Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 117/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 117/2010
Ședința publică de la 08 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 2: Monica Farcaș
JUDECĂTOR 3: Oana Maria
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin
- procuror
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 28/4.02.2010 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest și asistat de avocat desemnat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Inculpatul declară că își menține recursul formulat și solicită judecarea lui în stare de libertate, argumentând că nu suportă regimul de detenție și nu este vinovat de săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa. Arată, de asemenea, că este amenințat de ceilalți coinculpați.
Nefiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului recurent, avocat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, argumentând că scopurile prevăzute de măsurile preventive pot fi atinse și cu inculpatul în stare de libertate, iar inculpatul va respecta toate obligațiile pe care instanța le poate impune la liberarea provizorie. În apărare invocă și motive de ordin personal, respectiv faptul că inculpatul se află la primul contact cu legea penală, face parte dintr-o familie organizată, a avut loc de muncă, iar la dosar nu există date din care să rezulte că prezintă pericol pentru ordinea publică. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului și menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică, întrucât nu se încadrează în dispozițiile prev. de art. 160//2 al. 2 Cod pr. pen. și nici la cele impuse de art. 160/2 al. 1 Cod pr. pen. argumentând că inculpatul este cercetat pentru tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav.
Având ultimul cuvânt, inculpatul solicită judecarea în stare de libertate, arătând că se obligă să respecte toate condițiile impuse de instanță.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față:
Prin încheierea penală nr. 28/4.02.2010 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul penal nr- s-a respins ca inadmisibilă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
În motivare instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 160/2 pr.pen. liberarea provizorie sub control judiciar de poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Ori, din actele dosarului rezultă în mod clar că, cel puțin impedimentul prevăzut de teza a II-a din cel de-al doilea alineat al art. 1602.C.P.P. există.
Astfel, în cauză inculpatul a fost trimis în judecată și pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav, faptă prevăzută și pedepsită de art. 20 raportat la art. 174 alin. 1 și 2, combinat cu art. 175 alin. 1 lit. i și art. 176 alin. 1 lit. b penal, care se pedepsește cu detențiune pe viață alternativ cu pedeapsa închisorii de la 15 la 25 de ani, ori potrivit dispozițiilor art. 141/1 pen. prin pedeapsa prevăzută de lege se înțelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau majorare a pedepsei.
Chiar și în ipoteza în care se admite că inculpatul se face vinovat de tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav, potrivit art. 21 alin. 2.pen. în cazul în care pedeapsa prevăzută de lege pentru această faptă este detențiunea pe viață, limitele pentru tentativă se reduc corespunzător, dar de la 10 la 20 ani închisoare. În această situație, chiar și în prezența tentativei la omor deosebit de grav se apreciază că această limită superioară celei prevăzute de art. 160/2 alin. 1 teza II pr.pen. excede condițiilor care presupun admisibilitatea în principiu ale acestei cereri. Prin urmare, Tribunalul consideră că pedeapsa prevăzută de lege depășește 18 ani de închisoare și ca atare cererea formulată de inculpat este inadmisibilă.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul și a solicitat judecarea lui în stare de libertate, argumentând că nu suportă regimul de detenție și nu este vinovat de săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, fiind și amenințat de coinculpați.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate și în conformitate cu art.365/6 alin.3 C.P.P. instanța constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, cererea de liberare provizorie formulată de inculpat neîntrunind condițiile de admisibilitate prevăzute de art.160/2 alin.1 teza a II a
C.P.P.Din interpretarea dispozițiilor art. 160/2 alin.1 teza a II a coroborat C.P.P. cu art.141/1 Cod Penal, rezultă faptul că, pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, aceea de tentativă la omor deosebit de grav, nu este admisibilă liberarea provizorie, întrucât limitele de pedeapsă prevăzute de lege sunt mai mari de 18 ani.
În aceste condiții cererea inculpatului nu poate fi examinată pe fond, motivele invocate de acesta urmând a fi analizate de instanță în cadrul altor proceduri pe cale legea le pune la dispoziția acestuia.
În consecință, în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.P.P. instanța va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 28/4.02.2010 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosarul penal nr-.
Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 180 lei cheltuieli judiciare, din care, suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 28/4.02.2010 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosarul penal nr-.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 180 lei cheltuieli judiciare, din care, suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 08.02.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Dact. FB/2 ex/9.02.2010
F:
Președinte:Ștefan FătJudecători:Ștefan Făt, Monica Farcaș, Oana Maria
