Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 91/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori.
Dosar nr.-
DECIZIA PENALĂ NR. 91/R/2010
Ședința publică din 16 februarie 2010
Complet de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Rus Claudia
JUDECĂTOR 2: Popovici Corina
JUDECĂTOR 3: Pătrăuș Mihaela
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 alin. 1 cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de recurent - ASIGURĂRI-SUCURSALA O, cu sediul în O, -. -, nr. 2-4, Județ, împotriva deciziei penale nr. 261/A din 30 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, decizie care a desființat în parte sentința penală nr. 41 din 06 martie 2009, pronunțată de Judecătoria Aleșd, inculpatul, fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de sustrage în scopul folosirii pe nedrept și în timpul nopții a unui autoturism aparținând altei persoane, faptă prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 4 - 209 alin. 1 lit. g,i Cod penal, de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere și în stare de ebrietate, fapte prevăzute și pedepsite de art. 86 aliniatul 1 și art. 87 aliniatul 1 din G nr. 195/2002, republicată.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru inculpatul intimat, lipsă, avocat ales în baza împuternicirii avocațiale din 15 februarie 2010 emisă de Baroul Bihor - Cabinet de Avocat, lipsă fiind recurentul - Asigurări-Sucursala O și partea vătămată intimată C SRL -
Ministerul Public este reprezentat de domnul procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile, instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Avocatul inculpatului intimat solicită a se dispune respingerea recursului declarat de recurent ca fiind nefondat, a se menține ca legale și temeinice hotărârile recurate. Arată că recursul nu este motivat în drept, recurenta invocă o faptă prejudiciabilă care se raportează la o infracțiune de distrugere.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului ca fiind nefondat, a se menține ca legală și temeinică hotărârea recurată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
rin sentința penală numărul 41/06.03.2009, pronunțată de Judecătoria Aleșd, în baza art.208 alin 4, art. 209 alin 1, lit. g, i Cod penal s-a dispus condamnarea inculpatului, la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
În baza art.86 alin.1 din OUG195/2002, republicat s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare;
În baza art.87 alin 1 din OUG195/2002 republicat s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare;
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal s-a dispus contopirea pedepselor mai sus stabilite, și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, urmând ca acesta să execute pedeapsa rezultată de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 alin 1 lit. a teza a II și lit. b Cod penal.
În baza art.861Cod penal și art.71 alin.5 Cod penal s- dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale și a pedepselor accesorii aplicate inculpatului pe o durată de 5 ani ce constituie în baza art.862Cod penal termen de încercare pentru inculpat.
In baza art.359 alin.1 Cod de procedură penală i s- atras inculpatului atenția asupra dispozițiilor art.864Cod penal privind revocarea suspendării.
În baza art.863alin.1 lit. a Cod penal s-a dispus obligarea condamnatului ca pe durata termenului de încercare să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor pentru verificarea respectării măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863alin.1 lit. b - d Cod penal.
S-a respins ca neîntemeiată cererea părții civile - Asigurări SA-Sucursala O, cu privire la obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile.
Instanța de fond pentru a pronunța această hotărâre a reținut că a data de 25.03.2007, în jurul orelor 3,00-4,00 noaptea, inculpatul, după ce a consumat băuturi alcoolice a luat autoturism,ul cu nr. de înmatriculare B-56-, de la locuința tatălui său, fără ca acesta să i-l încredințeze, autoturism care aparține - SRL O, fiind închiriat tatălui inculpatului pentru activități de taximetrie.
mai reținut că inculpatul s-a deplasat cu acest autoturism, iar pe raza localității, respectiv DN 1 la km 609+300, pierdut controlul volanului intrând într-un șanț. Imediat de la producerea evenimentului rutier inculpatul a părăsit locul faptei, însă după circa o oră, a fost adus de tatăl său la locul accidentului, unde deja se aflau organele de poliție, care constatând că inculpatul se afla sub influența băuturilor alcoolice l-a supus testării cu aparatul alcooltest iar mai apoi l-au condus la o unitate medicală în vederea recoltării de probe biologice.
Conform buletinului de analiză toxicologică întocmit ce poartă nr. 440-441 din data de 27.03.2007, instanța de fond a reținut că rezultă că alcoolemia inculpatului era de 1,30 grame la mie la ora 6,25, respectiv 1,15 grame la mie la ora 7,25, în data de 25.03.2007 și că din cuprinsul adresei nr. 46219/29.03.2007 emisă de O, rezultă că inculpatul, nu figurează în evidența conducătorilor auto din B, ca fiind posesor de permis de conducere.
Această stare de fapt a fost reținută de instanța de fond în urma coroborării mijloacelor de probă reprezentând declarațiile martorilor, G și și declarația de recunoaștere a inculpatului, precum și conținutul înscrisurilor la care s-a făcut referire anterior.
Instanța de fond a reținut că în drept faptele inculpatului astfel cum a fost descrise mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de furt calificat, prevăzută de art.208 alin 4, art. 209 alin 1, lit g, i Cod penal, de conducere a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin 1 din OUG 195/2002 repub, și de conducere a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică peste limita legală, prevăzută de art. 87 alin 1 din OUG 195/2002 repub, texte de lege în baza cărora a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru cea dintâi infracțiune reținută, respectiv câte 1 an închisoare pentru cele două infracțiuni la regimul circulației rutiere.
Instanța de fond constatând că cele trei infracțiuni au fost comise în modalitatea concursului real și ideal - pentru infracțiunile la regimul circulației, instanța în baza art. 33 lit a, 34 lit b Cod penal, a dispus contopirea pedepselor mai sus stabilite și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, urmând ca acesta să execute pedeapsa rezultată de 3 (trei) ani închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 alin 1 lit a teza a II și lit. b Cod penal.
A reținut că atât cât privește individualizarea pedepselor principale și a celei rezultate, a avut în vedere pericolul social al faptelor săvârșite, împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, persoana inculpatului cunoscut fără antecedente penale precum și atitudinea sa de recunoaștere a faptelor comise.
Instanța de fond preciat că nu se impune privarea de libertate a inculpatului, considerând că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia, existând posibilități de îndreptare și reintegrare socială, și în baza art. 861Cod penal și art.71 alin.5 Cod penal dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale și a pedepselor accesorii aplicate inculpatului pe o durată de 5 ani ce constituie în baza art.862Cod penal termen de încercare pentru inculpat.
In baza art.359 alin.1 Cod de procedură penală a atras inculpatului atenția asupra dispozițiilor art.864Cod penal privind revocarea suspendării și în baza art.863alin.1 lit. a Cod penal a obligat condamnatul ca pe durata termenului de încercare să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor
Sub aspectul laturii civile, instanța de fond respins ca neîntemeiată cererea părții civile - Asigurări SA - Sucursala O, cu privire la obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen legal inculpatul solicitând admiterea apelului, casarea sentinței iar cu ocazia rejudecării a se dispune reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului cu consecința reducerii pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege.
În motivarea apelului se arată că în speță nu au fost valorificate circumstanțele personale ale inculpatului constând în lipsa antecedentelor sale penale, respectiv conduita sinceră pe care a manifestat-o în cursul urmăririi penale, recunoscând faptele ce au fost reținute în sarcina sa.
Împotriva aceleași hotărâri a formulat apel terțul asigurator - Asigurări SA - Sucursala O, solicitând admiterea căii de atac, casarea sentinței, iar cu ocazia rejudecării a se dispune obligarea inculpatului la plata sumei de 12.591,50 lei reprezentând despăgubiri civile acordate asiguratului - Leasing România SRL conform facturii nr. -/16.05.2007 și dobânda legală calculată de la data plății efectuate până la achitarea efectivă a debitului.
În motivare se arată că, conform dispozițiilor art. 22 din Legea 136/1995 "în limitele indemnizației plătite asiguratorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei. Acest text de lege stă la baza pretențiilor formulate de societatea în cauză, pretenții pe care în mod nelegal și nejustificat instanța de fond le-a respins, încălcând astfel dispozițiile impuse de legiuitor în domeniul legii speciale.
Prin decizia penală nr.261/A/2009 pronunțată la data de 30 noiembrie 2009, Tribunalul Bihora admis apelul penal declarat de inculpatul și partea civilă apelantă Asigurări - Sucursala O, împotriva sentinței penale nr.41 din 06.03.2009 pronunțată de Judecătoria Aleșd pe care a desființat-o în sensul că:
A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului în pedepsele componente respectiv: o pedeapsă de 3 ani închisoare și 2 pedepse a câte 1 an închisoare fiecare.
A făcut aplicarea art.74 lit.a și art.76 lit.c Cod penal la încadrarea juridică prevăzută de art.208 al.4 - 209 al.1 lit.g, i Cod penal și reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru această infracțiune de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare.
A făcut aplicarea art.74 lit.a și art.76 lit.d Cod penal la încadrarea juridică prevăzută de art.86 al.1 din OUG nr.195/2002 republicată și reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru această infracțiune de la 1 an închisoare la 6 luni închisoare.
A făcut aplicarea art.74 lit.a și art.76 lit.d Cod penal la încadrarea juridică prevăzută de art.87 al.1 din OUG nr.195/2002 republicată și reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru această infracțiune de la 1 an închisoare la 6 luni închisoare.
În baza art.33 lit.a și art.34 Cod penal a contopit pedepsele individuale în pedeapsa cea mai grea de:
-2 ani închisoare cu aplicarea art.71, art.64 al.1 lit.a teza II și lit.b Cod penal.
A redus termenul de încercare de la 5 ani la 4 ani.
A înlăturat dispoziția instanței privind respingerea ca neîntemeiată a cererii părții civile Asigurări cu privire la obligarea inculpatului la plata de despăgubiri civile și în consecință respinge ca inadmisibilă cererea părții civile având ca obiect obligarea inculpatului la plata de despăgubiri civile.
A menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.
În baza art.192 al.3 Cod de procedură penală cheltuielile judiciare avansate au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această decizie Tribunalul Bihora reținut următoarele:
Starea de fapt a fost corect reținută de prima instanță, just argumentată, conformă cu probele administrate în cauză, încadrarea juridică a faptelor comisă de inculpat fiind legală.
In mod corect și judicios, prima instanță a reținut vinovăția inculpatului, din probele administrate în cauză, coroborate cu declarația de recunoaștere a inculpatului, rezultând fără dubii că a data de 25.03.2007, în jurul orelor 3,00-4,00 noaptea inculpatul, după ce a consumat băuturi alcoolice a luat autoturismul cu nr. de înmatriculare B-56-, de la locuința tatălui său, fără ca acesta să i-l încredințeze, autoturism care aparține - SRL O, fiind închiriat tatălui inculpatului pentru activități de taximetrie.
Inculpatul s-a deplasat cu acest autoturism, iar pe raza localității, respectiv DN 1 la km 609+300, pierdut controlul volanului intrând într-un șanț. Imediat după producerea evenimentului rutier inculpatul a părăsit locul faptei, însă după circa o oră, a fost adus de tatăl său la locul accidentului, unde deja se aflau organele de poliție, care constatând că inculpatul se afla sub influența băuturilor alcoolice l-a supus testării cu aparatul alcooltest iar mai apoi l-au condus la o unitate medicală în vederea recoltării de probe biologice.
Conform buletinului de analiză toxicologică întocmit ce poartă nr. 440-441 din data de 27.03.2007, alcoolemia inculpatului era de 1,30 grame la mie la ora 6,25, respectiv 1,15 grame la mie la ora 7,25, în data de 25.03.2007. Din cuprinsul adresei nr. 46219/29.03.2007 emisă de O, rezultă că inculpatul, nu figurează în evidența conducătorilor auto din B, ca fiind posesor de permis de conducere.
Starea de fapt mai sus reținută fost probată prin declarațiile de recunoaștere a inculpatului coroborate cu depozițiile martorilor audiați în cauză -, G, buletinului de analiză toxicologică nr. 440-441 din data de 27.03.2007, adresa nr. 46219/29.03.2007 emisă de .
Sub aspectul individualizării pedepsei însă, instanța de control judiciar a constatat că prima instanță nu a valorificat în mod judicios dispozițiile art. 72 cod penal.
Funcția de reeducare și îndreptare depind de persoana celui condamnat, iar din punct de vedere al eficienței pedeapsa trebuie să fie adaptabilă în sensul proporționalizării ei în raport de pericolul social concret atât al faptei cât și al infractorului, dar în același timp aflictivă. Or, modalitatea concretă la care instanța de fond a recurs în procedura de individualizare a răspunderii penale și aplicare a pedepsei denotă o netă supradimensionare a pericolului social al faptei cât și al celui reprezentat de persoana inculpatului.
Inculpatul a avut o atitudine sinceră de recunoaștere și regret a faptei, la data săvârșirii faptei împlinise vârsta de 19 ani, fapta a fost comisă pe fondul teribilismului ce caracterizează actuala generație de tineri, la solicitarea unui prieten, în compania căruia se afla în noaptea respectivă, cei doi intenționând să facă o plimbare. Pe de altă parte, inculpatul se află la primul contact cu legea penală ir modalitatea de concretă de săvârșire a infracțiunilor nu imprimă acestora un grad de periculozitate ridicat.
În contextul arătat instanța de apel a considerat că nu au fost suficient valorificate în sistemul pugnitiv unele elemente de esență, definitorii pentru tipul de comportament uman, ajuns în balanța justiției. Prin urmare, instanța de control judiciar a apreciat fondat apelul inculpatului în sensul reținerii circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a, cod penal, cu consecințele prevăzute de art. 76 lit.d cod penal respectiv 76 lit. c cod penal, după caz.
În ce privește apelul formulat de terțul asigurator ASIGURĂRI - SUCURSALA O instanța de control judiciar a apreciat că acesta este întemeiat, dar nu sub aspectul obligării inculpatului la despăgubirile solicitate de această parte ci sub alt aspect, în concret acela al respingerii ca inadmisibilă a acțiunii civile formulată de această societate, soluție ce-i permite să se adreseze instanței comerciale în vederea valorificării pretențiilor formulate. S-a apreciat că această soluție nu agravează situația societății în propria cale de atac în condițiile în care instanța de fond a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă, în timp ce instanța de control judiciar a respins-o ca inadmisibilă, terțul asigurator având deschisă calea unei acțiuni comerciale.
S-a apreciat că, în prezenta, cauză terțul asigurator ASIGURĂRI - SUCURSALA O nu are calitatea de parte civilă în procesul penal, fiind introdus doar ca terț pentru a se asigura opozabilitatea hotărârii pronunțate situație față de care nu pot fi valorificate pretențiile acestui terț asigurator într-un astfel de cadru procesual.
Natura juridică a obligației asumate de societatea de asigurări, prin încheierea poliției de asigurare cu asiguratorul este diferită de răspunderea pentru fapta altuia, reglementată de art. 1000 alin.1 și 3 cod civil.
Astfel fiind, văzând și dispozițiile art. 2 din Legea 32/2000 privind societățile de asigurare și supraveghere a asigurărilor, natura juridică a acțiunii în regres exercitată de asigurător (societate de asigurare) împotriva persoanelor culpabile de producerea unui accident, este comercială și, prin urmare, asigurătorul nu-și poate valorifica pretențiile în cadrul procesului penal (decizia nr. XXII/19.03.2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, într-un recurs în interesul legii a stabilit că terțul asigurator poate să-și exercite acțiunea în regres împotriva persoanei culpabile de producerea accidentului în fața instanței comerciale).
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs asigurătorul C Asigurări SA- Sucursala O solicitând prin motivele scrise admiterea recursului cu consecința modificării deciziei penale atacate în sensul admiterii pretențiilor solicitate, respectiv obligarea inculpatului la plata sumei de 12.591,50 lei despăgubiri civile în favoarea sa, despăgubiri civile care au fost acordate de C Asigurări SA- Sucursala O asiguratului lor C Leasing România L, în baza poliței nr. - din 24 octombrie 2006, conform facturii nr. - din 16 mai 2007, achitată prin nr. 930/29 mai2007 și dobânda legală calculată de la data plății efectuate (29 mai 2007) până la achitarea efectivă a debitului.
În motivarea recursului asigurătorul arată că în conformitate cu dispozițiile art. 22 din Legea nr. 136/1995 "în limitele îndemnizației plătite asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei". Se menționează că acest text de lege a stat la baza pretențiilor formulate și care în mod nelegal și nejustificat au fost respinse de instanța de fond iar mai apoi instanța de apel în mod nelegal și netemeinic ar fi respins ca inadmisibilă cererea sa în calitate de parte civilă cu privire la obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile.
Examinând hotărârile recurate, prin prisma motivelor invocate de recurent, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art.385/6 alin.2 și art.385/14 din Codul d e procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art.385/9 din același cod, se constată că acestea sunt legale și temeinice, iar recursul apare ca nefondat și va fi respins ca atare, în baza art. 385/15 pct.1 lit."b" Cod procedură penală.
Astfel în mod corect instanța de apel a respins ca inadmisibilă acțiunea civilă formulată de terțul asigurător C Asigurări SA- Sucursala O, soluție care după cum în mod judicios a arătat instanța de apel îi permite acesteia să se adreseze instanței comerciale în vederea valorificării pretențiilor formulate.
În acest sens de altfel s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție când într-un recurs în interesul legii (decizia nr. XXII din 19 martie 2007) a stabilit că terțul asigurător poate să-și exercite acțiunea în regres împotriva persoanei culpabile de producerea accidentului în fața instanței comerciale. De altfel, și din dispozițiile art. 2 din Legea nr. 32/2000 privind societățile de asigurare și supraveghere a asigurărilor, rezultă că natura juridică a acțiunii în regres exercitată de asigurător (societate de asigurare ) împotriva persoanelor culpabile de producerea unui accident este comercială și, prin urmare asigurătorul nu-și poate valorifica pretențiile în cadrul procesului penal.
În consecință, față de cele ce preced se va respinge ca nefondat recursul declarat de C Asigurări SA- Sucursala
În temeiul prevederilor art.192 aliniatul 2 Cod procedură penală, recurentul va fi obligat să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515punctul 1 litera "b" Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de recurentul ASIGURĂRI SA-SUCURSALA O, cu sediul în O, str. -. -, nr. 2-4-6, Județul B, împotriva deciziei penale nr. 261/A din 30 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 februarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
decizie - /19.02.2010.
Judecători apel - -
Judecător fond -
2 ex./19.02.2010,
Președinte:Rus ClaudiaJudecători:Rus Claudia, Popovici Corina, Pătrăuș Mihaela
