecarea sa în stare de libertate.
Examinând actele dosarului și încheierea recuratăatât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 3856alin. 3.C.P.P. Curtea apreciază că recursurile formulate sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a apreciat în mod just că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților, și subzistă și impun în continuare privarea acestora de libertate, neintervenind împrejurări noi care să determine schimbarea acestor temeiuri.
Astfel, în cauză sunt îndeplinite în continuare condițiile prevăzute de art. 143.C.P.P. existând indicii temeinice, în accepțiunea prevăzută de art. 681.C.P.P. ce justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul, în perioada 04.12.2008 - februarie 2009, vândut în mod repetat droguri de mare risc colaboratorului autorizat și a deținut droguri de risc în vederea consumului propriu; că inculpatul, în perioada decembrie 2008 - ianuarie 2008, împreună cu, a vândut de asemenea în mod repetat droguri de mare risc colaboratorului autorizat; că inculpatul a vândut la data de 10.02.2009, împreună cu același coinculpat, droguri de mare risc colaboratorului sub acoperire, iar inculpatul a intermediat, de asemenea, vânzarea unui număr de 49 doze la data de 10.02.2009.
Critica recurentului-inculpat referitoare la greșita reținere a dispozițiilor art. 41 alin. 2.Cod Penal este lipsită de relevanță în actuala fază a procedurii, în care instanța nu are abilitarea de a examina legalitatea încadrării juridice, ci doar de verifica dacă datele de ansamblu ale cauzei pot forma unui observator independent și imparțial convingerea că inculpatul a săvârșit o faptă ce intră sub incidența legii penale.
Fiind îndeplinită această cerință, Curtea apreciază, pe de altă parte, că sunt întrunite în continuare și condițiile prevăzute de art. 148 lit. f ce C.P.P. au stat la baza luării măsurii arestării preventive, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile deduse judecății este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a celor patru recurenți-inculpați ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
În acest sens, are în vedere natura și gravitatea faptelor ce fac obiectul judecății, împrejurările concrete în care se presupune că inculpații, și au vândut sau intermediat vânzarea drogurilor de mare risc, numărul mare al actelor materiale reținute în sarcina inculpatului, dar și condițiile în care ceilalți trei inculpați au înțeles să obțină venituri ilicite prin săvârșirea unor infracțiuni grave, amploarea acestui fenomen infracțional și consecințele sale pregnant negative asupra sănătății publice, dar și circumstanțele personale ale inculpaților.
Astfel, Curtea are în vedere că inculpații și sunt consumatori de droguri, împrejurare ce evidențiază un anumit risc de reluare a unor activități infracționale de același gen în vederea obținerii sumelor necesare procurării drogurilor destinate consumului propriu. Totodată, inculpatul este, la rândul său, consumator de droguri de o lungă perioadă de timp, suferind de altfel și o condamnare penală pentru deținere de droguri în vederea consumului, în luna decembrie 2008.
În raport de aceste elemente de fapt și având în vedere împrejurările în care inculpații au înțeles să obțină sume semnificative de bani din vânzarea unor substanțe periculoase și interzise de lege, Curtea apreciază că celelalte date personale (respectiv frecventarea unor instituții de învățământ sau lipsa antecedentelor penale în cazul inculpaților și ) nu relevă, prin ele însele, o schimbare a temeiurilor ce au legitimat luarea măsurii arestării preventive.
De asemenea, și în privința inculpatului, Curtea apreciază că modul facil în care a optat pentru obținerea unor sume importante de bani din vânzarea drogurilor relevă o capacitate redusă de rezistență a inculpatului în fața tentației obținerii unor venituri ilicite, împrejurare ce trebuie avută în vedere la aprecierea pericolului concret pe care lăsarea sa în libertate l-ar prezenta pentru ordinea publică. Nu se poate aprecia, în acest moment procesual, că un atare pericol a dispărut doar prin raportare la lipsa antecedentelor penale sau calitatea sa de student, în condițiile în care aceste elemente nu pot fi analizate izolat și au fost, de altfel, avute în vedere la alegerea măsurii preventive.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că lăsarea în libertate a celor patru recurenți ar genera, în continuare, un sentiment de insecuritate în rândul opiniei publice, ca urmare a lipsei de fermitate a reacției organelor judiciare față de persoane bănuite de comiterea unor infracțiuni grave și care nu prezintă suficiente garanții că nu vor mai săvârși fapte de același gen.
În consecință, constatând că menținerea măsurii arestării preventive este justificată de motive pertinente și suficiente, Curtea apreciază neîntemeiate criticile inculpaților, urmând ca, în baza art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. să respingă, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii din data de 07.05.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a II-a Penală.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga inculpatul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpații, și la plata sumei de câte 200 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de câte 100 lei pentru fiecare inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință din din data de 07.05.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a II-a Penală.
Obligă inculpatul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Obligă inculpații, și la câte 200 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care, câte 100 lei pentru fiecare inculpat, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 1 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
a
Red. /17.06.2009
Dact.2 ex./18.06.2009
Președinte:Simona CîrnaruJudecători:Simona Cîrnaru, Anca Alexandrescu, Adriana Elena
