Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1108/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 1108/
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 13 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 2: Anca Nacu
JUDECĂTOR 3: Constantin
GREFIER:
- Serviciul Teritorial Timișoaraa fost reprezentat de procuror.
S-au luat în examinare recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii penale din data de 02.11.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpații recurenți în stare de arest preventiv asistați de apărător din oficiu avocat.
Procedură de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri, se trece la dezbaterea recursurilor.
Apărătorul din oficiu al inculpaților recurenți solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii și judecarea inculpaților în stare de libertate.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate și de menținere a încheierii penale recurate ca fiind legală și temeinică.
Inculpatul recurent solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate arătând că de 8 luni de zile este în arest preventiv.
Inculpatul recurent solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA,
În deliberare, constată că prin încheierea penală din data de 02.11.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art. 300 ind. 2 Cod procedură penală raportat la art. 160 ind. b Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive față de inculpații, și și s-a menținut măsura arestării preventive dispuse față de inculpații:
-, fiul lui G și, născut la 16.09.1980 în B, județ B, cu domiciliul în B-, -. A.20, CNP -; cetățean român,studii medii, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 28/21.03.2009 emis de Tribunalul Timiș:
- - născut la 26.- în B, jud. B, fiul lui și, CNP -, domiciliat în B- - Sc. D. 3, jud. B, fără antecedente penale, șofer, arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 30/21.03.2009;
- - fiul lui și, născut la 7.01.1981 în B, județ B, cu domiciliul în B-, -. B,. 10 CNP -, cu antecedente penale, arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 32/21.03.2009 emis de Tribunalul Timiș;
- - născut la 27.04.1982 în B, jud. B, fiul lui și, CNP - domiciliat în B- -. B,. 31, arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 29/21.03.2009 emis de Tribunalul Timiș;
- ROBIN - fiul lui și născut la 27.08.1982 în B, cu domiciliul în B- -. C,. 18, CNP -, cu antecedente penale, arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 31/21.03.2009 emis de Tribunalul Timiș.
urmând ca legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive să fie verificată înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile, respectiv data de 31.12.2009.
În temeiul art. 139 alin. 1 Cod procedură penală, s-au respins ca neîntemeiate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive, formulate de apărătorii inculpaților.
S-a menținut termenul de judecată acordat la data de 23.11.2009, C4, ora 09:00, sala 174, pentru când au fost citate părțile.
Deliberând asupra stării de arest preventiv a inculpaților, -, Tribunalul Timișa constatat că față de inculpați continuă să-și găsească incidența dispozițiile art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, în sensul că faptele pentru care sunt trimiși în judecată inculpații vizează infracțiuni care sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică, raportat la circumstanțele reale reținute drept cadru al săvârșirii faptelor în actul de sesizare a instanței, natura infracțiunilor, caracterul organizat al desfășurării activității infracționale, circumstanțele personale ale inculpaților.
În aceste împrejurări, instanța a constatat că presupunerea rezonabilă conform căreia inculpații s-ar face vinovați de comiterea faptelor reținute în sarcina acestora, privește fapte grave, care implică activitatea mai multor persoane, amploarea activității fiind dată nu doar de numărul mare de inculpați, ci și de numărul mare de părți civile și de cuantumul ridicat al prejudiciului, care aduc atingere patrimoniului.
De asemenea, instanța a constatat că faptele reținute în sarcina inculpaților au un impact social deosebit prin repercusiunile pe care le generează, inclusiv asupra comunităților din care fac parte și inculpații, impunând obligația de a se lua toate măsurile necesare și rezonabile pentru a crea siguranța cetățenilor și respectarea ordinii publice, pentru a nu se întreține climatul infracțional și a nu conduce la scăderea încrederii populației în capacitatea de protecție a organelor statului.
Lăsarea în libertate a inculpaților ar genera creșterea sentimentului de nesiguranță al populației, iar mai mult decât atât acest gen de fapte neurmate de o ripostă fermă a societății implică întreținerea climatului infracțional și sfidarea legii.
Deși se are în vedere durata arestului preventiv și menținerea unui caracter rezonabil al acesteia, s-a apreciat că prin menținerea acestei măsuri preventive privative de libertate față de inculpați se urmărește stabilirea unui just echilibru între măsura arestării preventive, pe de o parte, și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire a faptei cu privire la care s-a reținut că există indicii relativ la participarea inculpaților, și totodată acestea s-au concretizat în trimiterea în judecată a inculpaților.
Pentru considerentele expuse mai sus și având în vedere că măsura arestării preventive își menține în continuare caracterul adecvat și de necesitate pentru siguranța publică și că nu au intervenit elemente noi de natură să modifice temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea, respectiv prelungirea și menținerea stării de arest preventiv, s-a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpaților, urmând ca legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive să fie verificată înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile, respectiv data de 31.12.2009, și au fost respinse ca neîntemeiate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive.
Împotriva încheierii penale din 02.11.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr- au declarat recurs inculpații recurenți și înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 12.11.2009, sub nr-. Recursurile nu au fost motivate în scris.
Din analiza încheierii recurate, prin prisma motivelor de recurs invocate și analizate din oficiu, Curtea reține următoarele:
Instanța de recurs constată că nu s-au schimbat temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, Tribunalul reținând corect că persistă presupunerea că inculpații au săvârșit fapte grave, periculoase pentru patrimoniul cetățenilor.
Curtea consideră că sunt întrunite cumulativ exigențele imperative ale art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, în sensul că există indicii temeinice că inculpații au săvârșit infracțiuni care sunt pedepsite de legea penală cu închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la modul în care inculpații și-au desfășurat activitatea infracțională, la locul și timpul comiterii faptelor reținute în sarcina acestora.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene la momentul arestării nu este încă necesar să se stabilească în mod clar că o infracțiune s-a comis sau care este natura exactă a infracțiunii comise. Obiectul preocupărilor pe parcursul privării de libertate este acela de a continua investigațiile în scopul de a confirma sau de a înlătura temeiurile arestării.
Faptele ce au dat naștere suspiciunii nu trebuie să fie la același nivel cu faptele necesare pentru a justifica o condamnare sau chiar pentru a aduce o acuzație ce trebuie să existe la un moment procesual ulterior în cadrul urmăririi penale (cauza Brogan contra Marii Britanii,din jurisprudența CEDO).
Nu trebuie stabilită, așadar, vinovăția unei persoane în acest stadiu, acesta fiind scopul urmăririi penale în urma căreia trebuie să rezulte realitatea și natura infracțiunilor de care o persoană este acuzată (cauza Italiei). De asemenea, nu este necesar să se constate că a fost săvârșită o infracțiune sau că persoana privată de libertate a săvârșit o infracțiune (cauza Gusinsky contra Rusiei).
În ceea ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpaților, în sensul că măsura arestării preventive are un caracter excepțional, stare de libertate fiind cea normală, fiind de neadmis menținerea stării de arest preventiv peste limite rezonabile, prin raportare la jurisprudența CEDO, instanța reține că aprecierea necesității luării și menținerii unei măsuri preventive trebuie să se facă luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a se constata în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real care are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate, fără a se aduce atingere prezumției de nevinovăție, în sensul de a se urmări existența unui just echilibru între măsura arestării preventive, pe de o parte, și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire a faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpaților, pe de altă parte.
În condițiile de față, Curtea apreciază că la acest moment procesual interesul general prevalează în raport cu interesul inculpaților de a fi judecat în stare de libertate. Astfel, se reține că presupunerea rezonabilă privește fapte grave, spargeri de bancomate pe teritoriul țării, că aceste fapte au un impact social deosebit prin repercusiunile pe care le generează.
De asemenea, instanța apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului ar genera creșterea sentimentului de nesiguranță al populației și ar fi de natură a conduce la scăderea încrederii populației în capacitatea de protecție a organelor statului, acesta având obligația pozitivă de a adopta o legislație penală, dublată de mecanismul care să asigure aplicarea sa, capabilă să descurajeze comiterea de fapte ce pun în pericol patrimoniul cetățenilor.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 38515pct. 1 lit. pr. pen va respinge, ca nefondate recursurile declarate de inculpații recurenți și împotriva încheierii penale din 02.11.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr-.
Potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga pe fiecare inculpat recurent la plata sumei de 200 lei cheltuielile judiciare către stat în recurs, iar suma de 200 lei reprezentând onorariu apărător oficiu se va avansa din contul Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 38515punct. 1 lit. b) respinge C.P.P. ca nefondate recursurile declarate de inculpații recurenți și împotriva încheierii penale din data de 02.11.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr-.
În baza art. 192 alin. 2 C.P.P. obligă pe fiecare inculpat recurent la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs, iar suma de 200 lei reprezentând onorariu apărător oficiu se va avansa din contul Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 13.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./13.11.2009
Tehnored. CP:
Ex. 2/ 27.11.2009
Prima instanță:
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 1108/
În baza art. 38515punct. 1 lit. b) respinge C.P.P. ca nefondate recursurile declarate de inculpații recurenți și împotriva încheierii penale din data de 02.11.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr-.
În baza art. 192 alin. 2 C.P.P. obligă pe fiecare inculpat recurent la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs, iar suma de 200 lei reprezentând onorariu apărător oficiu se va avansa din contul Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 13.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Președinte:Codrina Iosana MartinJudecători:Codrina Iosana Martin, Anca Nacu, Constantin
