Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 92/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 92
Ședința publică din data de 05 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ecaterina Ene
JUDECĂTORI: Ecaterina Ene, Dumitru Pocovnicu Gabriel Crîșmaru
- -
GREFIER: - -
***********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat de - - procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL NEAMȚ, împotriva deciziei penale nr. 331/A din data de 13 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns av. - apărător desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat G - care a lipsit la termenul de azi.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț așa cum a fost formulat, casarea deciziei penale pronunțată de Tribunalul Neamț și menținerea sentinței penale pronunțată de Judecătoria Roman.
Av. - având cuvântul pentru intimatul inculpat G - solicită respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț întrucât consideră hotărârea Tribunalului Neamț este temeinică și legală. De asemeni, solicită plata onorariului de avocat oficiu din fondul Ministerului Justiției.
CURTEA
- DELIBERÂND -
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.440 din data de 29.08.2008, pronunțată de Judecătoria Roman, județul N, în temeiul art. 334 Cod procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice date prin actul de sesizare a instanței din infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art.208 alin. 1, art.209 alin.1 lit.e Cod penal, în infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art.208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. e și alin. 2 lit. b Cod penal și s-a dispus condamnarea inculpatului -, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin.1, art.209 alin.1 lit.e și alin.2 lit.b Cod penal, cu aplicarea art. 74 alin. 2 și art. 76 alin.1 lit. c Cod penal, în dauna părții vătămate, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
În temeiul art. 357 alin. 3 Cod procedură penală, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 alin. 2 Cod penal, constând în interzicerea exercițiului drepturilor enunțate la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, pe toată durata executării pedepsei principale.
S-a admis cererea formulată de partea vătămată - constituită parte civilă și, în temeiul art. 346 raportat la art. 14 alin. 3 Cod proc. penală, cu aplicarea art. 998 Cod civil, a fost obligat inculpatul să-i restituie acesteia suma de 680 RON și, în măsura în care se mai găsesc în posesia inculpatului, documentele sustrase (cartea de identitate a părții vătămate, carduri de acces în rețeaua de magazine METRO și și carnetul de sănătate al minorei ).
În baza art. 189 Cod procedură penală, onorariul apărătorului desemnat din oficiu ( av. ), în sumă de 100 RON, a fost achitat din fondurile Ministerului Justiției.
În temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 250 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate în cauză.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că în ziua de 27 iunie 2007, în jurul orei 10,00, partea vătămată s-a deplasat însoțită de martorul la Oficiul poștal nr. 1 R, pentru a expedia un mandat poștal. Martorul a așteptat la mașină în afara clădirii, în timp ce partea vătămată a intrat și a luat loc la o masă pentru a completa formularul poștal. Partea vătămată ținea poșeta pe umăr și, preț de câteva momente, fiind concentrată asupra completării formularului, nu a mai fost atentă asupra a ceea ce se petrecea în jur. Observând neatenția părții vătămate inculpatul s-a apropiat și a umblat în geantă, sustrăgând portmoneul în care se afla suma de 680 RON și diferite documente ( cartea de identitate a părții vătămate, carduri de acces în rețeaua de magazine METRO și și carnetul de sănătate al minorei ). Gestul său a fost observat de martorii și G, care se aflau în incinta poștei pentru a-și ridica pensiile, dar inculpatul a părăsit în fugă incinta Oficiului poștal înainte ca martorii să o avertizeze pe partea vătămată.Partea vătămată a pornit în urmărirea inculpatului, dar acesta nu a mai putut fi prins.
Organele de poliție sosite la fața locului au condus pe partea vătămată și pe cei doi martori la sediul Poliției mun. R, unde din mai multe planșe foto aceștia au reușit să identifice autorul furtului în persoana inculpatului. Identificarea martorului nu a lăsat loc nici unui echivoc, în condițiile în care martorul a indicat în fața instanței de fond, fără nici un dubiu, că inculpatul este autorul faptei.
Fapta inculpatului este pe deplin dovedită de materialul probator administrat în cauză, atât în cursul urmăririi penale, cât și nemijlocit în fața instanței, acesta răsturnând apărările inculpatului. Cu toate că inculpatul a negat orice implicare în săvârșirea infracțiunii, vinovăția sa a fost probată prin depozițiile martorilor, cu predilecție a lui. Martor ocular, acesta a perceputex propriis sensibussăvârșirea infracțiunii și a reținut fizionomia inculpatului, fiind în măsură să confirme identitatea de persoană dintre inculpat și autorul infracțiunii. În plus, martorul a declarat că, după începerea cercetărilor în cauză, fratele inculpatului s-a prezentat la domiciliul părții vătămate și i-a propus să-i restituie actele de identitate sustrase, dar ulterior nu a mai revenit. La stabilirea vinovăției inculpatului concură și poziția sa oscilantă referitor la martorul propus în apărare. Este relevantă, în acest sens, împrejurarea că inculpatul nu a fost în măsură să nominalizeze încă de la început numele persoanei cu care a fost la pescuit, pentru ca apoi să înlocuiască martorul cu un altul, care ar fi confirmat același alibi (cu toate că niciodată nu a susținut că ar fi fost împreună cu mai multe persoane la pescuit).
În ceea ce privește încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare, prima instanță a apreciat că aceasta este incompletă, în condițiile în care se face trimitere doar la prevederile art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. e Cod penal. Din probatoriul administrat a rezultat că, pe lângă suma de 680 RON, inculpatul a sustras și o serie de alte bunuri, respectiv cartea de identitate a părții vătămate, carduri de acces în rețeaua de magazine METRO și și carnetul de sănătate al minorei. Cum cartea de identitate este un document care servește la legitimare, în sensul art. 209 alin. 2 lit. b Cod penal, prima instanță apreciat că încadrarea juridică a faptei trebuie să se raporteze și la această formă calificată a furtului. Chiar dacă forma de vinovăție ce caracterizează această variantă de incriminare calificată este, în speță, intenția indirectă, prima instanță a apreciat că nu subzistă nici un considerent pentru care dispozițiile art. 209 alin. 2 lit. b Cod penal să nu fie aplicabile. Inculpatul a prevăzut că prin sustragerea portmoneului își poate însuși și documente ce servesc la legitimare, și nu doar sume de bani, și, chiar dacă nu a urmărit acest rezultat, l-a apreciat ca inevitabil în sensul art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. b Cod penal. În consecință, în condițiile art. 334 Cod proc. penală, s-a procedat la schimbarea încadrării juridice în sensul arătat.
La stabilirea cuantumului pedepsei cu închisoarea instanța a ținut seama de criteriile generale de individualizare judiciară enumerate la art. 72 alin. 1 cod penal, de modalitatea de săvârșire a infracțiunii, de gradul de pericol social al faptei, de persoana inculpatului (care a mai fost condamnat anterior pentru același gen de infracțiuni și a adoptat în cauză o poziție procesuală nesinceră), precum și de circumstanțele de loc și timp ale actului infracțional. În același timp, însă, prima instanță reținut că inculpatul are în întreținere 2 copii minori și că prin fapta sa nu a cauzat un prejudiciu însemnat părții vătămate, condiții în care a considerat justificată reținerea în favoarea acestuia a prevederilor art. 74 alin. 2 Cod penal, referitoare la circumstanțele atenuante personale judiciare. În consecință, în operațiunea de individualizare judiciară s-a acordat eficiență dispozițiilor art. 76 alin. 1 lit. c Cod penal.
În ceea ce privește individualizarea modului de executare a pedepsei închisorii, prima instanță a reținut că, deși inculpatul nu este recidivist prin condamnările anterioare, prezența acestora permite a se concluziona că îndreptarea sa și realizarea scopului enunțat la art. 52 Cod penal (sub aspect preventiv și coercitiv) nu se poate realiza decât prin privarea de libertate a acestuia. În atari condiții, potrivit art. 357 alin. 3 Cod proc. penală, prima instanță a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 alin. 2 Cod penal, constând în interzicerea exercițiului drepturilor enunțate la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal pe toată durata executării pedepsei principale.
La stabilirea conținutului pedepsei accesorii instanța a avut în vedere dispozițiile art. 71 alin. 3 Cod penal, apreciind că interzicerea drepturilor enunțate la art. 64 alin. 1 lit. d, e Cod penal ar reprezenta o ingerință nejustificată a statului în exercitarea dreptului conferit de art. 8 din Convenția europeană a drepturilor omului. În același context, instanța a reținut și că interzicerea dreptului la vot ar reprezenta, de asemenea, o represiune excesivă, în condițiile în care nu există o legătură între acest drept și infracțiune, iar gravitatea acesteia nu justifică interzicerea dreptului de a alege.
În ceea ce privește acțiunea civilă formulată de partea vătămată, prima instanță a apreciat că solicitarea acesteia este întemeiată. În condițiile art. 346 Cod procedură penală s-a reținut existența prejudiciului, a faptei culpabile și a legăturii de cauzalitate dintre acestea, așa încât a fost obligat inculpatul la restituirea sumei de 680 RON și a documentelor sustrase.
În condițiile art. 349 Cod proc. penală inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul - G, prin care solicită să se constate că nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii de furt. Nu s-au formulat cereri de noi probe, iar inculpatul, legal citat, nu s-a prezentat în instanță.
Prin decizia penală nr. 331/AP din data de 13 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț, în baza art. 379 pct.2 lit. a Cod procedură penală, a fost admis apelul declarat de inculpat, a fost desființată, în parte, sentința apelată, cu privire la individualizarea pedepsei și, rejudecând în fond cauza, în baza art. 81 Cod penal și art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale de un an închisoare și a pedepsei accesorii.
În baza art. 82 Cod penal, s-a stabilit un termen de încercare de 3 (trei) ani, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
În baza art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 83 Cod penal.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
În baza art.189 alin.1 Cod procedură penală, onorariul în cuantum de 200 lei pentru apărătorul desemnat din oficiu în apel, s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul d e Avocați
În baza art. 192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în apel au fost lăsate în sarcina statului.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a reținut următoarele:
Prima instanță a reținut o situație de fapt conformă realității așa cum rezultă din probele administrate.
Inculpatul, deși nu a fost surprins în momentul imediat următor sustragerii portmoneului a fost recunoscut fără dubiu de partea vătămată și de martorul.
Apelantul inculpat nu are nici o probă prin care să dovedească o situație de fapt contrară. Susținerea sa că nu el ar fi autorul faptei nu este fundamentată de probe.
S-a dovedit în cauză, mai presus de orice îndoială rezonabilă că fapta s-a săvârșit astfel cum s-a expus în rechizitoriu și că inculpatul este autorul faptei.
Raportat la această situație de fapt încadrarea juridică este legală, în speță existând elemente de fapt care au justificat schimbarea încadrării juridice din art.208 alin.1 și art.209 alin.1 lit.e Cod penal, în infracțiunea de furt calificat prevăzută de art.208 alin.1 și art.209 alin.1 lit.e și alin.2 lit.b Cod penal. În legătură cu acest aspect trebuia precizat că însuși fratele inculpatului s-a exprimat față de martorul că va face tot posibilul pentru a restitui măcar actele părții vătămate - carte de identitate, carduri acces Metro și și carnet de sănătate.
Această probă dovedește fără dubiu faptul că în potmoneul sustras se aflau și actele menționate, acte avute în vedere de dispozițiile art.209 alin.2 lit.
Referitor la individualizarea pedepsei instanța de fond a apreciat corect asupra criteriilor generale prevăzute de art.72 Cod penal și asupra și a circumstanțelor specifice în speță.
Individualizarea cuantumului pedepsei este judicioasă însă, cu privire la modalitatea de executare a pedepsei se impun câteva considerații.
Astfel se constată că în speță, cu excepția cauzelor speciale de agravare prev. de art.209 alin.1 lit.c și alin.2 lit.b Cod penal, față de inculpat nu există alte cauze generale reale ori personale care să-i agraveze situația.
În privința antecedentelor penale se reține conform certificatului de cazier judiciar că a suferit, în minoritate, o condamnare prin sentința penală nr.545/29.05.1995 a Judecătoriei Roman, desființată prin decizia penală nr.576/18.12.1996 a Tribunalului Neamț și o condamnare, după împlinirea majoratului, la o pedeapsă de 3 ani închisoare prin sentința penală nr.132/30.01.1998, desființată prin decizia penală nr.507/09.06.1998 a Curții de Apel Bacău. Condamnarea suferită în timpul minorității nu atrage interdicții ori decăderi (art.109 alin.4 Cod penal ), iar pentru cea de-a doua condamnare inculpatul este reabilitat; chiar dacă nu s-a constatat judecătorește această împrejurare reabilitarea este operantă în cazul în care se au în vedere antecedentele penale.
Prin urmare nu se poate aprecia că antecedentele existente agravează situația inculpatului.
Pe de altă parte, faptul că de la momentul liberării condiționate 03.11.1989 până la data săvârșirii faptei, 27.06.2007, inculpatul s-a abținut de la săvârșirea de infracțiuni, constituie un motiv în plus să se aprecieze că în speță prevenția specială, reeducarea inculpatului se poate realiza și fără executarea efectivă a pedepsei. Astfel, un element esențial în reeducarea inculpatului este faptul că acestuia i se va atrage atenția că în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei va fi revocat.
În favoarea individualizării acestei forme de executare a pedepsei sunt și valoarea mică a prejudiciului și situația personală a inculpatului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în cadrul termenului legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, care a criticat decizia recurată, susținând că aceasta este netemeinică pentru următoarele motive:
Inculpatul nu a recunoscut fapta și are antecedente penale pentru fapte de același gen.
Scopul pedepsi nu poate fi atins prin suspendarea condiționată a executării pedepsi, deoarece inculpatul nu prestează vreo muncă (este fără ocupație) și nu a înțelese să-și formeze o atitudine corectă față de muncă, față de ordinea de drept.
Faptul că valoarea prejudiciului este mică, se arată în motivele de recurs, se datorează faptului că partea vătămată avea o sumă mică de bani în poșetă, dar nu că atât ar fi sustras inculpatul. Putea fi o sumă mult mai mare, dar gradul de pericol social al faptei îl prezintă modul și împrejurările în care s-a săvârșit fapta, poziția procesuală a inculpatului și nu în ultimă instanță circumstanțele personale ale acestuia, care caracterizează conduita și comportarea sa anterioară.
Analizând decizia penală recurată în raport de motivele de recurs invocate și examinând-o și din oficiu, potrivit art.385/9 alin.3 Cod procedură penală, desigur pentru de casare prevăzute de acest text, Curtea constată că recursul urmează a fi admis pentru considerentele care vor fi prezentate.
În cauză s-a reținut o situație de fapt corespunzătoare probelor administrate, s-a dat infracțiunii comise de intimatul-inculpat o corectă încadrare juridică, dar, în mod greșit instanța de apel a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea pedepsei, dispunând suspendarea condiționată a executării acesteia.
Așa cum este cunoscut, în conformitate cu prevederile art.72 Cod penal, la stabilirea și aplicarea pedepselor instanța trebuie să țină seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În ceea ce privește gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, se impune a avea în vedere că intimatul-inculpat a sustras, în timp ce se afla într-un oficiu poștal, din poște intimatei-parte civilă portmoneul în care se afla suma de 680 RON și diferite documente, printre care și cartea de identitate a acesteia, carnetul de sănătate, ori la individualizarea judiciară a pedepsei trebuie avute în vedere modul și împrejurările concrete în care s-a comis infracțiunea dedusă judecății.
La stabilirea cuantumului pedepsei și al modalității de individualizare judiciară trebuie avut în vedere nu numai urmarea produsă, ci și urmarea care s-ar fi putut produce.
Faptul că intimatul-inculpat a sustras doar suma de 680 lei RON nu se datorează intimatului-inculpat, ci faptului că aceasta a fost suma pe care o avea intimata-parte civilă în portmoneu, deoarece dacă ar fi avut o sumă mai mare, aceasta ar fi fost sustrasă de inculpat.
La stabilirea modalității de individualizare judiciară, instanța trebuie să aibă în vedere și poziția intimatului-inculpat pe durata procesului penal, care, în pofida unor probe certe de vinovăție a negat săvârșirea infracțiunii și încercat să implice și membrii familiei sale pentru a scăpa de răspundere penală, iar la instanțele de apel și de recurs acesta nu s-a mai prezentat, ceea ce dovedește că acesta nu manifestă nici un regret cu privire la infracțiunea săvârșită, ci mai degrabă denot lipsă de interes și chiar sfidarea organelor judiciare.
Referitor la persoana intimatului-inculpat, chiar și în condițiile în care condamnările anterioare au fost aplicate fie pentru infracțiuni săvârșite în timpul minorității, fie că pentru cea aplicată după împlinirea vârstei majoratului s-a împlinit termenul de reabilitare, acesta descriu persoana inculpatului și tendința acestuia spre săvârșirea de infracțiuni, cum este și cea pentru care a fost trimis în judecată, infracțiune săvârșită în plină zi și în public.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.385/15 pct.2 lit.a Cod procedură penală, va fi admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, va fi casată decizia penală recurată și va fi menținută sentința pronunțată de prima instanță.
În baza art.69 alin.1 din Legea nr.51/1995, cu art.189 Cod procedură penală, se va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților a onorariilor avocat oficiu la instanța de apel și la instanța de recurs în sumă de 400 lei (200 lei + 200 lei).
Văzând și prevederile art.192 alin.3 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive;
În numele legii;
DECIDE:
În temeiul art.385/15 pct.2 lit.a Cod procedură penală, admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț împotriva deciziei penale nr.331/AP din data de 13.11.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț.
Casează în totalitate decizia penală recurată și menține hotărârea primei instanțe, respectiv sentința penală nr.440 din data de 29.08.2008, pronunțată de Judecătoria Roman, județul
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților a onorariilor avocat oficiu la instanța de apel și la instanța de recurs în sumă de 400 lei (200 lei + 200 lei).
În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Ecaterina Ene, Dumitru Pocovnicu Gabriel Crîșmaru
GREFIER,
Red. sent.
Pronunțat dec.apel -
Red.dec.recurs
El.
09.02.2009
Președinte:Ecaterina EneJudecători:Ecaterina Ene, Dumitru Pocovnicu Gabriel Crîșmaru
