Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 93/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 93
Ședința publică din data de 05 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ecaterina Ene
JUDECĂTORI: Ecaterina Ene, Dumitru Pocovnicu Gabriel Crîșmaru
- -
GREFIER: - -
***********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat de - - procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 365/AP din data de 22 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns av. - apărător ales al recurentului inculpat, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care:
Av. precizează că în sală este prezent tatăl inculpatului, care este procurator și arată că este plecat în Italia și nu știe când se va întoarce.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Av. - având cuvântul pentru recurentul inculpat - precizează că s-a formulat recurs deoarece între partea vătămată și inculpat a existat o altercație, provocată de partea vătămată, care l-a înjurat pe inculpat de mamă, producându-i o mare jignire. După ce s-au despărțit partea vătămată a plecat cu o căruță, iar în momentul în care a ajuns pe un pod s-a aruncat în, acțiune în urma căreia a suferit leziuni despre care se spune că i le-ar fi provocat inculpatul, lucru neadevărat.
Față de situația de fapt relatată, consideră că nu există legătură de cauzalitate între acțiunea inculpatului rezultatul produs, respectiv pierderea unui organ vital. În cazul în care se consideră că există legătură de cauzalitate, solicită a se avea în vedere că inculpatul a fost provocat de partea vătămată, provocare care a fost dovedită la instanța de fond.
Solicită admiterea recursului, reținerea circumstanței provocării, prevăzută de art.73 Cod penal și circumstanțelor personale ale inculpatului, care rezultă din ancheta socială efectuată la instanța de fond, fl.65 și aplicarea unei pedepse cu suspendare.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpat și menținerea hotărârilor pronunțate în cauză, pedeapsa fiind corect individualizată. De asemeni solicită a fi obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.
CURTEA
- DELIBERÂND -
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.479/20.06.2008 pronunțată de Judecătoria Piatra Neamțs -a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, în baza art.182 alin.2 Cod Penal. În baza art.357 alin.3 Cod Procedură Penală s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art.64 lit.a teza II și Cod Penal.
În baza art.14 Cod procedură penală, art.346 Cod procedură penală și a art.998, art.999 cod civil s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă și a fost obligat inculpatul să plătească părții civile menționate suma de 500 lei reprezentând despăgubiri civile cu caracter patrimonial și echivalentul în lei al sumei de 8.000 EUR la cursul BNR din ziua plății, cu titlu de daune morale. În baza art.193 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească părții vătămate suma de 578,40 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
În baza art.14 Cod procedură penală, art.346 Cod procedură penală și art.998, art.999 Cod civil s-au admis acțiunile civile formulate de partea civilă Serviciul de Ambulanță Județean, Spitalul Județean de Urgență P N și Spitalul Clinic de Urgențe " Treime" I și a fost obligat inculpatul să plătească acestora sumele de 242,33 lei, de 929,09 lei și de 1.322,46 lei reprezentând despăgubiri civile cu caracter patrimonial.
În baza art. 191 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei,reprezentând cheltuieli judiciare, către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut faptul că în după amiaza zilei de 07 octombrie 2006 a mers la bar AF din comuna, sat Chilia, județul N, consumând băuturi alcoolice. În bar au apărut, pe rând, și, consumând toți băuturi alcoolice. și au început să discute convenind să meargă împreună la o discotecă ce se organiza în acea seară în sat, comuna D, județul Inculpatul și, cu căruța inculpatului, au plecat spre sat, comuna D, județul N, în jurul orelor 2030, fiind urmați, la scurt timp, de către și, aceștia din urmă deplasându-se cu căruța lui.
În drum spre discotecă, la intrarea în sat, comuna D, județul N, între inculpat și, aflați ambii sub influența alcoolului, a izbucnit o ceartă. Inculpatul și s-au dat jos din căruță, iar inculpatul, fără un motiv întemeiat, a început să-l lovească pe cu pumnii și cu picioarele pe corp., urmare a loviturilor aplicate de către inculpat în zona capului, a căzut la pământ, pierzându-și cunoștința. În acele momente au apărut și și, fratele inculpatului strigând la inculpat să nu-l mai lovească pe.
Inculpatul a încetat a lovi partea vătămată menționată, după care, văzând că acesta și-a pierdut cunoștința, l-a urcat în căruța lui, plecând apoi toți patru cu cele 2 căruțe spre sat, comuna D, județul Inculpatul a lăsat căruța sa la domiciliu după care, împreună cu și, cu căruța lui în care se afla deja întins, au plecat spre discotecă. În drum, după ce își revenise, la trecerea peste un, de teamă să nu fie iarăși lovit de, a sărit din căruța lui, ascunzându-se apoi după niște de la marginea pârâului.
, și au căutat un timp pe, și, văzând că nu-l găsesc pe acesta, au pornit spre discoteca organizată în acea seară în sat, comuna D, județul a stat un timp ascuns după care a plecat spre locuința sa din sat Chilia, comuna, județul
În dimineața zilei de 08 octombrie 2006 partea vătămată a fost transportat cu o ambulanță la Spitalul Județean de Urgență P N, i s-a acordat asistență medicală, apoi a fost transferat la Spitalul Clinic de urgență "Sf. Treime" I, fiind internat în secția între 08 octombrie 2006 - 17 octombrie 2006.
Urmare a unei lovituri aplicată de inculpat la 07 octombrie 2006 lui i-a fost produsă o "ruptură a globului ocular drept", leziune ce a necesitat sutura plăgii sclerale. Pe fondul unei evoluții nefavorabile a leziunilor ce i-au fost produse la ochiul drept în data de 07 octombrie 2006 lui i-a fost eviscerat chirurgical ochiul drept în noiembrie 2007, acesta fiind internat între 20 noiembrie 2007 - 27 noiembrie 2007 în Spitalul Județean de Urgență P neamț - Secția. În total leziunile produse lui la 07 octombrie 2006 ca urmare a lovirii sale de către inculpat au necesitat pentru vindecare 65 - 70 zile îngrijiri medicale și au avut ca și consecință pierderea ochiului drept al părții vătămate.
Împotriva sentinței de mai sus a declarat apel partea vătămată și inculpatul.
Partea vătămată a criticat sentința în sensul că nu i-au fost acordate toate daunele materiale solicitate pentru care a depus acte la dosar și nici suma de 8.000 Euro, cu titlu de daune morale. S-a invocat și un alt motiv de apel care vizează cheltuielile judiciare suportate de partea vătămată, dar s-a renunțat la dezbaterea acestuia întrucât această cerere a fost rezolvată prin sentința atacată.
Inculpatul nu a motivat în scris apelul declarat și deși legal citat nu s-a prezentat la instanță pentru a susține oral motivele de apel. Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, a susținut că se impune reținerea stării de provocare care are drept efect reducerea pedepsei și a solicitat suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Tribunalul Neamț prin decizia penală nr.365/AP/22.12.2008 a respins ambele apeluri ca nefondate.
Examinând sentința atacată în baza motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, tribunalul a constatat că prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt, vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a infracțiunii comisă de acesta. Inculpatul a fost audiat în cursul urmăririi penale și a recunoscut că a avut o altercație cu partea vătămată și că a lovit-o pe aceasta ca urmare a faptului că l-a înjurat de mamă. Martorii audiați în cauză, respectiv, care au asistat la conflictul ce a avut loc între părți, nu au confirmat susținerea inculpatului referitoare la existența scuzei provocării determinată de atitudinea părții vătămate.
Prin urmare, nu se impune aplicarea dispozițiilor art.73 lit. b Cod penal, și nici aplicarea dispozițiilor art.81 Cod penal, pentru a se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei. Fapta săvârșită de inculpat este de o gravitate deosebită, având în vedere urmările acesteia, respectiv leziunile suferite de partea vătămată și infirmitatea pricinuită acesteia prin pierderea ochiului drept. Pentru aceste considerente, atât pedeapsa aplicată inculpatului cât și modalitatea de executare a acesteia au fost stabilite în mod corect de către instanța de fond.
În ceea ce privește soluționarea acțiunii civile exercitată în cauză de către partea civilă cât și criticile aduse sentinței sub acest aspect, tribunalul a constatat că inculpatul a fost obligat la plata sumei de 500 lei reprezentând daune morale și la plata echivalentului în lei a sumei de 8.000 Euro, reprezentând daune morale. Prima instanță a reținut în mod corect prin considerentele sentinței atacate că o parte din costurile ocazionate de vindecarea leziunilor produse părții vătămate au fost suportate de unitățile spitalicești ce i-au acordat asistență medicală și a apreciat că i se cuvine suma de 500 lei care reprezintă costul protezei oculare, cu titlu de daune materiale.
În ceea ce privește daunele morale, s-a apreciat de asemenea în mod corect că, având în vedere leziunile și durerile produse părții vătămate care au condus la pierderea unui, suma de 8.000 Euro este în măsură să contribuie la reparația prejudiciului nepatrimonial cauzat de către inculpat prin săvârșirea unei fapte ilicite.
Împotriva deciziei de mai sus a declarat recurs inculpatul.
Recursul nu a fost motivat, iar oral, în fața instanței de recurs apărătorul inculpatului a reiterat aceleași motive ca și în fața instanței de apel.
Curtea, conform prevederilor art.38510al.21pr.pen. în cazul în care recursul nu este motivat ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 3859alin. 3, se iau în considerare din oficiu. În raport cu acestea, Curtea apreciază prezentul recurs ca nefondat.
Analizând probatoriul administrat în cauză Curtea constată că în mod corect primele instanțe au reținut vinovăția inculpatului și faptul că nu se poate reține în favoarea acestuia circumstanța atenuantă a provocării.
Față de această situație, Curtea n baza art.38515pct.1 lit.b pr.pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat împotriva deciziei penale nr.365/Ap/22.12.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul de mai sus.
Se va lua act că recurentul inculpat a avut apărător ales.
În baza art.192 al.2 pr.pen. se va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit.b pr.pen. respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat împotriva deciziei penale nr.365/Ap/22.12.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul de mai sus.
Ia act că recurentul inculpat a avut apărător ales.
În baza art.192 al.2 pr.pen obligă recurentul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 5 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Ecaterina Ene, Dumitru Pocovnicu Gabriel Crîșmaru
GREFIER,
Red. -
Red. - /
Red. -
Tehnored. - - 2 ex.
18.02.2009
Președinte:Ecaterina EneJudecători:Ecaterina Ene, Dumitru Pocovnicu Gabriel Crîșmaru
