Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 1074/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 1074/
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 04 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 2: Anca Nacu
JUDECĂTOR 3: Florin
GREFIER:
- Serviciul Teritorial Timișoaraa fost reprezentat de procuror.
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 551/PI din 26.10.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul recurent în stare de arest preventiv asistat de apărător ales avocat.
Procedură de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri, se trece la dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și admiterea cererii de liberare sub control judiciar arătând că sunt îndeplinite condițiile legale de admitere în principiu a cererii. Mai arată că cererea este temeinică și oportună deoarece inculpatul nu are antecedente penale, este student, a avut o atitudine sinceră.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și de menținere a încheierii recurate ca fiind legală și temeinică arătând că față de starea de fapt, lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol social concret pentru ordinea publică.
Inculpatul recurent solicită admiterea recursului arătând că regretă fapta, nu are antecedente penale, nu prezintă pericol social pentru ordinea publică.
CURTEA,
În deliberare, constată că prin încheierea penală nr. 551/PI din 26.10.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în temeiul art. 1608aalin. 6 Cod procedură penală, s-a respins ca nefondată cererea de liberare sub control judiciar formulată de inculpatul, în prezent deținut în Arestul IPJ
În baza art. 192 alin. 2.p Cod Penal, a obligat inculpatul la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Tribunalul Timișa reținut următoarele:
Prin cererea înaintată la data de 20.10.2009 și înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la aceeași dată sub număr unic de dosar -, apărătorul ales al inculpatului a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului, întemeiată pe dispozițiile art. 160 ind. 2 cod procedură penală.
În motivarea cererii, s-a apreciat că se impune admiterea în principiu a cererii, întrucât faptele reținute în sarcina inculpatului, respectiv trafic de droguri de risc și grup infracțional organizat, deși sunt infracțiuni intenționate, sunt sancționate de lege cu o pedeapsă a închisorii mai mică de 18 ani.
În ceea ce privește temeinicia cererii de liberare provizorie, apărătorul ales al inculpatului a învederat că nu există posibilitatea ca, lăsat în libertate, acesta să zădărnicească aflarea adevărului, în condițiile în care a recunoscut faptele reținute în sarcina sa, le-a regretat, manifestând un interes în aflarea adevărului și soluționarea cauzei.
În vederea soluționării cererii de liberare provizorie sub control judiciar a fost atașat dosarul de urmărire penală nr. 173/D/P/2009 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara.
Potrivit dispozițiilor art.1602alin.1 și 2.C.P.P. liberarea provizorie sub control judiciar poate fi acordată, în cazul infracțiunilor intenționate, dacă pentru infracțiunea săvârșită legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, iar pe de altă parte nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Instanța constatat că sunt îndeplinite, din punct de vedere formal, condițiile pentru ca inculpatul să poată beneficia de liberare provizorie sub control judiciar și în consecință a admis în principiu cererea formulată de către numitul.
Având a se pronunța asupra temeiniciei cererii, instanța a analizat cererea, raportat la natura și gravitatea faptelor pentru care inculpatul este cercetat, precum și la împrejurările concrete în care acestea au fost săvârșite.
Este adevărat faptul că starea de libertate este starea normală a unei persoane, aspect reiterat și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Wemhoff împotriva Germaniei. Însă, simpla formulare a unei cereri de liberare provizorie nu este suficientă pentru a justifica punerea în libertate a inculpatului, instanța având obligația să analizeze eventualele consecințe ale acestei măsuri, astfel încât să existe un echilibru just între interesul particular al inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate și interesul general al societății de a fi protejată de impactul acestei categorii de fapte antisociale.
Sub acest aspect instanța a reținut că, din materialul probator existent în dosarul de urmărire penală, evidențiază suficiente indicii în legătură cu posibila implicare a inculpatului în traficul de droguri, faptă prevăzută de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, iar această participare este confirmată de însăși recunoașterea inculpatului.
Pe de altă parte, lipsa antecedentelor penale, faptul că inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii, nu înseamnă că pericolul concret pentru ordinea publică nu există având in vedere consecințele consumului de droguri în cadrul societății.
Chiar dacă inculpatul a arătat că in prezent este student, că a fost angajat și că urmează să lucreze in continuare daca ar fi pus in libertate, instanța a opinat că în prezent persoana acestuia nu prezintă suficiente garanții pentru a fi pus in libertate. Instanța a observat că modalitatea de săvârșire a infracțiunii a constat in mai multe acte materiale de trafic de droguri de risc, în care inculpatul a dat dovada de un comportament specific unei persoane obișnuită să negocieze și să pună in vânzare acest produs, fără a-și face probleme asupra consecințelor faptei sale. De la momentul arestării preventive au trecut aproximativ două luni, perioadă în care inculpatul nu format convingerea instanței că ar abandona acest tip de conduită ilicită. In condițiile în care inculpatul ar urma să frecventeze mediul universitar și având in vedere modalitățile deosebit de simple de care se folosesc traficanții pentru a extinde sfera consumatorilor de droguri nu se poate opina că punerea in libertate a acestuia ar fi lipsită de pericol pentru acest mediu.
Pe de altă parte, lăsarea în libertate a inculpatului în acest moment procesual, după trecerea a numai 2 luni de la momentul arestării preventive, nu ar contribui la altceva decât la încurajarea altor persoane să se implice în activități ilicite asemănătoare (traficul de droguri), bazându-se că vor beneficia de clemența organelor judiciare.
Pentru aceste considerente, apreciind că liberarea provizorie a inculpatului nu este oportună în momentul de față din rațiuni ce țin de necesitatea prevenirii repetării unor astfel de fapte, de necesitatea prezervării ordinii publice și, implicit, asigurării bunei desfășurări a procesului penal, în temeiul art.1608aalin.6 instanța C.P.P. a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată în cauză ca neîntemeiată.
Împotriva încheierii penale nr. 551/PI din 26.10.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr- a declarat recurs inculpatul recurent, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA la data de 02.11.2009, sub nr-. Recursul nu a fost motivat în scris de către inculpat.
Din analiza încheierii recurate, prin prisma motivelor de recurs analizate din oficiu, Curtea constată că hotărârea recurată este temeinică și legală pentru următoarele considerente:
Prima condiție privind temeinicia cererii de liberare provizorie sub control judiciar, prevăzută de art. 1602alin1 este C.P.P. îndeplinită în cauză, deoarece infracțiunile intenționate pentru care inculpatul este cercetat în stare de arest, sunt pedepsite de lege, cu o pedeapsă ce nu depășește 18 ani. Condiția prevăzută de art. 1602alin 2.C.P.P. nu este insă îndeplinită.
Inculpatul a fot arestat preventiv, starea de arest fiind prelungită ulterior pentru săvârșirea unei infracțiuni de trafic de droguri de risc, infracțiune cu impact deosebit pentru ordinea socială și siguranța publică. În plus, există indicii că inculpatul, ar fi desfășurat activități care se circumscriu în sfera infracțiunilor de care este acuzat inculpatul, prin urmare, temeiurile care au fost avute în vedere la arestarea preventivă a acestuia subzistă și în prezent, înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a liberării provizorii sub control judiciar, putându-se dispune de către instanță în contextul în care arestarea preventivă ca măsură, nu ar mai fi imperios necesară. Cu alte cuvinte, prezervarea ordinii publice ar putea avea loc și cu cercetarea inculpatului în stare de libertate, sub control judiciar.
În speță însă, pericolul concret pentru ordinea publică avut în vedere la arestarea preventivă a inculpatului, nu s-a diminuat într-o asemenea măsură încât să impună înlocuirea măsurii arestării preventive cu liberarea provizorie sub control judiciară. Pericolul pentru ordinea publică fiind încă actual, impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului și respingerea cererii sale de liberare provizorie sub control judiciar, ca neîntemeiată.
Este adevărat că inculpatul nu are antecedente penale, a recunoscut fapta, dar aceste aspecte nu sunt de natură să ducă la punerea în libertate a inculpatului, având în vedere infracțiunea gravă pentru care este cercetat, respectiv, trafic de droguri de risc.
Potrivit disp. art. 1602al. 2.C.P.P. liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni, sau că acesta ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea unor mijloace de probă, sau prin alte asemenea fapte.
Curtea apreciază că lăsarea inculpatului în libertate în această etapă procesuală, ar putea avea influențe asupra aflării adevărului, precum și la posibilitatea săvârșirii altor infracțiuni.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 38515pct. 1 lit. pr. pen va respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul recurent împotriva încheierii penale nr. 551/PI din 26.10.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr-.
Potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga pe pe inculpatul recurent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 38515punct. 1 lit. b) respinge C.P.P. ca nefondat recursul declarat de inculpatul recurent împotriva încheierii penale nr. 551/PI din 26.10.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr-.
În baza art. 192 alin. 2 obligă C.P.P. pe inculpatul recurent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 04.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./06.11.2009
Tehnored. CP:
Ex. 2/ 27.11.2009
Prima instanță:
Președinte:Codrina Iosana MartinJudecători:Codrina Iosana Martin, Anca Nacu, Florin
