Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 90/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.90/R/2010
Ședința publică din 16 februarie 2010
Complet de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Rus Claudia
JUDECĂTOR 2: Popovici Corina
JUDECĂTOR 3: Pătrăuș Mihaela
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art.304 alin.1 din Codul d e procedură penală.
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpatul recurent și partea civilă recurentă împotriva deciziei penale nr. 58/A/din 02 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, decizie care desființează în parte sentința penală nr.139 din 19 iunie 2008 pronunțată de Judecătoria Marghita, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 178 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 17.06.2009 emisă de Baroul Cluj, pentru intimații și, lipsă, se prezintă apărătorul lor ales avocat, în baza împuternicirii avocațiale emisă de Baroul Maramureș și pentru partea civilă recurentă lipsă, apărătorul său ales avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, lipsă fiind intimata SC Asigurări, Spitalul Clinic Județean - Secția Clinica de Chirurgie Generală 2 și SC de Informatică Minieră SA
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile, instanța acordă părților cuvântul asupra recursurilor.
Avocatul părții civile recurente susține recursul, solicită admiterea acestuia, casarea și modificarea hotărârilor recurate, rejudecarea cauzei și în urma rejudecării a se dispune majorarea pretențiilor civile. Arată că instanța de fond și instanța de apel au respins, nejustificat, o serie de despăgubiri civile. Învederează instanței că proprietarul autoturismului marca 1310 cu număr de înmatriculare -, este partea civilă, așa cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare aflat la fila nr. 60, în dosarul instanței de fond, nu o firmă juridică. Fără cheltuieli de judecată. Arată că lasă la aprecierea instanței recursul declarat de inculpat.
Avocatul inculpatului recurent susține recursul, solicită admiterea acestuia, casarea deciziei recurate și a se dispune, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru a fi introdusă în cauză Administrația Drumurilor - Compania de Autostrăzi SA În subsidiar, a se dispune achitarea inculpatului, în temeiul art. 11 pct. 2 litera a raportat la art. 10 literele d și e Cod procedură penală, deoarece faptei i lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, culpa, și există una din cauzele care înlătură caracterul penal al faptei, cazul fortuit. În cu totul subsidiar, a se dispune reducerea pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului spre minimul general, a se reține circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 literele a,b și c Cod penal și ca modalitate de executare a se face aplicarea art. 81 Cod penal. În motivarea recursului se arată că administratorul drumului nu a făcut lucrări de întreținere a drumului în condițiile deosebite existente la momentul respectiv. Expertizele întocmite în cauză au concluzionat că drumul nu a fost tratat cu material antiderapant și că nu a fost semnalizată corespunzător curba deosebit de periculoasă. Indicatorul rutier al curbei deosebit de periculoase, a fost îndoit prin lovire de un, semnificația acestuia nefiind astfel la vedere. Inculpatul a condus autovehiculul cu o viteză de 37 km./oră, viteză la care dacă starea drumului ar fi fost corespunzătoare și s-ar fi putut vizualiza semnul de circulație, se putea evita impactul. Mai arată că partea civilă a intrat cu autoutilitara din plin în autoturismul condus de inculpat, după ce acesta se oprise din derapaj, aflându-se perpendicular pe direcția de mers a autoutilitarei. Inculpatul și-a luat toate măsurile de prevenție și de prevedere care se impuneau. Autoturismul era pregătit pentru condiții de trafic specifice iernii, și după observarea presemnalizării curbei, cu aproximativ 200 metri înainte, a redus mai mult decât substanțial viteza de rulare. Menționează că inculpatul este fără antecedente penale, a fost sincer pe parcursul desfășurării procesului penal, s-a prezentat la fiecare termen de judecată. Arată că inculpatul a încercat repararea morală a traumei suferite de fiul și de soțul părții vătămate, a convocat prin intermediul executorului judecătoresc la semnarea unei burse pentru fiul victimei și la plata unor despăgubiri morale față de familia defunctei, dar aceștia au refuzat categoric. Depune la dosar motive de recurs.
Solicită a se respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă.
Avocatul părților civile intimate și, depune la dosar copia xerox a chitanțelor nr.65,75 și 78, emise de Cabinetul. Solicită a se dispune respingerea recursurilor declarate în cauză ca fiind nefondate și a se menține ca legale și temeinice hotărârile recurate. Consideră că cele două instanțe au apreciat în mod corect despăgubirile materiale și morale. Arată că sectorul de drum pe care s-a produs accidentul prezenta indicatorul - curbă periculoasă, acesta era perfect drept și inculpatul nu a adaptat viteza la condițiile de drum. Menționează că inculpatul nu a achitat despăgubirile la care a fost obligat de instanțe.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de către partea civilă recurentă și a se menține ca legale și temeinice hotărârile recurate. Arată că partea civilă recurentă nu a suferit leziuni fizice.
Cu privire la recursul declarat de inculpat, pune concluzii de respingere a acestuia ca fiind nefondat, a se menține ca legale și temeinice hotărârile recurate. În cazul în care ar exista o culpă a administratorului drumului, instanța nu are forța juridică de a introduce în cauză acea parte, o astfel de inițiativă aparține în exclusivitate procurorului. Arată că inculpatul nu a adaptat viteza la condițiile de drum și nu a observat semnele de circulație. Consideră că nu se impune achitarea inculpatului, pedeapsa aplicată acestuia a fost just individualizată.
Inculpatul recurent, în ultimul cuvânt, arată că își însușește concluziile avocatului său. Menționează că are permis de conducere de 36 de ani și nu a avut nici un alt incident rutier. A oferit bani fiului victimei, dar acesta a refuzat primirea lor. A consemnat suma la CEC, dar nu a fost ridicată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.139/2008, pronunțată de Judecătoria Marghita, în baza art. 178 al. 2 cu aplicarea art. 74 lit. a-c Cod penal și art. 76 lit. d Cod. penal a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa închisorii de 6 luni.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni și s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute de art. 83, 84 Cod penal.
În baza art. 14, 346 Cod de procedură penală, art. 998 și 1088 Cod civil, pct. 34 din OUG 72/2006, art. 115 din Legea nr. 210/2005, a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC de Informatică Minieră C, alături de asiguratorul de răspundere civilă SC SA să plătească Spitalului Clinic Județean O, suma de 1061, 40 lei și a majorărilor de întârziere, precum și a dobânzii legale calculate de la data de 22.06.2007 până la plata integrală a debitului.
În baza art. 14, 346 Cod de procedură penală, art. 998-999 Cod civil, a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC de Informatică Minieră C, alături de asiguratorul de răspundere civilă SC SA să plătească părții civile suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale și suma de 500 lei lunar cu titlu de despăgubiri civile de la data de 01.03.2006 și până la terminarea studiilor dar nu mai mult de 25 ani.
În baza art. 14, 346 Cod de procedură penală, art. 998-999 Cod civil,a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC de Informatică Minieră C, alături de asiguratorul de răspundere civilă SC SA să plătească părții civile, suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale.
În baza art. 14, 346 Cod de procedură penală, art. 998-999 cod civil a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC de Informatică Minieră C, alături de asiguratorul de răspundere civilă SC SA să plătească părții civile suma de 3.557 lei cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 193 al. 1 Cod de procedură penală a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC de Informatică Minieră C, alături de asiguratorul de răspundere civilă SC Vienna Insurance SA să plătească părților civile și suma de 1600 cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial și cheltuieli deplasare.
În baza art. 191 al. 1 Cod de procedură penală a fost obligat inculpatul în solidar cu persoana responsabilă civilmente SC de Informatică Minieră C să plătească statului suma 850 cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 16.02.2006 în jurul orelor 12.15 inculpatul în timp ce conducea autoturismul marca CIELO DAEWO cu număr de înmatriculare - din direcția O -S M pe DE 671, pe drum acoperit cu zăpadă, într-o curbă nu a adaptat viteza la condițiile de drum, pierzând controlul volanului, a intrat pe contrasens, lovindu-se frontal cu autocarul mixt FORD cu număr de înmatriculare -, condus regulamentar de numitul.
In urma impactului numita pasageră în autoturismul condus de inculpat, a decedat.
Inculpatul prin reprezentantul său convențional a solicitat introducerea în cauză a administratorului drumurilor pentru a fi angajată răspunderea penală a acestuia, invocând dispozițiile art. 5, pct 2 și 6 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, cerere la care reprezentantul Ministerului Publics -a opus.
Potrivit art. 337 Cod de procedură penală "In cursul judecății, când se descoperă date cu privire la participarea si a unei alte persoane la săvârșirea faptei prevăzute de legea penala pusa in sarcina inculpatului sau date cu privire la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penala de către o alta persoana, dar in legătură cu fapta inculpatului, procurorul poate cere extinderea procesului penal cu privire la acea persoana."
În raport de dispozițiile invocate rezultă că inițiativa extinderii procesului penal cu privire la alte persoane o poate avea numai procurorul, instanța neputând să extindă procesul penal și nici trimiterea cauzei la procuror, instanța respingând cererea pe acest considerent.
Potrivit art. 158, lit.c, din HG nr. 85 /2003 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice" Conducătorul de vehicul este obligat sa reducă viteza, daca prevede un pericol, în curbe periculoase sau lipsite de vizibilitate; pe drumuri cu denivelări, semnalizate ca atare, precum si pe cele acoperite cu polei, zăpada, mâzga sau piatra cubica umeda, obligații care au fost menținute și în actuala reglementare HG 1391/2006, la art. 123, lit. b,e, care prevăd obligativitatea reducerii vitezei sub 30 km/ în localitate în curbe deosebit de periculoase semnalizate ca atare sau în care vizibilitatea este mai de 50; când partea carosabila este acoperita cu polei, zăpada bătătorită, mâzga sau piatra cubica umeda.
În ce privește apărarea inculpatului, că nu a fost semnalizată corespunzător curba, raportat la faptul că indicatorul de curbă periculoasă ar fi fost răsucit în urma unui incident rutier anterior, astfel încât nu era vizibil, aceasta urmează a fi înlăturată din următoarele motive: din probele administrate nu a rezultat poziționarea greșită a indicatorului rutier de curbă periculoasă la data producerii accidentului, necontestat este însă faptul că indicatorul de presemnalizare ( foto 1) era corect poziționat, astfel încât inculpatul avea obligația de a reduce viteza din momentul și locul acelui indicator de presemnalizare, cunoscut fiind că viteza trebuie redusă înainte de intrarea în curbă și nu în curbă, deoarece frânarea în curbă face ca forța centrifugă să scoată autovehiculul din curbă pe contrasens, ori expertizele efectuate au evidențiat faptul că inculpatul a circulat cu o viteză mai M de 30 km.
Chiar dacă nu ar fi existat curba, inculpatul era obligat să reducă viteza pentru evitarea oricărui pericol, datorită condițiilor de trafic, drumul fiind acoperit cu zăpadă.
Chiar dacă cealaltă persoană implicată în accident ar fi avut posibilitatea ipotetică de a evita impactul, expunându-se pe sine unui risc real, aceasta nu-l disculpă pe inculpat, care nu a respectat regulile de circulație, derapând pe contrasens, mașina condusă de partea civilă deplasându-se regulamentar pe sa de circulație nu se poate reține culpa acestuia în producerea accidentului.
În raport de cele anterior reținute este evident că nu există cazul fortuit, deoarece atât curba cât și pericolul derapării puteau și trebuiau să fie prevăzute de inculpat.
Din starea de fapt reținută, instanța a constatat că, în drept fapta inculpatului, care datorită neadaptării vitezei la condițiile de drum și starea carosabilului, a derapat cu auto marca "Cielo" cu nr. -, pe contrasens și în oprire fiind, a intrat în coliziune cu autocamionul mixt marca "Ford " cu nr. înmatriculare -, iar în urma impactului pasagera din dreapta, a decedat, întrunește elementele constitutive a infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 al 2 Cod penal.
În individualizarea sancțiunii conform instanța, a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, reținând ca circumstanțele atenuante în favoarea inculpatului: buna conduită a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii rezultând din lipsa antecedentelor penale și reputația bună, stăruința depusă pentru a se achita de obligațiile morale și materiale, față de victima, fiul și soțul acesteia, prezența inculpatului în fața autorității și comportarea sinceră în cursul procesului penal, prevăzute de art. 74 lit a-c Cod penal.
În raport de circumstanțele atenuante reținute în favoarea inculpatului instanța, în baza art. 76 lit. d, cod penal, a aplicat o pedeapsă sub minimul special și având în vederea gradul de pericol social al faptei, urmarea produsă și persoana inculpatului a stabilit pedeapsa închisorii de 6 luni.
Cu privire la modul de executare, instanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal pentru a dispune suspendarea executării, pedeapsa aplicată fiind sub 3 ani, inculpatul nu a mai fost anterior condamnat, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.
În baza dispozițiilor art. 82 Cod penal stabilit termenul de încercare de 2 ani și 6 luni.
S-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepse în cazul săvârșirii unei infracțiunii sau a neexecutării obligațiilor civile, prevăzute de art. 83, 84 Cod penal.
Asupra laturii civile instanța a reținut următoarele:
Inculpatul este angajatul persoanei responsabile civilmente SC de Informatică Minieră C, iar accidentul s-a produs în timpul deplasării inculpatului în interes de serviciu și în legătură cu îndatoririle de serviciu ale inculpatului, în temeiul art. 1000 al. 3 Cod civil și art. 16 Cod penal, SC de Informatică Minieră C, având calitatea de persoană responsabilă civilmente.
Auto condus de inculpat avea încheiată poliță de asigurare de răspundere civilă auto la Societatea de asigurări INSURANCE SA, materializată în polița seria - 167 0052 cu valabilitate 01.01.2008-31.12.2008, asigurat DE INFORMTICĂ MINIERĂ C, SC INSURANCE SA având calitatea de asigurator de răspundere civilă.
Este necontestată calitatea procesuală a asiguratorului de răspundere civilă, acesta obligat să repare prejudiciul cauzat în cazul producerii riscului asigurat conform dispozițiilor art. 41, 43, 49, 50, 54 din legea nr. 136/1995, prezenta hotărâre fiindu-i opozabilă.
În urma accidentului produs a rezultat moartea mamei, respectiv soției părților civile și, vătămarea corporală a numitei și a numitei, avarierea auto condus de inculpat și a auto condusă de partea civilă.
S-au constituit parte civilă:, Spitalul Clinic Județean oradea.
Partea civilă s-a constituit parte civilă cu suma de 13133 lei despăgubiri civile și 25.000 lei daune morale.
În ceea ce privește daunele morale acestea sunt pretinse ca fiind echivalentul suferinței avute și lipsei posibilității de a aproviziona magazinul de piese de schimb moto -ciclo, datorită lipsei mijlocului de transport.
Instanța a reținut că partea civilă nu a suferit vătămări corporale, spitalizare și nu a justificat în nici un fel, suferințele pretinse iar lipsa posibilității de a aproviziona magazinul nu constituie o suferință pentru care să fie îndreptățit la daune morale, fiind îndreptățit doar la despăgubiri civile, pentru și în limita prejudiciului dovedit.
În ceea ce privește despăgubirile civile solicitate de instanța a reținut că autoutilitara proprietatea părții civile, marca Ford având nr. înmatriculare - în urma accidentului a suferit avarii, conform procesului verbal de cercetare la fața locului procesului verbal de inspecție tehnică.
Pentru dovedirea pretențiilor sale inculpatul a depus chitanțe privind impozitul pe anul 2006, 2007 în cuantum de 34 și respectiv 11 lei, înștiințare de plată pentru impozit, factura nr. -/06.03.2007 în valoare de 110,29 lei emisă părții civile, cu mijlocul de transport Ford tranzit - reprezentând manoperă reparații și chitanța nr. - cu care s-a achitat suma facturată, Factura emisă în Ungaria la data de 04.05.2007( traducere legalizată) pentru achiziționarea a diferite piese de schimb în cuantum de - fț echivalentul sumei de 26137 lei( traduceri 92-93) factura nr.-/08.05.2007 în valoare de 700 lei reprezentând c/val punte față și arc față și bonul fiscal cu care a fost achitată, chitanța nr. - pentru plata c/val RCA în sumă de 191, 40 lei, contract de vânzare cumpărare auto 131 pentru prețul de 8000 lei.
Instanța a considerat nejustificate alături de pretențiile la daune morale și următoarele pretenții ale părții civile: suma de 8000 lei reprezentând c/val auto cumpărat pentru a fi folosit pe perioada lipsei folosinței auto Ford, deoarece. conform contractelor de închiriere de la fil. 64,65, ambele auto au fost date în folosința unei persoanei juridice, care nu s-a constituit parte civilă, partea civilă persoana fizică, neputând reclama un prejudiciu sub acest aspect, iar această achiziție nu constituie un prejudiciu, ci dimpotrivă un activ patrimonial; în ceea ce privește c/val FF nr. 8-din 06.03.2007 în sumă de 1100,29 lei reprezentând c/val manoperă reparare auto Ford, conform susținerii părții civile, această cerere este neîntemeiată, deoarece așa după cum rezultă din actele de la dosar piesele de schimb au fost achiziționate în data de 04.05 2007 și 08.05.2007, fiind imposibil ca reparațiile să fi fost efectuate cu 2 luni înainte ca piesele să existe și de asemenea instanța mai reține că această factură a fost emisă pentru auto cu nr. -, în timp ce auto avariat în urma impactului are alt nr. înmatriculare -, astfel că nu este îndeplinită nici condiția raportului de cauzalitate, între fapta săvârșită de inculpat și prejudiciu pretins în baza acestei factură; cheltuielile la medicul legist sunt făcute de soția părții civile, care nu s-a constituit parte civilă, partea civilă nefiind îndreptățit la plata acestora; contravaloarea RCA, a fost achitată de partea civilă în temeiul contractului încheiat cu asiguratorul și care nu reprezintă un prejudiciu.
Față de considerentele ce preced, instanța a apreciat ca fiind prejudiciu cert în patrimoniul părții civile suma de 3.357 lei reprezentând c/val asigurare, piese de schimb, parțial impozit și constatând și existența relațiilor de prepușenie între inculpat și persoana responsabilă civilmente și producerea riscului asigurat în baza contractului încheiat cu asiguratorul de răspundere civilă SC SA în baza art. 14, 346 Cod de procedură penală art. 998-999, 1000 al. 3 Cod civil a admis în parte acțiunea civilă și a obligat pe inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC DE INFORMATICĂ MINIERĂ C, alături de asiguratorul de răspundere civilă SC SA la plata sumei de 3.557 lei cu titlu de despăgubiri civile.
Fiul victimei, s-a constituit parte civilă suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale și suma de 500 lei lunar cu titlu de despăgubiri civile de la data de 01.03.2006 și până la terminarea studiilor dar nu mai mult de 25 ani iar soțul victimei, s-a constituit parte civilă cu suma de suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale pretenții pe care inculpatul a declarat în fața instanței că este de acord să le plătească
Instanța constatând justificate pretențiile părților civile la daune morale, reprezentând o reparație morală pentru suferința cauzată de pierderea mamei și soției, justificată datorită relațiilor firești de afecțiune și atașament, precum și despăgubiri civile în favoarea părții civile, pe perioada studiilor, dar cel mult până la împlinirea vârstei de 25 ani, reprezentând pierderea venitului și contribuției mamei, a apreciat ca fiind îndeplinite condițiile art. 998 999, 1000 al. 3 și a admis cererile formulate de părțile civile și.
Spitalul Clinic Județean O s-a constituit parte civilă cu suma de 1061, 40 lei și a majorărilor de întârziere aferent calculate până la plata efectivă a debitului, reprezentând c/val îngrijiri medicale acordate victimelor accidentului și, cerere care în raport de deconturile de spitalizare este apreciată de instanță ca întemeiată și a fost admisă.
În baza art. 193 al. 1 Cod de procedură penală instanța a obligat pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC DE INFORMATICĂ MINIERĂ C, alături de asiguratorul de răspundere civilă SC SA să plătească părților civile și suma de 1600 cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial și cheltuieli deplasare.
În baza art. 191 al. 1 Cod de procedură penală a obligat pe inculpatul în solidar cu persoana responsabilă civilmente SC DE INFORMATICĂ MINIERĂ C să plătească statului suma 850 cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat apel inculpatul, partea civilă, terțul asigurator Vienna Insurance SA B și părțile civile și solicitând admiterea căii de atac, casarea sentinței, iar cu ocazia rejudecării a se pronunța o nouă hotărâre legală și temeinică în cauză.
În motivarea apelului declarat de inculpat se solicită desființarea hotărârii primei instanțe și pe cale de consecință în principal trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea introducerii în cauză Administrației drumurilor - Compania de Autostrăzi SA C, având în vedere că Sucursala din B nu are personalitate juridică. Se arată în motivare că potrivit ordonanței 185/2002 administratorul drumului răspunde penal sau administrativ în cazul în care se produc evenimente rutiere datorită nerespectărilor prevederilor legale. În subsidiar se solicită achitarea inculpatului în temeiul dispozițiilor art. 10 lit.d și e Cod de procedură penală - cazul fortuit și lipsa culpei ca element constitutiv al infracțiunii. În acest sens se arată că în expertizele întocmite în cauză se concluzionează că drumul nu a fost tratat cu material antiderapant, curba deosebit de periculoasă nu a fost semnalizată corespunzător, iar semnul de circulație era de tip vechi și îndoit, iar pe de altă parte viteza cu care circula inculpatul, avea 37 km./oră, viteză la care în condițiile în care starea drumului ar fi fost corespunzătoare și s-ar fi putut vizualiza semnul de circulație, se putea evita impactul.
Se contestă de asemenea în apelul inculpatului cuantumul daunelor morale acordate cu precizarea că deși s-a încercat o negociere cu părțile nu s-a ajuns la nici o înțelegere.
În motivarea apelului declarat de partea civilă se solicită desființarea sentinței atacate sub aspectul cuantumului despăgubirilor civile acordate. Se arată că autoturismul implicat în accident a fost avariat, nefiind în stare de funcționare, motiv care se impune acordarea despăgubirilor astfel cum a fost solicitate în fața instanței de fond, constând printre altele în - suma de 8000 lei reprezentând contravaloarea autoturismului cumpărat pentru a fi folosit pe perioada lipsei folosinței autoturismului avariat în cauză, precum și suma de 110,29 lei reprezentând contravaloarea,manoperei necesare reparării autoturismului avariat. În condițiile în care nimeni nu a contestat că s-au efectuat aceste reparații. Pe de altă parte instanța de fond nu a motivat respingerea daunelor morale solicitate de această parte apelantă, a căror acordare se justifică în cauză.
În motivarea apelului declarat de terțul asigurator Vienna Insurance SA B se solicită în principal desființarea în totalitate a sentinței instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea stabilirea și a altor persoane culpabile de producerea accidentului - în speță Consiliul județean prin Serviciul de administrare a Drumurilor Publice, persoane cu privire la care în fața instanței de fond s-a solicitat introducerea în cauză ca parte responsabilă civilmente. În subsidiar se solicită desființarea în parte a sentinței sus menționate în sensul respingerii obligării în solidar a inculpatului alături de asigurator la plata tuturor pagubelor rezultate în urma evenimentului rutier (daune materiale și daune morale), reducerea cuantumului acestora, iar în ce privesc cheltuielile de judecată stabilirea acestora doar în sarcina celor răspunzători de producerea evenimentului rutier. În motivare se arată că Consiliul Județean prin Serviciul de administrare a Drumurilor Publice este răspunzătoare de menținerea în stare optimă de funcționare a drumurilor publice prin semnalizarea corespunzătoare a acestora, așa cum prevăd disp.art. 113 din OUG 195/2002. Raportat la solicitarea subsidiară e arată că răspunderea asiguratorului nu poate fi solidară cu cea a inculpatului în condițiile în care această răspundere este de natură contractuală, avându-și temeiul exclusiv în contractul de asigurare încheiat între societatea de asigurări și proprietarul autovehiculului implicat în accident. Fiind o răspundere contractuală eventuala solidaritate pasivă trebuia prevăzută expres, neputând fi prezumată. Referitor la cheltuielile de judecată se arată că în conformitate cu art. 22 din normele aprobate prin Ordinul CSA nr. 3108/2004 asigurătorii nu acordă despăgubiri pentru amenzile de orice fel și cheltuielile penale la care ar fi obligat proprietarul sau conducătorul autovehiculului asigurat, respectiv pentru cheltuielile făcute în procesul penal de proprietarul, utilizatorul sau conducătorul autovehiculului asigurat răspunzător de producerea pagubei, chiar dacă în carul procesului penal s-a soluționat și latura civilă.
Se contestă pe de altă parte cuantumul ridicat al daunelor morale acordate fiecărei părți civile - și, daune care au fost acordate în sume exagerate raportat la practica instanțelor judecătorești. În fine se arată că în mod neîntemeiat instanța de fond a acordat despăgubiri cu caracter periodic în sumă de 500 lei pe lună în favoarea părții civile, în condițiile în care pe de o parte conform art. 94 al.3 codul familiei întreținerea datorată de părinte unui copil se stabilește până la o pătrime din câștigul său din muncă, iar pe de altă parte trebuia să se țină seama de faptul că suma alocată de defunctă în timpul vieții pentru întreținerea fiului ei este acoperită de pensia de urmaș la care are dreptul această parte.
În motivarea apelului declarat de părțile civile și se solicită a se dispune în urma rejudecării majorarea pedepsei aplicată inculpatului și admiterea în întregime constituirii de parte civilă formulată în fața instanței de fond, în condițiile în care s-a omis acordarea sumelor de 4000 lei constând în onorar avocat, respectiv 644 lei reprezentând cheltuielile de deplasare ale avocatului conform bonurilor de motorină depuse la dosar. În esență se arată că pedeapsa aplicată inculpatului este prea mică în comparație cu vinovăția sa în producerea accidentului în care și-a pierdut viața victima,din starea de fapt rezultând că accidentul s-a produs datorită vitezei mari și total neadaptate la condițiile de drum precum și datorită neatenției inculpatului.
Prin decizia penală nr.58/A din 2 martie 2009, Tribunalul Bihora respins apelurile declarate de civ.p., inculpatul și terțul asigurator SC Vienna Insurance SA și a admis apelul declarat de părțile civile și împotriva sentinței penale nr. 139 din 19.06.2008 pronunțată de Judecătoria Marghita, pe care aod esființat- în sensul că:
A majorat pedeapsa aplicată inculpatului la1 an și 6 luni închisoare.
A majorat termenul de încercare stabilit de instanță la 3 ani și 6 luni.
A majorat cheltuielile judiciare acordate părților civile și cu titlu de cheltuieli judiciare făcute de aceștia în fața primei instanțe de la 1600 lei la 4644 lei
A menținut restul dispozițiunilor sentinței apelate.
A obligat pe inculpat în solidar cu resp.civilmente p., pe civ.p. și terțul asigurator SC Vienna Insurance SA la cheltuieli judiciare în favoarea statului făcute în apel d e 200 lei fiecare, restul cheltuielilor judiciare făcute în apel rămân în sarcina statului.
A obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente " de Informatică Minieră SA C" și alături de terțul asigurator SC Vienna Insurance SA la cheltuieli judiciare făcute în apel d e civ.p. și în sumă de 4455 lei.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:
Din ansamblul actelor și lucrărilor aflate la dosarul cauzei, rezultă că la data de 16.02.2006 în jurul orelor 12.15, inculpatul în timp ce conducea autoturismul marca CIELO DAEWO cu număr de înmatriculare - din direcția O - S M, pe DE 671 pe drum acoperit cu zăpadă, într-o curbă nu a adaptat viteza la condițiile de drum, pierzând controlul volanului, a intrat pe contrasens, lovindu-se frontal cu autocarul mixt FORD cu număr de înmatriculare -, condus regulamentar de numitul. In urma impactului numita pasageră în autoturismul condus de inculpat, a decedat.
Inculpatul a invocat pe durata procesului penal - atât în fața instanței de fond cât și în apel - că nu se consideră vinovat de săvârșirea infracțiunii datorită lipsei indicatorului rutier al curbei deosebit de periculoase (acesta fiind îndoit prin lovire de un alt vehicul, semnificația sa nefiind astfel la vedere) cât și datorită lipsei lucrărilor de întreținere a drumului în condiții deosebite existente la momentul respectiv.
Instanța de control judiciar a apreciat ca nefondată această apărare față de depozițiile martorilor audiați în cauză, ce se coroborează cu fotografiile efectuate la fața locului (fila 10 ).
În concret pe sectorul de drum unde a avut loc impactul există două indicatoare, unul de presemnalizare curbă deosebit de periculoasă și mai apoi, înainte de încadrarea în curbă, indicatorul de curbă periculoasă. Martorul (fila 107 instanță) care circula în spatele autoturismului Ford tranzit, declară că indicatorul de curbă periculoasă fusese într-adevăr lovit cu aproximativ o săptămână în urmă, dar a fost îndreptat fără a fi însă perfect. Pe de altă parte conform planșelor foto întocmite (foto 1) la fața locului se afla corect poziționat indicatorul de presemnalizare a curbei periculoase, context în care inculpatul avea obligația de a reduce viteza din momentul și locul acelui indicator de presemnalizare, neputând invoca așadar faptul că nu a adaptat viteza la curba ce urma pentru că aceasta nu era semnalizată (a se vedea declarația în apel fila 97 dosar).
Chiar dacă sectorul respectiv de drum nu ar fi fost în curbă, inculpatul avea obligația de a reduce viteza, respectiv de aoa dapta pentru evitarea oricărui pericol datorită condițiilor de trafic, drumul fiind acoperit cu zăpadă. Deși condițiile meteo și starea drumului erau improprii circulației - fapt confirmat de martorul aflat în vehicul cu inculpatul - (fila 106 instanță "vizibilitatea nu era bună, carosabilul era acoperit cu zăpadă apoasă și ning ea cu lapoviță") precum și de martorul (fila 109 instanță "arăt că drumul era alunecos, fiind acoperit cu zăpadă, apă și gheață"), inculpatul nu a respectat prevederile art. 158 lit.k din HG 85/2003 care prevăd obligația conducătorului de vehicul de a reduce viteza dacă prevede un pericol, în situația în care drumul este acoperit cu polei, zăpadă, mâzgă sau piatră cubică umedă.
În raport de cele de mai sus în mod corect instanța de fond a apreciat ca fiind dovedită vinovăția inculpatului, nefiind incidentă situația cazului fortuit, astfel cum acesta a invocat pe tot parcursul procesului penal și neputându-se reține vreo culpă a conducătorului celuilalt vehicul implicat în eveniment, atâta timp cât acesta s-a deplasat regulamentar pe sa de circulație.
Solicitarea inculpatului și a terțului asigurator de introducere în cauză a administratorului drumului pentru a fi angajată răspunderea penală a acestuia (aspecte invocate și în apelurile formulate de aceste părți) a fost respinsă în mod corect de instanță, care analizând dispozițiile art. 337 Cod de procedură penală a concluzionat că o astfel de inițiativă aparține în exclusivitate procurorului.
Cu ocazia individualizării judiciare a pedepsei prima instanță nu a dat însă eficiență criteriilor prevederilor de art. 72 cod penal neținând seama de gradul de pericol concret al faptei comise și în special urmarea produsă - decesul victimei și avarierea celor două autoturisme. Nu contestăm incidența disp.art. 74 lit.a-c cod penal însă pedeapsa de doar 6 luni închisoare nu este în măsura să asigure scopul preventiv și reeducativ al pedepsei, context în care în apelul părților civile și se va dispune majorarea pedepsei aplicate de la 6 luni închisoare la un an 6 luni închisoare, cu consecința majorării termenului de încercare la 3 ani, 6 luni.
Sub aspectul laturii civile instanța de fond, dând eficiență principiului disponibilității (inculpatul declarând cu ocazia audierii că este de acord să plătească o rentă lunară în favoarea fiului victimei, în sumă de 500 Ron) în mod just la obligat pe inculpat la plata acestor despăgubiri periodice lunare, cât și la plata de daune morale în sumă de 50.000 Ron, pentru fiecare (tată și fiu), cuantumul acestora fiind corect apreciat raportat la suferința cauzată acestor părți, în urma lezării sentimentelor de profundă afecțiune a unui soț față de soția lui respectiv a unui copil față de mama sa, context în care nu se impune reducerea acestora.
Tribunalul a apreciat însă, că în mod nejustificat și nemotivat instanța de fond a acordat părților civile și doar suma de 1600 Ron cheltuieli de judecată. La dosarul cauzei (filele 10,11, dosar fond) se regăsesc cele 3 chitanțe ce atestă plata onorarului avocațial în sumă totală de 4000 Ron. La filele 222-225 dosar fond se regăsesc bonurile de motorină în valoare totală de 644 lei aferente deplasării la instanță la termenele din 13.06.2008, 28.03.2008, 13.04.2007, 9.02.2007. Pentru aceste considerente în apelul declarat de aceste părți s-a dispus majorarea cuantumului cheltuielilor de judecată la 4644 lei.
În ce privesc pretențiile părții civile, tribunalul a apreciat că în mod judicios au fost considerate dovedite și acordate în consecință doar sumele constând în piese de schimb, contravaloarea asigurare, parțial impozit - în concret suma de 3357 lei, din totalul sumei de 13.133 lei daune materiale, respectiv 25.000 lei daune morale. În concret înscrisurile aflate la filele 60,64,65 dosar, fac dovada achiziționării unui autoturism de către persoana fizică care l-a închiriat unei persoane fizice și care nu a reclamat nici un prejudiciu. Pe de altă parte, o astfel de solicitare apare ca o îmbogățire fără justă cauză, partea civilă solicitând, atât valoarea pieselor cât și manopera necesară reparării vehiculului avariat, cât și valoarea de achiziție a unui nou vehicul care motivează că ar fi fost cumpărat pentru a-l înlocui pe cel avariat. S-ar fi justificat eventual pretențiile reprezentând costul aferent închirierii unui vehicul pe perioada indisponibilizării celui avariat în evenimentul rutier, în acest sens nefiind însă prezentate dovezi cu înscrisuri.
Partea civilă a mai depus de asemenea la dosarul cauzei în scopul dovedirii contravalorii manoperei reparării autoturismului Ford tranzit factura nr. 8- din 6.03.2007 emisă pentru autoturismul cu nr. - (altul decât cel implicat în eveniment), pe de altă parte piesele de schimb au fost achiziționate cu facturi datate ulterior - 4.05.2007, 8.05.2007 - situație de neconceput, reparația neputând fi realizată înainte de achiziționarea pieselor de schimb, considerent pentru care aceste pretenții au și fost respinse.
Partea civilă a mai invocat cheltuieli efectuate de soția sa la medicul legist, care evident nu se cuvin apelantului cât și daune morale în sumă de 25.000 Ron care nu pot fi acordate acestei părți, în condițiile în care nu a suferit vătămări corporale, nu a necesitat spitalizare, iar eventualele probleme apărute în cazul firmei datorită indisponibilizării vehiculului folosit la aprovizionare, nu justifică acordarea de daune cu acest titlu.
Pentru considerentele mai sus enunțate a fost respins apelul părții civile.
Pentru aceleași considerente mai sus expuse tribunalul a apreciat ca nefondate criticile terțului asigurator formulate în apel - nelegala reținere a culpei exclusive a inculpatului în producerea evenimentului rutier - cuantumul exagerat al daunelor morale acordate părților civile și, respectiv faptul că renta lunară nu a fost calculată în raport de dispozițiile art. 94 din codul familiei.
În cadrul căii de atac terțul asigurator contestă obligarea acestei societăți alături de inculpat la plata de despăgubiri și cheltuieli de judecată în favoarea părților civile din prezenta cauză.
S-a apreciat nefondate aceste susțineri, date fiind dispozițiile art. 41,43, 49, 50 și 54 din legea 136/1995 actualizată care în esență stabilesc că asiguratorul acordă despăgubiri în baza contractului de asigurare pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule în conformitate cu legislația în vigoare din statul pe teritoriul căruia s-a produs accidentul de vehicul și cu cel mai M nivel de despăgubire dintre cel prevăzut în legislația respectivă și cel prevăzut în contractul de asigurare. În plus textul art. 50 stipulează că "despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratorul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuieli de judecată, persoanelor păgubite prin vătămare corporală, deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.
Față de cele ce preced s-a apreciat nefondate și aceste din urmă critici formulate de terțul asigurator, cu consecința respingerea căii de atac formulată de această parte.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat recurs partea civilă și inculpatul.
Partea civilă, prin intermediul apărătorului său, a solicitat admiterea acestuia, casarea și modificarea hotărârilor recurate, iar în urma rejudecării cauzei a se dispune majorarea pretențiilor civile acordate în favoarea sa, deoarece atât instanța de fond, cât și cea de apel, i-au respins nejustificat o parte din despăgubirile civile pe care le-a solicitat.
Inculpatul, prin intermediul apărătorului său, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și a se dispune, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru a se introduce în cauză Administrația Drumurilor - Compania Autostrăzi SA C, în subsidiar, solicită a se dispune achitarea inculpatului, în temeiul art. 11 pct.2 lit. a raportat la art.10 lit.d sau e Cod de procedură penală, iar cu totul în subsidiar, solicită a se dispune reducerea pedepsei ce i-a fost aplicată sub minimul special, reținându-i-se circumstanțe atenuante, iar ca modalitate de executare, a se face aplicarea art.81 Cod penal.
În motivarea recursului arată că administratorul drumului nu a făcut lucrările de întreținere a drumului raportat la condițiile existente în acel moment, din expertizele administrate în cauză rezultând că drumul nu a fost tratat cu material antiderapare, iar curba deosebit de periculoasă, nu a fost semnalizată corespunzător.
Menționează că inculpatul și-a luat toate măsurile de prevenție ce se impuneau, respectiv autoturismul era pregătit pentru condiții de trafic specific iernii, iar după observarea presemnalizării curbei, cu aproximativ 200 metri înainte, a redus substanțial viteza ( 37 km/). totodată, arată că inculpatul este fără antecedente penale, a fost sincer pe parcursul desfășurării procesului penal, s-a prezentat la fiecare termen de judecată și a încercat repararea morală a traumei suferite de fiul și soțul părții vătămate, oferindu-le bani, prin intermediul executorului judecătoresc, dar aceștia au refuzat.
Curtea, examinând hotărârea atacată prin prisma recursurilor declarate în cauză, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art.385/6 aliniatul 1 și 3 Cod de procedură penală, cu privire la toate motivele de nelegalitate și netemeinicie, prevăzute de art.385/9 Cod de procedură penală, apreciază că recursul declarat de inculpat este fondat în parte urmând a-l admite în consecință, iar recursul părții civile este nefondat, urmând a fi respins ca atare în baza art. 385/15 pct. 1 litera b Cod procedură penală.
Starea de fapt a fost bine stabilită, just argumentată și conformă cu probele administrate în cauză, încadrarea juridică a faptei comise de inculpat fiind legală.
Astfel, în mod corect s-a reținut vinovăția inculpatului, care a fost condamnat de instanța de fond pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art.178 alin.2 Cod penal, constând în aceea că la data de 16.02.2006, în jurul orelor 12,15, inculpatul în timp ce conducea autoturismul marca Cielo Daewo cu număr de înmatriculare - din direcția O - S M pe DE 671, pe drum acoperit cu zăpadă, într-o curbă, nu a adaptat viteza la condițiile de drum și pierzând controlul autoturismului a intrat pe contrasens, lovindu-se frontal cu autocarul mixt Ford, cu număr de înmatriculare SM- 28 -, condus regulamentar de numitul. În urma impactului, numita, pasageră în autoturismul condus de inculpat, a decedat.
Inculpatul, prin motivele de recurs, motive care de altfel au fost invocate și la instanța de fond, precum și la instanța de apel, arată că nu este vinovat de producerea accidentului, datorită lipsei lucrărilor de întreținere a drumului în condiții deosebite existente la momentul respectiv, cât și datorită lipsei indicatorului rutier al curbei deosebit de periculoase ( acesta fiind îndoit și astfel semnificația acestuia nefiind la vedere).
Apreciem criticile inculpatului ca fiind neîntemeiate.
În acest sens, corect a arătat instanța de apel că apărarea inculpatului este nefondată fiind înlăturată prin depozițiile martorilor audiați în cauză, depoziții care de altfel se coroborează cu fotografiile de la fața locului (fila 10, dosar urmărire penală).
Este de observat faptul că, chiar inculpatul în declarația dată în fața instanței de apel (fila 97, dosar instanța de apel) arată că "semnalizarea curbei era semnalizată în acea zonă în stilul vechi al indicatoarelor rutiere respectiv cu un singur indicator și nu cu indicatoare succesive este adevărat că a existat un indicator de presemnalizare și l-am văzut pe acesta" Mai mult martorul, care circula în spatele autoturismului condus de partea civilă în declarația dată în fața instanței - fila 107, arătat că indicatorul de curbă periculoasă fusese într-adevăr lovit cu aproximativ o săptămână în urmă dar a fost îndreptat. Pe de altă parte verificându-se și dosarul de urmărire penală, din planșele întocmite - în special fotografia 1- rezultă că la fața locului se afla corect poziționat indicatorul de presemnalizare a curbei periculoase, context în care inculpatul, după cum în mod judicios a arătat și instanța de apel, avea obligația de a reduce viteza din momentul și locul acelui indicator de presemnalizare. În consecință apreciem că inculpatul nu se poate prevala de faptul că nu a adaptat viteza condițiilor specifice de trafic din acel moment, datorită lipsei indicatoarelor care semnalizau curba periculoasă, cât timp prezența acestora a fost pe deplin dovedită.
Pe de altă parte, după cum corect au arătat instanțele de fond, chiar dacă cealaltă persoană implicată în accident, respectiv partea civilă ar fi avut posibilitatea ipotetică de a evita impactul, expunându-se pe sine unui risc real, aceasta nu-l disculpă pe inculpat, care nu a respectat regulile de circulație,(nu a redus viteza pentru a evita orice pericol, date fiind condițiile de trafic, respectiv drum acoperit cu zăpadă și mâzgă) derapând pe contrasens, mașina condusă de partea civilă deplasându-se regulamentar pe sa de circulație.
Raportat la cele arătate anterior și instanța de recurs apreciază ca fiind dovedită vinovăția inculpatului, acesta neputându-se prevala de situația cazului fortuit și nici de faptul că nu ar fi existat vreo culpă din partea sa în producerea accidentului câtă vreme acesta după cum a subliniat de mai multe ori nu a adaptat viteza condițiilor de trafic existente la momentul respectiv.
Referitor la susținerile inculpatului privind casarea cu trimitere a cauzei în vederea introducerii în cauză a administratorului drumului, care ar fi culpabil de producerea accidentului, (nesemnalizarea corespunzătoare a curbei periculoase precum și neefectuarea lucrărilor de întreținere a drumului în condițiile deosebite existente, respectiv netratarea suprafeței carosabilului cu material antiderapant ), instanța constată că și acestea sunt neîntemeiate câtă vreme posibilitatea de a extinde acțiunea penală asupra altor persoane revine exclusiv procurorului, iar acesta nu a cerut acest lucru.
Apreciem însă fondate susținerile inculpatului în sensul că, cu ocazia individualizării judiciare a pedepsei, instanța de apel nu a făcut o justă aplicare a dispozițiilor art. 72 Cod penal.
Potrivit art. 72 Cod penal, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile generale ale acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana inculpatului, precum și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Curtea constată că, operațiunea de individualizare judiciară a pedepsei astfel cum a fost realizată de instanța de apel nu corespunde gravității faptei săvârșită de inculpat, gravitate care se evidențiază și prin examinarea tuturor datelor particulare ale cauzei, inclusiv a împrejurărilor care au precedat săvârșirea faptei și în raport cu toate criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal urmărind a se asigura realizarea scopului preventiv, educativ al pedepsei prevăzute de art. 52 Cod penal.
În acest context, apreciem că de fapt prima instanță a realizat individualizarea judiciară a pedepsei în mod just (atât sub aspectul cuantumului - 6 luni închisoare, cât și sub aspectul modalității de executare a pedepsei - suspendarea condiționată prev. de art. 81 Cod penal) ținând seama de buna conduită a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii, aspect ce rezultă din lipsa antecedentelor penale și reputația bună a acestuia, de stăruința depusă pentru a se achita de obligațiile morale și materiale față de fiul și soțul victimei, de prezența inculpatului în fața autorităților și de comportarea sinceră în cursul procesului penal, dar și viteza cu care acesta a circulat în faza premergătoare producerii accidentului (aproximativ 38 km./oră), viteză apropiată de limita de 30 km./oră prevăzută la art. 23 literele b,e din Hotărârea Guvernului nr. 1391/2006.
Referitor la recursul declarat de partea civilă, apreciem că acesta este nefondat, neimpunându-se majorarea pretențiilor civile acordate în favoarea sa, câtă vreme atât instanța de fond cât și cea de apel au acordat acestei părți civile toate despăgubirile civile care au fost dovedite respingându-le doar pe acelea care nu au fost dovedite. În acest sens, instanța de apel a arătat pe larg motivele pentru care acestei părți civile i-a fost acordată suma de 3557 lei din totalul sumei de 13133 lei daune materiale. Astfel, corect s-a arătat că înscrisurile aflate la filele 60,64,65 dosar, fac dovada achiziționării unui autoturism de către persoana fizică care l-a închiriat unei persoane juridice și care nu a reclamat nici un prejudiciu. Pe de altă parte solicitarea părții civile de a i se acorda atât valoarea pieselor și manopera necesară reparării vehiculului avariat cât și valoarea de achiziție a unui nou vehicul apare ca o îmbogățire fără justă cauză. Corect s-a arătat de altfel de instanța de apel că s-ar fi justificat eventual pretențiile reprezentând costul aferent închirierii unui vehicul pe perioada indisponibilizării celui avariat în evenimentul rutier, în acest sens nefiind însă prezentate dovezi cu înscrisuri, nici în fața instanței de apel și nici în fața instanței de recurs.
Partea civilă a mai depus de asemenea la dosarul cauzei în scopul dovedirii contravalorii manoperei reparării autoturismului Ford tranzit factura nr. 8- din 6.03.2007 emisă pentru autoturismul cu nr. - (altul decât cel implicat în eveniment), pe de altă parte piesele de schimb au fost achiziționate cu facturi datate ulterior - 4.05.2007, 8.05.2007 - situație de neconceput, reparația neputând fi realizată înainte de achiziționarea pieselor de schimb, considerent pentru care aceste pretenții au și fost în mod corect respinse de instanța de fond.
În ceea ce privește daunele morale solicitate de această parte civilă, în mod judicios au fost respinse de instanțele de fond câtă vreme această parte nu a suferit vătămări corporale și nici nu a necesitat spitalizarea, iar eventualele probleme apărute în cazul firmei datorită indisponibilizării vehiculului folosit la aprovizionare, nu justifică acordarea de daune cu acest titlu.
Ar mai fi de adăugat faptul că instanțele de fond au soluționat în mod judicios latura civilă a cauzei și în ceea ce privește părțile civile și, cuantumul acestor despăgubiri (atât în ceea ce privește despăgubirile periodice lunare acordate părții civile cât și în ceea ce privește daunele morale acordate ambelor părți civile) fiind corect apreciat raportat la suferința cauzată prin pierderea soției respectiv a mamei acestora.
Față de cele ce preced, curtea în baza art. 38515punctul 2 litera "a" Cod procedură penală va admite recursul penal declarat de inculpatul recurent, împotriva hotărârii instanței de apel pe care o va casa în ceea ce privește latura penală a cauzei și va menține hotărârea instanței de fond, în ceea ce privește latura penală a cauzei.
Va respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă.
Se vor menține restul dispozițiunilor hotărârilor atacate care nu contravin prezentei decizii.
Fiind în culpă procesuală, va obliga partea civilă la 100 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului în recurs, restul cheltuielilor avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
Ca o consecință a admiterii recursului declarat de inculpatul, se va respinge cererea privind obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în favoarea părții civile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de partea civilă .
În baza art. 38515punctul 2 litera "a" Cod procedură penală,
ADMITE recursul penal declarat de inculpatul recurent, împotriva deciziei penale nr. 58/A din 02 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o casează în ceea ce privește latura penală a cauzei și menține sentința penală nr. 139 din 19 iunie 2008 pronunțată de Judecătoria Marghita, în ceea ce privește latura penală a cauzei.
Menține restul dispozițiunilor hotărârilor atacate care nu contravin prezentei decizii.
Obligă pe partea civilă la 100 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului în recurs, restul cheltuielilor avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Respinge cererea privind obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în favoarea părții civile.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 februarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
decizie - /23.02.2010,
Judecători apel - -
Judecător fond -
2 ex./23.02.2010,
Președinte:Rus ClaudiaJudecători:Rus Claudia, Popovici Corina, Pătrăuș Mihaela
