Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1110/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 1110/
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 13 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 2: Anca Nacu
JUDECĂTOR 3: Constantin
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARAa fost reprezentat de procuror.
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale de ședință din data de 03.11.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul recurent în stare de arest preventiv asistat de avocat, în substituirea apărătorului ales avocat.
Procedură de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri, se trece la dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat, în substituirea avocatului ales solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și în rejudecare, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar. Arată că menținerea măsurii arestării preventive este nejustificată deoarece inculpatul nu s-a sustras de la urmărirea penală, nu a încercat să zădărnicească aflarea adevărului și nu are antecedente penale. Mai arată că durata arestului preventiv este una excesivă, impunându-se punerea sa în libertate de îndată. Mai susține că încheierea recurată este lovită de nulitate deoarece nu este motivată măsura menținerii arestului, fiind incidente prev. art. 197 Face C.P.P. trimitere la practica CEDO arătând că s-a încălcat art. 5 alin. 3 din Convenție. Depune la dosar motivele de recurs.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și de menținere a încheierii recurată ca fiind legală și temeinică arătând că hotărârea este motivată temeinic și subzistă temeiurile de la arestarea preventivă.
Inculpatul recurent solicită admiterea recursului.
CURTEA,
În deliberare, constată că prin încheierea penală din data de 03.11.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art. 160 indice 8a alin. 6.C.P.P. raportat la art. 160 indice 2.C.P.P. s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către apărătorul ales al inculpatului și însușită de către acesta.
În baza art. 160 indice 8a alin. 6.C.P.P. raportat la art. 160 indice 2.C.P.P. s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către apărătorul ales al inculpatului și însușită de către acesta.
În baza art. 139 alin. 1.C.P.P. raportat la art. 145 indice 1.C.P.P. s-a respins ca neîntemeiată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, formulată de inculpatul, prin avocat și susținută de inculpat.
În baza art. 139 alin. 2.C.P.P. s-a respins ca neîntemeiată cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulate de inculpatul, prin avocat și susținută de inculpat.
În temeiul art. 29 alin. 6 din Legea 42/1992 rep, s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate invocată de inculpatul prin apărător, ca fiind inadmisibilă.
S-a admis cererea apărătorului ales al inculpatului, de reducere a cuantumului cauțiunii fixată prin încheierea de ședință din data de 02.10.2009.
S-a stabilit cauțiunea în cuantum de 50 000 lei în sarcina inculpatului.
A pus în vedere inculpatului, prin avocat, să achite cauțiunea fixată până la termenul acordat pentru soluționarea cererii de liberare provizorie pe cauțiune.
Tribunalul Timișa reținut următoarele:
Cu privire la cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații și:
Potrivit dispozițiilor art.1602alin.1 și 2.C.P.P. liberarea provizorie sub control judiciar poate fi acordată în cazul infracțiunilor intenționate, dacă pentru infracțiunea săvârșită legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, iar pe de altă parte nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
În acest context, constatând că sunt îndeplinite, din punct de vedere formal, condițiile pentru ca inculpatul să poată beneficia de liberare provizorie sub control judiciar, tribunalul a admis în principiu cererile de liberare sub control judiciar, având în vedere și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție (decizia - prin care s-a statuat: "în cazul cererii de liberare provizorie sub control judiciar, instanța examinează, în cadrul procedurii reglementate în art. 1608, îndeplinirea condițiilor prevăzute în art. 1606pentru admisibilitatea în principiu a cererii. Condițiile prevăzute în art. 1602alin. (1) și (2) nu privesc admisibilitatea în principiu a cererii, ci temeinicia acesteia și, ca atare, se examinează de către instanță în etapa soluționării cererii, după admiterea în principiu, reglementată în art. 1608aproc. pen.".
În consecință, instanța a analizat dacă cererea de liberare provizorie sub control judiciar este întemeiată, raportat la natura și gravitatea faptelor pentru care inculpatul este cercetat, precum și la împrejurările concrete în care acestea au fost săvârșite.
Potrivit art.1602pr.pen. liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Instanța a analizat cele două cereri în lumina dispozițiilor art. 5 paragraful 3 din Convenție, care prevede: "Orice persoană arestată sau deținută, în condițiile prevăzute de paragraful 1 lit. c din prezentul articol, trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător sau a altui magistrat împuternicit prin lege cu exercitarea atribuțiilor judiciare și are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii.Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere. În aceste sens, tribunalul, apreciază că punerea în liberate a unei persoane, condiționată de limita maximă a pedepsei, vine în contradicție cu Convenția Europeană a Drepturilor Omului
(2) Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte
Tribunalul a mai reținut că inculpatul a mai formulat astfel de cereri. Respinse prin încheieri judecătorești rămase definitive ( 19.06.2009, 2.10.2009).
Este adevărat faptul că starea de libertate este starea normală a unei persoane, aspect reiterat și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Wemhoff împotriva Germaniei. Însă, simpla formulare a unei cereri de liberare provizorie nu este suficientă pentru a justifica punerea în libertate a inculpaților și, tribunalul având obligația să analizeze eventualele consecințe ale acestei măsuri, astfel încât să existe un echilibru just între interesul particular al inculpaților de a fi cercetați în stare de libertate și interesul general al societății de a fi descoperite faptele antisociale și sancționate persoanele responsabile de comiterea acestora.
Ordinea publică, care presupune și crearea și menținerea unui climat de liniște și securitate în care cetățenii să-și poată desfășura viața cotidiană, cu respectarea tuturor drepturilor fundamentale ar putea fi și este afectată prin sentimentul de insecuritate ce s-ar crea raportat la faptele grave în care se prezumă că sunt implicați inculpații, astfel că, în vederea prezervării ordinii publice, cel puțin pentru o perioadă determinată, menținerea stării de arest a inculpaților apare ca fiind necesară.
Pentru aceste considerente, apreciind că liberarea provizorie a inculpaților și nu este oportună în momentul de față din rațiuni ce țin de necesitatea prezervării ordinii publice și, implicit, asigurării bunei desfășurări a procesului penal, în temeiul art.1608aalin.6 instanța C.P.P. a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată în cauză ca neîntemeiată.
Constatând că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu s-au schimbat, tribunalul, în baza art. 139 alin. 1.C.P.P. rap. la art. 145 indice 1.C.P.P. art. 145.C.P.P. a respins ca neîntemeiată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara formulată de inculpatul prin apărător ales
Pe cale de consecință, având în vedere aceleași considerente, în baza art. 139 alin. 2.C.P.P. a respins ca neîntemeiate cererile de revocare a măsurii arestării preventive, formulată de inculpatul.
Împotriva încheierii Tribunalului Timișa declarat recurs inculpatul criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate pe motiv că menținerea arestării preventive nu are o justificare rezonabilă cât ă vreme o astfel ce măsură nu se impunea, cu atât mai mult cu cât nu s-a sustras de la urmărirea penală, nu a încercat să zădărnicească aflarea adevărului și nu are antecedente penale.
Se mai arată că se impune punerea în libertate de îndată având în vedere durata excesivă a arestului preventiv precum și atitudinea sinceră cooperantă în lămurirea cauzei.
Se mai invocă și nulitatea încheierii recurate întrucât nu este motivată.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și sub toate aspectele, conform prev. art. 3856, al 3 cpp, se constată că încheierea recurată este temeinică și legală și nu există nici un motiv de casare.
Din considerentele încheierii recurate se reține că instanța de fond a prezentat pe larg argumentele pentru care a apreciat că liberarea provizorie sub control judiciar nu este oportună astfel că nu se poate susține că această încheierea nu este motivată.
În acest sens instanța a arătat că liberarea provizorie sub control judiciar nu este oportună în acest moment având în vedere faptele grave în care se prezumă că este implicat inculpatul împreună cu alte persoane.
S-a mai apreciat că, prin lăsarea în libertate a inculpatului ordinea publică, care presupune crearea unui climat de liniște și securitate în care cetățeni să-și poată desfășura activitatea, ar putea fi afectată prin sentimentul de insecuritate ce s-ar crea în rândul opiniei publice.
În ce privește durata arestului Curtea apreciază că față de complexitatea cauzei de numărul mare de persoane cercetate în cauză nu a fost depășită durata rezonabilă a acestei măsuri și că pentru moment nu se justifică nici înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură preventivă mai blândă și că pentru o mai bună desfășurare a procesului penal este necesară menținerea arestării preventive a inculpatului.
Prin urmare recursul inculpatului este nefondat și urmează a fi respins, în baza art.38515, pct.1.lit. b cpp.
Văzând și prev. art.192 al.2 cpp.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 38515punct. 1 lit. b) respinge C.P.P. ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 03.11.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Obligă inculpatul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 13.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./26.11.2009
Tehnored. CP:
Ex. 2/ 27.11.2009
Prima instanță:
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 1110/
În baza art. 38515punct. 1 lit. b) respinge C.P.P. ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 03.11.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Obligă inculpatul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 13.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Președinte:Codrina Iosana MartinJudecători:Codrina Iosana Martin, Anca Nacu, Constantin
