Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 94/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 94
Ședința publică din data de 05 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ecaterina Ene
JUDECĂTORI: Ecaterina Ene, Dumitru Pocovnicu Gabriel Crîșmaru
- -
GREFIER: - -
***********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat de - - procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BACĂU, împotriva deciziei penale nr.354/A din data de 04 septembrie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL BACĂU în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns av. - apărător desemnat din oficiu pentru intimata inculpată, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea recursului, casarea deciziei pronunțate de celelalte două instanțe și pe fond, condamnarea inculpatei întrucât din coroborarea probelor administrate în dosar rezultă că inculpata a participat în calitate de autor, ea fiind cea care cunoștea detalii.
Av. - având cuvântul pentru intimata inculpată - solicită respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BACĂU. Consideră că ambele instanțe au procedat corect întrucât din probe rezultă că nu inculpata a săvârșit fapta, iar martorii care confirmă că aceasta a fost autoarea, sunt martori indirecți, care au relatat ceea ce au auzit de la alte persoane. De asemeni, solicită plata onorariului de avocat oficiu din fondul Ministerului Justiției.
CURTEA
- DELIBERÂND -
Asupra recursului penal de față,
Prin sentința penală nr. 30/11.01.2008 pronunțată de Judecătoria Onești în dosarul penal nr. 5376/2007 s-a dispus:
În baza art.11, pct. 2, lit."a", combinat cu art. 10 lit. "c" Cod procedură penală, a fost achitată inculpata, fiica lui și, născută la data de 24.07.1987 în O, domiciliată în Com., jud. B, reședința în B, str. -,.7,. A,. 2, necăsătorită, necunoscută cu antecedente penale, CNP -, pentru infracțiunile de furt calificat prev. de art. 208-209, al. 1, lit. "a și i" Cod penal, cu aplicarea art.41, al.2 Cod penal prin schimbarea încadrării juridice din două infracțiuni de furt calificat prev. de art.208-209, al.1 lit. "a și i"Cod penal și art. 208-209 al.1, lit. "a" Cod penal și pentru infracțiunea de violare de domiciliu prev. de art.192, al.2 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit."a" Cod penal.
În baza art. 189 Cod procedură penală s-a dispus plata din fondul Ministerului Justiției sumei de 100 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu către BA B (av. ).
În baza art. 192, al.1, pct.1, lit. "a" Cod procedură penală au fost obligate părțile vătămate G și la câte 70 lei cheltuieli judiciare statului în care a fost inclus și onorariul apărătorului din oficiu.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a avut în vedere următoarea situație de fapt.
Prin rechizitoriul 1746/P/2005 din 6.04.2006, inculpații și au fost trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunilor de furt calificat și violare de domiciliu, constând în aceea că la datele de 7.06.2005 și 29.08.2005 împreună cu inculpata au pătruns fără drept în locuința lui G de unde au sustras bunuri în valoare de 6.000 lei.
Cauza a fost disjunsă față de inculpata deoarece aceasta s-a sustras urmăririi penale, în prezent fiind plecată în.
Prin sentința penală nr. 96/2007 pronunțată de Judecătoria Onești în dosar nr. 6912/2006 inculpata, potrivit art. 11, pct. 2, lit. "a", combinat cu art. 10 lit. "c" Cod de procedură penală a fost achitată pentru două infracțiuni de furt calificat prev. de art. 208-209 al. 1, lit. "a și i" Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și violare de domiciliu, prev. de art. 192, al. 2 Cod penal.
Împotriva acestei hotărâri a promovat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Onești și TRIBUNALUL BACĂU, prin decizia nr. 303/R/2007 pronunțată în dosar 851/2007 casează hotărârea primei instanțe și trimite cauza spre rejudecare la prima instanță.
Reține instanța de control judiciar că prima instanță nu a citat inculpata la adresa din B, str. -,. 7,. B,. 2.
Din probele administrate în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Potrivit procesului-verbal de consemnare a plângerii prealabile (aflat la fila 8 dosar urmărire penală) partea civilă Gaa rătat că în data de 17.06.2005 persoane necunoscute i-au pătruns prin efracție în locuință de unde au sustras bunuri mobile. S-a efectuat apoi un proces-verbal de cercetare la fața locului în care se reține că s-au tratat cu pulbere locurile de unde au fost sustrase bunurile, s-au efectuat fotografii judiciare. Din concluziile raportului de expertiză criminalistică (fila 53 dosar urmărire penală) rezultă că urmele papilare ridicate de pe "ambalaj cămașă" a fost creată de degetul arătător stânga a numitului, iar urma papilară din fotografia 2 ridicată de pe ușa frigiderului nu a fost creată de degetele mâinilor acestuia.
Față de situația că faptele de furt deduse judecății sunt la intervale mici de timp și în baza aceleiași rezoluții infracționale, în baza art. 334 Cod de procedură penală, va schimba încadrarea juridică din 2 infracțiuni de furt calificat în formă continuată, prev. de art. 208-209 lit. a, i Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.
Martorii și au fost prezenți la reconstituirea făcută în prezența numiților și, iar martorul a fost prezent când a fost audiat la poliție numitul, pentru că acesta din urmă nu știe carte.
Toți martorii au arătat că inculpata nu a fost prezentă la reconstituire și că numiții și au indicat-o în calitate de coautoare și pe inculpată.
Declarațiile martorilor, copia declarației numitului (fila 71-75 dosar nr. 1746/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Onești, copia declarației numitului (fila 36-40), declarațiile martorilor:, și, expertiza criminalistică și procesul-verbal de reconstituire și de cercetare la fața locului sunt toate mijloacele de probă din dosarul procurorului.
Inculpata nu a fost audiată deoarece s-a sustras atât urmăririi penale, cât și cercetării judecătorești.
Având în vedere mijloacele de probă din dosar, instanța constată că numiții și, condamnați prin sentința penală nr. 1024/13.09.2006, o indică pe inculpată în calitate de coautor la săvârșirea faptelor pentru care a fost trimisă în judecată, dar legislația nu prevede că declarațiilor coinculpaților pot constitui mijloace de probă. Totuși, instanța ar putea corobora declarațiile lor în ceea ce privește pe ceilalți coinculpați în măsura în care au corespondent în alt mijloc de probă.
Deși față de inculpata cauza a fost disjunsă pentru a se administra noi probe, instanța constată că prin actul de sesizare s-au folosit copii xerox după declarațiile numiților, a martorilor, și, expertiza criminalistică, procesul verbal de reconstituire și cercetare la fața locului, acte care se găsesc în original în dosarul atașat nr. 1746/R/2005. Nu se face vreun fel de probă din care să rezulte vinovăția inculpatei pentru a putea fi coroborată cu declarațiile coinculpaților.
Coinculpații nu pot îndeplini simultan calitatea de inculpat și aceia de martor, motiv pentru care instanța nu-și poate forma convingerea cu privire la vinovăția inculpatei.
Față de considerentele expuse mai sus, instanța a constatat că din probele administrate în cauză nu a fost dovedită vinovăția inculpatei și în baza art. 11, pct. 2, lit. "a" Cod de procedură penală, combinat cu art. 10, lit. "c" Cod de procedură penală, inculpata va fi achitată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal Parchetul de pe lângă Judecătoria Onești care a criticat soluția primei instanțe sub aspectul netemeiniciei întrucât în mod greșit instanța de fond a dispus achitarea inculpatei; actele și lucrările dosarului confirmând vinovăția sa sub aspectul săvârșirii infracțiunii reținute în sarcina sa.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu, tribunalul a apreciat că apelul declarat este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse.
Potrivit dispozițiilor art.345 al.C.P.P.2 "condamnarea se pronunță dacă instanța constată că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat".
Pornind de la aceste reglementări legale și analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate, tribunalul a constatat că instanța de fond în mod corect a dispus achitarea inculpatei pentru că nici una din probele administrate în cauză nu a răsturnat prezumția de nevinovăție de care se bucură orice persoană, inclusiv inculpata din prezenta cauză.
Corect a stabilit instanța de fond că nu se poate dispune condamnarea unei persoane pe baza declarațiilor exclusive ale celor 2 inculpați, lipsa oricăror alte probe care să dovedească vinovăția inculpatei nu pot forma convingerea tribunalului că inculpata este autoarea infracțiunii reținute în sarcina sa.
În cauză nu există nici o probă directă care să plaseze inculpata în câmpul infracțional și nici mai multe probe indirecte care să conducă spre vinovăția inculpatei.
Susținerile parchetului, în sensul că instanța de fond a nesocotit declarațiile celor 2 inculpați condamnați, și că a interpretat greșit actele și lucrările dosarului sunt subiective și contrar art.1 din care C.P.P. prevăd că procesul penal are ca scop constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni. Astfel că orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală, ori atât timp cât dosarul se bazează doar pe declarațiile inculpatului, fără să fie susținute de alte probe, dat fiind faptul că în sarcina acesteia se reține că este autor al infracțiunilor de furt și violare de domiciliu, tribunalul a apreciat că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de nevinovăție iar soluția pronunțată în cauză este legală și temeinică.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul în temeiul art.379 pct.1 lit.b a C.P.P. respins ca nefondat apelul formulat.
Împotriva deciziei a declarat recurs în termen legal Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BACĂU criticând atât decizia, cât și sentința pentru netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat în esență că din probele administrate în cauză rezultă că faptele pentru care a fost trimisă în judecată inculpata există și au fost săvârșite, fiind invocate în acest sens procesele verbale de cercetare la fața locului și de reconstituire, declarațiile coinculpaților și, precum și ale martorilor, și.
De asemenea, s-a mai arătat că se impunea a fi avute în vedere în egală măsură atât probele administrate în cursul urmăririi penale, cât și cele din cursul cercetării judecătorești.
Motivul invocat de parchet constituie cazul de casare prevăzut de art.3859pct.18.
C.P.P.Verificând atât sentința, cât și decizia pe baza lucrărilor dosarului, prin prisma motivului invocat, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Prin rechizitoriul din 16 octombrie 2006 (dosar nr.856/P/2006), inculpata a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea a două infracțiuni de furt calificat și o infracțiune de violare de domiciliu, reținându-se în sarcina acesteia că la data de 17.06.2005 a pătruns prin escaladare în locuința părților civile G și, împreună cu numitul, iar la data de 29.08.2005 cei doi au pătruns în locuința acelorași părți civile, în timp ce numitul asigura paza, la cele două împrejurări fiind sustrase bunuri în valoare totală de 15.000 lei.
Anterior, prin rechizitoriul din 6.04.2006 (dosar nr. 1746/P/2005 au fost trimiși în judecată ceilalți făptuitori, cu privire la inculpata, cauza fiind disjunsă, parchetul reținând că aceasta se sustrage de la urmărirea penală.
Așa cum corect au reținut ambele instanțe, după disjungere, organul de urmărire penală nu a administrat nicio probă, rezumându-se la atașarea unor copii ale mijloacelor de probă din dosarul privind pe numiții și, aceștia fiind singurii care în mod direct o acuză pe inculpata de participare la cele două furturi.
Era necesar să se stabilească dacă la data comiterii faptelor inculpata s-a aflat pe raza comunei, având în vedere că din actele de urmărire penală rezultă că aceasta nu mai locuia la domiciliul părinților săi din cursul anului 2004 (fl.44 - 46).
Nici împrejurarea, invocată în actul de sesizare a instanței, că inculpata cunoștea locuința părților civile nu este dovedită, deși în acest sens exista posibilitatea administrării de probe.
Mai mult, în cursul urmăririi penale în cauza privind pe numiții și, partea civilă și martora au declarat că în ziua de 29.08.2005 au sesizat în apropierea locuinței părților civile doi bărbați necunoscuți, martora realizând și descrierea acestora (fl.20, 23).
În ce privește sustragerea inculpatei de la cercetări, de asemenea nu există probe, deoarece din dosarul de urmărire penală, rezultă că aceasta a fost căutată numai la domiciliul părinților săi, deși așa cum s-a menționat încă din luna august 2006 se știa că inculpata nu mai locuiește de doi ani la această adresă, ci în B, la concubinul său,.
În plus, în dosarul de urmărire penală rezultă că inculpata a ieșit din țară la data de 5 mai 2006 (fl.61), iar furturile au fost comise în iunie, respectiv august 2005 și reconstituirea faptelor s-a realizat la 22.03.2006, deci anterior datei la care inculpata a părăsit țara.
Lipsa de diligență în identificarea și audierea inculpatei, cu atât mai mult cu cât la data primului furt era minoră, îi este imputabilă organului de urmărire penală, care potrivit art.200 avea C.P.P. obligația strângerii probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată.
În cauză, în mod corect cele două instanțe au apreciat că față de probele administrate, acuzația dusă inculpatei este lipsită de temeinicie, iar Curtea, având în vedere și dispozițiile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, constată că soluția de achitare a inculpatei este legală și temeinică.
Din considerentele arătate, în baza art.38515pct.1 lit.b se C.P.P. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct.1 lit.b respinge C.P.P. ca nefondat recursul declarat dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BACĂU,împotriva deciziei penale nr. 354/A/4.09.2008 pronunțată de TRIBUNALUL BACĂU.
Dispune plata din fondul Ministerului Justiției a sumei de 200 lei reprezentând onorar pentru avocatul desemnat din oficiu.
În baza art.192 al.3 cheltuielile C.P.P. avansate în recurs de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 05.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Ecaterina Ene, Dumitru Pocovnicu Gabriel Crîșmaru
GREFIER,
Red. -
Red. - /.
Red. -
Tehnored. - - 2 ex.
17.02.2009
Președinte:Ecaterina EneJudecători:Ecaterina Ene, Dumitru Pocovnicu Gabriel Crîșmaru
