Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 89/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori.
Dosar nr.-
DECIZIA PENALĂ NR.89/R/2010
Ședința publică din 16 februarie 2010
Complet de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Rus Claudia
JUDECĂTOR 2: Popovici Corina
JUDECĂTOR 3: Pătrăuș Mihaela
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 alin. 1 cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de recurentul, fiul lui și al lui, născut la 22 martie 1987, eținut în Penitenciarul Oradea, împotriva deciziei penale nr.269/A din 07 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, decizie care a modificat sentința penală nr. 332 din 19 martie 2009, pronunțată de Judecătoria Oradea, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 208 alin.1-209 alin. 1 lit. g și i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 42 Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu A, în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 682 din 25.01.2010, emisă din oficiu de Baroul Bihor.
Ministerul Public este reprezentat de domnul procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu părțile.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile, instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Avocatul inculpatului recurent, susține recursul, solicită admiterea acestuia, casarea și modificarea hotărârilor recurate în sensul de a se dispune reducerea pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului. În motivarea recursului arată că prejudiciul cauzat este mic și a fost recuperat.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului ca fiind nefondat, a se menține ca legale și temeinice hotărârile recurate. Consideră că pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată și nu se impune reducerea ei, acesta a săvârșit patru infracțiuni de furt din locuințe.
Inculpatul recurent, în ultimul cuvânt, arată că își însușește concluziile apărătorului său.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.332 din 19.03.2009 Judecătoria Oradeaa dispus în baza art. 334 Cod de procedură penală schimbarea încadrării juridice a faptelor, urmând ca, in conformitate cu încheierea din 22.01.2009, în sarcina inculpatului să se rețină o infracțiune continuată de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 -209 alin. 1 lit. g și i penal, cu aplic. art. 41 alin. 2, art. 42 Cod penal.
A respins cererea reprezentantului parchetului privind schimbarea încadrării juridice a faptei cu reținerea recidivei postcondamnatorii prevăzute de art. 37 lit. a penal și în baza art. 208 alin. 1 -209 alin. 1 lit. g și i Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2, art. 42 Cod penal, a condamnat pe inculpatul, la o pedeapsă de 4 ani închisoare cu executare cu aplicarea art. 71, 64 lit. a teza II și lit. b Penal, pentru săvârșirea in perioada 25.10-01.11.2008 a infracțiunii de furt calificat in forma continuată (pct. 1 - 4 din rechizitoriu).
In baza art. 110 ind. 1 alin. 2, raportat la art. 83 alin. 1 Cod penal dispus revocare beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate prin SP nr. 441/2005 a Judecătoriei Aleșd (fișă cazier fila 122 dos. ) și a dispus executarea în întregime a pedepsei alături de pedeapsa din prezenta cauză.
În baza art. 350 Cod de procedură penală menținut măsura arestării inculpatului, dispusă prin încheierea nr. 39/M/2008, din 05.11.2008, 33/M/2008 ale Judecătoriei Oradea (fila 134-136 dosar și în baza art. 88 Cod penal a scăzut din durata pedepsei închisorii pronunțate timpul reținerii și arestării preventive din data de 05.11.2008 până la zi (fila 125 dosar ).
A dispus în baza art. 14 Cod penal și 998 și următoarele Cod civil. obligarea inculpatului la plata pretențiilor civile in favoarea părților civile,- 1.000 lei, - 100 lei, 800 lei, 1.500 lei și constat că partea vătămată, nu se constituie parte civilă în cauză și a respins cererea reprezentantului parchetului privind confiscarea sumei de 800 lei referitor la prejudiciul suferit de partea civilă.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, coroborat cu probatoriul administrat în cursul cercetării judecătorești: plângerile și declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor, declarațiile inculpatului, proces verbal de cercetare la fața locului cu planșe foto, evaluare bunuri, raport de constatare tehnico-științifică dactiloscopică, în data de 25/26.10.2008, singur, pe timpul nopții, inculpatul s-a deplasat la locuința părții vătămate cu intenția de a sustrage bunuri, unde a pătruns prin efracție, prin spargerea unui geam și forțarea unei uși, și a căutat printre bunurile găsite fără a sustrage ceva, după care, constatând că alăturat se află și locuința părții vătămate, a procedat in același mod, fără însă să sustragă ceva. De la fața locului s-au ridicat trei urme papilare.
A mai reținut că în data de 30/31.10.2008, singur, pe timpul nopții, inculpatul s-a deplasat la locuința părții vătămate cu intenția de a sustrage bunuri, unde a pătruns prin escaladare și forțarea lacătului de la ușa de acces, sustrăgând cantitatea de 40 litri palincă de prune. De la fața locului s-a ridicat o urmă papilară, că în data de 31.10.2008, singur, pe timpul zilei, inculpatul s-a deplasat la locuința părții vătămate cu intenția de a sustrage bunuri, unde a pătruns prin efracție, prin spargerea unui geam, și a căutat printre bunurile găsite fără a sustrage ceva. De la fața locului s-a ridicat o urmă papilară și că în data de 01.11.2008, singur, pe timpul zilei, inculpatul s-a deplasat la locuința părții vătămate, pe care l-a văzut plecând de la locuință, și acționează cu intenția de a sustrage bunuri. A pătruns în locuință prin escaladare și spargerea geamului, sustrăgând un televizor color, suma de 170 lei și 41 gr. bijuterii din aur.
Instanța de fond a mai reținut că partea vătămată s- constituit parte civilă cu suma de 1.000 lei, reprezentând contravaloarea geamului spart; partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 100 lei, reprezentând contravaloarea încuietorii deteriorate a ușii de acces; partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 800 lei reprezentând contravaloarea alcoolului sustras; partea vătămată s-a constituie parte civilă cu suma de 1.500 lei reprezentând contravaloarea bunurilor și banilor sustrași.
Instanța de fond a reținut că n cauză au fost efectuate cercetările la fața locului, fiind întocmite planșe foto, au fost întocmite procese verbale de evaluare a bunurilor sustrase și au fost întocmite rapoarte de constatare tehnico-științifică dactiloscopică.
A mai reținut că din rapoartele de constatare tehnico-științifică dactiloscopică (filele 34-39, 58-63, 85-88) rezultă că urmele papilare ridicate de la fața locului privind faptele 1-3 din Rechizitoriu, aparțin inculpatului. Bunurile sustrase au fost evaluate potrivit înscrisurilor de la filele 111, 112 dosarul
Instanța de fond a reținut că martorii și, audiați în cauză in dosarul de urmărire penală au confirmat faptul că inculpatul a săvârșit la data de 01.11.2008 fapta, respectiv că au cumpărat bunurile sustrase de la inculpat și că martorul (fila 33 dos. inst.) a arătat că își menține declarațiile formulate in dosarul de urmărire penală și a confirmat faptul că a cumpărat bunurile reclamate a fi fost sustrase de la inculpat, respectiv un televizor pentru care a plătit 150 lei, cu mențiunea că acesta din urmă i-a supus că bunurile îi aparțin. A arătat că inculpatul i-a arătat și bijuterii pe care intenționa să le vândă. Martorul a declarat că inculpatul l-a căutat la domiciliu și că acolo i-a vândut televizorul și i-a arătat bijuteriile.
Instanța a reținut că audiat in dosarul de urmărire penală inculpatul a recunoscut faptele, în privința faptei de la punctul 4 din Rechizitoriu arătând că a vândut bunurile sustrase unui terț, banii încasați din vânzarea bunurilor folosindu-i in interes propriu.
Pe parcursul cercetării judecătorești inculpatul a fost reaudiat (fila 21), împrejurare în care a declarat că recunoaște doar fapta din 01.11.2008, indicând bunurile sustrase și modul de operare. Inculpatul a declarat că regretă săvârșirea faptei. Cu privire la celelalte fapte din actul de sesizare, a arătat că nu le-a săvârșit și că a recunoscut sub amenințare și sub constrângere săvârșirea acestora pe parcursul urmării penale. A declarat că nu a formulat plângere pentru acest aspect și că a fost cercetat în lipsa apărătorului. Instanța de fond a reținut că afirmațiile inculpatului sunt înlăturate de faptul că, în împrejurarea in care a fost audiat (fila 128 dosar ) i s-a acordat asistență din oficiu. De vreme ce inculpatul a declarat că nu s-a plâns cu privire la pretinsele constrângeri, instanța de fond a constat că acestea nu au existat.
Instanța a reținut că prin Ordonanța din 05.11.2008 (fila 125 dosar ) inculpatul a fost reținut pentru 24 de ore și prin Încheierea nr. 39/M/2008 (fila 135 dosar ) inculpatul a fost arestat pentru o perioadă de 29 de zile.
În baza art. 300 ind.1, respectiv in baza art. 300 ind. 2 Cod de procedură penală instanța de fond menținut măsura preventivă pe tot parcursul procesului penal.
Instanța de fond a reținut că în cauză s-a pus în discuție schimbarea încadrării juridice întrucât a rezultat că inculpatul a săvârșit infracțiunile în forma continuată, acționând in baza unei rezoluții unice infracționale și totodată s-a pus în discuție reținerea stării de recidivă postcondamnatorie.
Instanța de fond a respins cererea privind efectuarea expertizei dactiloscopice, dat fiind faptul că nu au fost evidențiate neregularități ale constatărilor tehnico-științifice în cauză și nici cu privire la competența celor care au efectuat această constatare.
Instanța de fond a reținut că potrivit art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. i penal cu aplic. art. 41 alin. 2 și art. 42 Cod penal, infracțiunea de luare prin efracție a unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, in scopul de a și-l însuși pe nedrept, săvârșită la diferite intervale de timp dar in realizarea aceleași rezoluții infracționale constituie infracțiunea de furt calificat in forma continuată.
Instanța de fond față de modalitatea de săvârșire a infracțiunii de furt calificat, față de probele de la dosar, a constat că în cauză infracțiunea a fost săvârșită în forma continuată și față de faptul că precedenta condamnare prin SP 441/2005 a Judecătoriei Aleșd a fost aplicată inculpatului pentru fapte săvârșite în perioada cât a fost minor, instanța a respins cererea parchetului privind schimbarea încadrării juridice cu reținerea recidivei postcondamnatorii.
Instanța a mai reținut că fapta săvârșită de inculpat astfel cum a fost descrisă și probată la dosar, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. g și i Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2, art. 42 Cod penal și la individualizarea pedepsei a avut în vedere atitudinea acestuia, de prezentare in fața instanței, de recunoaștere în parte a faptelor în dosarul de urmărire penală, cu rezerva apărării întemeiate pe aprecierile subiective ale acestuia, gradul de pericol social al faptei, valoarea prejudiciului cauzat părților vătămate și faptul că acesta s-a recuperat parțial după începerea cercetărilor și doar prin intervenția organelor de poliție, dar și faptul că acesta are antecedente penale din perioada minorității, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei pedepse cu executare. Față de considerentele prezentei a apreciat că nu pot fi reținute circumstanțele atenuante in favoarea inculpatului.
Instanța a dispus scăderea din durata pedepsei închisorii pronunțate timpul reținerii din data de 05.11.2008 la zi și a menținut măsura preventivă și a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate și executarea alături a pedepsei aplicată pentru infracțiuni săvârșite în minorat.
Instanța a ținut seama pe latura civilă de poziția părților civile afirmată în dosarul de urmărire penală și reiterată pe parcursul cercetării judecătorești inclusiv cu privire la partea civilă și față de aceste împrejurări instanța a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor, și in conformitate cu încheierea din 22.01.2009, în sarcina inculpatului a reținut o infracțiune continuată de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 -209 alin. 1 lit. g și i penal, cu aplic. art. 41 alin. 2, art. 42. penal.
Instanța de fond a respins cererea reprezentantului parchetului privind schimbarea încadrării juridice a faptei cu reținerea recidivei postcondamnatorii prevăzută de art. 37 lit. a penal și în baza art. 208 alin. 1 -209 alin. 1 lit. g și i penal, cu aplic. art. 41 alin. 2, art. 42. penal, a condamnat pe inculpatul, 4 ani închisoare cu executare cu aplicarea art. 71, 64 lit. a teza II și lit. b Penal, pentru săvârșirea in perioada 25.10-01.11.2008 a infracțiunii de furt calificat in forma continuată (pct. 1 - 4 din rechizitoriu).
In baza art. 110 ind. 1 alin. 2, raportat la art. 83 alin. 1 Cod penal a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate prin SP nr. 441/2005 a Judecătoriei Aleșd (fișă cazier fila 122 dosar ) și a dispus executarea în întregime a pedepsei alături de pedeapsa din prezenta cauză.
În baza art. 350 Cod de procedură penală a menținut măsura arestării inculpatului, dispusă prin încheierea nr. 39/M/2008, din 05.11.2008, 33/M/2008 ale Judecătoriei Oradea (fila 134-136 dosar ) și a scăzut din durata pedepsei închisorii pronunțate timpul reținerii și arestării preventive din data de 05.11.2008 până la zi (fila 125 dosar ).
Instanța de fond admis constituirea de parte civilă și în baza art. 14 Cod de procedură penală și 998 și următoarele Cod civil. a obligat inculpatul la plata pretențiilor civile in favoarea părților civile.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul, solicitând deopotrivă admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate ca netemeinică și nelegală, iar în urma reaprecierii probelor de la dosar, în ce privește fapta de la pct. 4 din rechizitoriu solicită pronunțarea unei sentințe de achitare în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b ind. 1 cod procedură penală,respectiv in ce privește celelalte fapte reținute în sarcina sa solicită reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 și 76 Cod penal și aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege.
Prin decizia penală nr.269/A din 7 decembrie 2009, Tribunalul Bihora admis apelul penal declarat de Parchetul de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 332 din 19.03.2009 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a modificat-o în sensul că: a reformat dispozițiile instanței de fond privind revocarea beneficiului suspendării condiționate, în sensul că a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani 2 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 441/2005 a Judecătoriei Aleșd, pedeapsă pe care inculpatul o va executa alăturat pedepsei de 4 ani închisoare aplicată în cauză prin privare de libertate.
A menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.
În baza art. 192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate în apel au rămas în sarcina statului.
Din fondurile Ministerului Justiției s-a virat în favoarea Baroului B suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu avocat, conform delegației nr. 2340/30.04.2009.
S-a dedus din pedeapsă arestul preventiv până la zi și menține starea de arest a inculpatului.
Pentru a pronunța aceasta decizie, instanța de apel a reținut următoarele:
Hotărârea instanței de fond este temeinică și legală sub aspectul reținerii stării de fapt, probele administrate în cauză, ce constau în plângerile și declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor, declarațiile inculpatului, proces verbal de cercetare la fața locului cu planșe foto, evaluare bunuri, raport de constatare tehnico-științifică dactiloscopică, demonstrând cu certitudine că, în data de 25/26.10.2008, singur, pe timpul nopții, inculpatul s-a deplasat la locuința părții vătămate cu intenția de a sustrage bunuri, unde a pătruns prin efracție, prin spargerea unui geam și forțarea unei uși, și a căutat printre bunurile găsite fără a sustrage ceva, după care, constatând că alăturat se află și locuința părții vătămate, a procedat in același mod, fără însă să sustragă ceva,de la fața locului ridicându-se trei urme papilare; ca în data de 30/31.10.2008, singur, pe timpul nopții, inculpatul s-a deplasat la locuința părții vătămate cu intenția de a sustrage bunuri, unde a pătruns prin escaladare și forțarea lacătului de la ușa de acces, sustrăgând cantitatea de 40 litri palincă de prune, de la fața locului ridicându-se o urmă papilară; că în data de 31.10.2008, singur, pe timpul zilei, inculpatul s-a deplasat la locuința părții vătămate cu intenția de a sustrage bunuri, unde a pătruns prin efracție, prin spargerea unui geam, și a căutat printre bunurile găsite fără a sustrage ceva de la fața locului ridicându-se o urmă papilară; că în data de 01.11.2008, singur, pe timpul zilei, inculpatul s-a deplasat la locuința părții vătămate, pe care l-a văzut plecând de la locuință, și acționează cu intenția de a sustrage bunuri, unde a pătruns în locuință prin escaladare și spargerea geamului, sustrăgând un televizor color, suma de 170 lei și 41 gr. bijuterii din aur.
Inculpatul a avut o atitudine procesuala oscilanta respectiv, audiat in dosarul de urmărire penală a recunoscut faptele, în privința faptei de la punctul 4 din Rechizitoriu arătând că a vândut bunurile sustrase unui terț si ca banii încasați din vânzarea bunurilor i-a folosit in interes propriu. Pe parcursul cercetării judecătorești inculpatul a fost reaudiat împrejurare în care a declarat că recunoaște doar fapta din 01.11.2008, indicând bunurile sustrase și modul de operare. Cu privire la celelalte fapte din actul de sesizare, a arătat că nu le-a săvârșit și că a recunoscut sub amenințare și sub constrângere săvârșirea acestora pe parcursul urmării penale. In fata instanței de apel inculpatul și-a menținut poziția avută în fața instanței de fond.
Deși atitudinea inculpatului nu mai servește la clarificarea cauzei, instanța de fond a reținut corect ca toate faptele imputate acestuia sunt dovedite,respectiv ca n cauză au fost efectuate si au concludenta cercetările la fața locului, fiind întocmite planșe foto, au fost întocmite procese verbale de evaluare a bunurilor sustrase și au fost întocmite rapoarte de constatare tehnico-științifică dactiloscopică, ca din rapoartele de constatare tehnico-științifică dactiloscopică rezultă că urmele papilare ridicate de la fața locului privind faptele 1-3 din Rechizitoriu, aparțin inculpatului, respectiv ca martorii și, audiați în cauză in dosarul de urmărire penală au confirmat faptul că inculpatul a săvârșit la data de 01.11.2008 fapta, prin relevarea împrejurării că au cumpărat bunurile sustrase de la inculpat. De asemeni martorul, audiat de instanța de fond a arătat că își menține declarațiile formulate in dosarul de urmărire penală și a confirmat faptul că a cumpărat bunurile reclamate a fi fost sustrase de la inculpat, respectiv un televizor pentru care a plătit 150 lei, cu mențiunea că acesta din urmă i-a supus că bunurile îi aparțin, martorul relatând totodată ca inculpatul i-a arătat și bijuterii pe care intenționa să le vândă,aceste bunuri fiind văzute de martor la locuința inculpatului.
de aceasta stare de fapt si particularitățile sale, respectiv fapte cu aceeași configurație, același perimetru de comitere, același mod de operare, este corecta soluția instanței de fond si in ceea ce privește schimbarea încadrării juridice, întrucât rezulta cu certitudine din aceste elemente existenta unei rezoluții infracționale unice.
Față de această stare de fapt, este legală hotărârea instanței de fond sub aspectul condamnării inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt in forma continuata, in ce privește pedepsele închisorii aplicate inculpatului și cuantumul acestora, Tribunalul Bihora apreciat că au fost valorificate corect criteriile prevăzută de art.72 Cod penal. S-au avut în vedere atitudinea oscilanta a acestuia in fața instanței, gradul de pericol social al faptei, valoarea prejudiciului cauzat părților vătămate și faptul că acesta s-a recuperat parțial după începerea cercetărilor și doar prin intervenția organelor de poliție. Totodată, s-au avut in vedere in mod just si antecedentele penale ale inculpatului din perioada minorității. Astfel, instanța de fond a stabilit o pedeapsă corect proporționata față de aceste criterii, cât si fata de dezideratul reeducării inculpatului, prin efectul coerciției efective,cat si din perspectiva realizării unei prevenții generale reale, faptele inculpatului fiind grave - furturi din locuința - si reclamând o un tratament juridic însemnat pentru reprimarea acestora. Față de considerentele expuse s-a apreciat că nu pot fi reținute circumstanțele atenuante in favoarea inculpatului, cu efectul reducerii pedepsei aplicate acestuia.
S-a mai menționat că instanța de fond a respins în mod corect cererea reprezentantului parchetului privind schimbarea încadrării juridice a faptei cu reținerea recidivei postcondamnatorii prevăzute de art. 37 lit. a Cod penal.condamnarea anterioara a inculpatului fiind din perioada minoratului,insa întrucât acesta a beneficiat anterior de suspendarea executării pedepsei,iar fapta din prezenta cauza a fost comisa in termenul de încercare,a dispus just n baza art. 110 ind. 1 alin. 2, raportat la art. 83 alin. 1 Cod penal revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 441/2005 a Judecătoriei Aleșd și executarea în întregime a pedepsei alături de pedeapsa din prezenta cauză.
Apelul inculpatului deși nu se impune a fost admis pentru a se da curs cererilor sale, atrage aceasta soluție din necesitatea de a explicita dispozițiile minutei respectiv ale dispozitivului, si a face astfel hotărârea aplicabila prin emiterea unui mandat de executare care sa conțină toate datele necesare executării pedepsei. In concret, instanța de fond a dispus în mod just revocarea beneficiului suspendării condiționate a pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 441/2005 a Judecătoriei Aleșd, insa nu a precizat cuantumul acestei pedepse astfel incit dispozitivul hotărârii in aceasta forma nu este de o aplicabilitate corecta întrucât nu releva pedeapsa integrala pe care inculpatul urmează sa o execute. Aceasta omisiune a instanței de fond a fost remediată, în sensul că au fost reformate dispozițiile instanței de fond privind revocarea beneficiului suspendării condiționate în sensul că va fi revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani 2 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 441/2005 a Judecătoriei Aleșd, pedeapsă pe care inculpatul o va executa alăturat pedepsei de 4 ani închisoare aplicată în cauză prin privare de libertate, menținând restul dispozițiilor sentinței apelate.
Totodată având în vedere că și în cel de-al doilea grad de jurisdicție instanța a apreciat că se impune condamnarea inculpatului și a menținut dispoziția instanței de fond de condamnare a acestuia, iar pedeapsa aplicată și menținută în apel este o pedeapsă aspră atât prin cuantum, cât și prin modalitatea de executare, faptele pentru care acesta a fost condamnat sunt, la rândul lor, fapte grave și multiple, instanța de apel a menținut starea de arest a inculpatului, deducând din pedeapsă arestul preventiv la zi.
Împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs în termen, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei pronunțate în sensul de a se dispune reducerea pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului. În motivarea recursului arată că prejudiciul cauzat este mic și a fost recuperat.
Verificând recursul declarat în cauză prin prisma motivelor invocate și a celor care, potrivit legii se verifică din oficiu, instanța constată că este nefondat, urmând a-l respinge în consecință.
În mod legal și temeinic prima instanță a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată, comisă prin aceea că, în perioada 25.10-1.11.2008 a pătruns prin efracție prin deschiderea și prin spargerea geamurilor în locuințele a patru părți vătămate, în două împrejurări, faptele rămânând în forma tentativei, de unde a încercat să sustragă, respectiv a sustras 40 de palincă de, aparatură electronică și bijuterii de aur, în valoare totală de 4500 RON.
Apelul declarat de inculpat a fost admis doar în sensul că s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani 2 luni închisoare aplicată prin 441/2005 a Judecătoriei Aleșd, pedeapsă pe care inculpatul o va executa alăturat pedepsei de 4 ani închisoare, în regim de detenție.
Dat fiind numărul mare de acte materiale comise de inculpat, gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările în care s-a comis aceasta, prin efracție, prin pătrunderea în locuințele părților vătămate, dat fiind prejudiciul produs, dată fiind situația personală a inculpatului, faptul că este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat anterior la 2 ani 2 luni închisoare cu suspendare, tot pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat, de unde rezultă perseverența sa în comiterea unui asemenea gen de infracțiuni, infracțiunile din prezenta cauză fiind comise în perioada de liberare condiționată.
Pentru aceste motive, instanța de recurs apreciază că nu se impune reducerea pedepsei aplicate. Împrejurările invocate de inculpat în apărare, în sensul că prejudiciul este mic, și a fost recuperat nu pot constitui temeiuri pentru reducerea pedepsei, date fiind aspectele invocate anterior.
Văzând această stare de fapt, în drept, dispozițiile art. 38515punctul 1 litera "b" Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent, împotriva deciziei penale nr. 269/A din 07 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o va menține în întregime.
Va obliga pe recurent să plătească statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 200 lei, onorariu pentru avocat din oficiu A, conform delegației nr. 682/2010, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Va deduce din pedeapsă arestul preventiv până la 16 februarie 2010.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515punctul 1 litera "b" Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent, născut la 22 martie 1987, deținut în Penitenciarul Oradea, împotriva deciziei penale nr. 269/A din 07 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 200 lei, onorariu pentru avocat din oficiu A, conform delegației nr. 682/2010, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Deduce din pedeapsă arestul preventiv până la 16 februarie 2010.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 februarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
decizie - /1.03.2010.
Judecători apel - R -
Judecător fond -
3 ex./1.03.2010,
Președinte:Rus ClaudiaJudecători:Rus Claudia, Popovici Corina, Pătrăuș Mihaela
